Adevěrul, decembrie 1899 (Anul 12, nr. 3722-3748)
1899-12-04 / nr. 3724
’T / Anul XII — No. 3724. ALEX. V. BELD1MAXI] Abonamente Un an Sase luni Trei luni In t,er& ...... 80 lei 15 lei In B.r&in&tate. . 50 „ 25 „ 8 lei 13 „ 1O bani in toata« ţara 15 „ „ străinătate Un număr rechin bani 20 Ediţia de searaStmbătă 4 Decembrie 1899 DIRECTOR POLITIC ( OXST. MILLE Anunciur! tiuia pagina 10 Lei......................0.50 ban III 2.- „ BIROURILE ZIARUL^...,/' 11. — Strada Sării Bar /— 1* TELEFON FONDATOR nimm impozitul asupra zahărului-flfiafia siciliana Astăzî ADEVERUL apare pentru ultima oară în vechiul său format de 6 pagini. Reparațiunea rotativei noastre fiind terminată Miane Sîmbăta ADEVERUL va apare în formatul său obicinuit de 4 pagini mari. i în arhizm politic Am zis că lincezeala noastră politică şi socială nu va fi risipită nici măcar de discuţia la adresa mesajului regal şi am avut dreptate. Ea s’a petrecut fără nici un incident remarcabil înaintea Camerei şi acum Senatul ascultă cu aceeaşi lipsă de entusiasm cum opoziţia şi guvernul se ciorovoesc,îş aruncă reciproc învinuiri cami de cari mai grave. Singura curiozitate a acestor lupte fără de entusiazm este cearta de familie dintre junimişti şi conservatori, o curiozitate care nu depăşeşte cercul strimt al politicianilor ambelor partide. De altmintrelea lucrul se explică. Pentru ce s’ar pasiona opiniunea publică? Guvernul este păcătos, odios, prost şi fără de vlagă; e menit să cadă de la sine in cel mai scurt timp; dar singura lui raţiune de a fi la putere este, că partidul liberal nu este pregătit încă pentru a relua cîrma armenilor publice, iar junimiştii nu sunt în stare nici ei ca, singuri, să dea un guvern cu sorţi de viaţă. In asemenea împrejurări nimeni nu are de ce să se pasioneze şi apoi a început să se alcătuiască o părere generală că luptele politice sunt prea mici şi prea murdare ca să intereseze oameni cinstiţi şi serioşi... E un fel de dezinteresare orientală, un fel de fatalizm care cuprinde ţara, care se infiltrează în toată capelele. In adevăr, pentru o mulţime de oameni cari ar voi să facă politică militantă, se pune întrebarea : cu cine să meargă ? Cinstiţi şi serioşi, nu le putem face insulta să-i credem capabili a se face ciracii d-lui Nicu Filipescu. Tot pentru acelaşi motiv este greu de crezut că ei ar avea gîndul să intre in rîndurile partidului liberal. Acolo fireşte le-ar fi locul mai mult de cît oriunde, dar liberalizmul azi s’a schimbat într’o sectă, e închis tuturor oamenilor noui şi tuturor ideilor mai înaintate, e proprietatea unei alcătuiri ca să zicem aşa moonastice, pentru care intrarea în partid însemnează complecta înstreinare a voinţei şi personalitatea tale, supunere oarbă la o disciplină de fier şi, ceeace este mai greu, faţă de inteligenţe inferioare. Am făcut odată visul că vom vedea regenerarea partidului liberal şi că nu spre inteligenţele tinere şi generoase se vor îndrepta privirile bărbaţilor bătrăni ai ţarei, cari, gata să intre în mormînt, nu au uitat povața lui Costache Rosetti dată fiilor săi, ca să meargă înainte, mereu înainte ! Neputind merge nici la conservatori, nepuţind intra nici in partidul liberal, o întreagă categorie de oameni nu găseaaltă soluţie decît aceea de a sta de o parte de luptele politice şi a răspindi ideea unui fel de anarhizm politic care din ce în ce se întinde asupra întregei ţări şi graţie căreia sîntem în această stare de marazin şi de dezinteresare faţă de politica ţarei, de mizerabila politică a partidelor noastre. Const. Mille conservatorii au făgăduit pensionarilor ca, îndată ce vor veni dînşii la putere, în buzunarele vechilor slujitori ai statului vor curge rîuri de miere. Conservatorii au întrebuinţat toate mijloacele de persuasiune spre a se folosi de voturile pensionarilor, în societatea pensionarilor civil şi militari aveau o droaie de agenţi, iar în fruntea societăţei instalaseră pe actualul prefect de poliţie generalul Algin. Graţie acestor manopere membrii societăţei au mers la alegeri in corpore votînd listele conservatoare. Dar vai ! ce vedem ? In loc ca boerii să se ţie măcar în parte de vorbă şi să facă dreptate pensionarilor, cea d’întîiă grijă a lor a fos ca să se abată cu taxa de 5 la sută asupra pensiunilor. Adică aceea ce n’au făcut liberalii nici chiar într’o împrejurare excepţională cuma fost războiul pentru independenţă fac acum conservatorii cei incapabili. Pensionarii să cugete acuma la uşurinţa lor de a urma pe agenţi conului Nicu Filipescu şi de a crede în făgăduelile d-lui general Algin ! Cruda experienţă o vor plăti din pungă ! Certcar vernul pe lingă că a ridicat patruspre-, zece milioane de la Banca Naţională a săcătuit la zile tutulor celorlalte case de bancă, aşa că piaţa a rămas absolut fără de numerar. Ce’i drept, guvernul a găsit ca argument salvator să ne spună că banii au fost luaţi numai prin intermediarul caselor de bancă, dar că tot străinătatea i-a furnizat. O fi şi aşa, dar, se omite a se spune că prin această operaţiune marii noştri bancheri şi-au epuizat creditele în străinătate, încit tot acolo au ajuns, de a nu putea întrebuinţa pentru trebuinţele comerciului şi ale industriei sumele de cari ar putut dispune. Acest guvern de nenorocire şi de imbecilitate ne-a adus clar două pacoste peste ţară : ogiul şi criza numerarului şi totuşi miniştrii au curagiul să se prezinte înaintea ţărei şi să zică că sunt mîndri de opera lor. Sfinx DIN FUGA CONDEIULUI Intre oculişti lată o chestie gravă ! Doctorul Fischer oculistul a făcut un raport declarînd că elevii şcoalei normale de la C.-bung sínt bolnavi de conjuctivită . Aduşi in Bucureşti, cel-l’alt oculist d-l d-l N. Manolescu declară că elevii sínt sănătoşi ca tunul. Ei bine, ce era de făcut ? Faţă cu acest grav conflict între cei doi specialişti în boaleie de ochi, guvernul n’a avut altă resursă decît să numească o supra-comisiune compusă, după cît se spune, dintr’un farmacist, un mamos şi un specialist în boaleie nervoase. E foarte probabil că această comisiune de trei va da trei păreri deosebite, aşa că singur viitorul se va putea pronunţa în deplină cunoştinţă de oameni. Vax Războiul anglo-african Maiorul englez J. N. Plumbe, din brigada infanteriei de marină, ucis in lupta de la Graspan, prima luptă sîngeroasă dată de lordul Methuen în mersul său spre Kimberley. COTIDIANE FLEVIŞTII Amicii d-luî Fleva din parlament sunt nemulţumiţi de situaţie, precum sunt nemulţumiţi radicalii, precum e nemulţumită toată lumea. Dar, pentru ca nemulţumirile să nu izbucnească in public, corifeii regimului fac sforţări supraomeneşti. Aşa, pe flevişti i-au gonit de la şedinţă, pe radicali îi poartă cu vorba, pe răzleţi îi amăgeşte cu făgăduielile, etc., etc. Toate aceste manopere, însă, au să meargă numai pînă într’o zi, poate pină într’o zi foarte apropiată. Sacul cu minciunile e pe fund! VECINIGUL CÂNTEC Ziarele au anunţat că vestea angajărei d-reî Bârsescu la Teatrul Naţional din Bucureşti ar fi determinat pe d-na Aristiţa Romanescu ca să’şi dea demisiunea. Se spune că d-na Romanescu nu consimte să rămiie în Teatru decit dacă i se fac şi d-saie aceleaşi condiţiunî ca şi d-rei Bârsescu. Vecînicuî cîntec al pasiunilor omenești ! Stop. Şarlatanii . Pînă acum 6 luni cînd încă erau în opoziţiune, conservatorii s’au slujit foarte mult de pensionarii civili şi militari pe cari i-au ademenit cu tot soiul de făgădueli. In specia! Panica în ţară Cu cît se lăţeşte vestea că guvernul e hotărît să tragă ci tgnu.zul în imţ, lumea spre a stoarce 'banii de carii' simte nevoia, cu atît şi panica cuprinde pe toţi. In special taxa da 5 la sută impusă altă dată numai asupra lefurilor funcţionarilor publici şi numai ca să se acopere o parte din cheltuelile războiului, de data aceasta e vorba ca să lovească fără milă în dreapta şi în stingă. Potrivit proiectului guvernului, vor fi impuşi toţi cei cari primesc o leafă, o pensiune, o diurnă. Vor fi supuşi taxei funcţionarii publici, funcţionarii institutelor private, impiegaţii particulari de orice categorie, pensionarii ca şi toţi slujbaşii statului, judeţului, comunei etc. Afară de aceasta toate retribuţiile de orice natură, precum salariile, diurnele, pensiunile, indemnizaţiile etc., etc., vor fi ciupite fără milă şi fără nici un fel de consideraţie. Acest mod brutal şi stupid de a stabili un impozit atît de vexator intr'un moment de criză amarnică, cînd toate obiectele de întiia necesitate s’au scumpit, a început să provoace ferberea in ţară şi in curînd această ferbere va deveni ameninţătoare. In adevăr, ţara nu se dă inapoi de la sacrificii dacă statul are nevoe de ele, insă nu se aşează impozitele aşa cu anasîna. Să vie guvernul cu un proect de reformă a impozitelor, să creeze izvoare serioase de producţie, să impue in mod raţional capitalurile, incepînd cu pungile cele groase, in sfîrşit să facă operă de creatori inteligenţi, iar nu numai operă de zapciî nemiloşi. Ţara sătulă, ţara umilită, ţara înşelată de către acest regim de şarlatani politici, nu va ierta ca să fie dezbrăcată. Şi aceasta se va vedea cît de curînd. Dragoş. 14, nu 4 milioane . D-l general Manu la Cameră a afirmat că guvernul nu poate fi vinovat de ivirea din nou a agiului, deoarece nu a luat de la Banca Naţională decît 4 milioane. D-l Anton Carp, care este în măsură a şti ce se petrece la întiiul nostru institut de credit, a declarat în Senat, fără a dezminţit, că statul a ridicat de la Banca Naţională nu patru, ci patrusprezece milioane de lei. Generalul Manu viteaz cum îl ştim, a tăiat cu sabia d-sale 10 milioane, cami in criza în care ne zbatem comptează ceva. Apoi fiindcă’i vorba de criză gu- Războiul anglo-african Maiorul englez N. Scott Turner, comandantul batalionului doi de higlanderi al gardei, ucis la Kimberley cu ocazia ultimei încercări a englezilor de a rupe linia de asediu a burilor. A se ceti în pagina a Sa Camorra și Maffia de I. Teodorescu CARNETUL MEU Bibliotecile publice Niciodată nu mă apucă mai mult dorul de biblioteca mea iubită ca pe vremuri ca acele prin cari trecem. Cînd viscolul zgudue ferestrele şi astupă stradele, nu mă simt despărţit de restul limfei, căci lumea închisă în bibliotecă im stă la îndemână. Asta mă lase să mă gândesc că ţara românească e cea mai săracă in biblioteci publice. Cui nu-i dă mâna să cumpere cărţi, n'are ce citi in zilele posomorite ,şi in nopţile lungi de iarnă. Ignoranţa, mama tutulor viţiilor, bântue sufetele ca viscolul câmpiile. Rusia, pe care o credem aşa de înapoiată, are biblioteci publice foarte bogate aproape in toate oraşele. Orăşele pierdute in stepe sau in gheţurile nordului, posedă biblioteci cu mult mai complecte decât capitala României. Ni se pare o monstruozitate neexprimabilă ca Botoşanii, Bârladul, Focşanii, Buzăul, Ploeştii, Brăila, Piteştii, Craiova, să n’aibă biblioteci publice. Ştiu ca prin unele din aceste oraşe zeloşii profesori secundari au înfiinţat, cu multă trudă şi sacrificii, mici biblioteci pengă şcoala lor, dar acestea sunt închise şi adesea prea speciale Bune pentru profesori şi elevi, ele sunt ca neexistente pentru public. De ce primăriile, cari au împrăştiat şi împrăştie atiţia bani pe nimicuri costisitoare, n’ar găsi mijlocul să înscrie un budget o mică sumă anuală, cu care să se fondeze biblioteci. Se poate apoi face apel la public, se pot da serbări, se pot primi donaţiuni şi legate, in fine toate resursele obişnuite se pot pune la contribuţie pentru crearea bibliotecilor comunale. Vă asigur că in ziua când toate oraşele noastre vor fi înzestrate cu biblioteci publice, un mare pas se va face pe calea civilizaţiei şi a progresului. Care va fi oraşul ce va ţine să se onoreze cu prima iniţiativă. I. T. SWRIERSSSSSSSEBSera DN NOD BIRLA ORIZONT Taxa de 15 bani pe chile de zdustria hirtiei. Oricine a cumpărat zahăr alaltă-eric" obiect de consumaţie din cele maî importante şi mai utile tuturor virstelor ca şi tuturor claselor sociale—a avut surpriza extrem de displăcută vie a plati 1 lefi şi 20 chilogramul in loc 1. leii și 5 bani. Ce se întimplttse ? Se răspindise zvonul prin toate băcăniile Capitalei că guvernul va veni cu o taxă de 15 bani [r&hulogramul de zahăr, taxă subită apucală înaintea votului Camerei, cum s a fâcut si pentru alcool in virtutea ojâ'.iei’.iluî numit de francezi căderi as. m -Din fericire zvonul nu s’a confirmat. Ga să im exprimăm mai exact: zvonul era prevvnar. j ă de ori-ce îndoială însă ca guvernul va pune negreșit o taxă de i : -le j bani de chilogramul de zahăr, acum sau ceva mai tirziu. Dacă ziarele guvernului dezmint cum-va faptul, atunci curat că nu mai încape nici o îndoială. Să demonstrăm pentru ce guvernul va fi obligat să vie cu acest nou şi oneros impozit. * Dacă ar fi vorba de un impozit ordinar asupra consumaţiei menit să astupe golul budgetar, el ar fi pur şi simplu odios că orice impozit indirect egal pentru toate pungile. Am putea spera deci că printr’o mișcare de protestare a opiniei publice, guvernul ar fi silit să dea inapo. Din nenorocire e mai rău decît atit. Nu e vorba de a creia un impozit pentrai a spori venitirile budgetare, ci de a repara o enor fin greșală economică săvirșită, de a rrveşora un dezastru teribil ce s’a pregătit finanţelor noastre prin nesocotita şi stupida’ încurajare a industriei zahărului. D. Costinescu a arătat, în Cameră, greşala ce s’a comis. Ea ne va costa zece milioane din pungă afară la anul, dacă nu se iaiî măsuri grabnice de îndreptare. Trebue să recunoaștem că greșala n’a fost comisă de guvernul conservator, ceea ce nu înseamnă că dacă era el la putere acum doi ani n’o comitea, probă că a comis multe de genul acesta cînd i s’a prezentat ocazie. Iaca cum stă chestia : Spre a se încuraja industria zahărului in Rominia, guvernul d-luî Sturdza a trecut în budget o primă de încurajare de 15 sau 16 bani, nu’mî amintesc exact, pentru fie-care chilogram de zahăr produs in ţară. In plus zahărul străin plăteşte 35 de bani de chilogram vamă. E natural că cu o primă de 50 de bani de chilogram şi cu toate avantajele celel’alte pe cari le dă legea pentru protejarea industriei naţionale, şi hotentaţii pot fabrica zahăr cu folos. De aceea capitaliştii romini au ţinut să nu se lase mai prejos. De la votarea nefastei legi s’au construit mai multe fabrici. Producţia zahărului român vag, la anul, de cel puţin treîzeci de milioane de chilograme, pe cînd întreaga consumaţie anuală a ţarei e numai de douăzeci de milioane. Ce se va intimpla deci? Că vom plăti din pungă nu numai foloasele fabricanţilor pentru zahărul ce-l consumăm, dar vom plăti şi pentru cei care nu-1 consumăm. In plus, zahărul străin ne mai puţin intra în ţară, budgetul va pierde şi taxele vamale corespunzătoare. Pagubă netă: zece milioane. Să nu credeţi însă că vom scăpa cu atit dacă lucrurile nu se schimbă. Fabricanţii, rămănînd de un stoc de peste zece milioane de zahăr in magazii, vor ţipa pe toate tonurile că se ruinează şi vor cere cu glas imperios ca să nu lăsăm să pericliteze o ramură aşa de importantă a industriei naţionale, chiar de la fundarea ei. Şi atunci va începe o luptă teribilă intre interesele fabricanţilor şi intre pungile noastre. Onorabilii fabricanţi vor cere, pe lingă primă de fabricaţie, şi o primă de export ca să se poată debarasa cu folos de supra-producţia mărflor. După cît pare guvernul va rezista, nu din onestitate şi din dorinţa de a apăra interesele generale, ci fiindcă n’are de unde. Să fie timpurile de altă dată le-ar da la prime de export cu nemiluita, ca să mănînce chinezii zahăr eftin pe socoteala noastră. Asemesrea deșteptăciune au avut-o și ungurii cari îndoapă india cu zahăr de pomană în contul contribuabililor indigeni. Englezii rid de se prăpădesc. Dar nu putem admite ca guvernul să ne pue nouă taxe suplimentare pentru a umplea golul de milioane din budget şi pentru a imbogăţi zece oameni cari vor zvirli apoi banii pe fereşti, ii vor exporta in străinătate pe lux sail ii vor juca la cărţi, cum se face de obicei, cu averile ciştigate fară muncă sau prin jaf. Să binevoiască deci guvernul a scădea din taxa vamală pe zahărul străin prima nebunească ce se dă zahărului indigen. Astfel echilibrul se va restabili. Dacă fabricanţii indigeni vor pierde — ceea ce nu e probabil — să fie sănătoşi ’sa ciştige din alte afaceri. Dar ca „sjUfo* leşească cinci bogătaşi şi să dea fim pungă o ţară întreagă, asta nu se poate face odată cu capul. Taxă de cine, la sută pe lefuri, patente şi timbre urcate, bir pe zahăr,—unde mergem ? Nici mai încape îndoială că la revoluţie. Asta vrea guvernul ? Şi dacă fi numai astea ! * Sint, din nenorocire, multe biruri de acestea pe cari le plătim fără să ne dăm seama, cari sărăcesc pe toata lumea şi îmbogăţesc pe nedrept numai pe cîtîva, şi în cele din urmă duc ţara la ruină sub pretext că se incurajază industria naţională. Iată de pildă berea. Băutura acea,vla higienică, singura in stare dacă ar fi eftină să lupte cu alcoolul producător de timpiţi, de criminali şi de copii rachitici, care vin Germania costă 40 de Irani litrul la detailist, iar în Belgia,24 alte Irani, se plăteşte, la noi un leu. Ştiţi de ce ? Fiindcă că pe de-o parte taxele vamale colosal de urcate şi avantajele excesive ale legei de încurajare împiedecă binefâcătoarea concurenţă, iar pe de alta fiindcă statul a pus asupra herei nişte impozite exorbitante. Să ne minginem, vor zice poate unii, căci industria herei ţine banii in ţară şi incurajază agricultură noastră. Eî aşi ! Socotiţi fără imbecilitatea legislatorilor. Berea romînească se fabrică cu orz, cu hameiu, cu malţ străin, findcă s’au pus vămi numai pe bere, nu şi pe produsele din cari se fabrică berea. Aşa incit încurajăm alcoolizmul privind populaţia de o băutură higienică eftină, plătim un bir colosal statului care in definitiv împiedecă dezvoltarea acestei industrii, îmbogăţim doi sau trei fabricanţi, şi toate astea în folosul... străinilor, cari tot ei ne vind berea, decît sub forma de materii prime. Şi asta se cheamă încurajarea industriei naţionale! Cu hîrtia e acelaşi scandal. Gind vom reveni asupra pretinsei noastre industrii naţională, in mare parte un jaf deghizat şi o formă ascunsă sub care se ruinează ţara, vom vorbi mai pe larg şi asupra hirtiei.* Aşadar birul nou pe care ni-l pregăteşte guvernul e cel mai odios din toate. Scumpirea artificială a zahărului, aşa de necesar populaţiei -- se poate zice că consumarea zahărului dă pină la un punct măsura civilizaţiei unui popor şi a bunei lui stări materiale — scumpirea zahărului pentru a se îmbogăţi câţiva fabricanţi în dauna pungei şi a sănătăţei noastre, nu o putem tolera cu nici un preţ. Şi iar nu putem tolera ca budgetul să prezinte un deficit din cauza nebuneşte! prime de fabricaţie de 45 bani pe chilogram. Guvernul să avizeze daci la măsuri judicioase şi echitabile. Index. aliat*. — Industria Berei. Alte industrii. In- DIN STREINATATE «Mifia» siciliana — Procesul Notarbartolo — Se judecă in acest moment în Milano un proces care aruncă asupra Marei, Societatea sicilianâ de rău-făcătorî de care a fost vorba în diferite rinduri, și chiar acum cîte va zile, in acest ziar, o lumină destul ele puternică. Iată faptele : La 1 Februarie 1893, comandorul Notarbartolo, inspectorul Statului de pe lingă Banca Siciliei, care-şi are sediul în Palermo, părăsi una din proprietăţile sale, unde avea obiceiul să meargă la date fixe, nu departe de acest oraş, şi lua trenul pentru a se întoarce la Palermo. El se urcase singur Intr’un compartiment de clasa Intria. is.’