Adevěrul, decembrie 1898 (Anul 11, nr. 3369-3396)

1898-12-08 / nr. 3375

Anul XI.—No. 3375. Abonamente Incep la­­­ţi la 15 ale fle-o&rel luni ţijaa pl&teao înainte. £ Un an in ţară 80 lei ; in atr&initate 50 lai Şase luni 15 „ „ » 35 ». Trei luni 8 „ „ .» 13 » Mamarul IO Bani In străinătate 15 Bani Anuneiurî Se primesc direct la administraţia statului Innia pagina Vl.a . . . . . lei 0.50 bani M n V-a ..ii * 3. ii ’’ . XV-a , n 2. ,i Via un mare număr de linii se fac reducţii din tarif Numărul IO Bani Un număr vechiu 20 bani Director C­ONST. MILLE Fondator: ALEX. V. BELDIMANU RUDACţiA ŞI A»M1SISTIU|:UU v STRADA SĂRIND AU No. Ii (T W \ Atitudinea opoziţiei Lipsa de convingere Caracteristica politicianilor noştri este­ o lipsă de convin­gere uimitoare. Dacă politiciani români ar avea convingeri, dacă acţiu­nile lor ar fi serioase, cugetate, iar nu rezultatul poftelor, am­biţiunilor şi supărărilor perso­nale, neapărat că nam­ fi asis­­tat la dezgustătorul spectacol din ultimele zile cinci toţi li­berali dizidenţi au primit să colaboreze cu d. Sturdza şi cind d. Fiena a recunoscut cu mare entuziasm şefia acestui domn. Pentru a înţelege şi mai bine absoluta lipsă de serio­zitate şi de convingere, a poli­ticianului român, să aruncăm o privire înapoi şi să cerce­tăm cari cauze au provocat dizidenţele din partidul lib­ral. Iniția dizidentă a provocat-o d. Fleva, care a fost un las­trii­nat de la putere, nu silit să demisioneze, ci izgonit fără milă. Cu toţii ne aducem a­­minte că, înainte cu mult de a cădea, d. Fleva a fost atacat cu violenţă de către Voinţa Naţională, iar într’o bună dimi­neaţă d. deputat Epurescu in­terpelă pe primul-ministru a­supra legăturei ce ar exista intre ministrul de“ interne şi contrabanda d-luî Andreiu Po­po­viei. Cine nu'şi aduce aminte de infama purtare a d-luî Sturdza in acea şedinţă, cine nu’şi a­­duce aminte că d. Sturdza a maltratat aproape pe d. Fleva, acuzindu’l că seamănă zizania In partid, că s’a acăţat de banei ministerială, că, în sfir­­şit, d. Fleva trebue să plece? D. Fleva a plecat, prin ur­mare, sub învinuirea infamantă că a avut un oare­c­­e ames­­tec cu contrabandiștii, iar după aceea, ani de zile, gazetele gu­vernamentale lau numit «Fleva contrabandistul» și «Fleva cel cu via de la Filaret». La rindul său d. Fleva a dus o campanie deznădăjduită îm­potriva d-lui Sturdza și a Ocul­tei. La acuzat pe d. Sturdza în chestia macedoniană, Fa acuzat în chestia Ghenadie, Fa acuzat în chestia naţională, Fa acuzat în chestia şcoalelor din Braşov, Fa numit călcător de lege, căl­cător al cuvintului dat şi tră­dător. Ei bine, a fost destul ca, în scurgerea ultimelor tratative, d. Aurelian să nu-l menajeze în destul şi a fost destul ca unii guvernamentali să strige prin cafenele: « Noi dorim unirea cu Fleva!» pentru ca tribunul să şi piardă cumpătul şi să renege trei ani de luptă in linie dreaptă D. Fleva, ameţit de necaz şi de ambiţiune, nesocotit de unii şi ispitit de cei­lalţi, om su­pus impresiunilor din afară, a uitat totul şi a şters peste to­tul cu buretele. D. Fleva a uitat insultele Ocultei, d. Fleva a uitat felul ’ignobil in care a fost răsturnat de la ministerul de interne, d. Fleva a uitat ca­lomniile odioase cu cari sturd­­ziştii şi ocultiştii sau mînjit timp de trei ani de zile şi, cu o dezinvoltură uimitoare, se a­runcă in braţele d-lui Sturdza şi îl proclamă şef al partidului liberal. Am rămas trăzniţi! Şi încă am fi nedumeriţi, dacă nu am cunoaşte lipsa fenome­nală de convingeri a politicia­nului n­aional. Const. C. Bacalbaşa. §ATIHA PO­LITICA Votul universal îia Cameră era cît p'aci ca să triumfe sufragiul universal; de cît, a fost un cu­sur : majoritatea s’a pronunţat în contra lui. Şi iată cum s'a întîmplat. (Ju o zi înainte d. Morţun se temea că o să aibă unanimitate, de aceea alerga prin toate colţurile ca să găsească un ad­versar cu care să facă discuţie. După prinz unii miniştri au declarat că, din diferite motive, vor fi nevoiţi să se abţină. A doua zi dimineaţa se ştia că amen­damentul va întruni o mare majoritate, dar vor fi şi voturi contra. i­e la amiazi iscăliseră amendamentul 35 deputaţi şi alţi 30 făgâduiseră să-l voteze. în timpul şedinţei se scoală Mitiţă şi combate amendamentul. La vot cu bile: iscăliţi 35, iar bile albe 29. Moralitate:... lipsă totală de m­oralitate Vax. D-nul Petru Alexandrof Cel mai popular medic din Dobrogea■, stabilit în Tulcea de mai bine de Am­ă­ztă ani, a luat parte în Rusia la mişcarea ti­­nerimeî generoase şi, ca să scape de Siberia, s’a refugiat in România. E cumnatul celebrului scriitor rus Koro­lenko şi două din surorile sale sunt exilate in Siberia. _­­ Pe acest om prefectul Neniţescu l-a acu­zat a fi spion rut, calomnie pe care un ju­riu de onoare, in cap cu d. B. P. R.asdcă, a spălat-o de curând. O lecţiune Socialiştii s’au unit cu guvernul pen­tru alegerile comunale şi­—ceea ce este mai trist—această unire e mai mult, după părerea noastră, o dezertare de la princi­pii. In şedinţa de Vineri s’a putut ve­dea cum această unire este de înjosi­toare, de­oare­ce nu s’a făcut aliaţilor nici cele mai mici concesiuni, în cea ce priveşte principiile lor. Deputatul V. G. M­orţun a propus un amendament pentru votul universal, la răspunsul mesajului tronului. Acest amendament putea să întrunească un mare număr de voturi, cind s’a văzut de-odată însuşi Dimitrie Sturdza ingerînd pe faţa în potriva amendamentului şi, vă­­zînd că aceasta nu ajunge, ureîndu-se la tribună şi combătîndu-l sub cuvînt că este un ideal, dar un ideal înde­părtat. Socialiştii şî-au­ luat răsplata. Ei azi pot să preţîiiască ce poate da partidul liberal cît timp va fi condus de Dimi­trie Sturdza, omul nefast şi reacţionar per excellentiam. , De altmintrelea, am­ mai văzut şi altă­dată cum partidul liberal în opoziţiune chiar a combătut tocmai pe tema votu­lui universal pe candidatul socialist la Ploeşti. Purtarea d-lui Sturdza este o lecţiune pentru aceia cari i-afi dat concursul, dacă dînșii se mai pot folosi de asemenea în­vățăminte, ceea ce ne îndoim. Sfinx. Ediţia de seară Lt. col. Liscoët Unul dintre membrii consiliului de răz­boia car avea să-l judece pe Picquart. Ba­­huno de Liscoë­t s’a născut la 1847. Opoziţie neputincioasă Opoziţia, de toate nuanţele, conser­vatorii, juntimiştii, drapeliştii, fle­­viştii au dat dovada de atîta nepu­tinţă şi de atîta nepricepere în ultimele 15 zile, în­cît, fireşte, acţiu­nile d-lui Sturdza s'au suit consi­derabil. Acesta este un caz unic şi sem­nificativ. Pentru ca un om politic care ni ai făcut de­cot greşeli şi prostii, pentru ca omul cel mai nepopidlar din ţara românească, pentru ca acela care a trădat chestia naţională şi care a înjosit România pînă la rolul de slu­gă a Turciei, pentru ca politicianul care a părăsit şcoalele româneşti de dincolo, lucrînd pentru desfiinţarea lor, să poată ridica el capul şi tot el să strige, să domine şi să sfideze, treime neapărat să avem o opoziţiu­ne afară din cale păcătoasă! Şi e atît de nemernică această o­­poziţiune multicoloră şi incoloră şi pînă într'atîta e lipsită de convin­gere şi de dor de ţară, în cit nvi n’a îndrăznit măcar să deschidă gura în Cameră, mulţu­mindu-se a-şi con­suma puţinele forţe ce mai are, în lupte sterile şi copilăreşti! Ce politiciani păcătoşi, şi ce ţară nenorocită! Drago? Iarăși Menelik tin eroii. — Im cotro merge Menelik. — Ce zice gu­vernul italian Faimosul Menelik se mișcă iar. Iată ce se scrie din Roma ziarului Frankfurter Zeitung: „Acum cîte­va zile a fost a treia aniver­sare de cind eroul Togelli, care, din cauza geloziei generalului Baratieri contra gene­ralului Arimondi, comanda postul perdut da la Amba Aiagu­i, a murit într’o luptă desperată cu a­vangarda lui Menelik. Și ia­răși tocmai ca și acum trei ani­ — av­an­­garda lui Menelik înaintează spre Amba Ai­aghi. Grosul lui Menelik însă, compus din 80,000 oameni, înaintează de asemenea. * „Şi iarăşi, ca şi acum trei ani, telegra­ful oficios răspîndeşte numai ştiri linişti­toare. „Dară pilda de atunci a fost folositoare. De aceea ziarele independente se neliniş­tesc. „Ziarul Don Chiad­otte întreabă într’un articol de fond „In­cotro merge Menelik ?* „Am telegrafiat acum cîte­va sâptâmîtii că la ministerul de externe italian domneş­te o mare nelinişte din cauză că Menelik refuză încă să tranşeze în mod definitiv chestiunile de frontieră lăsate deschise acum doi ani cu ocaziunea aşa zisei „păci“ de la Adis-Abeba. „Ofiei almente guvernul se arată, foarte sigur, foarte liniştit, dară în cabinetele în­chise de pe la diferitele ministere nimeni nu se ind­oeşte că armata lui Menelik este prea numeroasă dacă urmărește numai sco­pul invocat, adică ace­a­ de a pedepsi pe revoltatul Ras Mangasa din Tigre. „Bănuielile sunt la ordinea zilei, dar guvernul dezminte şi suprimă toate ştirile telegrafice privitoare la Eritrea cari nu-i convin.* „In cercurile politice se vorbeşte şi de tratări internaţionale cu privire la Eritrea, dară guvernul nu permite nici măcar o a­­luziune la această delicată chestiune. Se vede că ştirile autentice despre Abisinia vor sosi în curînd prin Paris. „Una se poate spune cu siguranţă: marea „demonstraţiune* a lui Menelik nu este în­dreptată contra Angliei, căci de Anglia vi­cleanul Negus are cu atît mai mult respect cu cît chestiunea Fashodei şi cazul Valletia n’au ridicat prestigiul Franţei în ochii abi­­sinienilor*. Pol­­dinea de plăn acum nu mai e dem­nă pentru grupare. D. Aurelian însă tot tace, tot nu vrea să facă un pas Înainte. Partizanii luptei Insă Îşi dad toa­te silinţele să înjghebe o acţiune. Simb­ita la Cameră , Costinescu a avut o lungă convorbire cu d. N Fleva In care l’a conjurat pe acesta să nu rupă legăturile cu drapeliş­tii, ci să înceapă lupta, căci drape­liștii îi vor urma. — Dar pe fane Aurelian ? a în­trebat d. Fleva. — L.asă’1 pe el, că, la urma urme­lor, are să m­argă înainte și fără să vrea, a răspuns d. Costinescu. Aurelian aşa. — el, om liniştit, intră in acțiune mai greu, dar e tot a­­tît da hotărî­t ca ori-oare în contra guvernului. După d. Costinescu alţi drape­­lişti dintre partizanii luptei l-au înconjurat pe d. Fleva şi i-au cerut să lupte. Acum au început, cum se vede, tratativele între flevişti şi drapelişt. Dar conservatorii ? Conservatorii sunt în număr prea mic ca să poată decide de soarta guvernului­ De aceea, cum spunea un deputat con­servator, ei nu pot face alt­ceva de­cit sa secondeze opoziţia liberală. Şi dacă aceasta începe lupta, luptă din toate pu­terile şi conservatorii. De alt­fel, conservatorii recunosc că starea actuală este compromiţătoare pen­tru toată lumea. Guvernamentalii se lăudă cu un suc­ces— e vorba de discuţia răspunsului­­­i mesaj — pe care nu i’afi obţinut prin valoarea lor, dar care li s’a dat de către opoziţie. Hep. Sufragiu Universal! — Scena se petrece în bufetul Camerei.—■ Gr. Grădişteanu.— încă o deziluzie pentru mine. Nu mă așteptam ca d. Sturd­za să­rie contra sufragiului universal. Filipoiu.—Foarte bine, dom’le, foarte bine. Mărgăritescu.—Firește ca foarte bine, da. Gr. Grădişteanu.—Cum, d-lor!'? Filipoiu şi Mărgăritescu (de p­­­.dată) — Brava domnu Sturdza! (încep să aplaude teribil din miine şi din picioare). Mai mulţi deputaţi (intrind).— Dar ce este ? Ce este ? Filipoiu şi Mărgăritescu.—Aplaudăm pe d. Sturdza. Deputaţii (c­utind cu privirea în toate părţile).—E d. Sturdza ? Vorbeşte d. Sturdza ? Filipoiu.—Aşi, nu vorbeşte acuma. Mărgăritescu. — N’a vorbit acum o jumătate de oră în şedinţă ? Jenică Buzdugan.— A! şi voi îl a­­plaudaţi acum ! ? (deputaţii încep să ridi). Mărgăritescu (energie).—Nu rîdeţi, d-lor, nu rideţi! Cind cine­va a pronun­ţat nişte cuvinte ca acelea pe cari le-a pronunţat d. Sturdza, merită să fie aplau­dat toată viaţa. Jenică Buzdugan. — Atunci de ce v’aţî oprit ? Filipoiu (ho Mărgăritescu)..— A­­şa-î, de ce ne-am oprit­­? Mărgăritescu {furios). — Pentru­ că au venit monşerii aştia, cari nu au ni­mic sfînt, cari nu ţin la nici o ideie... Jenică Buzdugan. — Mă rog ţie, dar ce a spus d. Sturdza ? pune-mă în curent şi pe mine. Filipoiu. — A spus, d-le, că e con­tra sufragiului. Gr. Grădişteanu. — Apoi e înscris în program. Mărgăritescu. —• Ce tot spui d-ta acolo, cui vrei să-î vînzi de alde astea ? Numai ciocoii au sufragiu, liberalilor le dă la masă cîte o unguroaică de ale ru­menele, cu braţele goale pînă la coate, nu cu măn'işî şi cravată albă. Bravo domnu Sturdza, că a combătut sufragiu... Filipoiu — Bravo d. Sturdza. (Şi amindoi încep din nod să aplau­de cu milele și cu picioarele). Vlad. CULISELE POLITICE Atitudinea opoziţiei Este interesant sa expunem atitudinea diferitelor grupuri opoziţioniste din Ca­meră şi motivele cari determină ati­tudinea lor. Este interesant să facem aceasta pentru­ că opoziţiunea actuala este unică in ferii ei. Nici odată nu a mai fort o opoziţie cu aşa atitudine, nici odată nu s’a văzut o opoziţie care vr­­ie zilnic biciuită, zeflemisită şi con­damnata de presa întreagă. Şi lucrul e cu atît mai curios, că foarte rari au fost momentele cind o­­poziţia a numărat un număr aşa mare de membri. La 1888, cind se dedeau «acele lupte teri­bile in contra guvernului lui Ion Gratianu erau mult mai puţini opozanţi. Dar a­­ceia­­ raft■ oamenii de temperament, lup­tători hotârîţi şi care nu mergeau la luptă socotind avantagiile pe cari le-ai putea trage din luptă. Atitudinea fleviştilor Fleviştii, cari au fost atît de ener­gici sub primul guvern Sturdza, a­­cuma nu există. Nici unul dintre ei n’a vorbit la adresă, d. Fleva a şi plecat din Bucureşti în timpul dis­cuţiei. De ce aceasta ? După a­rmaţiunile unor intimi al d-lui Fiqva, acesta s’a decis la a­­ceastă atitudine pentru că e furios de nesinceritatea drapeliştilor. D-sa, văzind că-l tot imping înainte şi el râmîn tot la coadă, se teme de tră­dare. D. Fleva insă, span amicii d-sale, e dispus să lupte dacă drapeliştii merg alăturea cu d-sa. Ce zic drapeliştii Drapeliştii simt că e’au făcut de rîs. Unii dintre cei mai moderaţi din gruparea lor, ca d-nii : Dobro­­­rici, T. Buzdugan, I. Buzdugan, Gh. Dem. Theodorescu, Ghika-Asaata­­seaou, spun in gura mare că atitu­ Mart 1­8 Decembrie 1898 Col. Bonnal Unul dintre membrii consiliului de răz­­boi, care avea să-l judece pe Picquart. S-a născut la 1844. Fost coleg al Im­pic­­quart, însărcinat să ocupe locul lui Henry la ministerul de război și, a refuzat. CARNETUL MEU Dezarmarea De cînd ţarul a făcut cunoscuta-i propunere pentru dezarmare şi, mai cu seamă, de cind toate puterile, ma­­ si mici, s’aiî grăbit ca s’o aplaude şi s’o aprobe, chiar şi ţări cu totul ne­­militare, precum Anglia şi Ameri­ca, au început să... înarmeze pe ca­pete. Ziarele sint zilnic pline de ştiri foarte caracteristice ; de pildă , — împăratul Germaniei primind pe „preşedintele Reichstagului î-a zis : ziDe­şi sint partizanul păcei, trebuie să stăruiţi ca toate creditele pentru marina militară să fie votate. — Alalt&erî s’a lansat in Anglia «Irresistible», cel mai puternic cu­ir­a­sat din lume. — Statele-Unite ale Americei a fi hotărît să şi sporească armata încă cu 100,000 oameni. — In Rusia se vor crea anul a­­cesta alte două diviziuni de infan­terie. Etc., etc. Şi acestea toate se numesc: dezar­mare !­­ Convenim că irntenţiunea ţarului este foarte lăudabilă, convenim ia­răşi că toate guvernele sint animate de cele mai bune hotariri; de­cit, parcă tot mai multă trecere are ve­chiul şi sănătosul dicton al Roma­nilor : «Si visjtaeem para bellum.* C. O. B Soarta corpului didactic primar împiedecarea contrmniărei studi­ilor.—Suplinitorii.— D. Haret și institutorii.— Burse.— Raporturi asupra școa­­lelor străinătăței.— Intr'unul din numerele trecute am arătat două din cazurile cari intră în prevederile circul­ărei d-luî Haret privitoare la concediile ce se pot a­­corda membrilor corpului dida­tic primar. Revin asupra cazului al treilea. Al treilea caz e privitor la per­fecţionarea studiilor pedagogice în străinătate. Cel mai înverşunat duşman al pro­gresului nu putea să iscodească un mijloc mai energic de a împiedica pe ori­care dintre dascăli ar îndrăzni să se încumeate a dori să-şi per­fecţioneze metoda, să treacă graniţa spre a-şi complecta studiile. Ei bine, d­l Haret şi cu statul major al său de la ministerul in­strucţiune!,—de voieştî să te dis­tingi, da voieştî să urmezi studii mai superioare,—ţie dascăl îţi dă dreptul (!), îţi acordă concediu nu­mai­de­cît... dar şcoala nu trebuie să sufere... îţi numeşte imediat su­­­linitor cu 80 la sută din sala­riul tău, iar tu, din mizerabila mata de 200 lei, vei primi colosala sumă de 40 (patru­zeci) lei, adică 20 la sută, cu care să trăieşti la Paris, la Berlin, ori unde doreşti să-ţi perfecţionezi studiile. • E natural că nimeni din dascăli nu se va mai ghidi la perfecţiona­rea studiilor sale, căci ştie că nu-i va fi cu putinţă a trăi în străinătate cu 40 lei pe lună şi, cum în gene­ral dascălii noştri sunt oameni să­raci, fără alte venituri de­cît leafa şi cîte vre-o meditaţie, de la sine urmează că drumul perfecţionărei şi al progresului le este cu desăvîrşire închis. Dacă ar fi avut nenorocirea ţara acesta ca în capul departamentului instrucţiunea să fi fost tot­d’a­una mi­niştri aşa de liberali (!) şi doritor­ de progres ca d. Haret, de sigur că astăzi un d. Co­m Demetrescu, fost institutor, n’ar fi ajuns profe­sor u­­niversitar, G. D. Theodorescu, Poni, Neniţescu, 11. Velculescu, etc., şi iar etc... n’ar fi ajuns unde se găsesc- Şi... îndrăznesc a ruga pe d. Haret a-şi aminti şi de domnia-sa... Bătrînii noştri însă nu numai că nu scorn­eau fel de fel de piedici, ci ajutau din răsputeri pe ori­ cari din tineri se distingeau şi arătau încli­narea de a-şi perfecţiona studiile. Să nu mi se spună de burse, căci burse pentru studii pedagogice in­stitutorilor nu li s'a dat nici-odată. Dacă s’a dat vre-o dată, aceasta s'a făcut cu alţii, cu vai noştri dar numai cu institutorii nu. Se ştie de toată lumea cum sa duc „aî noştri“ în străinătate „toa­tă vara“ spre a face raport (!?) asupra organizată şcoalelor din... Franţa, Elveţia, etc. şi cum după o straşnică petrecere şi plimbare, pe la teatrele şi cafeurile­ ehantante din străinătate şi după păparea indem­nizaţiei de 3—4 mii de lei, în 2 luni, trimit raportul (!) fără să fi văzut, o şcoală. Cînd e vorba de ceva serios, dacă n’ai „spete" la minister, nici să nu visezi de­cît îa 20 la sută din leafă şi du-te în străinătate dacă poţi. • Dar această mizerabilă stare de lucruri trebue să ia un sfîrşit odată, şi acel sfîrşit va fi cu atît­ mai a­­propiat cu cît dascălimea, conştientă de drepturile ei, se va organiza se­rios pentru dobîndirea unei soarta mai bune. Sere

Next