Adevěrul, octombrie 1899 (Anul 12, nr. 3661-3689)

1899-10-26 / nr. 3686

~L ­r . / Anul XII —No. 3686. FONDATOR ALUX. V. »BEOIMAJVU Abonamente Un «■» Şase luni TrtV luni Xn ţară ...... 30 lei 15 lei Ib etrăinătate. . 50 „ 25 „ 8 lei 13 „ IO bani în toată ţara 15 „ „ străinătate Un număr veciiiu bani 20 Ediţiia de scară Marti 26 Octombrie 1899 CONST. MILLE „ Ami ncimi Linia pagina IY Lel.......................0.50 ban • „ rá ........................... 2.- „ BIRO­U­RILE ZIARULUI 11. — si I r a d ii Sărindar-TELEFON fi •t 11 DIRECTOR POLITIC Cum stăm cu tmuramuha ? Panica englezilor Guvern sterp Peste două-zecî de zile se deschide sesiunea ordinară a parlamentului şi par­că nici vorbă n’ar­e de un asemenea eveniment. Cauza să n’o cău­tăm în altă direcţiune de cit o în fenomenala sterpiciune a gu­vernului. Fără nici un fel de exage­­raţiune, dar nici odată de cind avem regim constituţional nu vom fi fost martori ai unei mai desăvirşite neputinţe de­cit vom fi cu începere de la 15 Noembrie. Cabinetul nici că se gindeşte ca să guverneze şi să pregătească opera legislati­vă, fiind­că singura lui preocu­pare este cum să prepare cî­­te­va lovituri de efect şi cum să figureze cu mai­­mult suc­ces in campania de intrigi ce se pregăteşte. Judecind după antecedente cit şi dupe temperamentul prin­cipalilor conducători ai regi­mului, trebue să ne aşteptăm la tot felul de surprize în se­siunea de toamnă; aceasta e­­ste, de altfel, pornirea tuturor guvernelor slabe, neputincioase şi incapabile de o lucrare se­rioasă. Guvernele de felul a­­cestora, ne­avind altă raţiune de a exista, vor să amăgească imaginaţiunile şi să înşele o­­chii; unele se adresează patrio­­tumului făcind războaie peste hotare, altele vorbesc patimilor populare organizînd demon­­straţiuni antisemite, in sfirşit se găsesc guverne cari însce­nează nişte pretinse succese diplomatice. Fiind­că ne cunoaştem oa­menii, am putea face prinsoare că sesiunea ce se deschide va fi martoră a multor lovituri de teatru. Este afară din îndoială că guvernul va pregăti o sce­nă melodramatică în chestia şcoalelor din Braşov, că al doi­lea foc bengal îl vom avea cu chestia macedoneană, că o a treia băşică de săpun va fi a­­facerea de la Porţile-de-fer, etc. Domnul Take Ionescu, marele maestru în asemenea meşteşug, utilizind admirabilul său­ talent oratoric, pregăteşte deja şi punerea in scenă, şi frazele de efect, iar d. Filipe­scu elaborează cu programul acestei acţiuni vernamentale, încercări parţiale, un fel de repetiţie generală s’a făcut de­­ja. A fost un fel de piatră de încercare spre a se dovedi gra­dul de impresionabilitate al tarei. o sîrguință gu­Intiia încercare a fost făcută cînd s’a lansat cu un mare a­­parat de reclamă știrea că d. Take Ionescu a repurtat o mare victorie in Macedonia şi că d-sa a reparat toate greşelile trecutului. Presa guvernamen­tală a făcut gălăgie şi reclamă multă, de cit., nu s’a prins. Publicul a rămas rece fiind­că­­prea se vedea că e farsă. Al doilea balon a fost nou­tatea răspîndită luna trecută, cum că guvernul a găsit o so­­luţiune genială pentru chestia rentei din Braşov şi că are să se minuneze lumea de marea dibăcie a guvernului. Două­zeci și patru de ceasuri nimeni n’a știut ce să crează, dar du­­pă trecerea acestui termen fa­tal pentru minciuni adevărul a fost cunoscut: era o nouă farsă. Prin urmare este evident că ministerul, neputincios să lu­creze cu seriozitate, va relua in parlament seria loviturilor de teatru cari i-au izbutit a­­tît de puţin în presă. Const. C. Bacalbaşa DIN FUGA CONDEIULUI Cum stă chestia D-l Dimitrie I Cotrescu, comerciant în Bu­cureşti, vorbind alaltăerî la camera de co­­­npreiii, a dovedit că un singur negustor din Romînia a cerut moratoriul şi că acel negustor a fost Epoca. Cu alte cuvinte cînd Epoca a vorbit despre criza din piaţă vorbea despre propria ei criză şi cînd spu­nea că Banca Romîniei a încetat plăţile, ba­tea şeaua ca să priceapă ţigănuşii cum că generalul Algin a închis ghişeul. Iată cum se rezolvă problemele cele mai dificile. Vax. C­O­TID­I­A­N­E LA TULCEA Din Tulcea ni se scrie că procedeurile başbuzuceştî ale administraţiunei au în­ceput să exaspere lumea. Cetăţeni cam­ de ani şi de ani sunt stabiliţi in Dobro­­gea şi exercită profesiuni onorabile, se văd sistematic persecutaţi şi ameninţaţi cu expulzarea graţie unor drepturi exor­bitante acordate prefecţilor. Noi cerem guvernului ca să ia măsuri şi să se sfirşească o dată cu această practică abuzivă şi ruşinoasă. Vom reveni cu amănunte asupra celor ce se petrec actualmente in judeţul Tulcea. NEMULŢUMIŢII Pe lingă toate cele­l­alte nemulţumiri ivite în cele mai multe judeţe, acuma avem de adăugat şi nemulţumirile con­servatorilor din Tutova şi din Prahova. La Tutova nostimada este că însuşi şe­ful conservatorilor din localitate, vetera­nul Gheorghieş Emandi, tatăl prefectului şi al deputatului Şaabner­ Tudori, a de­misionat de la preşidenţia clubului ca semn de protestare. Iar la Ploeşti un număr de peste 30 conservatori toţi alegători in colegiul I-iii au decis să treacă în corpore la junimişti. Merge bine partidul de la cîrmă. Stop. In sfirşit După multe tîrguelî, după atîtea şi atîtea tribulaţumi, după ce a să­răcit piaţa cu desăvîrşire, guvernul, susţinut din răsputeri de rege, a dat zor ca să facă împrumutul. t unul din trenurile­ cuirasate cu cari englezii operează contra burilor. Spre a scoate Cabinetul din nesim­ţirea şi inconştienţa lui, a trebuit ca toată ţara să l ia de guler şi să’l zguduie, a trebuit ca presa să 'l bi­­ciuiască luni de zile, a trebuit ca toate grupările politice, să ’l dezaprobe, a trebuit ca regele să murmure, a trebuit ca piaţa şi Camera de co­mereia din Ilfov să’şî­ manifesteze pe faţă dezaprobarea lor. D'abia după această lungă serie de manifestaţiuni ostile guvernul s’a mai dezmeticit puţin ; de cit, de la o extremă a ajuns la alta, adică de uide n’a voit să facă pînă azi îm­prumutul cu nici lin preţ, acuma e hotărât să ’l realizeze cu ori­ce preţ. Fină acolo a ajuns nevoia pieţei, în­cît pentru moment lumea nu are să se uite la condiţiuni; mai tîrziu, însă, nemulţumirile se vor ivi. Astăzi toată lumea cere bani şi toate crde-malte preocupări ai* * * rămas pa planul al doilea. Cerber Voinicos ! Cînd in sala de arme de pe cheiul Dîmboviţei, Nicolae Filipescu avea faţă în faţă pe un om cu picioarele bolnave, imcapabil să reziste atacului săli impe­tuos, a profitat de avantagiile sale fizice, ca să suprime pe un adversar neplăcut şi incomod. Cînd dăduse ordin generalului Algin­, ca să ne oprească vinzarea ziarului, cînd provocase o grevă poliţienească, cind bandele de bătăuşi şi de agenţi ai săi plecau, înarmaţi cu ciomege, contra e­­chipelor noastre de vinzători, cînd era sigur că ne va suprima, era voinicos faţă de noi şi trei părţi din ziarul Epoca erau pline cu infamii la adresa noastră. Azi cînd noi iam rezistat mai cu vi­goare de­cît nenorocitul George Em. La­hovary, voinicosul neizbutind bate în re­tragere, se declară pe tăcute învins şi lă­sat propriilor sale puteri, dă bir cu fu­giţii. Zadarnic îl provocăm la luptă, în van ne batem joc de vitejia lui atît de teribilă, cind era în dosul poliţiei şi al bandelor de bătăuşi toate sint zadar­nice, voinicosul de altă dată tace şi în­ghite în sec... Am făcut mai mult. Am denunţat—cu probe—parchetului că foama sa face şan­taj regulat in dauna negustorilor şi vi­teazul de acum două saptâmini, păstrea­ză o prudenta dar ruşinoasă tăcere. E clar dovedit că de astă dată am în­fundat pe acela care credea că totul îi este permis şi că reuşeşte în totul. Ţi­nem să declaram însă că dacă el a pă­răsit lupta în chip ruşinos, noi vom con­tinua-o pînă cînd vom scoate definitiv din circulaţie pe acest om pe care îm­prejurările l’au ridicat la o situaţiune poli­tică pe care n’o merită. Nicolae Filipescu, înainte de a pleca la o luptă pentru care este prea mic şi prea ridicol, trebuia să-şi amintească de zicătoarea evangheliei care spune că cel ce ridică sabia de sabie va pieri! Sfinx - " . I —■■nlMBJIIglM' ii»ii..i-------­ Emigrările din ioferogea Am arătat cum se pustieşte Dobro­­gea. Emigrarea a început odată cu do­­minaţiunea romina şi ea a­.î a ajuns aşa de întinsă că Dobrogea este aproape despopulată. Lucrul este de altmintre­lea natural. Noi nu am făcut nimica pentru provincia anexată, ci am dat-o pradă jafului şi incapacitate­. Am de­posedat pe turci pentru a crea do­menii puternicilor zilei, apoi tot ce a fost mai stricat, mai lpsit de cinste și de demnitate, am tr­ăis în Dobrogea ca să o administreze, iar drepturi politice egale cu ale rominilor nu le-am dat nici pînă acum dobrogenilor. In stare de inferioritate politică, lă­saţi in voia unui func­ţionariat abuziv, dobrogenii şi-au dat seama că domina­ţia romina este mult mai rea de­cit a­­cea turcească. Atiţia colonişti germani, cari făceau fala Dobrogeî, au fost ne­voiţi să fugă şi­ să plece in America, iar turcii şi ei au plecat in Asia,, ne mai găsind dreptate pe pămintul ro­­minesc. Azi situaţiunea a devenit cu totul gravă. Ultimii locuitori turci pleacă şi ei ca in faţa duşmanului şi ori-şi­ ce măsuri represive nu’e pot opri. Cu­legem roadele a două-zecî de ani de culpabilă nepăsare faţă de o provincie pentru care ne am vărsat singele no­stru pe cimpurile Bulgariei. Afi­­nante şi dacă nu va răuşi să facă im­prumutul, se va şti că cel ce a ener­vat piaţa su ştiri false, a fost marele tactician general Manu, asupra căruia cade in cea mai mare parte răspunde­rea situaţiunei de azi. Pe lingă aceasta, intervenţia Camerei de comerciu, chiar in­potriva guver­nului, dovedeşte că corpul comercial al Capitalei, a început sa se deştepte şi să facă o deosebire intre politică şi afaceri — şi anume că pe viitor un guvern nu se mai poate bizui pe co­­merciul Capitalei, de cit in cazul cind va lucra inţelepţeşte şi in folosul ţarei. Nu putem dar de cit să aprobăm din tot sufletul a ceea ce a făcut Camera de comerciu din Capitală, Inter. Comereiul Capitalei Ceea­ ce a făcut Camera de comereiu, demersurile sale la ministerul de inter­ne, la cel de finanţe şi la Banca Na­ţională, au reabilitat comereiul Capitalei, care era atit de desconsiderat de pu­ternicii zilei. In prima linie, protestarea contra primului ministru care a compromis pe neguţători prin circulara sa şi faptul că d.­Cantacuzino a fost nevoit să cea­ră scuze, este primul triumf. In a doua linie, convorbirea cu mi­nistrul de finanţe are o mare impor­tanţă, de­oare­ce azi în chip oficial gu­vernul a promis că se face împru­mutul. Pină acum această ştire se râ­­spundea prin cafenele şi pe la cluburi şi apoi răsufla prin ziare. Astăzi avem făgăduinţa formală a ministrului de fi­ A se vedea în pag. II şi III diferite articole de reportaj şi telegramele corespondenţi­lor noştri speciali din străi­nătate. CARNETUL MEU Armata permanentă Victoriile burilor, adică ale unor gloate de ţărani, cari n’au cunoscut cazarma nici o dată, în contra armatei permanente prin ex­celenţă, in contra armatei engleze, pune din nou­ la ordinea, zilei chestia^dorobănfimeî noastre cu schimbul. Trecând peste învăţămintele strălucite ale războiului din 1877-78, peste învăţămintele războiului franco-german, in care rezervele germane bătează pe permanenţii francezi, pe­ste învăţămintele războaelor primei republice franceze, când de la 1792-96, armatele compuse din gloate ale Franţei băteau­ in­­treaga Europă cazarmă, faimosul general Lahovary, d­in primul lui minister, înce­puse permanentizarea armatei române. Ge­neralul Berendeip, a urmat greşala, agra­vând-o. Budgetul războiului se încărca ast­fel ne­contenit in dauna solidităţeî şi calităţei tru­pelor. Acelaşi lac Lah­ovary revine astăzi asu­pra ideei lui, şi readuce in teritorială 14000 de permanenţi Curioasă coincidenţă cu războiul anglo­­african, in care teritorialii se aratau supe­riori ai bravură şi ca tactică perman­en­ţilor.Sperăm că de data aceasta ne-am fixat definitiv, că geniul nostru militar, care con­­zistă tocmai in armata teritorială, va fi păstrat cu sfinţenie pe viitor. încă o dovadă de lipsurile permanenţilor este chiar generalul Lahovary, fost ofiţer superior de stat major, care singur nu ştie ce face, bbârbie prin toate sistemele, se cre­de mare savant in materie, şi in cele din urmă e nevoit să revie cu ruşine, la vechiul sistem cu care părinţii noştri au­ ştiut să ne apere ţara şi s'o ducă la izbândă pe câmpul de luptă. I. I. T i . Colonizarea Ciprului — Interview cu domnul doctor Theodor Herzl — Viena 21 Octombrie Incontestabil că curentul emigratoriu­ care se manifestează printre populaţia săracă evreiască, este un important simp­tom social, şi mai mult încă un inci­dent din cale afară de remarcabil în mişcarea zionistă care a luat acum şi la noi un avînt destul de mare. Văzind din ziare că domnul Trietsch, acela care la congresul Zionist din Basel a pledat pentru colonizarea Ciprului, face o călătorie de propagandă prin Ro­mînia, şi că in condiţiunile actuale că­lătoria sa nici nu se poate să nu fie încununată de succes,— am voit să îm­părtăşesc şi cititorilor de la noi, ceea ce crede despre acţiunea domnului Trietsch, deci şi despre colonizarea Ci­prului, cel mai marcant reprezentant al zionismului politic, domnul doctor Ilerzi. * La ora două după prinz ra’am pre­zentat la redacţia ziarului «Neue Freie Presse», al cărui foileton îl redactează şeful zioniştilor. A fost de ajuns să transmit carta mea pentru ca să fiu primit cu cea mai mare amabilitate şi afecţiune. Doctorul Herzl este un om ca de vre­o patru­zeci de ani. O barbă neagră, lungă şi bine îngrijită încadrează o faţă ale cărei trasaturi sint de o regularitate clasică. Privirea adincă şi sinceră, dă iitregei feţe acel nu ştiu­ ce, care re­prezintă la om rarul dar, de a cuceri din capul locului inimile şi simpatiile celor cu cari se intilneşte. Fără ca să am nevoie să perd vorbe multe cu explicaţia ni­ei intrebări, dom­nul doctor Herzl, care era in curent cu tot ce se petrece la noi,­­mi-a expus în mod lămurit tot ceea ce crede despre în­treprinderea domnului Trietsch. Voia încerca să redau în cele urmă­toare spusele şefului zioniştilor, rezer­­vindu-mi ca intr’un viitor articol să public un alt interview, al cărui con­ţinut să fie expunerea doctorului Herzl asupra zionismului politic. * Iată ce­­mî-a spus conducătorul zio­nismului politic despre colonizarea Ci­prului. «Singurul ţel al zionismului politic trebue să fie creearea statului palesti­nian. El nu mai poate să aducă popo­rului evreu salvarea şi liniştea de cari are nevoe. «Numai o colonizare în mare după un anume plan, care ar înlesni şi condi­ţiona chiar imediat stabilirea unei in­dustrii şi a unui comerţ remarcabil, ar asigura pe deasupra bunăstarea econo­mică a coloniştilor. Cu toate insă că aceasta este convingerea mea, cu toate că nimic nu trebue să ne seducă pe noi zioniştii de a perde lin moment măcar ţinta cea mare, idealul politic, fără de care ori­ce operă de salvare rămine nu­mai un paliativ,— nu am crezut nece­sar să combat ideia domnului Trietsch privitoare la colonizarea Ciprului. «Marea mulţime a evreilor nu sufere numai din cauza apăsarei politice. Mi­zeria economică îi face pe alocurea viaţa imposibilă, ruinind-o fiziceşte şi degra­­dind-o moraliceşte. Ar fi deci o gre­şală imensă ca să impedicăm o acţiune care ar îmbunătăţi pentru moment starea economică a unui număr oareş­care de evrei, mai ales că bunăstarea materială şi morală a populaţiunilor evreieşti, este o condiţiune aproape neapărat nece­sară, pentru ca zionismul politic să poată prinde rădăcini printre dinsele. «In consecinţă n’avem deci nici un motiv de a combate colonizarea Ciprului. Ar fi un singur motiv care ar putea îndreptăţi o opoziţie contra acestei co­lonizări, "anume: "dacă am şti că starea economică a coloniştilor n’ar fi mai bună de cît era in locul de unde au emigrat. Eu insă nu cunosc în­deajuns starea de lucruri din insula Cipru pentru ca să pot sprijini sau combate colonizarea. Domnul Trietsch in schimb o cunoaşte. Atit ne ajunge, de­oare­ce nu este de­cit o chestiune de conştiinţă la mijloc, căci nu e puţin lucru să îndemni pe nişte oameni ca să părăsească o ţară, pentru a merge intr’alta străină a cărei limbă şi ale cărei obiceiuri nici din auzite nu le cunosc. Zic este de ajuns să ştim că domnul Treitsch cunoaşte Ciprul, pentru ca să nu combatem ideia sa de colonizare. De­sigur că d-sa îşi dă perfect seamă de răspunderea ce a luat-o asupră’şi, şi dacă plecarea unor familii evreieşti în Cipru este un ajutor mo­mentan pentru dînsele, de ce le-ana re­fuza noî zioniştii acest ajutor? * «Dar daca nu combatem coloniza-’ rea Ciprului, trebue insă să combatem din răsputeri colonizarea cu bucata şi quasi pa furiş a Palestinei. Aceasta din­­ două motive. Mai întiiii fiind­ că coloni-­ zarea Palestinei nu se poate face cu folos pentru evrei de­cit cu scopul po-­ litic declarat şi recunoscut de sultan.­ Al doilea fiind-că colonizarea Palestinei fără condiţiuni, face ca situaţia colo­niştilor să fie foarte nesigură. Căci la i" urma urmei Palestina e guvernată ab­­­­solut, şi deşi actualul sultan, după cum ştiu sigur, este foarte favorabil evreilor, nu se poate şti ce va aduce ziua de mi­ne coloniştilor, dacă nu se ■ vor fi luat din vreme precaution?.'­ ; «Alt­fel stau lucrurile cu Ciprul. In­­ această insulă stăpineşte Anglia, un stat­ civilizat şi drept, cită vreme nu are de­ răpit cim­pii de aur, cum se întimplă acum lucrurile cu burii. In Cipru deci­ situaţia politică a evreilor poate fi mai­ sigură, in tot cazul va fi mai stabilă.' Iată deci încă un motiv ca să nu con-' batem colonizarea frumoasei insule, care. mai are și avantagiul de a fi foarte­ aproape de Palestina...» Atit ’mi-a spus doctorul Herzl in Ge­stiunea care interesează astăzi în Ro- , minia. Am mai vorbit și de altele multe și , cînd am plecat la ora patru, am putut să constat că doctorul Herzl nu este numai un splendid foiletonist, ceea ce ştiam din ziar, ci că ştie tot atit de uşor şi plăcut vorbi, precum scrie: B. Brănişteanu DIN STREINA­TA­TE : Intîlnirea ţarului cu împăratul Wilhelm Oficioasa germană «Norddeutsche All­gemeine Zeitung» scrie cu privire la a­­ceastă chestiune : «Intr’un ziar din Berlin, care se re­feră la nişte pretinse cercuri oficiale, s’au răspindit nişte aserţiuni, p­in cari se caută, in mod anticipativ şi tenden­ţios, a se slăbi însemnătatea întilni­­reî, ce va avea loc în curind intre îm­păratul Wilhelm şi împăratul Nicolae al Rusiei. «Intru­cit la ast­fel de zgomote se poate in genere vorbi d­e cercuri oficiala aceste cercuri de sigur că nu pot fi germane, ci străine. E destul să stabi­lim aceasta pentru a judeca valoarea, lor. «Conţinutul acelor indicaţiunî, după cum­ ar fi vorba numai de o scurtă vi­zită de politeţă cu un caracter pur per­sonal, este bine înţeles neîntemeiat». Din cele citate reiese deci în mod clar şi evident, ftini că această întîlnire intre cei doi suverani vecini va avea o mare însemnătate politică, şi al 2-lea că Germania caută şi are interes să acre­diteze de mai nainte importanţa acestei întîlnirî. E sigur clar că dintr’insa trebuie să rezulte avantagii politice serioase pen­tru imperiul german. Cronica teatrală Jucătorii dle cărţi, piesă în 4 acte de d. Haralamb G. Lecca Săptămâna trecută afişul Teatrului Naţional a fost ţinut de Jucătorii de cărţi, piesă originală cu multe calităţi a d-lui H. G. Lecca, încă o dată ideea false care domină la Teatrul Naţional, cum că publicul­­ nostru cere farse şi compilaţiuni bur­leşti, a primit o straşnică dezminţire. Jucătorii de cărţi a avut un frumos, şi meritat succes. De patru ori sala­­ Teatrului Naţional a gemut de lume ; reţetele au fost superioare celor obţi­­­­nute de farsele pentru a căror repre­zentare se invoca succesul lor mate­rial. Aceasta mă bucură foarte mult şi sper că în sfirşit direcţia Teatrului Na­ţional va ţine seamă de bunul exemplu pe care i l-a dat publicul. Jucătorii de cărţi este o piesă a these in care teza se susţine prin ac­ţiune, iar nu prin discursuri. Se apropie mai mult de teatrul lui Emile Augier, de­cit de acela al lui Al. Dumas-fiul. Primele două acte servesc mai mult ca expunere. Cu scena finală a actului ,al II-lea intrăm în conflictul dramatic care se termină cu uciderea lui Victor Vanta de către tatăl său­ Filip Vanta. In primul act se zugrăvește ruina familiei Vanta din cauza patimei jocu­lui de cărţi care 11 stăpineşte pe Filip Vanta. Tot in acest act facem cunoştinţă şi cu Victor Vanta, student, şi el e stăpînit de patima jocului de cărţi. ”” Vanta jupă soţiei sale — o fe­­mee iubitoare, blindă şi gata la ori­ce sacrificiu — că nu va mai juca. Vanta are şi o fată, Lila, care e iubi­tă de Duiliu Damira, om de litere, fiul magistratului Barbu Damira, om cum­pătat. Actul se începe cu o conversaţie­­a­supra jucului de cărţi la care vin par­te mai multe doamne, ce se află la d-na Damira. Duiliu are o lunga tiradă asupra femeilor uşurele. Tirada e cam obositoare şi poate chiar de prisos. Au­torul a voit să zugrăvească prin acea­stă conversaţie răul obicei pe care il au doamnele din societatea bucureştea­­nă de a vorbi jumătate franţuzeşte, jumătate romîneşte. In vremea de faţa obiceiul acesta e mai rar. Acum vre­o câţi­va ani într’adevâr suferea mult societatea bucureşteană de această ma­nie, dar acum se vorbeşte mai mult franţuzeşte sadea. Actul al II-lea se petrece tot la Da­mira. E o serată dansantă. Scena e împărţită în mai multe camere. In faţă e salonul jocului de cărţi; în fund la dreapta e salonul pentru danţ, iar în stingă bufetul. Scena este foarte bine aranjată şi prezintă un spectacol plăcut pentru ochi. In sala de joc, la dreapta, in planul I-iu e masa de pocker; in stingă trei bărbaţi mai in vîrstă joacă panţirola— dacă nu mă înşel — iar in fund e ma­sa de maus la care joacă doamne si domni. Intre aceștia se află o doamnă in virstă si un colonel care fac des să isbucnească sala in hohote de rîs din cauza neîncetatelor conflicte ce se ivesc intre ei. Actul întreg este condus cu multă îndemînare ; replicele se incrucișază fă­ră nici o poticnire şi defilează o mul­ţime de tipuri copiate admirabil după o natură. Un tip splendid reuşit este a­­cela al jucătorului pasionat decavat, care acum se mulţumeşte să privească—şi pri­veşte cu nesaţiii — pe cei­l­alţi jucă­tori, de la cari din cînd în cind pri­meşte cite o piesă de cinci lei. D. So­­reanu înfăţişează cu o realitate remar­cabilă acest personaj mut. Un alt tip este bancherul Natan pe care il reprezintă d. I. Niculescu, foar­te corect şi cu multă vervă. Bancherul, care îi are trecuţi pe toţi jucătorii în catastiful său şi cunoaşte perfect viaţa intimă a fie­căruia este însărcinat de autor să ni-i descrie pe rînd. Din pricina acestei lungi descrieri acţiunea piesei lincezeşte. Sînt aci numai două scene, cari servesc la îno­­darea acţiunei. Restul este sacrificat gustului de spectacol şi de intermezzo comic. Scena cea mai importantă este aceea in cere Victor Vanta se aşează la masa de pocker şi este prins că in­­şală jucînd cu mai multe cărţi. D. Ar- Demetriad, în Victor, a avut o ţinută foarte reuşită. A stat continuu nemiş­cat lingă masa de joc urmărind cu o vădită nerăbdare să se facă un loc li­­ber pentru­ ca să-l poată ocupa. Giid este prins de Torini —unul dintre ju­cători — că înşală, acesta îi cere să dea cărţile pe faţă. Victor se opune. Torini îl apostrofează, toţi se ridică de la masa de joc, e scandal. Lumea se adună din toate părţile şi Filip intră. Prietenii îi ascund motivul scandalului şi caută să aplaneze lucrurile. Pe cînd se petrecea această scenă, în sala de joc, în sala de danţ­ se făcea logodna lui Duiliu cu Lila. " înainte Insă de această scenă cu care se sfirşeşte actul mai este alta impor­tantă pentru acţiunea piesei. Natan il anunţă pe Filip că are la bancă poliţe de ale lui in valoare de 35.000 lei, cari expiră a doua zi. Filip e nedume­rit ; el ştie că nu are nici o poliţă. E convins că e o mistificare. N­ita’n il sfătuieşte apoi să-l depărteze pe Victor de la masa­ de joc. În această convor­bire Filip află că fiul său joacă. Cum e vorba să se facă, in salonul de alături logodna, el amină— și după sfatul lui Natan — on­­ ce explicare cu fiul sau. In actul al IlI-lea sintem in biuro­­fiul lui Filip, linele se*petrece si actul final. Filip vorbeste cu nevasta 'sa des­pre scandalul de la bal. Sint amindoi ingrijafi. Victor plecat după bal nu se mai întorsese acasă. Barbu Damira vine şi ile anunţă că rupe logodna. Motivul: scandalul de la bal. O scenă penibilă pentru soţii Van­ta, poate şi pentru public e cam lungă această scenă, mai ales că d. Ah. Geor­­gescu, de­şi foarte corect ca ţinută, nu a pus destula căldură. După Damira vine Nathan cu poliţe­le. Filip, văzind că iscălitura sa e falsifi­cată de fiul său­, declară că va plăti a doua zi. Asupra scandalului de la bal Nathan dă o explicaţie care e pusă de autor poate pentru a arăta caracterul mirşav al lui Victor. El spune că Torini —* care de alt­fel se bucură de o foarte tristă reputaţie—a căutat—fără dreptate—să-l calomnieze pa Victor pentru­ câ ace­sta are relaţiuni cu femeia sa. Aceasta este explicaţia pe care o dă intr’o sce­nă următoare tatălui sau şi Victor. întrebarea aste: de unde a pornit a­­ceastă explicaţie ? A dat-o Victoria public, saţi cei care obseervase relaţiunile­ dintre Victor şi soţia lui Torini au nos­coci­t-o ? Este curios insă că părinţii, cari a­­veau tot interesul să creadă în această explicaţie, trec peste ea şi in special Filip il osindeşte pe Victor ca culpabil. Urmează o scenă intre părinţi şi fiul lor în care se zugrăveşte cinizmul şi neruşinarea fiului, in faţa lui, Vanta chiarm­ă pe Lila şi ii comunică ruperea logodnei. Desperată, fata inzistă să afle motivul şi părinţii, siliţi de inzistenţa şi durerea ei sfişietoare, il dau. Victor e®nepăsător. El nu manifestă nici re­­muşcarea nici durere pentru suferin­țele sorei sale. Tatăl ii ordonă să nu mai părăsească casa pînă a doua zi cind va fi trimis din oraș.—Damira se angajase să-l ia la el la moşie. In actul final Damira şi Duiliu vin şi anunţă că după inzistenţele acestuia logodna rămîne bine făcută. In casă toţi sînt fericiţi. Filip, ră­mas singur cu soţia sa, vorbesc de Vic­tor cu duioşie­­părintească. Filip rămine în biju’ou să facă nişte socoteli. Citind socotelile, adoarme pe canapea, lampa se stinge, scena e în întuneric. Cine­va umblă la biurou. Filip se scoală­ la lumina unui chibrit aprins de cel care intrase Filip vede că acela e Victor care venise să fure bani. Su­ceşte butonul unei lămpi electrice şi camera se luminează. Urmează o teri­bilă scenă de explicaţie. Toate ame­ninţările, rugăciunile şi implorările ta­tălui il lasă rece pe Victor, care con­tinuă să răspundă cu cel mai înfioră­tor cinism. Bătrinul, convins că omul acesta e stricat pină în adîncul sufle­tului și că traiul lui nu ar putea să fie de eit o nenorocire pentru întreaga familie, 11 impu­­că. La detunătura focului de revolver intră mama. Ea cade pe un fotoliu strigind: Jocul de cărţi! Jocul de cârti!* piesa este condusă cu multă măe­­strie şi a fost jucată — cu mici excep­­ţiunî— bine. D. Nottara trebuea să fie mai cald in unele scene şi d. Al. De­­metiadej era bine poate pe lingă cinism să arate şi puţină uşurinţă. D-na Al. Romanescu avea o pro­fundă expresie de resemnare şi durere aşa cum cerea rolul. D-na Alice Geor­­gescu, debutanta, are mult tempera­ment, dar mijloacele ii sint mici. A avut momente mişcătoare cari sint un bun pronostic pentru viitor. D. Gostescu corect ca in tot-d’a­ una, i-ar fi trebuit mai multă emoţiune in unele scene. Publicul a primit, fără nici un mur­mur, ba incă aplaudind frenetic, sfir­­şitul crud al piesei. La eşirea din sală insă, cind fie-care spectator a scăpat de sub cătuşele scenei, mulţi protestau contra tezei d-luî N­. G. Lecca. Intr’adevăr, dacă dramaturgul a în­vins şi a avut un succes netăgăduit, fi­lozoful are mult de furcă cu publi­cul. Ori­ce s’ar zice, e crud, e peste mă­sură de crud să vezi un tată ucigin­­du-şi fiul, chiar cind fiul e un cinic, un depravat şi hoţ ca Victor Vanta. Şi faptul e şi mai greu­ de admis cind tatăl este un om care şi-a ruinat familia jucînd cărţi. Dacă şi­ fiul ar fi avut 250.000 lei de cheltuit­e probabil că nici el n’ar fi înşelat la cărţi, n’ar fi falsificat iscălituri şi nu s’ar fi în­cercat sij fure. Patima nu duce de cit rar la vifiuri şi la crime dacă ea poate să fie satisfăcută fără hoţie şi crimă., Victor­­Vanta moştenise de la tatăl sau patima jocului şi dacă escapadele, lui de la o vîrstă fragedă n’ar fi fost tolerate şi ascunse de mama lui, dacă tatăl sau* s’ar fi interesat mai de a­­­proape de el, e probabil că el n’ar fi­ alunecat în prăpastia in care se află. Dacă prin urmare o parte din vină este a părinţilor, naşte­ întrebarea: mai poate fi îndreptăţit actul crud şi­ neuman al tatălui ? I­n societatea noastră asemenea e­­xemple nu se văd, lumea e mult mai tolerantă şi de aceia teza d-luî Lecca­s nu poate să fie­ admisă, chiar dacă pă­rintele ar fi reprezentat ca un model de virtute. încercarea d-luî Lecca a fost îndrăz­neaţă, dar fiind susţinută cu multă a­­bilitate, ea a trecut fără protestare. Piesa e prea bine condusă, a scrisă cu prea multă vervă şi într’o prea fru­moasă limbă, are şi scene adînc mişcă­toare şi scene de o delicateţă remar­cabilă pentru ca să nu o aplaude şi a­­ceia cări nu primesc sfirşitul eî. * ’ Un adevărat şi serios succes al tea­­trulul ei nostru, pentru care d. Lecca me­rită să fie felicitat. Ioa­n. Bacalbaşa.

Next