Adevěrul, decembrie 1898 (Anul 11, nr. 3369-3396)
1898-12-08 / nr. 3375
Anul XI.—No. 3375. Abonamente Incep laţi la 15 ale fle-o&rel luni ţijaa pl&teao înainte. £ Un an in ţară 80 lei ; in atr&initate 50 lai Şase luni 15 „ „ » 35 ». Trei luni 8 „ „ .» 13 » Mamarul IO Bani In străinătate 15 Bani Anuneiurî Se primesc direct la administraţia statului Innia pagina Vl.a . . . . . lei 0.50 bani M n V-a ..ii * 3. ii ’’ . XV-a , n 2. ,i Via un mare număr de linii se fac reducţii din tarif Numărul IO Bani Un număr vechiu 20 bani Director CONST. MILLE Fondator: ALEX. V. BELDIMANU RUDACţiA ŞI A»M1SISTIU|:UU v STRADA SĂRIND AU No. Ii (T W \ Atitudinea opoziţiei Lipsa de convingere Caracteristica politicianilor noştri este o lipsă de convingere uimitoare. Dacă politiciani români ar avea convingeri, dacă acţiunile lor ar fi serioase, cugetate, iar nu rezultatul poftelor, ambiţiunilor şi supărărilor personale, neapărat că nam fi asistat la dezgustătorul spectacol din ultimele zile cinci toţi liberali dizidenţi au primit să colaboreze cu d. Sturdza şi cind d. Fiena a recunoscut cu mare entuziasm şefia acestui domn. Pentru a înţelege şi mai bine absoluta lipsă de seriozitate şi de convingere, a politicianului român, să aruncăm o privire înapoi şi să cercetăm cari cauze au provocat dizidenţele din partidul libral. Iniția dizidentă a provocat-o d. Fleva, care a fost un lastriinat de la putere, nu silit să demisioneze, ci izgonit fără milă. Cu toţii ne aducem aminte că, înainte cu mult de a cădea, d. Fleva a fost atacat cu violenţă de către Voinţa Naţională, iar într’o bună dimineaţă d. deputat Epurescu interpelă pe primul-ministru asupra legăturei ce ar exista intre ministrul de“ interne şi contrabanda d-luî Andreiu Popoviei. Cine nu'şi aduce aminte de infama purtare a d-luî Sturdza in acea şedinţă, cine nu’şi aduce aminte că d. Sturdza a maltratat aproape pe d. Fleva, acuzindu’l că seamănă zizania In partid, că s’a acăţat de banei ministerială, că, în sfirşit, d. Fleva trebue să plece? D. Fleva a plecat, prin urmare, sub învinuirea infamantă că a avut un oarece amestec cu contrabandiștii, iar după aceea, ani de zile, gazetele guvernamentale lau numit «Fleva contrabandistul» și «Fleva cel cu via de la Filaret». La rindul său d. Fleva a dus o campanie deznădăjduită împotriva d-lui Sturdza și a Ocultei. La acuzat pe d. Sturdza în chestia macedoniană, Fa acuzat în chestia Ghenadie, Fa acuzat în chestia naţională, Fa acuzat în chestia şcoalelor din Braşov, Fa numit călcător de lege, călcător al cuvintului dat şi trădător. Ei bine, a fost destul ca, în scurgerea ultimelor tratative, d. Aurelian să nu-l menajeze în destul şi a fost destul ca unii guvernamentali să strige prin cafenele: « Noi dorim unirea cu Fleva!» pentru ca tribunul să şi piardă cumpătul şi să renege trei ani de luptă in linie dreaptă D. Fleva, ameţit de necaz şi de ambiţiune, nesocotit de unii şi ispitit de ceilalţi, om supus impresiunilor din afară, a uitat totul şi a şters peste totul cu buretele. D. Fleva a uitat insultele Ocultei, d. Fleva a uitat felul ’ignobil in care a fost răsturnat de la ministerul de interne, d. Fleva a uitat calomniile odioase cu cari sturdziştii şi ocultiştii sau mînjit timp de trei ani de zile şi, cu o dezinvoltură uimitoare, se aruncă in braţele d-lui Sturdza şi îl proclamă şef al partidului liberal. Am rămas trăzniţi! Şi încă am fi nedumeriţi, dacă nu am cunoaşte lipsa fenomenală de convingeri a politicianului naional. Const. C. Bacalbaşa. §ATIHA POLITICA Votul universal îia Cameră era cît p'aci ca să triumfe sufragiul universal; de cît, a fost un cusur : majoritatea s’a pronunţat în contra lui. Şi iată cum s'a întîmplat. (Ju o zi înainte d. Morţun se temea că o să aibă unanimitate, de aceea alerga prin toate colţurile ca să găsească un adversar cu care să facă discuţie. După prinz unii miniştri au declarat că, din diferite motive, vor fi nevoiţi să se abţină. A doua zi dimineaţa se ştia că amendamentul va întruni o mare majoritate, dar vor fi şi voturi contra. ie la amiazi iscăliseră amendamentul 35 deputaţi şi alţi 30 făgâduiseră să-l voteze. în timpul şedinţei se scoală Mitiţă şi combate amendamentul. La vot cu bile: iscăliţi 35, iar bile albe 29. Moralitate:... lipsă totală de moralitate Vax. D-nul Petru Alexandrof Cel mai popular medic din Dobrogea■, stabilit în Tulcea de mai bine de Amăztă ani, a luat parte în Rusia la mişcarea tinerimeî generoase şi, ca să scape de Siberia, s’a refugiat in România. E cumnatul celebrului scriitor rus Korolenko şi două din surorile sale sunt exilate in Siberia. _ Pe acest om prefectul Neniţescu l-a acuzat a fi spion rut, calomnie pe care un juriu de onoare, in cap cu d. B. P. R.asdcă, a spălat-o de curând. O lecţiune Socialiştii s’au unit cu guvernul pentru alegerile comunale şi—ceea ce este mai trist—această unire e mai mult, după părerea noastră, o dezertare de la principii. In şedinţa de Vineri s’a putut vedea cum această unire este de înjositoare, deoarece nu s’a făcut aliaţilor nici cele mai mici concesiuni, în cea ce priveşte principiile lor. Deputatul V. G. Morţun a propus un amendament pentru votul universal, la răspunsul mesajului tronului. Acest amendament putea să întrunească un mare număr de voturi, cind s’a văzut de-odată însuşi Dimitrie Sturdza ingerînd pe faţa în potriva amendamentului şi, văzînd că aceasta nu ajunge, ureîndu-se la tribună şi combătîndu-l sub cuvînt că este un ideal, dar un ideal îndepărtat. Socialiştii şî-au luat răsplata. Ei azi pot să preţîiiască ce poate da partidul liberal cît timp va fi condus de Dimitrie Sturdza, omul nefast şi reacţionar per excellentiam. , De altmintrelea, am mai văzut şi altădată cum partidul liberal în opoziţiune chiar a combătut tocmai pe tema votului universal pe candidatul socialist la Ploeşti. Purtarea d-lui Sturdza este o lecţiune pentru aceia cari i-afi dat concursul, dacă dînșii se mai pot folosi de asemenea învățăminte, ceea ce ne îndoim. Sfinx. Ediţia de seară Lt. col. Liscoët Unul dintre membrii consiliului de războia car avea să-l judece pe Picquart. Bahuno de Liscoët s’a născut la 1847. Opoziţie neputincioasă Opoziţia, de toate nuanţele, conservatorii, juntimiştii, drapeliştii, fleviştii au dat dovada de atîta neputinţă şi de atîta nepricepere în ultimele 15 zile, încît, fireşte, acţiunile d-lui Sturdza s'au suit considerabil. Acesta este un caz unic şi semnificativ. Pentru ca un om politic care ni ai făcut decot greşeli şi prostii, pentru ca omul cel mai nepopidlar din ţara românească, pentru ca acela care a trădat chestia naţională şi care a înjosit România pînă la rolul de slugă a Turciei, pentru ca politicianul care a părăsit şcoalele româneşti de dincolo, lucrînd pentru desfiinţarea lor, să poată ridica el capul şi tot el să strige, să domine şi să sfideze, treime neapărat să avem o opoziţiune afară din cale păcătoasă! Şi e atît de nemernică această opoziţiune multicoloră şi incoloră şi pînă într'atîta e lipsită de convingere şi de dor de ţară, în cit nvi n’a îndrăznit măcar să deschidă gura în Cameră, mulţumindu-se a-şi consuma puţinele forţe ce mai are, în lupte sterile şi copilăreşti! Ce politiciani păcătoşi, şi ce ţară nenorocită! Drago? Iarăși Menelik tin eroii. — Im cotro merge Menelik. — Ce zice guvernul italian Faimosul Menelik se mișcă iar. Iată ce se scrie din Roma ziarului Frankfurter Zeitung: „Acum cîteva zile a fost a treia aniversare de cind eroul Togelli, care, din cauza geloziei generalului Baratieri contra generalului Arimondi, comanda postul perdut da la Amba Aiagui, a murit într’o luptă desperată cu avangarda lui Menelik. Și iarăși tocmai ca și acum trei ani — avangarda lui Menelik înaintează spre Amba Aiaghi. Grosul lui Menelik însă, compus din 80,000 oameni, înaintează de asemenea. * „Şi iarăşi, ca şi acum trei ani, telegraful oficios răspîndeşte numai ştiri liniştitoare. „Dară pilda de atunci a fost folositoare. De aceea ziarele independente se neliniştesc. „Ziarul Don Chiadotte întreabă într’un articol de fond „Incotro merge Menelik ?* „Am telegrafiat acum cîteva sâptâmîtii că la ministerul de externe italian domneşte o mare nelinişte din cauză că Menelik refuză încă să tranşeze în mod definitiv chestiunile de frontieră lăsate deschise acum doi ani cu ocaziunea aşa zisei „păci“ de la Adis-Abeba. „Ofiei almente guvernul se arată, foarte sigur, foarte liniştit, dară în cabinetele închise de pe la diferitele ministere nimeni nu se indoeşte că armata lui Menelik este prea numeroasă dacă urmărește numai scopul invocat, adică acea de a pedepsi pe revoltatul Ras Mangasa din Tigre. „Bănuielile sunt la ordinea zilei, dar guvernul dezminte şi suprimă toate ştirile telegrafice privitoare la Eritrea cari nu-i convin.* „In cercurile politice se vorbeşte şi de tratări internaţionale cu privire la Eritrea, dară guvernul nu permite nici măcar o aluziune la această delicată chestiune. Se vede că ştirile autentice despre Abisinia vor sosi în curînd prin Paris. „Una se poate spune cu siguranţă: marea „demonstraţiune* a lui Menelik nu este îndreptată contra Angliei, căci de Anglia vicleanul Negus are cu atît mai mult respect cu cît chestiunea Fashodei şi cazul Valletia n’au ridicat prestigiul Franţei în ochii abisinienilor*. Poldinea de plăn acum nu mai e demnă pentru grupare. D. Aurelian însă tot tace, tot nu vrea să facă un pas Înainte. Partizanii luptei Insă Îşi dad toate silinţele să înjghebe o acţiune. Simbita la Cameră , Costinescu a avut o lungă convorbire cu d. N Fleva In care l’a conjurat pe acesta să nu rupă legăturile cu drapeliştii, ci să înceapă lupta, căci drapeliștii îi vor urma. — Dar pe fane Aurelian ? a întrebat d. Fleva. — L.asă’1 pe el, că, la urma urmelor, are să margă înainte și fără să vrea, a răspuns d. Costinescu. Aurelian aşa. — el, om liniştit, intră in acțiune mai greu, dar e tot atît da hotărît ca ori-oare în contra guvernului. După d. Costinescu alţi drapelişti dintre partizanii luptei l-au înconjurat pe d. Fleva şi i-au cerut să lupte. Acum au început, cum se vede, tratativele între flevişti şi drapelişt. Dar conservatorii ? Conservatorii sunt în număr prea mic ca să poată decide de soarta guvernului De aceea, cum spunea un deputat conservator, ei nu pot face altceva decit sa secondeze opoziţia liberală. Şi dacă aceasta începe lupta, luptă din toate puterile şi conservatorii. De altfel, conservatorii recunosc că starea actuală este compromiţătoare pentru toată lumea. Guvernamentalii se lăudă cu un succes— e vorba de discuţia răspunsuluii mesaj — pe care nu i’afi obţinut prin valoarea lor, dar care li s’a dat de către opoziţie. Hep. Sufragiu Universal! — Scena se petrece în bufetul Camerei.—■ Gr. Grădişteanu.— încă o deziluzie pentru mine. Nu mă așteptam ca d. Sturdza sărie contra sufragiului universal. Filipoiu.—Foarte bine, dom’le, foarte bine. Mărgăritescu.—Firește ca foarte bine, da. Gr. Grădişteanu.—Cum, d-lor!'? Filipoiu şi Mărgăritescu (de p.dată) — Brava domnu Sturdza! (încep să aplaude teribil din miine şi din picioare). Mai mulţi deputaţi (intrind).— Dar ce este ? Ce este ? Filipoiu şi Mărgăritescu.—Aplaudăm pe d. Sturdza. Deputaţii (cutind cu privirea în toate părţile).—E d. Sturdza ? Vorbeşte d. Sturdza ? Filipoiu.—Aşi, nu vorbeşte acuma. Mărgăritescu. — N’a vorbit acum o jumătate de oră în şedinţă ? Jenică Buzdugan.— A! şi voi îl aplaudaţi acum ! ? (deputaţii încep să ridi). Mărgăritescu (energie).—Nu rîdeţi, d-lor, nu rideţi! Cind cineva a pronunţat nişte cuvinte ca acelea pe cari le-a pronunţat d. Sturdza, merită să fie aplaudat toată viaţa. Jenică Buzdugan. — Atunci de ce v’aţî oprit ? Filipoiu (ho Mărgăritescu)..— Aşa-î, de ce ne-am oprit? Mărgăritescu {furios). — Pentru că au venit monşerii aştia, cari nu au nimic sfînt, cari nu ţin la nici o ideie... Jenică Buzdugan. — Mă rog ţie, dar ce a spus d. Sturdza ? pune-mă în curent şi pe mine. Filipoiu. — A spus, d-le, că e contra sufragiului. Gr. Grădişteanu. — Apoi e înscris în program. Mărgăritescu. —• Ce tot spui d-ta acolo, cui vrei să-î vînzi de alde astea ? Numai ciocoii au sufragiu, liberalilor le dă la masă cîte o unguroaică de ale rumenele, cu braţele goale pînă la coate, nu cu măn'işî şi cravată albă. Bravo domnu Sturdza, că a combătut sufragiu... Filipoiu — Bravo d. Sturdza. (Şi amindoi încep din nod să aplaude cu milele și cu picioarele). Vlad. CULISELE POLITICE Atitudinea opoziţiei Este interesant sa expunem atitudinea diferitelor grupuri opoziţioniste din Cameră şi motivele cari determină atitudinea lor. Este interesant să facem aceasta pentru că opoziţiunea actuala este unică in ferii ei. Nici odată nu a mai fort o opoziţie cu aşa atitudine, nici odată nu s’a văzut o opoziţie care vrie zilnic biciuită, zeflemisită şi condamnata de presa întreagă. Şi lucrul e cu atît mai curios, că foarte rari au fost momentele cind opoziţia a numărat un număr aşa mare de membri. La 1888, cind se dedeau «acele lupte teribile in contra guvernului lui Ion Gratianu erau mult mai puţini opozanţi. Dar aceia raft■ oamenii de temperament, luptători hotârîţi şi care nu mergeau la luptă socotind avantagiile pe cari le-ai putea trage din luptă. Atitudinea fleviştilor Fleviştii, cari au fost atît de energici sub primul guvern Sturdza, acuma nu există. Nici unul dintre ei n’a vorbit la adresă, d. Fleva a şi plecat din Bucureşti în timpul discuţiei. De ce aceasta ? După armaţiunile unor intimi al d-lui Fiqva, acesta s’a decis la această atitudine pentru că e furios de nesinceritatea drapeliştilor. D-sa, văzind că-l tot imping înainte şi el râmîn tot la coadă, se teme de trădare. D. Fleva insă, span amicii d-sale, e dispus să lupte dacă drapeliştii merg alăturea cu d-sa. Ce zic drapeliştii Drapeliştii simt că e’au făcut de rîs. Unii dintre cei mai moderaţi din gruparea lor, ca d-nii : Dobrorici, T. Buzdugan, I. Buzdugan, Gh. Dem. Theodorescu, Ghika-Asaataseaou, spun in gura mare că atitu Mart 18 Decembrie 1898 Col. Bonnal Unul dintre membrii consiliului de război, care avea să-l judece pe Picquart. S-a născut la 1844. Fost coleg al Impicquart, însărcinat să ocupe locul lui Henry la ministerul de război și, a refuzat. CARNETUL MEU Dezarmarea De cînd ţarul a făcut cunoscuta-i propunere pentru dezarmare şi, mai cu seamă, de cind toate puterile, ma si mici, s’aiî grăbit ca s’o aplaude şi s’o aprobe, chiar şi ţări cu totul nemilitare, precum Anglia şi America, au început să... înarmeze pe capete. Ziarele sint zilnic pline de ştiri foarte caracteristice ; de pildă , — împăratul Germaniei primind pe „preşedintele Reichstagului î-a zis : ziDeşi sint partizanul păcei, trebuie să stăruiţi ca toate creditele pentru marina militară să fie votate. — Alalt&erî s’a lansat in Anglia «Irresistible», cel mai puternic cuirasat din lume. — Statele-Unite ale Americei a fi hotărît să şi sporească armata încă cu 100,000 oameni. — In Rusia se vor crea anul acesta alte două diviziuni de infanterie. Etc., etc. Şi acestea toate se numesc: dezarmare ! Convenim că irntenţiunea ţarului este foarte lăudabilă, convenim iarăşi că toate guvernele sint animate de cele mai bune hotariri; decit, parcă tot mai multă trecere are vechiul şi sănătosul dicton al Romanilor : «Si visjtaeem para bellum.* C. O. B Soarta corpului didactic primar împiedecarea contrmniărei studiilor.—Suplinitorii.— D. Haret și institutorii.— Burse.— Raporturi asupra școalelor străinătăței.— Intr'unul din numerele trecute am arătat două din cazurile cari intră în prevederile circulărei d-luî Haret privitoare la concediile ce se pot acorda membrilor corpului didatic primar. Revin asupra cazului al treilea. Al treilea caz e privitor la perfecţionarea studiilor pedagogice în străinătate. Cel mai înverşunat duşman al progresului nu putea să iscodească un mijloc mai energic de a împiedica pe oricare dintre dascăli ar îndrăzni să se încumeate a dori să-şi perfecţioneze metoda, să treacă graniţa spre a-şi complecta studiile. Ei bine, dl Haret şi cu statul major al său de la ministerul instrucţiune!,—de voieştî să te distingi, da voieştî să urmezi studii mai superioare,—ţie dascăl îţi dă dreptul (!), îţi acordă concediu numaidecît... dar şcoala nu trebuie să sufere... îţi numeşte imediat sulinitor cu 80 la sută din salariul tău, iar tu, din mizerabila mata de 200 lei, vei primi colosala sumă de 40 (patruzeci) lei, adică 20 la sută, cu care să trăieşti la Paris, la Berlin, ori unde doreşti să-ţi perfecţionezi studiile. • E natural că nimeni din dascăli nu se va mai ghidi la perfecţionarea studiilor sale, căci ştie că nu-i va fi cu putinţă a trăi în străinătate cu 40 lei pe lună şi, cum în general dascălii noştri sunt oameni săraci, fără alte venituri decît leafa şi cîte vre-o meditaţie, de la sine urmează că drumul perfecţionărei şi al progresului le este cu desăvîrşire închis. Dacă ar fi avut nenorocirea ţara acesta ca în capul departamentului instrucţiunea să fi fost totd’auna miniştri aşa de liberali (!) şi doritor de progres ca d. Haret, de sigur că astăzi un d. Com Demetrescu, fost institutor, n’ar fi ajuns profesor universitar, G. D. Theodorescu, Poni, Neniţescu, 11. Velculescu, etc., şi iar etc... n’ar fi ajuns unde se găsesc- Şi... îndrăznesc a ruga pe d. Haret a-şi aminti şi de domnia-sa... Bătrînii noştri însă nu numai că nu scorneau fel de fel de piedici, ci ajutau din răsputeri pe ori cari din tineri se distingeau şi arătau înclinarea de a-şi perfecţiona studiile. Să nu mi se spună de burse, căci burse pentru studii pedagogice institutorilor nu li s'a dat nici-odată. Dacă s’a dat vre-o dată, aceasta s'a făcut cu alţii, cu vai noştri dar numai cu institutorii nu. Se ştie de toată lumea cum sa duc „aî noştri“ în străinătate „toată vara“ spre a face raport (!?) asupra organizată şcoalelor din... Franţa, Elveţia, etc. şi cum după o straşnică petrecere şi plimbare, pe la teatrele şi cafeurile ehantante din străinătate şi după păparea indemnizaţiei de 3—4 mii de lei, în 2 luni, trimit raportul (!) fără să fi văzut, o şcoală. Cînd e vorba de ceva serios, dacă n’ai „spete" la minister, nici să nu visezi decît îa 20 la sută din leafă şi du-te în străinătate dacă poţi. • Dar această mizerabilă stare de lucruri trebue să ia un sfîrşit odată, şi acel sfîrşit va fi cu atît mai apropiat cu cît dascălimea, conştientă de drepturile ei, se va organiza serios pentru dobîndirea unei soarta mai bune. Sere