Adevěrul, octombrie 1899 (Anul 12, nr. 3661-3689)
1899-10-26 / nr. 3686
~L r . / Anul XII —No. 3686. FONDATOR ALUX. V. »BEOIMAJVU Abonamente Un «■» Şase luni TrtV luni Xn ţară ...... 30 lei 15 lei Ib etrăinătate. . 50 „ 25 „ 8 lei 13 „ IO bani în toată ţara 15 „ „ străinătate Un număr veciiiu bani 20 Ediţiia de scară Marti 26 Octombrie 1899 CONST. MILLE „ Ami ncimi Linia pagina IY Lel.......................0.50 ban • „ rá ........................... 2.- „ BIROURILE ZIARULUI 11. — si I r a d ii Sărindar-TELEFON fi •t 11 DIRECTOR POLITIC Cum stăm cu tmuramuha ? Panica englezilor Guvern sterp Peste două-zecî de zile se deschide sesiunea ordinară a parlamentului şi parcă nici vorbă n’are de un asemenea eveniment. Cauza să n’o căutăm în altă direcţiune de cit o în fenomenala sterpiciune a guvernului. Fără nici un fel de exageraţiune, dar nici odată de cind avem regim constituţional nu vom fi fost martori ai unei mai desăvirşite neputinţe decit vom fi cu începere de la 15 Noembrie. Cabinetul nici că se gindeşte ca să guverneze şi să pregătească opera legislativă, fiindcă singura lui preocupare este cum să prepare cîteva lovituri de efect şi cum să figureze cu maimult succes in campania de intrigi ce se pregăteşte. Judecind după antecedente cit şi dupe temperamentul principalilor conducători ai regimului, trebue să ne aşteptăm la tot felul de surprize în sesiunea de toamnă; aceasta este, de altfel, pornirea tuturor guvernelor slabe, neputincioase şi incapabile de o lucrare serioasă. Guvernele de felul acestora, neavind altă raţiune de a exista, vor să amăgească imaginaţiunile şi să înşele ochii; unele se adresează patriotumului făcind războaie peste hotare, altele vorbesc patimilor populare organizînd demonstraţiuni antisemite, in sfirşit se găsesc guverne cari înscenează nişte pretinse succese diplomatice. Fiindcă ne cunoaştem oamenii, am putea face prinsoare că sesiunea ce se deschide va fi martoră a multor lovituri de teatru. Este afară din îndoială că guvernul va pregăti o scenă melodramatică în chestia şcoalelor din Braşov, că al doilea foc bengal îl vom avea cu chestia macedoneană, că o a treia băşică de săpun va fi afacerea de la Porţile-de-fer, etc. Domnul Take Ionescu, marele maestru în asemenea meşteşug, utilizind admirabilul său talent oratoric, pregăteşte deja şi punerea in scenă, şi frazele de efect, iar d. Filipescu elaborează cu programul acestei acţiuni vernamentale, încercări parţiale, un fel de repetiţie generală s’a făcut deja. A fost un fel de piatră de încercare spre a se dovedi gradul de impresionabilitate al tarei. o sîrguință guIntiia încercare a fost făcută cînd s’a lansat cu un mare aparat de reclamă știrea că d. Take Ionescu a repurtat o mare victorie in Macedonia şi că d-sa a reparat toate greşelile trecutului. Presa guvernamentală a făcut gălăgie şi reclamă multă, de cit., nu s’a prins. Publicul a rămas rece fiindcăprea se vedea că e farsă. Al doilea balon a fost noutatea răspîndită luna trecută, cum că guvernul a găsit o soluţiune genială pentru chestia rentei din Braşov şi că are să se minuneze lumea de marea dibăcie a guvernului. Douăzeci și patru de ceasuri nimeni n’a știut ce să crează, dar după trecerea acestui termen fatal pentru minciuni adevărul a fost cunoscut: era o nouă farsă. Prin urmare este evident că ministerul, neputincios să lucreze cu seriozitate, va relua in parlament seria loviturilor de teatru cari i-au izbutit atît de puţin în presă. Const. C. Bacalbaşa DIN FUGA CONDEIULUI Cum stă chestia D-l Dimitrie I Cotrescu, comerciant în Bucureşti, vorbind alaltăerî la camera de conpreiii, a dovedit că un singur negustor din Romînia a cerut moratoriul şi că acel negustor a fost Epoca. Cu alte cuvinte cînd Epoca a vorbit despre criza din piaţă vorbea despre propria ei criză şi cînd spunea că Banca Romîniei a încetat plăţile, batea şeaua ca să priceapă ţigănuşii cum că generalul Algin a închis ghişeul. Iată cum se rezolvă problemele cele mai dificile. Vax. COTIDIANE LA TULCEA Din Tulcea ni se scrie că procedeurile başbuzuceştî ale administraţiunei au început să exaspere lumea. Cetăţeni cam de ani şi de ani sunt stabiliţi in Dobrogea şi exercită profesiuni onorabile, se văd sistematic persecutaţi şi ameninţaţi cu expulzarea graţie unor drepturi exorbitante acordate prefecţilor. Noi cerem guvernului ca să ia măsuri şi să se sfirşească o dată cu această practică abuzivă şi ruşinoasă. Vom reveni cu amănunte asupra celor ce se petrec actualmente in judeţul Tulcea. NEMULŢUMIŢII Pe lingă toate celelalte nemulţumiri ivite în cele mai multe judeţe, acuma avem de adăugat şi nemulţumirile conservatorilor din Tutova şi din Prahova. La Tutova nostimada este că însuşi şeful conservatorilor din localitate, veteranul Gheorghieş Emandi, tatăl prefectului şi al deputatului Şaabner Tudori, a demisionat de la preşidenţia clubului ca semn de protestare. Iar la Ploeşti un număr de peste 30 conservatori toţi alegători in colegiul I-iii au decis să treacă în corpore la junimişti. Merge bine partidul de la cîrmă. Stop. In sfirşit După multe tîrguelî, după atîtea şi atîtea tribulaţumi, după ce a sărăcit piaţa cu desăvîrşire, guvernul, susţinut din răsputeri de rege, a dat zor ca să facă împrumutul. t unul din trenurile cuirasate cu cari englezii operează contra burilor. Spre a scoate Cabinetul din nesimţirea şi inconştienţa lui, a trebuit ca toată ţara să l ia de guler şi să’l zguduie, a trebuit ca presa să 'l biciuiască luni de zile, a trebuit ca toate grupările politice, să ’l dezaprobe, a trebuit ca regele să murmure, a trebuit ca piaţa şi Camera de comereia din Ilfov să’şî manifesteze pe faţă dezaprobarea lor. D'abia după această lungă serie de manifestaţiuni ostile guvernul s’a mai dezmeticit puţin ; de cit, de la o extremă a ajuns la alta, adică de uide n’a voit să facă pînă azi împrumutul cu nici lin preţ, acuma e hotărât să ’l realizeze cu orice preţ. Fină acolo a ajuns nevoia pieţei, încît pentru moment lumea nu are să se uite la condiţiuni; mai tîrziu, însă, nemulţumirile se vor ivi. Astăzi toată lumea cere bani şi toate crde-malte preocupări ai* * * rămas pa planul al doilea. Cerber Voinicos ! Cînd in sala de arme de pe cheiul Dîmboviţei, Nicolae Filipescu avea faţă în faţă pe un om cu picioarele bolnave, imcapabil să reziste atacului săli impetuos, a profitat de avantagiile sale fizice, ca să suprime pe un adversar neplăcut şi incomod. Cînd dăduse ordin generalului Algin, ca să ne oprească vinzarea ziarului, cînd provocase o grevă poliţienească, cind bandele de bătăuşi şi de agenţi ai săi plecau, înarmaţi cu ciomege, contra echipelor noastre de vinzători, cînd era sigur că ne va suprima, era voinicos faţă de noi şi trei părţi din ziarul Epoca erau pline cu infamii la adresa noastră. Azi cînd noi iam rezistat mai cu vigoare decît nenorocitul George Em. Lahovary, voinicosul neizbutind bate în retragere, se declară pe tăcute învins şi lăsat propriilor sale puteri, dă bir cu fugiţii. Zadarnic îl provocăm la luptă, în van ne batem joc de vitejia lui atît de teribilă, cind era în dosul poliţiei şi al bandelor de bătăuşi toate sint zadarnice, voinicosul de altă dată tace şi înghite în sec... Am făcut mai mult. Am denunţat—cu probe—parchetului că foama sa face şantaj regulat in dauna negustorilor şi viteazul de acum două saptâmini, păstrează o prudenta dar ruşinoasă tăcere. E clar dovedit că de astă dată am înfundat pe acela care credea că totul îi este permis şi că reuşeşte în totul. Ţinem să declaram însă că dacă el a părăsit lupta în chip ruşinos, noi vom continua-o pînă cînd vom scoate definitiv din circulaţie pe acest om pe care împrejurările l’au ridicat la o situaţiune politică pe care n’o merită. Nicolae Filipescu, înainte de a pleca la o luptă pentru care este prea mic şi prea ridicol, trebuia să-şi amintească de zicătoarea evangheliei care spune că cel ce ridică sabia de sabie va pieri! Sfinx - " . I —■■nlMBJIIglM' ii»ii..i------- Emigrările din ioferogea Am arătat cum se pustieşte Dobrogea. Emigrarea a început odată cu dominaţiunea romina şi ea a.î a ajuns aşa de întinsă că Dobrogea este aproape despopulată. Lucrul este de altmintrelea natural. Noi nu am făcut nimica pentru provincia anexată, ci am dat-o pradă jafului şi incapacitate. Am deposedat pe turci pentru a crea domenii puternicilor zilei, apoi tot ce a fost mai stricat, mai lpsit de cinste și de demnitate, am trăis în Dobrogea ca să o administreze, iar drepturi politice egale cu ale rominilor nu le-am dat nici pînă acum dobrogenilor. In stare de inferioritate politică, lăsaţi in voia unui funcţionariat abuziv, dobrogenii şi-au dat seama că dominaţia romina este mult mai rea decit acea turcească. Atiţia colonişti germani, cari făceau fala Dobrogeî, au fost nevoiţi să fugă şi să plece in America, iar turcii şi ei au plecat in Asia,, ne mai găsind dreptate pe pămintul rominesc. Azi situaţiunea a devenit cu totul gravă. Ultimii locuitori turci pleacă şi ei ca in faţa duşmanului şi ori-şi ce măsuri represive nu’e pot opri. Culegem roadele a două-zecî de ani de culpabilă nepăsare faţă de o provincie pentru care ne am vărsat singele nostru pe cimpurile Bulgariei. Afinante şi dacă nu va răuşi să facă imprumutul, se va şti că cel ce a enervat piaţa su ştiri false, a fost marele tactician general Manu, asupra căruia cade in cea mai mare parte răspunderea situaţiunei de azi. Pe lingă aceasta, intervenţia Camerei de comerciu, chiar inpotriva guvernului, dovedeşte că corpul comercial al Capitalei, a început sa se deştepte şi să facă o deosebire intre politică şi afaceri — şi anume că pe viitor un guvern nu se mai poate bizui pe comerciul Capitalei, de cit in cazul cind va lucra inţelepţeşte şi in folosul ţarei. Nu putem dar de cit să aprobăm din tot sufletul a ceea ce a făcut Camera de comerciu din Capitală, Inter. Comereiul Capitalei Ceea ce a făcut Camera de comereiu, demersurile sale la ministerul de interne, la cel de finanţe şi la Banca Naţională, au reabilitat comereiul Capitalei, care era atit de desconsiderat de puternicii zilei. In prima linie, protestarea contra primului ministru care a compromis pe neguţători prin circulara sa şi faptul că d.Cantacuzino a fost nevoit să ceară scuze, este primul triumf. In a doua linie, convorbirea cu ministrul de finanţe are o mare importanţă, deoarece azi în chip oficial guvernul a promis că se face împrumutul. Pină acum această ştire se râspundea prin cafenele şi pe la cluburi şi apoi răsufla prin ziare. Astăzi avem făgăduinţa formală a ministrului de fi A se vedea în pag. II şi III diferite articole de reportaj şi telegramele corespondenţilor noştri speciali din străinătate. CARNETUL MEU Armata permanentă Victoriile burilor, adică ale unor gloate de ţărani, cari n’au cunoscut cazarma nici o dată, în contra armatei permanente prin excelenţă, in contra armatei engleze, pune din nou la ordinea, zilei chestia^dorobănfimeî noastre cu schimbul. Trecând peste învăţămintele strălucite ale războiului din 1877-78, peste învăţămintele războiului franco-german, in care rezervele germane bătează pe permanenţii francezi, peste învăţămintele războaelor primei republice franceze, când de la 1792-96, armatele compuse din gloate ale Franţei băteau intreaga Europă cazarmă, faimosul general Lahovary, din primul lui minister, începuse permanentizarea armatei române. Generalul Berendeip, a urmat greşala, agravând-o. Budgetul războiului se încărca astfel necontenit in dauna solidităţeî şi calităţei trupelor. Acelaşi lac Lahovary revine astăzi asupra ideei lui, şi readuce in teritorială 14000 de permanenţi Curioasă coincidenţă cu războiul angloafrican, in care teritorialii se aratau superiori ai bravură şi ca tactică permanenţilor.Sperăm că de data aceasta ne-am fixat definitiv, că geniul nostru militar, care conzistă tocmai in armata teritorială, va fi păstrat cu sfinţenie pe viitor. încă o dovadă de lipsurile permanenţilor este chiar generalul Lahovary, fost ofiţer superior de stat major, care singur nu ştie ce face, bbârbie prin toate sistemele, se crede mare savant in materie, şi in cele din urmă e nevoit să revie cu ruşine, la vechiul sistem cu care părinţii noştri au ştiut să ne apere ţara şi s'o ducă la izbândă pe câmpul de luptă. I. I. T i . Colonizarea Ciprului — Interview cu domnul doctor Theodor Herzl — Viena 21 Octombrie Incontestabil că curentul emigratoriu care se manifestează printre populaţia săracă evreiască, este un important simptom social, şi mai mult încă un incident din cale afară de remarcabil în mişcarea zionistă care a luat acum şi la noi un avînt destul de mare. Văzind din ziare că domnul Trietsch, acela care la congresul Zionist din Basel a pledat pentru colonizarea Ciprului, face o călătorie de propagandă prin Romînia, şi că in condiţiunile actuale călătoria sa nici nu se poate să nu fie încununată de succes,— am voit să împărtăşesc şi cititorilor de la noi, ceea ce crede despre acţiunea domnului Trietsch, deci şi despre colonizarea Ciprului, cel mai marcant reprezentant al zionismului politic, domnul doctor Ilerzi. * La ora două după prinz ra’am prezentat la redacţia ziarului «Neue Freie Presse», al cărui foileton îl redactează şeful zioniştilor. A fost de ajuns să transmit carta mea pentru ca să fiu primit cu cea mai mare amabilitate şi afecţiune. Doctorul Herzl este un om ca de vreo patruzeci de ani. O barbă neagră, lungă şi bine îngrijită încadrează o faţă ale cărei trasaturi sint de o regularitate clasică. Privirea adincă şi sinceră, dă iitregei feţe acel nu ştiu ce, care reprezintă la om rarul dar, de a cuceri din capul locului inimile şi simpatiile celor cu cari se intilneşte. Fără ca să am nevoie să perd vorbe multe cu explicaţia niei intrebări, domnul doctor Herzl, care era in curent cu tot ce se petrece la noi,mi-a expus în mod lămurit tot ceea ce crede despre întreprinderea domnului Trietsch. Voia încerca să redau în cele următoare spusele şefului zioniştilor, rezervindu-mi ca intr’un viitor articol să public un alt interview, al cărui conţinut să fie expunerea doctorului Herzl asupra zionismului politic. * Iată cemî-a spus conducătorul zionismului politic despre colonizarea Ciprului. «Singurul ţel al zionismului politic trebue să fie creearea statului palestinian. El nu mai poate să aducă poporului evreu salvarea şi liniştea de cari are nevoe. «Numai o colonizare în mare după un anume plan, care ar înlesni şi condiţiona chiar imediat stabilirea unei industrii şi a unui comerţ remarcabil, ar asigura pe deasupra bunăstarea economică a coloniştilor. Cu toate insă că aceasta este convingerea mea, cu toate că nimic nu trebue să ne seducă pe noi zioniştii de a perde lin moment măcar ţinta cea mare, idealul politic, fără de care orice operă de salvare rămine numai un paliativ,— nu am crezut necesar să combat ideia domnului Trietsch privitoare la colonizarea Ciprului. «Marea mulţime a evreilor nu sufere numai din cauza apăsarei politice. Mizeria economică îi face pe alocurea viaţa imposibilă, ruinind-o fiziceşte şi degradind-o moraliceşte. Ar fi deci o greşală imensă ca să impedicăm o acţiune care ar îmbunătăţi pentru moment starea economică a unui număr oareşcare de evrei, mai ales că bunăstarea materială şi morală a populaţiunilor evreieşti, este o condiţiune aproape neapărat necesară, pentru ca zionismul politic să poată prinde rădăcini printre dinsele. «In consecinţă n’avem deci nici un motiv de a combate colonizarea Ciprului. Ar fi un singur motiv care ar putea îndreptăţi o opoziţie contra acestei colonizări, "anume: "dacă am şti că starea economică a coloniştilor n’ar fi mai bună de cît era in locul de unde au emigrat. Eu insă nu cunosc îndeajuns starea de lucruri din insula Cipru pentru ca să pot sprijini sau combate colonizarea. Domnul Trietsch in schimb o cunoaşte. Atit ne ajunge, deoarece nu este decit o chestiune de conştiinţă la mijloc, căci nu e puţin lucru să îndemni pe nişte oameni ca să părăsească o ţară, pentru a merge intr’alta străină a cărei limbă şi ale cărei obiceiuri nici din auzite nu le cunosc. Zic este de ajuns să ştim că domnul Treitsch cunoaşte Ciprul, pentru ca să nu combatem ideia sa de colonizare. Desigur că d-sa îşi dă perfect seamă de răspunderea ce a luat-o asupră’şi, şi dacă plecarea unor familii evreieşti în Cipru este un ajutor momentan pentru dînsele, de ce le-ana refuza noî zioniştii acest ajutor? * «Dar daca nu combatem coloniza-’ rea Ciprului, trebue insă să combatem din răsputeri colonizarea cu bucata şi quasi pa furiş a Palestinei. Aceasta din două motive. Mai întiiii fiind că coloni- zarea Palestinei nu se poate face cu folos pentru evrei decit cu scopul po- litic declarat şi recunoscut de sultan. Al doilea fiind-că colonizarea Palestinei fără condiţiuni, face ca situaţia coloniştilor să fie foarte nesigură. Căci la i" urma urmei Palestina e guvernată absolut, şi deşi actualul sultan, după cum ştiu sigur, este foarte favorabil evreilor, nu se poate şti ce va aduce ziua de mine coloniştilor, dacă nu se ■ vor fi luat din vreme precaution?.' ; «Altfel stau lucrurile cu Ciprul. In această insulă stăpineşte Anglia, un stat civilizat şi drept, cită vreme nu are de răpit cimpii de aur, cum se întimplă acum lucrurile cu burii. In Cipru deci situaţia politică a evreilor poate fi mai sigură, in tot cazul va fi mai stabilă.' Iată deci încă un motiv ca să nu con-' batem colonizarea frumoasei insule, care. mai are și avantagiul de a fi foarte aproape de Palestina...» Atit ’mi-a spus doctorul Herzl in Gestiunea care interesează astăzi în Ro- , minia. Am mai vorbit și de altele multe și , cînd am plecat la ora patru, am putut să constat că doctorul Herzl nu este numai un splendid foiletonist, ceea ce ştiam din ziar, ci că ştie tot atit de uşor şi plăcut vorbi, precum scrie: B. Brănişteanu DIN STREINATATE : Intîlnirea ţarului cu împăratul Wilhelm Oficioasa germană «Norddeutsche Allgemeine Zeitung» scrie cu privire la această chestiune : «Intr’un ziar din Berlin, care se referă la nişte pretinse cercuri oficiale, s’au răspindit nişte aserţiuni, pin cari se caută, in mod anticipativ şi tendenţios, a se slăbi însemnătatea întilnireî, ce va avea loc în curind intre împăratul Wilhelm şi împăratul Nicolae al Rusiei. «Intrucit la astfel de zgomote se poate in genere vorbi de cercuri oficiala aceste cercuri de sigur că nu pot fi germane, ci străine. E destul să stabilim aceasta pentru a judeca valoarea, lor. «Conţinutul acelor indicaţiunî, după cum ar fi vorba numai de o scurtă vizită de politeţă cu un caracter pur personal, este bine înţeles neîntemeiat». Din cele citate reiese deci în mod clar şi evident, ftini că această întîlnire intre cei doi suverani vecini va avea o mare însemnătate politică, şi al 2-lea că Germania caută şi are interes să acrediteze de mai nainte importanţa acestei întîlnirî. E sigur clar că dintr’insa trebuie să rezulte avantagii politice serioase pentru imperiul german. Cronica teatrală Jucătorii dle cărţi, piesă în 4 acte de d. Haralamb G. Lecca Săptămâna trecută afişul Teatrului Naţional a fost ţinut de Jucătorii de cărţi, piesă originală cu multe calităţi a d-lui H. G. Lecca, încă o dată ideea false care domină la Teatrul Naţional, cum că publicul nostru cere farse şi compilaţiuni burleşti, a primit o straşnică dezminţire. Jucătorii de cărţi a avut un frumos, şi meritat succes. De patru ori sala Teatrului Naţional a gemut de lume ; reţetele au fost superioare celor obţinute de farsele pentru a căror reprezentare se invoca succesul lor material. Aceasta mă bucură foarte mult şi sper că în sfirşit direcţia Teatrului Naţional va ţine seamă de bunul exemplu pe care i l-a dat publicul. Jucătorii de cărţi este o piesă a these in care teza se susţine prin acţiune, iar nu prin discursuri. Se apropie mai mult de teatrul lui Emile Augier, decit de acela al lui Al. Dumas-fiul. Primele două acte servesc mai mult ca expunere. Cu scena finală a actului ,al II-lea intrăm în conflictul dramatic care se termină cu uciderea lui Victor Vanta de către tatăl său Filip Vanta. In primul act se zugrăvește ruina familiei Vanta din cauza patimei jocului de cărţi care 11 stăpineşte pe Filip Vanta. Tot in acest act facem cunoştinţă şi cu Victor Vanta, student, şi el e stăpînit de patima jocului de cărţi. ”” Vanta jupă soţiei sale — o femee iubitoare, blindă şi gata la orice sacrificiu — că nu va mai juca. Vanta are şi o fată, Lila, care e iubită de Duiliu Damira, om de litere, fiul magistratului Barbu Damira, om cumpătat. Actul se începe cu o conversaţieasupra jucului de cărţi la care vin parte mai multe doamne, ce se află la d-na Damira. Duiliu are o lunga tiradă asupra femeilor uşurele. Tirada e cam obositoare şi poate chiar de prisos. Autorul a voit să zugrăvească prin această conversaţie răul obicei pe care il au doamnele din societatea bucureşteană de a vorbi jumătate franţuzeşte, jumătate romîneşte. In vremea de faţa obiceiul acesta e mai rar. Acum vreo câţiva ani într’adevâr suferea mult societatea bucureşteană de această manie, dar acum se vorbeşte mai mult franţuzeşte sadea. Actul al II-lea se petrece tot la Damira. E o serată dansantă. Scena e împărţită în mai multe camere. In faţă e salonul jocului de cărţi; în fund la dreapta e salonul pentru danţ, iar în stingă bufetul. Scena este foarte bine aranjată şi prezintă un spectacol plăcut pentru ochi. In sala de joc, la dreapta, in planul I-iu e masa de pocker; in stingă trei bărbaţi mai in vîrstă joacă panţirola— dacă nu mă înşel — iar in fund e masa de maus la care joacă doamne si domni. Intre aceștia se află o doamnă in virstă si un colonel care fac des să isbucnească sala in hohote de rîs din cauza neîncetatelor conflicte ce se ivesc intre ei. Actul întreg este condus cu multă îndemînare ; replicele se incrucișază fără nici o poticnire şi defilează o mulţime de tipuri copiate admirabil după o natură. Un tip splendid reuşit este acela al jucătorului pasionat decavat, care acum se mulţumeşte să privească—şi priveşte cu nesaţiii — pe ceilalţi jucători, de la cari din cînd în cind primeşte cite o piesă de cinci lei. D. Soreanu înfăţişează cu o realitate remarcabilă acest personaj mut. Un alt tip este bancherul Natan pe care il reprezintă d. I. Niculescu, foarte corect şi cu multă vervă. Bancherul, care îi are trecuţi pe toţi jucătorii în catastiful său şi cunoaşte perfect viaţa intimă a fiecăruia este însărcinat de autor să ni-i descrie pe rînd. Din pricina acestei lungi descrieri acţiunea piesei lincezeşte. Sînt aci numai două scene, cari servesc la înodarea acţiunei. Restul este sacrificat gustului de spectacol şi de intermezzo comic. Scena cea mai importantă este aceea in cere Victor Vanta se aşează la masa de pocker şi este prins că inşală jucînd cu mai multe cărţi. D. Ar- Demetriad, în Victor, a avut o ţinută foarte reuşită. A stat continuu nemişcat lingă masa de joc urmărind cu o vădită nerăbdare să se facă un loc liber pentru ca să-l poată ocupa. Giid este prins de Torini —unul dintre jucători — că înşală, acesta îi cere să dea cărţile pe faţă. Victor se opune. Torini îl apostrofează, toţi se ridică de la masa de joc, e scandal. Lumea se adună din toate părţile şi Filip intră. Prietenii îi ascund motivul scandalului şi caută să aplaneze lucrurile. Pe cînd se petrecea această scenă, în sala de joc, în sala de danţ se făcea logodna lui Duiliu cu Lila. " înainte Insă de această scenă cu care se sfirşeşte actul mai este alta importantă pentru acţiunea piesei. Natan il anunţă pe Filip că are la bancă poliţe de ale lui in valoare de 35.000 lei, cari expiră a doua zi. Filip e nedumerit ; el ştie că nu are nici o poliţă. E convins că e o mistificare. Nita’n il sfătuieşte apoi să-l depărteze pe Victor de la masa de joc. În această convorbire Filip află că fiul său joacă. Cum e vorba să se facă, in salonul de alături logodna, el amină— și după sfatul lui Natan — on ce explicare cu fiul sau. In actul al IlI-lea sintem in biurofiul lui Filip, linele se*petrece si actul final. Filip vorbeste cu nevasta 'sa despre scandalul de la bal. Sint amindoi ingrijafi. Victor plecat după bal nu se mai întorsese acasă. Barbu Damira vine şi ile anunţă că rupe logodna. Motivul: scandalul de la bal. O scenă penibilă pentru soţii Vanta, poate şi pentru public e cam lungă această scenă, mai ales că d. Ah. Georgescu, deşi foarte corect ca ţinută, nu a pus destula căldură. După Damira vine Nathan cu poliţele. Filip, văzind că iscălitura sa e falsificată de fiul său, declară că va plăti a doua zi. Asupra scandalului de la bal Nathan dă o explicaţie care e pusă de autor poate pentru a arăta caracterul mirşav al lui Victor. El spune că Torini —* care de altfel se bucură de o foarte tristă reputaţie—a căutat—fără dreptate—să-l calomnieze pa Victor pentru câ acesta are relaţiuni cu femeia sa. Aceasta este explicaţia pe care o dă intr’o scenă următoare tatălui sau şi Victor. întrebarea aste: de unde a pornit această explicaţie ? A dat-o Victoria public, saţi cei care obseervase relaţiunile dintre Victor şi soţia lui Torini au noscocit-o ? Este curios insă că părinţii, cari aveau tot interesul să creadă în această explicaţie, trec peste ea şi in special Filip il osindeşte pe Victor ca culpabil. Urmează o scenă intre părinţi şi fiul lor în care se zugrăveşte cinizmul şi neruşinarea fiului, in faţa lui, Vanta chiarmă pe Lila şi ii comunică ruperea logodnei. Desperată, fata inzistă să afle motivul şi părinţii, siliţi de inzistenţa şi durerea ei sfişietoare, il dau. Victor e®nepăsător. El nu manifestă nici remuşcarea nici durere pentru suferințele sorei sale. Tatăl ii ordonă să nu mai părăsească casa pînă a doua zi cind va fi trimis din oraș.—Damira se angajase să-l ia la el la moşie. In actul final Damira şi Duiliu vin şi anunţă că după inzistenţele acestuia logodna rămîne bine făcută. In casă toţi sînt fericiţi. Filip, rămas singur cu soţia sa, vorbesc de Victor cu duioşiepărintească. Filip rămine în biju’ou să facă nişte socoteli. Citind socotelile, adoarme pe canapea, lampa se stinge, scena e în întuneric. Cineva umblă la biurou. Filip se scoală la lumina unui chibrit aprins de cel care intrase Filip vede că acela e Victor care venise să fure bani. Suceşte butonul unei lămpi electrice şi camera se luminează. Urmează o teribilă scenă de explicaţie. Toate ameninţările, rugăciunile şi implorările tatălui il lasă rece pe Victor, care continuă să răspundă cu cel mai înfiorător cinism. Bătrinul, convins că omul acesta e stricat pină în adîncul sufletului și că traiul lui nu ar putea să fie de eit o nenorocire pentru întreaga familie, 11 impucă. La detunătura focului de revolver intră mama. Ea cade pe un fotoliu strigind: Jocul de cărţi! Jocul de cârti!* piesa este condusă cu multă măestrie şi a fost jucată — cu mici excepţiunî— bine. D. Nottara trebuea să fie mai cald in unele scene şi d. Al. Demetiadej era bine poate pe lingă cinism să arate şi puţină uşurinţă. D-na Al. Romanescu avea o profundă expresie de resemnare şi durere aşa cum cerea rolul. D-na Alice Georgescu, debutanta, are mult temperament, dar mijloacele ii sint mici. A avut momente mişcătoare cari sint un bun pronostic pentru viitor. D. Gostescu corect ca in tot-d’a una, i-ar fi trebuit mai multă emoţiune in unele scene. Publicul a primit, fără nici un murmur, ba incă aplaudind frenetic, sfirşitul crud al piesei. La eşirea din sală insă, cind fie-care spectator a scăpat de sub cătuşele scenei, mulţi protestau contra tezei d-luî N. G. Lecca. Intr’adevăr, dacă dramaturgul a învins şi a avut un succes netăgăduit, filozoful are mult de furcă cu publicul. Orice s’ar zice, e crud, e peste măsură de crud să vezi un tată ucigindu-şi fiul, chiar cind fiul e un cinic, un depravat şi hoţ ca Victor Vanta. Şi faptul e şi mai greu de admis cind tatăl este un om care şi-a ruinat familia jucînd cărţi. Dacă şi fiul ar fi avut 250.000 lei de cheltuite probabil că nici el n’ar fi înşelat la cărţi, n’ar fi falsificat iscălituri şi nu s’ar fi încercat sij fure. Patima nu duce de cit rar la vifiuri şi la crime dacă ea poate să fie satisfăcută fără hoţie şi crimă., VictorVanta moştenise de la tatăl sau patima jocului şi dacă escapadele, lui de la o vîrstă fragedă n’ar fi fost tolerate şi ascunse de mama lui, dacă tatăl sau* s’ar fi interesat mai de aproape de el, e probabil că el n’ar fi alunecat în prăpastia in care se află. Dacă prin urmare o parte din vină este a părinţilor, naşte întrebarea: mai poate fi îndreptăţit actul crud şi neuman al tatălui ? In societatea noastră asemenea exemple nu se văd, lumea e mult mai tolerantă şi de aceia teza d-luî Leccas nu poate să fie admisă, chiar dacă părintele ar fi reprezentat ca un model de virtute. încercarea d-luî Lecca a fost îndrăzneaţă, dar fiind susţinută cu multă abilitate, ea a trecut fără protestare. Piesa e prea bine condusă, a scrisă cu prea multă vervă şi într’o prea frumoasă limbă, are şi scene adînc mişcătoare şi scene de o delicateţă remarcabilă pentru ca să nu o aplaude şi aceia cări nu primesc sfirşitul eî. * ’ Un adevărat şi serios succes al teatrulul ei nostru, pentru care d. Lecca merită să fie felicitat. Ioan. Bacalbaşa.