Adevěrul, ianuarie 1900 (Anul 13, nr. 3751-3775)
1900-01-28 / nr. 3772
Anul XIII — No 3772. fondator ALEX. V. NELOIMAXIA To on ameilte tn ţ®ra. . • • » * 30 16Î 150 leî In străinătate. . 50 „ 25 „ 18 „ 1O bani In toată țara jfo ,, „ străinătate Un an Șase luni Trei luni Un număr vechiă ban 20Adeve Vineri 28 Ianuarie 1900 DIRECTOR POLITIC COST ST. 91ILLE Anunciurî Linia pagina IV Lei......................0.50 ban III 2.BIROURILE ZIARULUI 11. — Strada Sărindar — iar telefon' m* Mitropolit, Vaticanul și Conservatorii Situaţiei teribilă Situaţia in partidul conservator a devenit teribilă. Toate intrigile, toate mizeriile, toate ruşinile l-au năpădit. Mai dăunăzi văzusem spectacolul extraordinar al pronunciamentului unor funcţionari subalterni: un prefect de judeţ, unul de poliţie şi un primar revoltîndu-se în contra guvernului şi indicîndu-i în ce fel şi cu cine trebue să se remanieze, ce slujbaşi să numească în judeţ, silindu-l în cele din urmă să revoace, pe o cale piezişă, o numire deja făcută. Astăzi vedem spectacolul contrar, căpeteniile intervenind într-un oraş, la Galaţi, pentru a învrăjbi pe prefect cu primar, punînd pe cel d’întii să organizeze întruniri publice de vestejire în contra celui din urmă, la care a vorbit un senator guvernamental in contra unui ministru, în contra d-lui Take Ionescu, acuzindu-1, în persoana primarului, de lucruri extraordinare. La întrunirea majorităţilor, unde d. general Manu treimea să retracteze cuvintul «clientelă» lansat la adresa radicalilor, a lipsit tocmai d. general Manu. D. Panu a primit citeva slabe mîngieri din partea d-lui Olănescu, şi altele cîteva din partea d-lui Delvrancea, în calitate de tovarăş de mizerii şi de suferinţe morale. D. Take Ionescu, simţinduse ameninţat să fie, la rîndul sau, un nou Panu şi un nou Delavrancea, lovit, calomniat, dat într’o parte de foştii amici, a crezut de asemenea necesar să mîngie pe acela cu care va sta în curînd alături în ura şi dispreţul ciocoimeî partidului. Partidul se cerne straşnic. Spuma tinde să se separe tot mai mult de fond, elementele ciocoeşti de cele democratice. Din nenorocire — şi justă e pedeapsa — elementele democratice se vor alege, in cele din urmă, cu tot ponosul, cu cea mai tristă situaţie morală, cu atit mai tristă cu cît sfirşitul guvernare! conservatoare se apropie, aşa că cea mai mare parte din ele nu vor fi avut nici timpul să se comppenseze cu citeva foloase materiale sau cu satisfacerea citorva mici vanităţi. Şi voiţi un simptom caracteristic al apropiatului sfirşit ? Citiţi, in pagina I de azi, felul In care prefectul poliţiei Capitalei a silit pe d. Bogdan-Piteşti să-şi retragă candidatura de la colegiul III de Ilfov. Nu e numai chestia de eterna călcare a Constituţiei din partea conservatorilor, de nevindecabila lor pornire anarhico-reacţionară de-a călca legile şi de-a suprima libertăţile garantate prin ele, dar de-a înlătura o înfrîngere absolut sigură pînă şi la un al treilea colegiu electoral, cel mai supus din toate influenţei directe a unui formidabil aparat administrativ şi poliţienesc. Toate alegerile i-au fost defavorabile. Ce ruşine să fie bătut şi la un colegiu ţărănesc ! Şi ar fi fost cu siguranţă, nu vă îndoiţi un moment. Ce teribilă situaţie ! Ce partid, dar... şi ce ţară! Zoo I. Teodorescu- DIN FUGA CONDEIULUI Căzni de la Piatra-Neamţa Alegerea de la Piatra a fost pentru actualul guvern o grea piatră de încercare. In tot cazul, cînd se vor împăca lucrurile în acel oraş regimului i se va ridica o "grea piatră de pe piept. Dar ceea ce e încă foarte extraordinar ca coincidenţă este că tocmai Neamţul face atît de mari dificultăţi cabinetului. In adevăr Neamţul nu a iubit niciodată pe conservatori, dar nu credeam ca el să meargă cu ostilitatea pînă la margini atît de extreme. Bieţii conservatori, cu ce duşmani puternici aiî de luptat, cu Nemţii şi cu pietrele ! Vax Dictatorul nu se astîmpără Micul dictator care trage sforile din culise, iar cînd e vorba să fie tras la răspundere o şterge la Predeal, micul dictator iar s’a apucat de tras sforile şi iar... i s’a înfundat. De astă- dată ca actorii, cari cînd văd că dau faliment în Capitală, pleacă în provincie, tot aşa şi d. Nicu Filipescu a lăsat Bucureştiul şi a plecat la Galaţi ca să sape acolo şi deodată şi pe d. Take Ionescu şi pe d. Aslan, amicul politic al d-nului Fleva şi mitocan de origină. Şi la Galaţi ca şi la Bucureşti, acel care a ucis pe Lahovary în duel, năzueşte să ucidă onoarea acelora cari au venit să regenereze partidul conservator. La Bucureşti, d. Filipescu şi amicul săli Ionaş Grădişteanu au răspîndit zvonul că la Primărie d. Delavrancea şi Take Ionescu au încasat sume colosale in afacerea tramvaiului electric. La Galaţi, tot după acelaşi d. Nicu Filipescu, acelaş Take Ionescu, de astă dată în unire cu primarul Aslan, a făcut un mic gheşeft în chestiunea apei şi, ceea ce este mai comedios—prefectul Moruzzi, şi el amestecat în complot, a provocat şi o întrunire publică contra primarului acuzat de gheşeftărie. Iată un guvern, în care şefii partidului îşi joacă farse de aşa prost gust şi încă un guvern care are pretenţia să poată merge înainte ! Toate acestea nu sunt decît semnele premergătoare ale descompunere!. Regimul a intrat în putrefracţie şi e nevoe, credem, a pune deja batista la nas. Ediţia de seară Fostul mitropolit, vaticanul şi conservatorii Episcopatul de Roman. — Intervenţia vaticanului. —gele şi episcopul Hornstein. — Angajamentele conservatorilor. Vom continua astăzi cu expunerea amănuntelor necunoscuta de public in afacerea Ghenadie, mărginindu-ne strict la o expunere obiectivă, şi rezervindune pentru mai tirziu a spune şi cuvintul nostru, a arăta ce credem, ce valoare au aceste fapte, ce concluzii putem trage din ele.* E incontestabil că partidul conservator, prin persoana şefului lui şi a celor mai autorizate personagii, a luat faţă de fostul mitropolit, pe vremea cind era închis la Căldăruşani şi păzit de armată, angajamente formale de a-î reda scaunul de pe care fusese zmuls cu jandarmi. In ce conzistă acele angajamene, se va vedea mai jos. Faptul pe care-1 vom releva acum e că conservatorii nu s’au ţinut de cuvînt. Să zicem că le-ar fi fost foarte greu să redea lui Ghenadie scaunul de mitropolit primat, fie din cauză că n’au luat puterea imediat cum sperau și că astăzi cînd o au scaunul e ocupat, fie că n’au voit pur și simplu s’o facă. Dar un scaun episcopal puteai să-i dea. Fostul mitropolit s’ar fi declarat mulţumit. S’a ivit vacanţă la Roman. Ghenadie şi-a pus candidatura din vreme, adică a exprimat dorinţa de a fi ales în această eparhie, ba ni se pare că a comunicat chiar regelui această dorinţă a sa. Guvernul nu numai că n’a crezut de cuviinţă să ţie angajamentele din opoziţie şi în acelaşi timp să pue capăt pentru tot d’auna unei chestii ce ameninţa să se deschidă, ca o rană rea şi veche, dar s’a opus din răsputeri şi se va opune, probabil, ca fostul mitropolit să se aleagă episcop de Roman. De ce ? La prima vedere atitudinea aceasta a guvernului conservator pare inexplicabilă. Dar cum nu este fum fără foc și efect fără cauză, atitudinea guvernului are o cauză, ba încă una colosal de puternică. Iată in ce conzistă ea. * Credem a ști că vaticanul a intervenit, indirect, pentru a zădărnici o asemenea alegere. S’a văzut din numărul de orice motive puternice de defienţă şi de ură aveau catolicii in contra fostului mitropolit. Cum ar fi putut vedea vaticanul cu ochi buni alegerea in eparhia Romanului, oare are cei mai mulţi catolici din ţară, a unui om care îi făcuse atitea crude neajunsuri ? Episcopii catolici aveau de ce să se teamă că Ghenadie va încerca o convertire la ortodoxizm a cangăilor din judeţul Bacău şi a ungurilor din judeţul Roman, destul de numeroşi. Botezul ţiganilor de la Dobreni Ie sta pe inimă. Se zice că un cardinal — probabil cardinalul Rampolla — arfi făcut presante intervenţii la Bucureşti pentru a nu se da lui Ghenadie scaunul episcopal de Roman. Pentru un altul nu s’ar fi opus, dar pentru acesta avea motive vaticanul să se opue. Către cine s’a făcut intervenţia, cind anume, în ce termeni, nu ştim. Un fapt ce se pune în legătură cu acesta e cel următor. Acum cîtva timp fostul mitropolit a avut o lungă audienţă la rege. A doua zi chiar regele a făcut o vizită monseniorului Hornstein, episcopul catolic din Capitală. Este vre-o corelaţie intre acest fapt cu cele mai sus expuse . Este o simplă coincidenţă ? Nu ştim. Dar cînd ne gîndim că partidul conservator a luat aşa de formale şi de categorice angajamente faţă cu fostul mitropolit şi că acum le calcă cu desăvârşire, ne pare incontestabil că o cauză puternică de-a nu le ţine trebue să existe, şi nu putem bănui decit o cauză externă, căci nu e admisibil ca nişte oameni politici să se facă de ris, să se compromită grav moraliceşte numai aşa de gust, din capriciu. * Asta ne aduce a vorbi de acele angajamente mai pe larg. De ce natură au fost ele ? Se ştie că Ghenadie, pe cînd era închis la Căldăruşani, a dat lui Lascăr Gatargiu o demisie de care acesta a uzat cum a voit. La un moment dat fostul mitropolit a scris lui L. Catargiu pentru a’i cere demisia înapoi sau spre a-l conjura să nu uzeze de ea. Totuşi şeful partidului conservator n’a ţinut seamă de nimic, a uzat şi a abuzit de demisie, fără ca,in cele din urmă, Ghenadie să protesteze în mod public, deşi soluţia dată afacerei lui nu-i convenea de loc. Cum se explică faptul acesta ? Prin aceea că Ghenadie se simţea înarmat in contra unei eventuale trădări a conservatorilor. Dăduse el demisia, dar avea in mină scrisori de ale lui Lascăr Catargiu şi Alexandru Luhovaci, la came următoarele două puncte erau puse în cea mai complectă evidenţă: alianţa politică intre partidul conservator şi închisul de la Căldăruşani, cel din urmă trebuind să dea concursul lui numai conservatorilor pentru a ajunge la putere; angajamentul formal de a i se reda în schimb scaunul de mitropolit primat. Lascar Catargiu şi Alexandru Lahovari au făgăduit in termenii cei mai categorici, în numele partidului conservator, că în ziua când vor veni la putere ii vor reda scaunul de primat al Romînieî, fără nici o condiţie. Era un pact in regulă, făcut prin scrisori semnate. De aceea fostul mitropolit nu s’a prea alarmat de abuzul pe care-l făcea Lascăr Catargiu de demisia lui, căci se ştia asigurat prin scrisorile ce le avea, aşa încit spera că chiar demisionind momentan, în ziua venirei conservatorilor la putere işi va recăpăta scaunul. • * Astfel se explică şi subita iubire de «religia strămoşească» a conservatorilor, şi groaznica lor indignare pe cei ce călcaţi legile bisericeşti şi biserica însăşi: erau aşa de siguri că vor veni la putere pe temele acestea ! In năvala lor spre putere, pentru a nu scăpa chilipirul din mină, mai ales că era la mijloc şi concurenţa fleviştilor, conducătorii conservatori au făgăduit totul, au luat orice fel de angajamente, le-au subscris, le-au dat la mina aliatului. Acum poliţa le vine la plată, in nişte împrejurări foarte grele. Guvernul conservator crede că se va putea achita cu o pensie de 1000 de lei lunar. Nu ştim pozitiv dacă se înşeală sau nu, dar nu aceasta au făgăduit şi nu aceasta ni se cere de fostul aliat. Vom continua. Index: Re COTIDIAN E ÎNGÂMFATUL V* D-l general Manu făgăduise formal că la cea d’întîiui întrunire intimă a majorităţilor va explica cuvintele agresive adresate «clientelelor politice». Această făgaduială o dăduse d-lui Farm. Decit, d-l general Manu s’a grăbit ca să nu vie la întrunirea ţinută alaltăeri seara la d-l C. Olănescu. Este adevărat că d-nii Olănescu, Ion Lahovari şi Take Ionescu au făcut tot felul de declaraţii de dragoste pentru d-nii Panu, Delavrancea, etc., de citice importanţă au toate aceste vorbe late atunci cînd generalul Manu şi d-l Filipescu stau de o parte şi nu vor să se angajeze . Este evident că conservatorii pregătesc o nouă tragere pe sfoară. Rezerva generalului şi a d-lui Nicu Filipescu sînt cele mai elocvente dovezi. INDIGNARĂ Primim din partea mai multor funcţionari superiori şi inferiori protestări în potriva României June care, într’un interview, a luat apărarea stat-majorului ingineresc de la căile ferate. Unii din aceşti funcţionari ne arată că, deşi plătiseră abonamentul pe 3 luni la numita foaie, au refuzat-o imediat, preferind mai bine să piardă cîţîva lei decît să mai citească o foaie care a luat apărarea citorva privilegiaţi pentru a lovi în miile de funcţionari de atîta timp exploataţi şi nedreptăţiţi. Considerăm că plingerea funcţionarilor de la căile ferate este foarte dreaptă. Iar «Adevărul», ziar democrat şi apărător al tutulor persecutaţilor, va rămîne ca şi un trecut de partea celor obijduiţî. In curînd ne vom ocupa mai de aproape, într’o serie de articole, despre importanta chestie a prigoniţilor de la drumurile de fer. ARMONIA DIN PARTID ! Intriga înscenată la Galaţi de către d- Filipescu inpotriva d-lui Take Ionescu a produs o nouă şi mare furtună în rîndurile partidului conservator. Pe sub mînă d-l Filipescu a întreprins trei lucruri in potriva ministrului de finanţe: 1) L’a acuzat de gheşeft în chestia tramvaiului electric; 2) L’a tras pe sfoară cu remanierea ministerială. 3) L’a acuzat de gheşeftărie în chestia apei de la Galaţi. Şi d-l Filipescu, care declară că nu vroeşte să permită gheşeftarilor să se ridice în fruntea partidului conservator, scormoneşte pe dedesubt şi nu are curajul să spună pe faţă aceea ce crede. Unde ’ţi este bravura, şi unde ’ţi este cavalerizmul, d-le Filipescu ? Stop. Depeşile nopţei şi?«aamii 11 hiwwMiwmn de la corespondenţii noştri speciali Moţiunea Camerei Londra, 26 Ian. Moţiunea patriotică votată ieri de Cameră este primită cu entuziasm de întreaga presă. — John. D-l Lieber Berlin, 26 Ian. D-l Lieber, şeful ultramontanilor, este în agonie—Memphis. Taxele porţilor de fier Viena, 26 Ian. Aflu că ieri primul ministru ungar Szell a avut o conferinţă cu contele Goluchowski in chestia reducerea taxelor de la porţile de fer. —Bran. RAZBOIUL Ştiri din Africa de Sud Londra, 26 Ianuarie Generalul Macdonald, gonind pe buri, a ocupat Rotesdamul, poziţie dominantă la Modderriver. — Methuen a dizolvat corpul Remington Scouts fiindcă găsise strecuraţi printre ele mulţi spioni buri. — Frenche a cerut lui Roberts şeapte mii oameni întărire. — Roberts şi Kitchener aü plecat din Capetown.—John. ii / •’ Conservatorii şi libertăţile publice — Scrisoare d-lui ministru de justiţie — Domnule ministru, Ştiţi foarte bine că mi-am pus candidatura la colegiul al 3-lea de Ilfov. Pentru a solicita sufragiile alegătorilor am făcut un manifest pe care îl cunoaşteţi şi care nu conţine nici o frază care ar putea constitui un delict, deoarece nu exprim decit două idei: aceea că alegătorii colegiului al 3-lea au şi ei dreptul să aleagă pe cine vor, şi că acest drept trebue să-l exercite şi să-l apere contra celor ce vor să atenteze la el, şi al doilea, motivele ce eu cred că trebue să le aibă alegătorii pentru a nu alege pe cel ce se va prezintă ca susținător al actualului guvern. Toate acestea, domnule ministru, sunt foarte legale. Pentru a susține această candidatură nu m-am dus prin sate, nu am vorbit cu alegătorii, căci știam că mi se vor întinde curse și că se vor face uneltiri contra mea. Guvernul acesta ar fi putut să indice şi el un candidat, care să intre în comunicare cu alegătorii mult mai bine ca mine, să le solicite voturile, să afle nevoile lor, să le promită o alinare la ele, să mă atace pe mine, să mă demasce în faţa alegătorilor ca o fiinţă periculoasă, infamă, nedemnă, etc., în fine tot ce legalmente este permis in lupta electorală. Guvernul, sau candidatul guvernamental, sau administraţia ce este insărcinată a-l susţine, au găsit de cuviinţă să ducă o alta lupta faţă de candidatura mea. Iată, domnule ministru, faptele: Mai întiiii mi-au trimes la mine acasă pe un domn, avocatul G , împreună cu 18 ţărani, pe cari din greşală i-am primit, cu cari insă nu am vorbit nimic, absolut nimic, pricepând ce fel de ţărani sunt ei, deoarece este îndeobşte ştiut ce meserie exercită avocatul C., şi chiar cind acesta plecă de la mine cu ţăranii ce adusese, i-am spus in faţa, că se ştie că am vrut să-mi bat joc de el: ştiu că te ocupi de chestia ţărănească, de astă-vară cînd erai la ministerul de interne şi făceai rapoarte asupra mişcareî. Mi s’a trimes la domiciliul meu cînd cite trei, cinci cite patru agenţi îmbrăcaţi ţărăneşte, nu am primit pe nici unul. Văzind că aceste manopere nu reuşesc, au recurs la intimidări. Am fost chemat, in ziua de Vineri 21 c., la prefectura poliţiei de d. prefect de poliţie, printr’o scrisoare a d-lui Alexandrescu. Atrag atenţia c-tră asupra procedeului. Toţi amicii mei m’au sfătuit să nu mă duc, căci legalmente prefectul de poliţie nu are dreptul să cheme pe un candidat, in mijlocul perioadei electorale, la poliţie. Dar, cu spiritul meu veşnic împăciuitor, m’am dus, preferind a uita demnitatea mea şi a împiedica pe altul a face ilegalităţi. D. prefect de poliţie m’a primit in mod foarte cuviincios şi următoarea conversaţie s’a angajat: — D-te Bogdan, d-ta nu vrei să te laşi de drăcii ? iar ţi-aî pus candidatura, şi te-ai apucat să înjuri oamenii. Ce ai cu d. Alecu Catargiu? — D-ta prefect, nu datoresc lămuriri decît d-lui Alecu Catargiu, la a cărui dispoziţie mă ţin; dar trebuie să-ţi spun şii-tale că pe d. Catargiu nu l’am înjurat. Nu am vorbit nimica de cinstea sa, de onorabilitatea sa personală, de viaţa sa privată, lucruri pe cari scribii d-tră le-aîi făcut vis-a-vis de mine. Nu am atacat pe d Catargiu decît politicește, și aceasta pentru că, fiind alesul țăranilor din Ilfov, nu a protestat contra guvernului care a măcelărit pe țăranii din Olt. — Ce, d. Catargiu trebuia să te apere pe d-ta? — O nu! Persoana mea nu are nici o importanţă. Iar eu găsesc culpabili pe toţi acei reprezentanţi ai ţăranilor cari nu au protestat contra guvernului cînd acest guvern a dat ordin să se tragă gloanţe şi să şarjeze cu sabia nişte oameni veniţi in mod pacînic să reclame dreptate la o anchetă care li se dăduse, în ziua hotărîtă de guvern pentru această anchetă. In orice caz, d-le prefect, d-stră nu m’aţî chemat ca să discutăm trecutul și să facem politică. — Iată, d-le, citi prin candidatura d-tale vei provoca dezordini, căci înțelegi bine că de ales nu te alegi cu nici un chip. Toată prefectura de ilfov este împănată cu unde de ale d-lui A. Catargiu, cari vor să te mănînce. Prin urmare trebuie să renunţi la această candidatură şi să pleci în străinătate,la Braşov de vrei, sau la Viena, pentru 15 zile. In alt fel se strică lucrurile. Am arme teribile contra d-tale. — Şi anume ce ? — Iată. Mai intuiu depoziţiile ţăranilor pe cari i-ai primit. — Nu am primit nici un ţăran afară de cei 18 ce mi-ai trimes. — Da, da. Cei 18, dar nu i-am trimes eu, au venit singuri la d ta. — Au venit cu d. avocat G. — Nu, nu este adevărat, au venit singuri. — Pardon, d-le prefect, au venit cu d. C. pe care toată lumea ii cunoaşte ca agent secret.Eu nu am vrut să-l primesc fără el şi atunci a fost silit să vie cu eî. La mine in casă toţi ştiau, îi avizasem şi familia, şi servitori şi toţî nu-şi puteai ţine risul de această farsă proastă a poliţiei, care consista a trimete un agent cunoscut şi ars cu ţărani ca agenţi provocatori şi pentru a sluji de martori falşi. — Aceşti ţărani declară că le-ai dat cite 3 lei. — Aşi fi putut să o fac, dar declar că nu le-am dat nimic, căci am ghicit cine sint. Nu i-am primit de cît ca su-mî bat joc de eî şi de acei ce i-afi trimes. D-l O. Miile îmi este martor că a doua zi i-am povestit faptul și i-am adus un articol ca publicul să cunoască aceste manopere, și din cauza altor chestii mai importante la ordinea zilei articolul nu a fost publicat. — In fine, d-le Bogdan, d-ta nu trebue să te alegi contra guvernului. Puteai bine să te înţelegi cu guvernul şi ţi s’ar fi dat de sigur vre-un colegiu prin provincie. Dar, contra guvernului, nu voi tolera nic odată să te alegi. — Dar d. Brătescu, cum s’a ales ? — D. Brătescu a fost susţinut de întreg partidul. — Ştiu, şi chiar de agenţii d-tale. — D-le, dacă vrei să știi adevărul, fi chiar de mine însmnî. Da, d-le, eu l am susținut din răsputeri pe Brătescu. De stceea s’a ales; în alt-fel, fără concursul meu nu se alegea. Dar contra d-t.de mai ara o armă și mai teribilă. D-ta complotezi contra regelui. — ? ? ? — Da,d-te, am depoziţii. Ai atras pentru aceasta la d-ta acasă, pe un amploiat al palatului. Ai făcut cunoştinţă espres cu acesta, şi a venit de dină ori la d-ta. Mărturisesc că mă treft un f.or. li ştiu pe aceşti oameni capabili de tot, chiar de faptul de a se juca cu persoana regela, pentru a se menţine ei la putere şi a se apăra contra celui ce, cu violenţa mea, îi ataca în faţă. — D-le Alin, aceasta este o infamie, eu nu cunosc de cît 6 sau 7 persoane de la palat şi nu aceştia sînt oameni a complota. ori pe cine altul declar că nu-1 cunosc. (Imî închipuiam că au găsit vreun nemernic, fost servitor pa la palat, să ts servească contra mea). — De cine cunoști ? — Pe d. Kalindera, pe d. Vlădescu, pe d. X, pe d. Y, pe Z.— Acesta este, cel din urmă. Aicea izbucnii într'n» hohot de ris. —_ Dar, d-le general, aceasta este suprem de ridicol. Agenții d-tale .își bat joc și mănîncă paralele ce le dai în loc să le c.*. tige. Pe d. Z îl cunosc ae ani de ziie. ■ — Nu este adevărat. — Pardon. Sînt cu dansul în comit tul societățeî „Ileana“ din 9- 11 cunosc de prin 96 cel puțin. — Eu am fost informat că acuma aî căutat să-l cunoști ca să-l atragi la d-ta. „Aî mai spus la țărani că regele a dat ordin să nu se tragă în țărani. O VIAŢA Judecata Sala este mică, joasă în tavan, plină de mirosul acru al fumului de ţigări şi al respiraţiuneî omeneşti. In fund e tribuna deasupra căreia sînt portretele maeştrilor împodobite cu steaguri roşii şi cu embleme. Pe ceî-lalţi pereţi aceleaşi steaguri, aceleaşî insignii, aceleaşi portrete alegorice cari reprezintă triumful muncei. Decoraţiunea aceasta este naivă, multe din portrete şi tablouri sunt şi ele naive, deşi printre ele se găsesc opere eşite din mina unui Walter Crane, superbe bucăţi alegorice publicate de ilustratele din străinătate. In fiecare colţişor e ceva din sine însuşi. Cutare fotografie reprezintă cutare manifestaţiune la care a luat el parte, steagul roşu care atîrnă într’o parte a sălei de cite ori l’a purtat el şi sub cutele lui cîte discursuri n’a pronunţat! Tot ce s’a făcut a trecut pe sub ochii săi, căci a fost un timp cînd în persoana lui se rezuma aproape toată mişcarea şi nu se făcea nimica fără de ştiinţa sa. E opera lui această alcătuire. El pentru prima oară acum zece ani a ridicat glasul, în jurul lui s’a grupat tineretul generos şi entuziast şi dacă în primul moment au fost mai mulţi, el singur a rămas credincios steagului, el singur n’a dezertat, în zile bune ca şi ,în zile rele, muncind cu încăpăţânare, ceas cu ceas, zi cu zi, făcîndu-şi din această lucrare o obişnuinţă. Cunoaşte aproape pe toată lumea. Ştie nevoile celor mai mulţi. Ii ajutase cu vorba ca şi cu fapta, îi luminase timp de atîţia ani, vorbind tuturora prieteneşte şi căpătîndu-le încrederea. Socotise că face o operă veşnică, crezuse că nimeni şi nimic nu-i va scoate din inima acestor oameni simpli, dar devotaţi ideei şi poate şi lui personal, lui care niciodată nu le ceruse nimic, ci le dase totul. In momente de grea cumpănă, de furtuni, era sigur pe înrîurirea lui. Putea să liniştească uraganele populare, să aducă pacea şi înţelepciunea în mijlocul dezlănţuire! patimilor. Şi apoi pe cîţî nu i-a scos el din umbră! Din simpli lucrători îi făcuse oameni politici, îi lansase, le făcuse educaţiunea, îi învăţase să vorbească, erau elevii, diracului. Avea impresiunea de a fi părintele, patriarhal venerat şi incontestat, în mijlocul familiei sale numeroase, şi deşi era încă tînăr, munca şi abnegaţia celor zeci de ani de credinţă, mi se părea că î î dau această însuşire. ...Şi cu toate acestea, în această casă a lui intră ezitând, cu oarecare jenă. Vine aproape silit, citat ca să fie judecat, să-şi dea seamă de a fi „trădat partidul“. Puţini îi întind mîna, şi aceştia cu oarecare silă, alţii îl ocolesc şi din unii ochi vede priviri fulgerătoare contra lui, contra trădătorului. Pe cît dragostea a fost de mare, pe atîta acum ura clocoteşte în aceste inimi în cari se vărsase cu îmbelşugare otrava calomniei, a intrigei, a minciunei. Lîngă Capitol este şi stînca tarpeeană şi în cîteva luni şi-a dat seamă ce este gloria, dragostea populară, aureola ce operezi vecinică pe fruntea ta ! Cît a fost de aceeaşi părere cu mulţimea, mulţimea Pa aclamat, cît timp i-a gâdilat trebuinţele şi părerile, instinctele, el a fost omul poporului. Din moment ce alţii Fair denunţat ca trădător, l’au bîrfit, l’au arătat duşman al „gazetei partidului“, vîndut lui Mişu Vladin şi tutulor duşmanilor ideei, mulţimea s’a îndepărtat cu groază şi dispreţ şi a început să scuipe în icoana adorată de pînă ori. * Cu conştiinţa absolut împăcată, socotind că face bine devenind proprietarul Oglindei, convins că intriga, cabala în potriva-i este izvorîtă din invidie şi de teama pîineî zilnice ameninţată pentru unii, încredinţat că într’o zi îi va eşi dreptatea, el s’a încercat să lupte, a dat mai multe asalturi publice, a reuşit să împartă părerile, să capete aderenţi şi simpatii, să împrăştie bîrfelile şi intrigile. Duşmanii lucrau însă pe sub mină, duşmanii unelteau la umbră, pe cînd el lucra la lumina zilei, neavînd drept armă decît cuvîntul şi drept argument dreptatea cauzei lui Astăzi însă îşi da seamă că partida este pierdută, că este bătut. Dă ultima bătaie de formă numai, pentru a nu fi acuzat că dezertează, hotărît să lupte pînă la ultimul moment, să nu cedeze decît zdrobit şi după ce îşi va spune întreg cugetul său, întreg dispreţul contra acestor robi cari îşi exercitează libertatea lor spînzurînd ca liberator. Poate ar mai lupta dacă ar avea în faţa lui mulţimea anonimă către care el a vorbit zece ani în şir, dacă ea Far judeca. Vine însă înaintea unui tribunal, ales pe sprinceană, se vede judecat tot de Cara şi oameni! Ini, se vede abandonat de amicii cari sar fi putut ajuta, prea laşi ca să se compromită pentru a scăpa onoarea amicului lor. * Şedinţa congresului se deschide, înainte, amici binevoitori, din aceia cari voiau să împace şi capra şi varza, îi propun o transacţiune, un fel de dezavuare fără de efect, platonică. Respinge această soluţiune laşă. Ori este vinovat, ori nu este vinovat. Dacă a făcut ce nu trebuea să facă, dacă a trădat, să fie executat cu cea mai mare asprime. Dacă însă a avut drept să facă ceea ce a făcut, dacă a făptuit ,ceva util partidului şi ideei, să fie lăsat în pace, — atîta cere el. Amicii Fail lăsat în pace şi s’au apropiat de aceia cari cereau moartea trădătorului, gata fireşte să. se întoarcă la cel ameninţat de votul congresului, la caz cînd soarta ar favoriza pe cel dat în judecata poporului ! * Executarea începe. Stă liniştit în colţul lui, hotărît să nu vorbească decît la urmă pentru a scuipa în faţa tuturora dispreţul şi hotărîrea sa. Atacul începe liniştit. Cîţiva copii îl acuză de trădare, îi cer socoteală, de ce n’a consultat partidul, şi cer pedepsirea lui. Unii încearcă să -i ia apărarea, dar în chip aşa de nedibaciv că îl compromit mai rău. Cu intenţie rău-voitoare micul Blubea se încearcă să încălzească discuţia, sala tremură de indignare. Blubea a pronunţat cîteva cuvinte spuse înadins ca să încurce lucrurile şi încetul cu încetul, din colţul lui retras, în mijlocul clamoarei publice, în această sală strimtă şi cu tavanul jos, în duhoarea de tutun şi de respiraţiune umană, liniştit îşi poate da seama de cum mulţimea este coprinsă de demenţă, cum ori şi ce hotărîre cuminte este imposibil de luat. Discuţiunea reluată de zece ori, de atîtea ori deviază, se încurcă, lucruri străine chestiune! se discută, fiecare aduce partea lui de nebunie şi de zăpăceală. In întreaga această babilonie, cu toţii însă pe el îl acuză, pe el il înjură, pe el îi învinuesc de toate relele. E mulţimea laşă, care se aruncă asupra unuia singur, e curajul de-a lovi pe cel ce nu se poate apăra. Toate acestea le suferă resemnat şi se miră cum poate sta liniştit, cum nu protestează sub injuria şi sub minciunile cu cari îl lovesc... Are însă o voinţă de fier. Voeşte să bea paharul pînă la sfîrşit, pînă la fund ! Cind a luat cuvîntul s’a făcut tăcere. N’a spus de cît cîteva cuvinte, a arătat că nu se apără, ci că lasă cinstea şi numele să fi în mîinile clasei muncitoare. Dacă ea le va stropi cu noroiu, dînsul nu va mai putea sta între amicii de altă dată şi va pleca. Va veni însă odată vremea în care vor voi ei singuri să’l cureţe de murdăriile ce i se aruncă azi, dar că atunci va fi prea tîrziui. A plecat. In urma lui demenţa ia proporţii colosale. Se votează moţiunea în care purtarea lui este veştejită şi apoi o scenă ruşinoasă, dezgustătoare se întîmplă. După o propunere, o mică statuetă ce ’1 reprezintă, e ridicată de la locul eî şi mulţimea în alaiu, cu strigăte sălbatice, o duce la..... latrină. S’au ţinut acolo discursuri în potriva trădătorului, s’a scuipat în faţa zeului de altă dată şi tîrziîî, tîrziu, aproape în spre ziuă, berăriile şi cîrciumile din jurul localului, răsunau încă de strigătele vandalilor. * A dormit iiiştit, ca niciodată. O seninătate de cuget ideală pare câ s’a scoborît în sufletul sau. Nu ’î pare rău, nu ’i pare bine. E şi din puntul de vedere politic o viaţă nouă care începe. Ella î-a dat lovitura de graţie sufletească, — partidul complectează opera eî în mare parte, îi dă lovitura ultimă în ceea ce priveşte idealul şi credinţele sale. Se simte reînviat, un om nou, dezlegat de trecut şi de prejudecăţi.... * ... Dimineaţa cînd s’a scoborît la ziar, a constatat că răzbunarea partidului se executase şi asupra uneia din tablele Oglindei pe care o dăduse jos. Era puţin lucru, dar datoria işi făcuse şi în această privinţă partidul Const. Miile