Adevěrul, octombrie 1900 (Anul 13, nr. 4017-4047)
1900-10-01 / nr. 4017
V V" Anni XIII— No, 2017. „Restul“ din Garp D-l Petre Carp, provocat de d-lPaladeca sa se explice asupra planului general al reformelor sale financiare, s-a executat imediat şi cu multă bună-voinţă, francheţă şi cutezanţă, dacă voiţi. D-sa a declarat că pentru anul trecut deficitul statului este de patru zeci şi trei de milioane şi pentru acoperirea acestei respectabile sume d-sa declară că n’a găsit decit monopolul hirlieî de ţigară, concesiunea terenurilor petrolifere unei societăţi străine, desfacerea flotei comerciale, vinderea pădurilor statului şi a acţiunilor Bănceî NaNaţionale. Pentru echilibrarea budgetelor viitoare d-l Carp crede că echilibrarea s’ar putea face reducindu-se lefurile mari. Schimbindu se organizarea comunelor şi simplificînd madul administrativ, probabil prin suprimarea subprefecţilor, d-sa apoi va propune monopolul circiumelor la sate şi reduceri la toate ministerele, chiar şi la războiţi. Cu aşa budget, zice d-l Carp, se poate face faţă nevoilor pecuniare. Guvernul a studiat situaţiunea şi prezintă planul său de reforme. De rest mit ■pasa, a sfirşit d-l prim-ministru. Noi să fi fost în Cameră, tocmai asupra acestui «rest» am fi rugat pe d-l Carp să se explice. «Restul» acesta este mai mare şi mai însemnat decit întreg planul financiar şi economic al guvernului. In adevăr, nu este greu de a face planuri. Dificultatea stă în a se pune in aplicare, şi acest «rest» de care nu-îpasă d-luî Carp, acest «rest» este foarte interesant. El de sigur, dacă d-l Carp are dizolvarea, implică in sine concursul ţarei in caz de noi alegeri, cuprinde împăcarea tuturor clientelelor conservatoare si junimiste; «restul» d-luî Carp, in sfirşit, este punctul negru de la orizont, este necunoscutul faţă de care, oricut ar fi de viteaz primul ministru, trebue să rămână perplex. Ţara aceasta eminamente agricolă şi tot aşa de eminamente guvernamentală se alcătueşte din punctul de vedere electoral din o clasă de oameni cari înţeleg să fie cu guvernul vecinic, dar în schimb şi guvernul să fie cu ei. Statul pentru masa electorală pe care pînă acum se bazaţi toate guvernele, este providenţa care creşte şi nutreşte pe român, de cînd se naşte şi pînă cind moare. El—statul —dă bursă micului nostru viitor cetăţean, el ii dă slujbă cînd a devenit major şi iu sfiişit, după treizeci de ani de serviciu, îi serveşte şi pensiunea care să-l pună la adăpostul munceî şi a nesiguranţei zilei de inline. Statul in concepţiunea cetăţeanului romin trebue numai să dea, dar niciodată să ia. Aşa fiind, cind d. Carp vine cu o serie de proecte cari schimbă in totul concepţiunea cetăţeanului despre stat, cînd guvernul se încearcă să tae leafa romînului ori să o micşoreze, românul care face politică va înceta să fie guvernamental şi e foarte posibil ca dizolvarea chiar să nu poată folosi mult d-luî Carp. D-sa declară că, odată ce are planul gata pe hirlie, puţin îi pasă de rest. Cele ce preced sunt o dovadă că uşurinţa primuluiministru este prea mare cînd crede că planul este mai greu decit restul, adică aducerea lui la îndeplinire.«Restul» acesta va aduce multe surprinderi și neplăceri a lui Carp Canal. Miile Ziua de eri i9 99& Ziua de erî a început seria zilelor interesante la Cameră, pentru că situaţiunea începe să se desineze. D. Carp a profitat de o întrebare a d-luî Palade, pentru ca să-şi expună programul săli financiar şi economic, expunere foarte importantă, asupra căreia am revenit în corpul ziarului. Sunt interesante discursurile d-lor Take Ionescu şi Panu. D. Take Ionescu a declarat că susţine proectul monopolului hîrtiei de ţigară fiindcă este... al său. Guvernul poate citi printre rîndurile acestei declaraţiunî: de îndată ce veţi veni cu alte proecte sau cu măsine contrariu acelora proectate de mine, lucrurile se vor schimba. D. Carp, care este bărbat deştept, a înţeles de sigur aceea ce d. Take Ionescu a voit să spună. Pe cînd fostul ministru de finanţe era ţinut la oarecari rezerve, nu tot aşa era şi cazul d-nului Panu D-sa a făcut declaraţiuni categorice în potriva procetelor de lege aduse de guvern şi a declarat că va vota contra lor, negăsindu-le suficiente. D. Panu a căutat să-şi afirme părerile sale personale, să vorbească ca altă dată cînd era radical, să arate guvernului că d-sa în parlament face bandă aparte, că se afirmă ca şeful unei grupări cu idei deosebite. Situaţiunea dar se limpezeşte,cel puţin în ceea ce priveşte pe radicali. D. Take Ionescu a dat numai avertismente discrete şi s’a afirmat ca arbitru al situaţiunei care are în mîinile sale soarta guvernului. Totuşi, încă nu se poate spune că suntem în faţa unei stări de lucruri cu totul clare. Mai sunt şi alte nemulţumiri şi alţi nemulţumiţi şi trebue să mai aşteptăm ca să vedem pe ce şi pe cine poate compta guvernul. PROGRAMUL GUVERN1UIU! Armonia conservatoare — Nedlisîta de cri a Camerei — Discursuî-program al d-luî P. P. Carp. — Discursul d-luî G. Palade.—Discursul d-luî Take Ionescu.—Discursul d-lui G. Panu Şedinţa de erî a Camere! a început printr’un prolog grav. Era la ordinea zilei chestia hîrtiei de ţigară şi cum s’a deschis discuţia generală d. G. Palade a avut darul să provoace printr’o simplă întrebare un discurs-program din partea d-lui P. P. Carp. D. G. Palade a întrebat pe primulministru dacă nu crede cu cale ca înainte de a se intra în discuţia proiectelor guvernului să facă o expunere a situaţiei noastre financiare pentru a se vedea intru cit sint necesare reformele pe cari le propune guvernul, întrebarea a prins. Acesta era prologul şedinţei.* D. Carp a rostit in faţa Camerei un discurs-program ! Cititorii vor găsi la desbaterile Camerei aproape in extenso discursurile rostite. Ce-a rezultat din cuvintarea primuluî-ministru ‘? D. Carp expunind programul guvernului s’a adresat deputaţilor şi s-a întrebat dacă au alte mijloace pentru a ameliora starea financiară şi dacă le au e gata să le primească, dar— este un dar foarte serios— dar în dosul acestor mijloace să fie bani, iar nu piedici! Asupra acestor cuvinte primul-ministru a apăsat mult şi şi-a aţintit privirea spre locurile d-lor general Manu, Take Ionescu şi Panu. Apostrofa era fără îndoială la adresa acestor corifei din majoritatea parlamentară conservatoare şi a fost puţin aplaudată, dar mult comentată. Era cel dintim avertisment al d-luî Carp la adresa Camerei şi a fost rostit astfel, că transpira... decretul de disolvare ! O alta parte interesantă a discursului primului-ministru a fost insirarea reformelor financiare. O serie de concesiuni, vinzări, suprimări de funcţiuni, reduceri de lefuri, monopoluri. D. Carp s’a oprit, o clipă după expunerea sumară a acestor proecte şi a aruncat o privire la d. Filipescu exprimindu’şi speranţa că optimistul ministru de domenii nu se va speria de această... lichidare. In Cameră erau aplauze. Să vedem insă cum se vor realiza aceste reforme. In sfirşit d. Carp a terminat in mod foarte sentenţios discursul său program: acesta e programul, de rest puţin îmi pasă! Cu alte cuvinte, ori îl votaţi ori nu, eu am să-l realizez. Dar se mai poate iarăşi interpreta şi in sensul că atuni cind d. Carp nu va reuşi să treacă prin Cameră legile sale, va lăsa puterea liberalilor. “ La discursul d-lui Carp d. G. Palade a răspuns printr’o cuvintare scurtă şi împăciuitoare. Oratorul a asigurat guvernul că nu va găsi un sprijin mai puternic decit acel al liberalilor cind va fi vorba de realizarea unor economii raţionale şi in special va avea tot concursul la educerea loturilor funcţionarilor. D. Palade a relevat apoi că este o umilire condiţia pe care o prevede convenţia hîrtiei de ţigară de a se supune la un control, faţă de bancheri, beneficiile ce le va realiza monopolul. D. Carp a răspuns la aceasta că politica financiară a tuturor guvernelor precedente a adus aci lucrul şi s’a mărginit să invoace urarea ca în viitor să fim cruţaţi de asemenea proecte. După o scurtă replică a d-lui Palade luă cuvintul d. Take Ionescu. Camera î-a făcut o călduroasă manifestaţie aplaudîndu-l cu frenezie. Acei cari aplaudai pe d. Take Ionescu se uitau mai mult la banca ministerială şi in special la d. N. Filipescu, pentru a vedea... efectul ! D. Take Ionescu a vorbit ca leader al majorităţei. In scurta sa cuvintare a ţinut să pună in relief programul financiar pe care l-a expus în sinul precedentului guvern, a constatat că guvernul actual urmează mai aceeaşi cale şi nu e de părerea călui Palade de a se impune numai impozite asupra lefurilor funcţionarilor, deja încărcate, ci să se pună impozite raţionale asupra contribuabililor. D. Take Ionescu arătat apoi că timp de 25 ani nu s’aiî sporit impozitele ci s’au sporit cheltuelile şi această politică trebue înfrînaîâ asum. Plătim astăzi 96 milioane lefuri şi pensii. Sunt lefuri de 19 milioane sub 120 lei. Am realizat din ultimul impozit pe lefuri 9 luna. milioane. Legea pensiilor trebuie asemenea negreşit modificată. Cam la atit s’a mărginit cuvintarea d-luî Take Ionescu. Scurtă, concisă, plină de fineţe şi cu tendinţa de a arăta guvernului şi Camerei că tot vechiul său program,"opus in Iunie, călăuzeşte, pînă acurm, guvernul Carp. Al treilea orator, ascultat cu mare atenţie de Cameră, a fost d. G. Panu. Şeful radicalilor a ţinut încordată atenţia Camerei şi a »jjhiniştrilor. A aruncat săgeţi în dresta şi în stinga, in fostul guvern şi ir actualul guvern. D. Panu a relevat greşala care s’a făcut anul trecut de ei, in loc să se facă cele mai mari enonomiî, s’a sporit budgetul cu aproape 10 milioane. A votat pînă acum toate impozitele, dar care urmează că,toate aceste impozite vor da rezultatele pe cari ie aşteaptă guvernul ? D. Panu a mai întrebat pe d. Carp care e programul săli economic, căci nu-1 vede pînă acurm. In ce priveşte proftul hîrtiei de ţigară, dată fiind profilarea guvernului in chestiilefinancrife, „ Panu a declarat că nu-1 va vota,rtu pentru că ar fi inpotriva capitalurilor streine, dar nu admite să le dobindim sub aceste forme. Alcătuirea greşită a budgetului, politica financiară actuală mă fac—sfirşi d. Panu — să procedez astfel. Camera și guvernul au fost surprinse de cuvintarea francă a d-luî Panu, care s’a comentat chiar ca o declaraţie de rǎzboiu guvernului. D. Carp n’a mai răspuns nici d-luî Take Ionescu, nici d-lui Panu. S'a pus la vot imediat luarea în consideraţie a proectului, dar deputaţii n’au mai avut răbdare să-l voteze şi votul s’a declarat... nul. Din interesanta şedinţă de elî guvernul s’a ales cu legea, dar s’a convins, credem, că nu e stăpin pe Cameră. Leaderul ei e d. Take Ionescu. Din sinul majorităţei gruparea d-lui Panu s’a declarat ostilă de pe acum. D-nii general Manu şi Ioan Lahovary aşteaptă, de sigur, momentul oportun pentru a se coaliza împotriva guvernului. Un susținător fără rezerve al guvernului nu s’a găsit ori la Cameră pentru a sprijini cabinetul. A se vedea in corpul ziarului dări de seamă amănunţite asupra şedinţelor corpurilor legiutoare, precum şi ultimele informaţiuni şi telegrame din ţară şi din străinătate. Guvernul nici nu s’a pus bine pe lucru la colosala sarcină pe care șî-a propus-o, că avem deja de înregistrat doctele fuziunei incomplecte și nenaturale dintre conservatori. Prea s’au combătut, prea s’au terfelit, prea si-au spus adevăruri crude pentru ca să poată merge strună împreună, pentru ca din cînd în cind să nu se înţepe adluc conservatori pe junimişti, şi junimişti pe conservatori. Timpul observa în mod ironic că d. Carp discută acum serios cu „tinderii“ şi vede că nu’s tocnjai kinder! cum îl credea cînd era în opoziţie. De asemenea îi dă peste nas şi cu împrumutul de 175 de milioane, pe care acum trebue să-l susţie de bun, după ce l-a combătut aşa de straşnic ca dezastruos şi umilitor. Cariadul său d. Carp a spus în Cameră că budgetul actual—al cărui raportor entuziast a fost d. Pilipescu — a fost rău alcătuit, a fost greşit din cap pînă la picioare. Aceste zgirieturi pînă la sînge făcute din ambele părţi se pot invenina ca orice zgirieturi, pot da naştere la cangrenarea şi prin urmare la descompunerea partidului conservator. Noi credem chiar că aşa va fi ! Capra junimistă şi varza conservatoare nu vor face multă vreme menaj împreună. Te pomeneşti că realizează alţii marile reforme necesare. 1. T. DIN FUGA CONDEIULUI Sarafoff la Vodă... Cînd eşti rege, multe trebue să înghiţi! După ce a avut în gazdă pe Ferdinand al Bulgariei, regele este nevoit să poftească la masă pe Sarafoff cel mic, fostul client al Vâcăreştilor. Ipoca în adevăr ne educe ştirea că ucigaşul lui Lahovary mergînd la Sinaia a fost reţinut la masă ori la dejun de rege. In această privinţă corespondentul nostru particular şi special, din Sinaia, ne telegrafiază că regele, pentru a da mai multă atenţiune ocnaşului sau oaspe, în loc de tacîmurî de argint, î-a servit masa cu tacîmurî de os făcute pe la temnuiţi, pe cari erau scrise inscripţiuni ca aceste: Suvenir din Slănic, Pensionarii de la Telega, O vizită la Ocnele Mari şi alte dulci am ntri pentru excelenţa sa Ministrul de Domenii şi de alte cavalerii de industrie politică. Corespondentul nostru politic ne telegrafiază că micul Sarafoff a fost foarte tușat de această atențiune, dar mai puțin decît a tușat el pe nefericitul Lahovary. Periplizon. CABNETUL HIED Proprietari şi chiriaşi Nici o dată casele Capitalei n’au fost tapisate cu mai numeroase bilete „de închiriat" ca acum. Trebue să fie zece mii de case de închiriat. Cum se explică lucrul acesta? Pe lingă criză, pe lîngă lipsa de bani, nu se mai semnalează încă o cauză: proprietarii de case ţin cu orice preţ la obiceiul de a se plăti chiriile în două rate anuale egale. Dar lipsa de bani fiind mare, puţini sunt aceia cari sp mn?.I pot conforma vechiului obiceiu. Rezultatul e că toată lumea se mută, fiecare căutînd condiţii mai bune de plată, nu numai chirie mai mică. Ar plăti oamenii bucuroşi chiria ce li se cere, dar ar voi s’o plătească In patru rate. Proprietarii de case ar trebui să înţeleagă acest lucru, să înţeleagă că e mult mai profitabil pentru dînşii să primească chiria în patru rate da la un chiriaş statornic, decît să-şi pue casa de închiriat regulat de două ori pe zi. Obiceiul de a plăti chiria în mai multe rate mici există în toate oraşele mari din Europa. De ce nu s’ar introduce el şi la noi ? Nu vedem din partea proprietarilor de cît un singur argument bun în contra, casele fiind mai toate puse la Credit şi Creditul cerînd banii în două rate, forţamente trebue să-i ceară şi proprietarii de la chiriaşi tot asemenea. Ei bine, Creditele noastre trebue să ia măsuri ca să înlesnească lucrurile. Să admită şi ele plata anuală în patru rate. Cu modul acesta s’iir pune oarecare stabilitate în închiriarea caselor, cari au ajuns astăzî adevărate oteluri în cari lumea se perindeasă necontenit și nimeni nu poate să se fixeze. I. T. ţ, Duminecă 1 Octombrie 190 CHESTIA. ZILEI C. C. Petrache: Mai lăsaţi, bre, să mai tTinTîîe un Util şi la mhx«/ REFORMELE GUVERNULUI Economii de 18 milioane.—Şcoala şi biserica rurală în seama comunelor.—Lichidarea tuturor serviciilor nefolositoare.— Monopolul alcoolului la sate.— Reducere de primari şi subprefecţi. — „De rest nu-i pasă“ d-lui Carp. Eri primul-ministru, in şedinţa Camerei, a pronunţat un discurs în care a arătat cami sunt reformele ce le pregăteşte guvernul. E incontestabil că mai rar s’au produs discursuri de o atare importanţă in Rominia şi că epoca pe care ne-o prepară d-nu Carp, dacă va putea sta la putere, va fi cel puţin egală in importanţă cu aceea creată de liberali sub Ion Brătianu. Acum ca şi atunci, e vorba de a da o nouă orientare economică ţării, de a-i preface bazele economice pe cari stă. Suntem în ajunul unei «ere noi», rămine de văzut dacă oamenii vor fi la înălţimea ideilor emise de dînşii şi mai ales dacă vor avea din partea partidului lor şi a ţărei concursul de care s’au bucurat liberalii de la 1878 la 1885. Iată acum punctele programului schiţat de d. Carp. De la început trebue să spunem că e foarte regretabil că el nu ne-a fost adus mai curind la cunoştinţă. Guvernul are înaintea lui două mari probleme de rezolvat: acoperirea deficitelor din trecut și alcătuirea, pe viitor, a unui budget normal, care să meargă fără împrumuturi și să nu mai dea deficite. Pentru acoperirea deficitului din trecut, care e de 48 milioane, cinci milioane numai s’au putut acoperi din 48 cu ajutorul enormului împrumut de 175 de milioane! Mai rămin 43. Cesiunea monopolului hîrtiei de ţigară va da 15 milioane, cesiunea terenurilor petrolifere încă 10. In treacăt fie zis, ziarele oficioase, cari ne-au dezminţit in chestia aceasta, primesc încă una peste grosul lor obraz, şi încă una zdravănă. Dar pe cine să înveţi minte şi cu cine să discuţi ? Pentru dobândirea restului de 18 milioane, guvernul va recurge la cesiunea serviciului maritim al statului, la vînzarea pădurilor domeniale şi la vînzarea părţei lui de acţionar In Banca Naţională. Care va să zică, ceea ce am prevăzut de acum un an, pe cind d. Carp nici nu luase guvernul.» Aceasta e partea negativă, ca să zicem aşa, a operei pe care şi-a propus-o guvernul. Partea pozitivă, aceea car© priveşte viitorul, va consta din următoarele reforme: Reducerea a 18 milioane din cheltuelile budgetare, astfel ca budgetul să se de 220 milioane în loc de 238, cum e acum. Aceste reduceri se vor realiza prin diferite mijloace : tăerea lefurilor mari, suprimarea slujbelor inutile, trecerea cheltuelilor necesitate cu şcoala şi biserica rurală la comune, plus o serie de economii la interne, finanţe, rǎzboiu, etc. (numai la finanţe se vor economisi 1.200,000 lei), şi cîteva economii diverse în valoare fiecare de cite 2-300,000 de lei. Pentru ca comunele să aibă resursele necesare pentru a face faţă noilor sarcini, ele vor fi mărite prin contopire, reducindu-li-se astfel cheltuelile generale, şi li sa va da produsul monopolului pe alcool în raionul lor, a celor rurale, bineînţeles. Care va să zică, se va realiza şi monopolul pe alcool, încă o teribilăpalmă la adresa neruşinaţilor ce ne-au dezminţit cind l’am anunţat. Dar de, să le mai numărăm ? * Din schiţarea aceasta se poate vedea că guvernul şî-a propus unul din cele mai vaste programe economice şi financiare din cite «.’au produs vre-o dată in Romînia. Vom lua unul cite unul din punctele acestui program şi ne vom spune franc și sincer părerile. D. Carp a încheiat importantul său discurs cu cuvintele că aceasta e opera patriotică ce şi-a propus guvernul, și că de rest nu-i pasă. Cititorii vor vedea în revista de astăzi ce trebue să credem despre aceste cuvinte ale primului-ministru. Index. 4 -A. LEKO CONSTANTINOFF BAI-GANNCIU SAU — 13 %, mezeluri. Birtaşul auzindu-ne vorbind, cunoscu, se vede, că sintem bulgari şi ne întrebă pe ruseşte: — Scuzaţi domnilor, cred că sinteţî bulgari ? — Da ! — Nu cunoaşteţi pe d. Dimitrov, student ? — Eu nu-l cunosc. D-ta îl cunoşti, bai-Ganciu ? — Dimitrov, stăî... ah, mî-aduc aminte, Dimitrov, îl ştiu, il cunosc. Un băiat isteţ, il ştiu, cum nu! — Nu puteţi să-mi spuneţi unde e el acum ?—întrebă birtaşul — El e acum la Constantinopol, răspunse bar-Ganciu, peste o săptămină se cunună acolo. A dat de chilipir! — Cum ? ! strigă încremenit birtașul, se cu-nu-nă?!.. Dar el e cununat aici, domnilor !... —• Are haz!.. Ia te uită !... Ha, ha, ha ! —rise din inimă bar-Gandíí. Birtașul il privi mirat. — Tu nu-1 știi, adaogă bar-Ganciu intoreîndu-se spre mine, e un băiat grozav de deștept, Dimitrov ăsta. Birtașul ne povesti următoarele: — Soseşte intr’o zi, domnilor, cu trenul d. Dimitrov, cu un surdo-mut un baeţaş de 13—14 ani. Eu cunoşteam pe Dimitrov aproape de un an ; el a trăit în oraşul nostru, s’a îndrăgostit cu o fată, s’a cununat cu ea şi trecură la Moscova, la Petersburg, nu mai ştim bine. Venind anul acesta cu surdomutul îmi spuse că acest băiat are acolo iarroi, ioi Bulgaria, frate funcţionar ori ofiţer, nu-mi aduc aminte, care avea să trimeată oite o sută de franci pe fiecare lună ca să fie întreţinut la unul din institutele de surdo-muţi din Petersburg. Findcă d. Dimitrov "se ducea în alt oraş — cel puţin aşa mi- a spus—mă rugă să iau băiatul la mine acasă, să-l hrănesc, să-l îngrijesc pînă la sosirea lui. El mă asigura că se va înapoia peste 10 zile. Eu am primit, am luat băiatul şi Tam îngrijit ca pepropriul meu copil. Trecură zece zile, trecu o lună, trecură două, Dimitrov nu se vede nu s’aude. Vrui să aflu ceva de la copil, dar el, săracul, surdo-mut nu poate să-mi explice. Și observ că se întristează copilul. Scriu la Petersbug, la Moscova, nimeni nu răspunde. In a treia lună, domnilor, băiatul dispăru, întrebăm, cercetăm, înştiinţăm poliţia, dăm telegrame în toate părţile, nu, e, a pierit bietul copil! Ce s’a făcut copilul acela nici pînă acum nu ştiu nimic. Lasă, d. Dimitrov să-î tragă păcatul, eu trag o sută de ruble pagubă... Dardv. spuneţi că vrea să se cunune săptămîna viitoare. Dumnezeule! Cum e cu putinţă un asemenea lucru !... Pentru numele lui Dumnezeu, domnilor, înştiinţaţi autorităţile dv., preveniţi pe acea nenorocită fată cu care vreau să se cunune. Eu făgăduim birtaşului că, îndată ce voi ajunge la Petersburg, voi incunoştiinţa pe un domn, care sunt sigur că va telegrafia Exarchului. Plătii, ne urcarăm un tren şi pornirăm spre Petersburg. — Ce-ai trebuia să te amesteci,—îmi zise dojenindu-mă bar-Ganciu—de unde ştii şi femeea asta a lui de aici ce poamă e? Noi călătoream în clasa III. Bar-Canciu ocupă două lacuri şi se culcă să mai doarmă. La staţia * următoare se urcară în vagonul nostru cifiva călători şi trebuia să li se cedeze locurile libere ; dar bai Ganciu nu e prost — el se preface adormit şi horcăe de zici ce e asta ! Un neamţ spătos, ţăran, cu o geantă inină, se apropie de bai Ganciu şi începu să-l mişce uşor de picioare. Bai Ganciu se preface adormit, şi numai, brrr!... pff!.... hrr !... pff!..."şi acoperindu-şî faţa dinspre neamţ îmi clipeşte din ochi, adică : «mă vezi cit sunt de-al dracului!...» «Nu-u, scoal’!», strigă neamţul, şi începu şi mai tare să-l scuture. «Hrrr!... pff!...» «Nu-ți!... ce te prefaci! drace!... —mugi neamţul, şi cu un brinciu înlătură picioarele lui bar- Ganciu aplecîndu-l de-asupra dăsagilor, îşi şezu lingă noi. Bar-Ganciu se preface că atunci se trezeşte să frece la ochi, şi de-odată, ca şi cum nici usturoi n’a mîncat nici gura nu-i miroase, scoate tabachera şi i o prezintă neamţului deschisă: — Tutun bulgăresc! — A-a, aşa, vaz-zică voi bulgar! «Foarte bucuros de cunoştinţă !— zise din inimă neamţul — şi începu să-şi răsucească ţigara. Voi la" Piter mergeţi? Şi eu tot acolo, împreună vazzică, îndată ce sosirăm la Petersburg, mă grăbii să’mi îndeplinesc făgăduiala dată birtașului de la Vilno. Mă întilniî cu cunoscutul meu, ii explicai afacerea lui Dimitrov, el îndată telegrafie la Constantinopol și isbuti să oprească nunta proectată. El iar din partea lui îmi spuse urmarea istoriei cu băiatul surdo mut. Cum și cînd a fost îndemnat să fugă de la Vilno,—nu se știe, dar într’o zi el sosește la Petersburg și aci multă vreme fu victima celor mai josnice exploatafiuni din partea lui Dimitrov, care nu numai că incasa sumele trimise de fratele nenorocitului copil, dar incă l trimitea cu sila pe bietul băiat să umble din uşă în uşă pe la toate persoanele mai influente şi pe la cunoscuţii filantropi din Petersburg să cerşească bani. Şi nu numai in Petersburg dar adesea îl trimetea şi la Cronstad, la cunoscutul sfint al sărăcanei Ioana Cronstadskii. Ei neavind mai nici un mijloc de existenţă eram nevoit să locuesc la Deşovka, azil pentru studenţii cei mai lipsiţi de mijloace. Bar-Ganciu puse cele mai energice inzistenţe ca să vie şi el la Deşovka. «A bre, bar-Ganciu nu se poate, institutul acela e numai pentru studenţi.»t-:, — Şi ce e dacă e numai pentru studenţi?—stărui bar-Ganciu—studenţii nu sunt şi ei oameni ca şi mine? Ce e la urma urmii dacă se adăposteşte şi un bulgar ? — Dar dv. sunteţî om cu avere bar -Ganciu, dv. puteţi plăti la oţel! — Ama, că prost ai fost — mă dojeni bai-Ganciu — te credeam mai deştept. Bine mă creştine, de ce să-mi dau eu părăluţele la muscali? Prinzi chilipiru, ţine-i cu amîndouă mîinile. Vezi bine! De unde să ştie ei cum sint şi cum nu sint! — Nu se poate, bai-Ganciu, vor protesta studenţii cei săraci, s’or supăra pe mine, şi poate chiar să mă dea afară din institut. — Cap de bulgar încăpăţînat!— zise bai-Gancm — dar tu gură n’ai să vorbeşti ? Nu te taie atita capu, să le spui că’ți sint frate, că sint om nevoiaş ; a bre, e destul să le spui că sint bulgar, tu nu-i știi pe ruşi cit sint de hapla! — Nu, nu ! Nu pot! — strigai eu hatârit şi plecai spre Deşovka. — Ehe !.. tu crezi că aşa lesne o să te cureţi de nune? Stai' de!... Ce n’ai văzut tu încă ! — bomboneşte bar- Ganciu şi sileşte după mine. — Bulgar!... Şi ăsta zice că e bulgar! N’are de cinci parale patriotizm !... Stai bre, omulu Dumnezeu, nu grăbi aşa, că nu te pot ajunge, mi-e greu cu desagii!... Stai bre, creştine, bre ! In timpul acesta, se vede, că noi reprezentam un tablou destul de interesant, căci trecătorii de pe trotoare se opreau in loc şi ne priveau curioşi. Bar- Ganciu la zece paşi in urma mea a ridicat desagii pe umeri atirnaţî de baston, şi în cea-l’altă mină ţine chilimul pe care’l ridică din cind in cind ca să’şi şteargă fruntea plină de sudoare. Căciula de abia i se ţine pe creştet. Sileşte bar-Ganciu după mine şi bombăneşte: «Stai bre, omu lu Dumnezeu, ia barim chilimu, că mi-a rupt mina ?... Crezi tu? că te curaţi de mine ? Nu-l ştii tu pe nen’tu Ganciu ce poamă e !...*» Eu calc ca în străchini şi mă socotesc in gind, cum am să mă arăt cu bar Ganciu la Deşovka, şi cum am să justific o astfel de procedare. Trebue să mint. Căci văd eu că e peste putinţă ca să mă scap de el. Apoi, nu e oare vorba de citeva zile? De nevoie mă acomodai cu situaţia. Dar bai Ganciu, sileşte, sileşte după mine şi tot bombăneşte, dar lăsă în cele din urmă tonul lui arogant şi începu miorlăitor: «Ia ascultă, bre Vasile, aşteaptă niţeluş bre, mă rog ţie, bre Vasile, că bulgari sintem». (Va urma) Tradus de Șt. Georgescu-Sergiu.