Adevěrul, decembrie 1899 (Anul 12, nr. 3722-3748)

1899-12-02 / nr. 3722

Joi 2 Decembrie 1899 fel de afacere. Guvernul bavarez, în a­­ceastă materie, nu se desparte de cele­­l’alte state. Afară de asta, — a adăogat d. de Crailsheim, ■— după declaraţia cancelarului, d. de Hohenlohe, paragra­ful dicta­turei n’a fost aplicat de cit de două ori şi ţinteşte mai mult agitaţia franceză de cit pe indigeni. Camera a respins, printr’un ordin de zi motivat în acest sens, moțiunea so­cialiştilor. IMFRHSIUNÎ şi PALAVRE (Din coresp. luî Chiţibuş cu cititoarele sale) Noembrie, 99. X.apă Ce înşine ! Ce ruşine! Va si zică toată lume­a ştie de ruş­nea el, p­are chiar că o arată cu degetul cîad trece pe stradă. Doar asta ii mai era nădejdea şi acum şi pa asta o perduse : reputaţie, perdută, b­ruiele ei şi al bărbatului Rău­ în gura vitregei lumi. Şi că se pricepe lumea să mărească lucrurile, de asta era dînsa destul de con­vinsă. Şi cine era de vină ? Dînsa ? Dar ea comisese faptul numai sub înmurirea unui îndemn de răzbunare a fii poate chiar din iubire către acela căruia îi se dăduse. Voia să-şi răzbune în contra vii, care o luase de şi ştia bine că nu poate fi iubit de dînsa Ei, bărbatul, lin om de 60 de ani aproape ; dînsa o copilă nevinovată de 16 ani, cu dorul de viaţă, de zbuciumărî sufleteşti de dragoste. Dar eine erau vino­vaţii ? El, bărbatul ? Nici el. Căci cu toat­ă bătrîneţea corpului său era tînăr la suflat şi o iubea..... o iubea. Numai părinţii, nu­mai dînşii erau de vină. Au vrut să-şi ne­norocească copila, sînge din singele lor şi viaţă din viaţa lor. Ori credeau că o vor face fericită, măritînd o după un bă­­trîn bogat, a cărui singură plăcere era să citească Universul? D­a ! da, asta era! Erau induşi în eroare. Credeau că o fac feri­­tâ.... Şi in mintea ei caută să-î dis­culpe pe toţi şi pe ei şi pe dînsa eh­iar. Dar..., de­geaba. Din toate astea nim­ic nu-i apare mai clar, de cit figura lui, a celu­î-i’ait.... Atîta i-a rămas... şi buzele ei şoptesc încet şi resfirat­ie...nu...că... In el se întrupează toată dragostea ei, toată nă­dejdea şi iluzii e de scăpare... Fără el e perdută fără scăpare. Fără el nu-i mai ră­mîne de­cit revolverul sau soluţia de chi­brituri. In acest moment servitoarea intră în casă... O scrisoare de la domnul „Jan“. Tresare. Cine ştie ce-i va spune această scrisoare ! Şi cu o presimţire pe care o dă tot­d’a­una nenorocirea, desface scrisoarea şi o parcurge iute cu privirea... Uită-mă, ,uită-mă... astea sunt cuvintele pe cari i­ le scrie el. El pentru care s’a nenorocit dînsa! Şi cu o ură nebună năvăleşte în camera de culcare a bărbatului sări. Cu o panglică roşie atârnat de­asupra patului un revolver cu 6 focuri zîmbeşte la dînsa. Ii se pare că o cheamă, că o ademeneşte ţeava nichelată şi vecinie rece a revolve­rului. 11 ia, îi duce cu o mişcare de ne­­astîmpăr la tîmplă. încă un minut şi dînsa­­va fi ţarină. Apasă pe trăgaci. Un ţăcănit straniu­. Dar ea e încă în picioare. Revol­verul era neîncărcat. Din odaia de alături un înîerluit de copil mic se auzi... își duse mîna la tîmple ca să zică mai trâeşte, nu se omorîse. Copilul ei avea mamă.. Ca o nebună aleargă în odaia copilului, îl ia în braţe şi cu o voce uimitor de se­nină, dar tot de­odată de amărăciune, cîntă „Nani... Nani puiu mam­i...“ Imasze. Poşta lui Chiţibuş.—Ariana. Loco. Nu, de oare­ce nu mai este acum la mine. Oh. CÂRTI si REVISTE Unde dai şi unde crapă, comedie in două acte de Alexandru Coşmar, loca­lizată de luliu Popescu. O broş. în 8 de 96 de pagini, Braşov. Biblioteca teatrală, l­ibrăria Ciurcu. Insula Morţilor de R. Voss, trad. de Andreii Bîrse.Onu. O broş. în 8 de 97 de pagini, Braşov. Librăria Ciurcu. Preţul 60 bani. Doine şi strigături de dragoste, adunate în cătănie de Tom­a Gălbază. O broş. în 8 de 78 da pagini. Braşov. Edi­tura librăriei Ciurcu. Alc­­ea, revistă enciclopedică populară săptăm­înală, Anal al Ill-lea, No. 9. 28 Nofetub, 1899... l­iterea Artei Suirsite Distinsul naturalist francez Hamon­­ville, autorul îsiportantei lucrări La vie des oiseau­r, a încetat din viaţă ----- Cunoscuţ­i autori dramatici francezi Lepelletier şi Xantof au scris în colabo­rare o nouă dramă în cinci acte şi şapte tablouri. ---- Marele dramaturg norvegian Ibsen a terminat de scris o nouă dramă al cărei titlu este Dacă invie morţii şi care va a­­pari de­odată în limbile engleză, norve­giană, daneză, rusă, germană şi franceză. ----- La danse desant le miroir este tit­lul unei noi comedii datorită cunoscutului scriitor francez François de Curet. ----- Monumentul ce urmează să se ri­dice la Paris în memoria lui Dumas-fils va fi aşezat pe piaţa Trois-Dumas, astăzi piața Malesherbes . DIVERSE I»sge­na contra sărutării. — In oraşul Bridgeport din Anglia vor sa rein­vieze legea ce regele englez Garo- II o dăduse contra sărutării. Legea a­­ceasta prescrie pentru bărbaţi 40, pen­tru femei 30 lovituri de bice, dacă se sărută in public. Reînvierea ei se in­­timplă din incidentul că cetăţenii din New-Hagen au ridicat plingere la au­torităţi contra ascultătorilor de univer­sitate, cari prind fetele pe stradă şi ie sărută. Era al doilea Supd­.— In Timişoara s’a făcut dăunăzi un pariu interesant. Un tapiţer cu numele Szentner Mátyás s’a prins rămăşag pe 50 de fl. cu un anumit Ruta Miklós că el va posti 20 de zile intr’una. A răbdat el vr’o 6 zile. In a șasea zi insă a fost găsit le­șinat de foame. A trebuit să se spargă ușa—cheia era la Ruta!—ca să-l poată scoate. «Viteazul» Succi, dus in spital, s’a pus cu zor pe infun­cate. După ce insă s’a mai întremat, tot el de către pădure , că de ce nu i-afi dat pace, că el răbda .și mai departe !.. Casă transportată cu trenul. — Din Herningford (America ! se anunță că o casă cu două etaje a fost trans­portată mai zilele trecute de acolo cu trenul in Alliance. Lungimea casei eră de 50, lăţimea de 40 picioare, iar gre­utatea de 100 tone. Casa a fost ridicată mai intim pe grinzi, apoi a fost aşezată pe patru vagoane de tren anume pre­gătite pentru acest scop. Trenul a par­curs pe oră 6 kim. şi casa a ajuns la destinaţie întreagă intreguţă. —De la coresp. noştri particulari— DRAGAŞANI UN BAL. — institutoarele şi­institutoriî din localitate au luat hotărîrea sa dea, acum asupra iernei, un bal din produsul căruia să sa facă îmbrăcăminte elevelor, el şi elevilor sărac! ai «coaielor primare din Drăgăşanî. Balul va fi cu tombolă şi va avea loc în seara zileî de 5 Decembrie a. c. în lo­calul şcoalei de băieţî n-rul 1. Pentru reu­şita mai deplină a acestui bal s’a ales un comitet compus din următoarele per­­s­one : d-na Profira Vo­cescu, directoarea şcoalei de fete, preşedintă, d-ra­ Anna Io­­nescu, institutoare, membră : d-1 N. Popo­­vici, institutor, casier, — şi d-1 N. Ţope­­scu, institutor, secretar. Comitetul a şi a­­dresat un apel călduros tuturor persoane­lor din localitate. Felicităm pe iniţiatori pentru lăudabila lor hotărîre şi tot­de-odată îndemnăm cu tot dinadinsul pe d.Răgăşănenî să dea tot concursul lor acestui bal, avînd In vedere scopul lui nobil. La timp vom face o com­plectă dare de seamă. NUMIRE. — In locul d-lui Mateescu s’a numit ca poliţaii! în oraşul nostru d-l Jean Creţeanu, fiul d-luî D. Creţeanu, mare proprietar de vii. Pentru poliţia lo­cuia, numirea d lui Creţeanu e o foarte bună achiziţiune. TIMPUL. — De cîte­va zile suflă pe la noi un vînt de la nord foarte puternic şi rece. A început să cadă şi zăpadă multă. FOC. — Vineri noaptea spre Sîmbătă, pe la orele 4 şi jum. dimineaţa, un pu­ternic incendiu s’a declarat în oraşul no­stru. Casele d.luî Focică Ionescu, situate în str. Traian, au căzut prada unuî foc cum­pli­t.­ Dezastrul a pornit de la un coş şi în mai puţin de două ore, graţie faptu­lui că erau casele vechi şi că sufla un vînt tare, toată clădirea — de altfel destul de încăpătoare — a fost distrusă cu toate ajutoarele date la timp şi de pompieri şi de lumea ce se adunase. Mobilele atît ale proprietarului cît şi ale d-lui loan Puţureanu, perceptorul oraşului, d­in casele arse era şi percepţia — au fost scoase. Mai mari pierderi a suferit însă d-l Iancu Puţureanu, fiul perceptoru­lui, doctorand în medicină care se afla la Craiova şi căruia i-au ars mai multe dula­puri cu instrumente chirurgicale şi cărţi. D-sa pierde peste două mii lei. Casele nu erau asigurate şi după decla­raţia mai multor persoane, focul a cauzat pagube de o mie lei. Cu ocazia asta s'a putut observa că serviciul pompierilor din comuna noastră iasă foarte mult de dorit Insuficienţa de pompe sistematice şi de şacale poate aduce consecinţe regretabile oraşului, dat fiind că cea mai mare parte din clădiri sunt vechi şi de scînduri. In schimb însă poliţia a fost la înălţime. Co­misarii Amzulescu şi Rădulescu au dat dovadă de mult curaj, nu mai puţin şi noul poliţ.fii. AH’ FOC. — A doua zi. Sîmbătă, pe la orele 10 şi jum. ziua s’a aprins un pa­ravan de la hotelul Crăsnaru din localitate. De data asta focul putea să ia proporţii colosale, căci o pompă din două cite avem era stricată ; noroc de zăpada ea căzuse pe acoperiş şi de ajutoarele imediate date, — incendiul s’a localizat pe la orele un­­spre­zece şi ceva.­­Noi atragem atenţiunea consiliului co­munal şi-l rugăm să ia măsuri grabnice pentru a organiza c­a să poate de sistema­tic serviciul pompierilor, serviciu atlt de mult simţit într’un oraş. — Costache. TECUCIU TEATRALE. — Treî trupe de teatru avem actualmente în Tecuciu: trupa iz­raelită de operete de sub conducerea ta­lentatului artist Juvelier, trupa d-lui Leo­­nes­cu şi trupa din care face parte conce­tăţeanul nostru Radovici. Cu bucurie constat că apelurile mele din corespondenţele trecute, şi-au avut e­­fectul dorit, de a determina pe iubiţii mei concetăţeni să încurajeze pe artiştii meri­­toşi pe cari îi avem astăzi în mijlocul no­stru. La reprezentarea a „Controloruluî­ vagoa­­nelor de dormit“, o afluenţă enormă era­ încă de pe la ceasurile 8 seara. La 9 nu mai era nici un Ico. Toţi artiştii s’au achi­tat cît se poate de bine de rolurile d-lor, mai ales d-niî: Al. B. Leonescu, N. Nicu­­lescu (Alfred Gotefroid), I. Dimitrescu şi d-ra P. Minculescu, în rolul d-nei Montpe­­pip, o admirabilă creaţiune. Am observat, în mulţimea imensă de la prima reprezentaţie a lui Leonescu, înco­ronată de atîta succes, pe următoarele persoane din high-hiful nostru: d-niî: N. Cincu, prefect C. Bobeica, primar ; M. Va­­siliu, poliţai; Balaban, director de prefec­tură ; Racoviţa, fost senator; Plitos, avo­cat; Teodorescu, Lasparov, Criveţ, etc., etc; dintre militari: d. colonel Băjescu, d. colonel Cutzarida, d. maior Boureanu, d. căpitan Baranga, d. lt. Macarovici, d. sub­lt Nicorescu, etc. Sexul frumos, pe care-l pun la urmă în darea mea de seamă atît de incomplectă, tocmai ca să atrag mai bine atenţia pu­blicului, — nu însă pentru că consider sexul frumos inferior celui tare c­ivil- ca­zon, era reprezintat prin următorul buchet de d-na şi d-re: d-na colonel Bâjescu, d na colonel Cutzarida, d-na maior Bou­reanu, d-na Balaban, d na căpitan Negruş, d-ra Roiu, etc., etc. Cer scuze tuturor a­­celora pe cari am uitat să-i menționez, — promiţînd pentru viitor că voia căuta să fiu mai complect. FIVEO’CLOCK. —. In toata Duminicile la d-na căpitan Baranga, în toa­te Joile la" d-na Ralea şi în toate Mercuiile, la d-na l-­ Macarovicî, au loc Five-o’clockcurî la cari azi­tă foarte multă lume. Ca nici-odată, iarna aceasta sa anunţă cu foarte multe petreceri şi distracţii. De cît, n’ar fi bine să ne gîndim şi la cele inte­lectuale ? D-niî Georgescu, directorul gimnaziului, și Balaban directorul prefecturei, au cuvîn­­tul în dezideratul meu de mai sus, pe care-1 cred manifestat la timp. AGRESIUNE.— Treceam ca de obiceiu, pe la Ocneanu ca să’mî pun corespondența la cutie. Era pe la 9 seara. In dreptul lui Ocneanu mă pomenesc cu un individ mort beat că’mî pune mina în pept şi nu mai mult, să mă trintească la pănînt. Era pîclă al dracului, şi cu toată lumina felinarului din colţ nu era chip că văd, aşa dintr’o dată, cu cine am a face. Dar, în sfîrşit zgîindu-mi bine ochii, văzui cu mirare că mă găsesc în fața lui Pol IV padopol,preşedintele societăței agricultorilor din Tecuciu. —N’am să’ți permit, mizerabile, să ataci pe frate-meu prin Adevĕrul. Te lungesc îa păm­înt, mincinosule. — Ce-i d-le, explică-mi te rog, și dacă se va fi strecurat vr’o greşală te voiu satisface imediat. — Aceasta constitue o mizerabilitate. Vă voiu învăța eu, gazetari mincinoşi ce sîntețî. Să rectifici imediat mizerabile. — Ce să rectific ? — Mă mai întrebi încă ? Dacă nu l’aş fi lăsat în pace să băigu­­ească înainte, cu siguranță că s’ar fi in­­tîmplat un mare scandal. Am crezut că nu-i de demnitatea mea să mai cer expli­ caţii asupra insultelor ce mi le asvîrlea cu atîta graţie un beţivan ordinar, care terfeleşte cu atîta desinvoltură frumosul nume al regretatului sau părinte Alexandru Calim­ah Papadopol fost o viaţă întreagă membru al Academiei noastre, — şi m’am mărginit pur şi simplu să-l trimet în hoho­tele mulțimei ce se adunase, în „pui­ina eu argăsată* — căcî în cea cu tulburel fusese — căutîndu-mi de drumul meu li­niștit. Nici acuma deși sínt 3 zile de atunci, nu’mi pot explica furia lui Pol,—cum nici unul din tecucenii cari sunt în curent cu agresiunea pe care am suferit-o, pentru prima oară în viaţă nu şi-o poate explica. Mister şi tulburel din „viile d-lui Fara“ ! Vezi ce faci cu „tulburelul“ d-tale, d-le Fara? — Vas. ______ H©rl Primim plingerî contra primarului comunei Tirgu-Iveşti din judeţul Te­cuciu, anume Anghel Pa­şea­nu,­­in sar­cina căruia se pun o sumă de abuzuri săvirşite in detrimentul casei comunei. Astfel, în anul 1897 s’a votat suma de 140 lei pentru repararea localului şcoaleî şi dînsul a întrebuinţat numai 40 iei din aceşti bani pentru cumpă­rare de material, iar restul de 100 lei precum şi o parte din material i-a luat el. * Tot în 1897 s’a ordonanţat un man­dat pe suma de 40 lei pentru cumpă­rare de cărţi la elevii ce se vor fi di­stins la examen şi primarul Anghel Paş­­canu a încasat banii fără ca să cumpere vre-o carte, după cum se hotă­rise. In sfîrșit în vara anului acesta a e­­liberat din oborul comunei 170 vite de pripas, incasind pentru dînsul amenda de 50 bani de fie-care vită, ceea ce face vre-o opt-zecî de lei. Avis celor in drept. CARNETUL JUDICIAR Bulgaria raasi Tudor Cloanţă, un Spirean, înalt,spă­tos, cu pantaloni creţi şi căciulă de as­trahan, e dat in judecată că ar fi ul­tragiat pe subcomisarul Nestorescu. La înfăţişare inculpatul tăgădueşte cu energie : — D-le president, să ’mi sară ochii, să-’mî plesnească obrazu de ruşine şi să n’am parte dă noroc, d’am spus vr’o vorbă urită d-lui sub-comisar i se jură el trăgindu-se de mustaţă. Dar sub-comisarul se jură şi el că a fost ultragiat aşa de grozav, că nu e in stare să mai scoată capul in mahala de ruşine şi lipsă de prestigii­. Cere dar re­paraţie ecletantă nu pentru el ci pen­tru autoritatea lui şi pentru siguranţa publică. — Trebue Învăţaţi minte, răzvrătiţii ăştia, c’altfe cum vreţi să ne ’mplinim foncţia şi misia, dacă n’avem prestii d’autoritate­a inchee el. Fiimi­câ inculpatul nu vrea să recu­noască faptul ce i se impută, president?!! ordonă să vie un martor. Vine martorul Nestor Iliescu, care depune, după ce jură cu mina pe cruce să spue adevărul: — D-na Tudor era la circiumă şi s’a îmbătat ca omu. Şi fiind om cu arţag la beţie, a început să înjure muşteni. Atunci circium­aru a vrut să-l dea afară şi s’a făcut scandal. Şi cind era scandalu mai mare ce a venit şi d-nu sub-comisar, care a vrut să-î dăspartă. Dar d. Tudor ca beat ce era, n’a vrut să înţeleagă şi a Început să înjure pă comisar dă Bulgaria măsi şi dă strachina lu tat-so. Atunci d-nu comisar s’a retras şi-a zis că’l învaţă el minte. Dar, cum pe această depoziţie nu se mulţumesc nici reclamantul nici incul­patul şi fiind-că cei­ l’alţî martori n’au venit, tribunalul, după cererea ambelor părţi, amendează martorii absenţi la cite treî-zeci lei şi amină procesul. Condeiu A apărut Prețul 1 Leu pe 1IMI. Teatre şi petreceri — Azi Mercurî la Teatrul Naţional se dă Aida de Verdi cu admirabilul tenor d. Dumitrescu în Radames. —Mîîne Joi la Teatrul Naţional pentru a doua oară Eva de Voss cu d-na Bărsesiu. —Tot mine la teatrul Lyric se dă Carmen de Bizet cu distinsa primadonă d­na Elena Theofiorini şi cu noul tenor al trupei care vine de la Milano unde a repurtat mari succese în Africana. — Duminică 5 Decembrie va avea loc în Sala „Aurora“ o mare serată dan-.antă, or­ganizată de un grup de lucrători tipograf?. Muzica militară va distra pe onor, vizita­tori cu cele mai noul arii da dans. Iată şi programul: La ora 8 şi juni, seara se va deschide serata care va dura pînă la ora 5 dimineaţa. Intre pauze vor fi mai multe distracţiuni rezervate ontr. vizitata I. Intrări comice şi parodii, recitări de poezii, mo­­noloage, cîntece, etc. La această serată vor da bine­voitorul lor concurs artiştii: Theo Lucheur (Omul cu pol­a de fier) şi Al. Earisson (clown). Aventurile unui negru, parodie comică, executată de 2 auguşti Toni Barker şi Georges Ecottipo. Mare cotition. La ora 12 primele dansatoare vor fi medaliate.­­Tot Duminică 5 Decembrie 1899 va avea loc în salonul „Concordia“ o mare distrac­ţie familială, organizata în folosul secţiu­nei ziouiste ,,Rabi A’nava“, cu concursul întregei trupe L. Kanaer. Se vor reprezenta diferite bucăţi alese cu un program ziouis, numai pentru familii. — Societatea „lîenis Dnas“ va da în seara de 6 Decembrie în sala Băilor Efo­riei o serată cu concert In profitul şcoaleî din Dudeşti. — Marţi 14 Decembrie 1899 va da în paietul Ateneului un concert baritonul N. Gorfescu, cu bine-voitorul concurs al d­­or S. Gillardini, primul violonist al Operei române, şi Teodor Fuchs, pianist. Programul variat. Biletele se găsesc, de vînzare la maga­zinul de muzică Jean Feder (îngă „Inde­­pendance Rou­mania“). — Afară de cele 12 reprezentaţiuni pen­­tru care a fost angajată d-ra Agatha Băr­­sescu în stagiunea aceasta, direcţiunea faţă cu imensele succese repurtate a an­gajat-o încă pentru cite­va reprezentaţi­­unî, in care se vor juna mai m­ulte piese originale ca : Marioara de Germen Sylva, Traian şi Andrada de d. Gr. Ventura cari se va reprezenta la 12 Decembrie Mort fără lumânare de d. I. O. Bacal­­başa şi Pigmalion de d. general Benge­­scu in care rolul Topheî va fi jucat de d-na Ar. Romanescu. D-na Ar. Romanescu va sosi din Iași în primele zile ale lunei Decembre. MK!1S15MTO Mercury 1 Decembrie 1SH9 — — Şedinţă la Cameră şi Senat. Spectacole Teatrul I­aţional. —O­­­peră în patru acte şi şapte tablouri, cu d. Dimitrescu şi d-ra Pozzi. Alte spectacole Sala Mitică Georgescu. — In ’fie­care seară teatru de varietăţi. Sala Pristol. — Concert de orchestră. Marele Cafe. Edison (fostul teatru Hugo).—In fie­care seară mare concert de orchestră sub conducerea d lui Ed. Wilh. Strauss. Café Boulevard — In fie­care seară concert de orchestră sub conducerea d-lui D Weinberger. De la primăria Capitalei — Şedinţa consiliului comunal — (30 Noembrie) Şedinţa se deschide la orele 5 şi 30 minute sub preşidenţia d-lui Delavran­­cea. Sunt prezenţi 19 d-ni consilieri.Se citeşte şi se aprobă sumarul şedinţei precedente. D. I. Marinescu propune ca strada Emigratului din suburbia sf. Voevozi să se numească str. Barbu. Cui arg­in. Propunerea se admite. I­. M. Dumitrescu propune ca să se schimbe numele tuturor stradelor care sint cite două cu acelaș num­e. D. Marinescu propune ca d. primar sa numească singur stradele, cum se face la Paris. D. Delavrancea refuză onoarea ce i se face, pe motiv că poate naște supă­rări familiilor oamenilor cu nume i­­lustre. Rămîne ca să se discute altă dată chestia. A devenit D. Teutisiocle Alexaiuh­eseu cere e® consiliul să se ocupe cu propunerea de a se înfiinţa o şcoalâ-atelier, menită st­ prepare pe micul meseriaş şi iu care sf, nu fie primiţi de cit fit de romiul. Ca să ’şi susţie părerea, d. Alexan­­drescu vorbeşte pe larg despre supra­producţia şcoalelor secundare. D. Delavrancea se simte fericit d­­­in asemenea propuneri din partea con­silierilor săi, dar cere să î se dea tim­pul necesar pentru­­studierea chestiei, căci nu poate să treacă uşor peste ac­tuala şcoală de meserii. D. Marinescu susţine propunerea d-lui Alexaiul Iosel­ şi spune că acea şcoală ar­ee mediul de dezvoltare al copiilor găsiţi şi crescuţi de primărie. Invită pe d. Alexandrescu să facă un memoriu asupra propunere! sale. Se primeşte această propunere. * Se intră in ordinea zilei. — Se admite intirzierea piatei celei de a treia rată a d-nei Maria Alexan­­drescu. — Se aproba cererea funcţionarilor publici de a li se da un alt teren pen­tru clădirea localului societăţei lor, te­ren echivalent cu cei pe care il au a­­cum la capătul calei Victoria şi lingă acesta. Lipsa de apă la Capitală D. Delavrancea dă explicaţii asupra intimplărei că Bucureştii au rămas fără apă. Spune că de Stmbata trecută s’i­ observat cum că apa nu mai vine ca de obiceiu­, ci amestecată cu zăpadă Viscolul de Duminecă a depus zăpadî, pe o infiniere,de peste 70 kilometri in albia Dîmboviţei. Apa a fost îmbi­bată in zăpadă şi abia după cîte­ va zil zăpada a fost săturată de apă. Num­a! din economii s’au putut satisface intri cit­va consumatorii in zilele acestea. S’a abătut apa Ilfovului şi ast-fa­ s’a putut da Capitalei azi. Marţi, 7 mii de metri cubî de apă şi se va mai da. miine incă 5 mii de m­. c. Poimime, Joi, sperăm că apa, va veni în chip normal. S’au făcut toate încercările ca să se poată ridica neplăcerea Capitalei de a nu avea apă. — Şedinţa se ridică la orele 6 şi 35 m. în chestia ospîciuluî Socola D. architect Al. Săulescu ne adre­sează o scrisoare, relativ la cele pu­blicate de noî într’un interview avut cu d. d­ l Obregia asupra ospiciului Socola, scrisoare pe care din spirit­e de imparţialitate o dăm publicitasei Iată acea scrisoare: Domnule redactor, Am văzut că s’a vorbit multe asu­pra ospiciului de alienaţi Socola. Ca a­­utor al proiectelor sint in măsura a re­­stabili adevărul. Planurile acestui ospiciu au­ fost in­­tocmite pe b­za unul program pentru 300 paturi schiţat de corpul medical al aşezămintelor S­tulul Spiridon, revăzut şi complectat de profesorul d-l Sutzu, o autoritate necontestată in chestiuni vin această natură. In urmă programul a fost discutat şi aprobat de consiliul sanitar superior şi înaintat pentru al­cătuirea proiectelor. Proiectele şi devi­zele o dată întocmite au fost aprobate de consiliul tehnic de pe lingă ministe­rul de lucru publice, de consiliul sani­tar superior și de ministrul de interne. Cu privre la amfiteatrul ce se gă­sește netrebuincios, iată ce spune pro­gramul ospiciului: Pe lingă un stabi­liment de aceasta importantă urmează neapărat ca să se facă cursuri de clinică, prin urmare se impune construirea unui amfiteatru pentru un număr de 40—50 elevi interni şi­ externi, cu un laborator, sală de au­topsie, pivniţă pentru conservarea cadavrelor, atelier de fotografie etc. Este de notat că seria preţurilor ce a servit la tocmirea devizelor a fost impusă in urma unu­i transacţiun­e in­tervenită între antreprenori şi epitropia Sf. Spiridon, transacţie aprobată de con­siliul de miniştri. Prin urmare cerinţele programului de o parte şi stabilirea preţurilor da altă parte nu puteau de­cit să dea re­­zultatele cunoscute in privinţa costului, ceea ce a şi făcut ca autorităţile cum-Vrea să reziste încă...Se zbate perdută. Dar greutatea acelor mini o apa­să, o striveşte... Şovăe, cade la pămînt, se simte prinsă între două braţe puternice, ridicată ca o povară uşoară, şi le­şină. Omul o duce într’o altă încăpere în fundul colibei. FOIŢA ZIARULUI „ADEVERUL“ ONOAREA PIERDUTA MARE ROMAN DE SENZAŢIE de JULES DE GASTYNE PARTEA INTÎIA Dînsa întreabă: — Contele ! Unde e­ contele ? Unde e bărbatul meu ? Omul nu răspunde nimic, nu miș­că... O privește. Atunci contesa simte spaima pă­­trunzîndu-î în suflet. Se da înapoi către ușe. Omul se pune înaintea ei pentru a-i tăia drumul. Un rîs amar încreţeşte buzele contesei. — A ! înţeleg, făcu dînsa, este o cursă. Şi’şî ridică cravaşa ca să lovea­scă pe om... — Ah ! banditule ! Acesta rămîne nepăsător, pri­­vind-o. In spaima contesei se amestecă un sentiment de bucurie. Bărbatul său nu e rănit. A minţit pentru a o atrage acolo. K este egal a-şi risca viaţa dacă soţul eî este zdravăn. Iî zice omului cu un ton de dispreţ: — Aţi fi trebuit să mă preveniţi că era pentru a mă fura. Aşi fi a­­dus bani. N’am nimic asupră-mi, nici chiar bijuterii... Dar puteţi fi­xa suma ce doriţi, bărbatul meu o va da. Omul păstrează mereu tăcerea, şi această tăcere devine înspăimîn­­tătoare. Ce vrea ? Pentru ce a atras acolo pe neno­rocita femee ? Contesa, văzînd expresiunea ochi­lor luî, tremură d’a înţelege, şi a­­ceasta îî pare mai oribil ca tot ce şî-ar fi putut închipui. Ea îl priveşte la rîndul săli. Dînsul este învăluit pe d’a între­gul într’un soi de cagulă ori man­tie călugărească care’l ascunde din creştet pînă în tîlpî şi lasă să se vadă numai strălucirea groaznică a ochilor săi. Nici gîtul nici mîna, nimic nu-i e gol. Nici o părticică de carne. Se vede că mizerabilul a luat toate precauţiunile ca să nu fie recunoscut. Nu vorbeşte pentru ca să nu i se auză sunetul voceî. Cine este? Cărei lumi aparţine? Contesa îl cunoaşte ea deja?Are frică dînsul d’a se găsi într’o zi cu dînsa ? Toate aceste gînduri se grămă­desc tumultoase în spiritul conte­sei My­rand. Dînsa ar dori mai bine amenin­ţări, injurii de cît aceasta tăce­re, de cîte această tăcere implaca­bilă care o înghiaţă, care este ea singură o ameninţare mai teribilă ca ori ce s’ar putea zice. Caută în jurul sau o ieşire pen­tru a fugi. Dar omul, fără să vorbească, se duce să încue ușa. O frică teribilă apucă pe con­tesă. Aleargă la fereastră, la mica fe­reastră a colibei, pentru ca să stri­ge, să cheme. Omul a ajuns înaintea ei și o împedică de a se apropia. Perdută, nebună, contesă strigă: — Dar ce vrei, mizerabile, ce vrei de la mine ? Omul păstrează tăcerea... — Viaţa mea ?... Omoară-mă! Omoară-mă numai­de cît ! Dar îna­inte d’a muri, te voi însemna. „Voi sfîşia faţa ta infamă faţă de Ju­da, pentru ca bărbatul meu să te recunoască şi să mă răzbune. Şi ea se repede asupra omu­lui. Omul o depărtează cu braţul lui puternic. Tăcerea sa devine formidabilă. Contesa are conştiinţa slăbiciu­­nei ei. Vede că nimic nu o poate scăpa. Ea e singură, slabă... Nimeni nu-i poate auzi strigă­tele. Atunci cade în genuchi. — Graţie, se roagă dînsa, şi cea ce vei voi, cea ce vei cere... Omul nu o ascultă. Dînsul rămîne nemişcat, fără, un gest. Privirea lui, care o fixează me­reu, devine inexorabilă. Şi contesa vede trecînd prin ea luciri care-i desăvîrşesc groaza. Ea este aşa de frumoasă ! Desperarea, durerea, dau fiziono­miei sale, strălucire! privirea, o ani­maţie, o viaţă extraordinară... Şi dînsa citeşte în ochii omului surescitarea dorinţilor luî. Atunci se simte perdută. Se ridică. Vrea să lupte, să lupte pînă la moarte. Ea şi-a păstrat cravaşa. O ridică din nou, pentru a lovi de astă­­dată. Dar omul a apucat braţul care ţine arma, şi fără caznă, i-o zmulge. — Laș ! șueră contesa. Și se dă îndărăt cu o mișcare de dezgust și de teroare. — Ah! făcu ea, am fost închisă cu animale murdare și nici o dată nu mî-au inspirat o ast­fel de scîrbă. încearcă să’șî exprime oroarea ce mizerabilul ’î inspiră. Ar vroi să-l scuipe te față tot disprețul eî. Vocea, gesturile, privirile sale îl resping. Dar dînsul nu pare mai atins de acest dispreţ tăcut ca de preceden­tele injurii şi ca de rugăciuni. Tăcerea a devenit mai formidabilă încă. Contesa îşi pierde capul. Se aruncă din nou asupra luî. Atunci el întinde braţele, o a­­pucă. Un fel de urlet răguşit, aseme­nea răcnetului unei fiare, îi scapă din piept. Cetesa­­ înţelege semnificarea citeşte în ochii arzători dorinţa, ne­­înfrînarea care pîlpîie. Cu o sforţare desperată, se zmul­ge din această strîngere lascivă... Se refugiază în fundul colibei şi strigă : — Omoară-mă! omoară-mă ! Dar nu a să murdări! Mai bine moartea, de două-zeci de ori moartea! Ea vedea pe om apropiindu-se de dînsa veşnic în aceeaşi tăcere. Ar vroi să intre în zidul care este la spatele’sau, să dispară. Caută cu o ochii armă... Şi strigă găfîindă : — O armă ! o armă ! moartea cel puţin să mă scape. Nimic. Şi omul este asupra ei. O întrece cu capul. Ii simte pe frunte respirarea caldă ca o suflare a infernului. Vede două mîini abătîndu-se pe umerii ei ca două ghiare, pentru a o apucată. Lungi clipe se scurg. Apoi omul reapare.. Dînsul îeascultă cu neliniştea în ochi. Nici un zgomot. In jurul sau cal­mul este îngrozitor. Atunci îşi ia masca, capişonul care-i acoperea capul şi gîtul, şi se vede apărind figura ga­bea-vî­­nătă, rătăcită, acoperită de o su­doare îngheţată, a baronului da Vancay. Un lung fior zguduie corpul mi­zerabilului. își trece mîna peste ochi ca pen­tru a goni o vedenie teribilă și lasă să-i scape acest strigăt: —A ! sînt un bandit ? (Va urma)

Next