Adevěrul, octombrie 1900 (Anul 13, nr. 4017-4047)
1900-10-28 / nr. 4044
Simbăta 28 Octombrie 1900 Teatru-Concerte-Petreceri Trupa Teatrului Naţional din Capitală joacă azi Vineri, pe scena Teatrului Naţional din Craiova, frumoasa piesă a lui Schiller Intrigă şi Amor. Se speră într’o frumoasă reuşită. e legături Identica au existat între noi şi comitetul din Bucureşti, care, după cum ştiţi, a fost de curind dizolvat. Organul nostru este intitulat Reformi, (Reformele). Cit priveşte gazeta L’Effort ce apare la Geneva, e o publicaţiune independentă de a noastră.* Aceste zise şi pentru a vă lumina mai bine, intru in miezul chestiunei. «Comitetul nostru nu-şi face iluziune. El are chiar convingerea că osteneala ce-şi dă de cinci ani pentru a propaga ideile sale în Bulgaria nu ar putea avea rezultate practice şi aceasta pentru că nu e susţinut de guvernul ţarei. Din contră, Vasul Turciei, nu luptă cu dificultăţile financiare, doritor de a da ascultare concertului european, vroind cu orice preţ liniştea şi pacea pentru a se menţine la putere şi a salva interesele generale ale ţârei, guvernul bulgar combate agitaţia noastră şi constitue un obstacol la activitatea noastră. Dacă nu s’ar teme de a revolta opinia publică, care ne este favorabilă, ne-ar fi arestat de mult; sunt convins că o va face, dacă lucrurile vor lua o faţă mai serioasă. Aşa fiind, noi începem a dezaspera” de propaganda legală şi pacinică ce am urmat-o pipă azi, şi populaţiunile din Macedonia şi Thracia, incapabile de a suporta mai mult jugul opresor, nu văd altă scăpare decit o răscoală generală, o revoluţie. Ele au Înţeles în fine că a aştepta concursul străin, e pur şi simplu o iluziune şi îşi zic că poporul trebue să fie fiul operilor sale. Orice libertate a fost ciştigată cu preţul singelui, şi incă mult singe ! Pentru aceste motive, noi macedonenii, nu putem decit urma curentul popular şi a face ceea ce ne dictează datoria noastră de fii ai Macedoniei. In ceea ce mă priveşte personal, văd momentul cind vom părăsi Bulgaria, pentru a mă pune în fruntea compatriotlor mei, cind vor ridica stindardul revoltei contra Turciei. Şi să nu credeţi că ne facem iluziuni nebune asupra sfârşitului unei astfel de întreprinderi. Cunoaştem prea bine că exigenţele diplomaţiei europene ne vor expune, in momentul decisiv, iataganului turcesc! * Mă întrebați cari sunt punctele de contact intre comitetul macedonean din Sofia si asperafiunile secrete sau nu cari pot exista în Macedonia.... Contact material, contact de fapt nu există. Dar există un contact ideal, de aspiraţiuni comune. O repet: noi ştim ce vrea poporul macedonean şi credem a servi causa sa ivtrebuinţind toate mijloace’ considerate aci ca legale. Dar vom urmări realizarea planurilor noastre prin toate mijloacele posibile, şi cel mai energic din aceste mijloace e revoluţia. Pentru aceasta ne trebue nu numai oameni, dar incă altceva. Nu veţi pretinde ca să vă dau amănunte despre aceasta, dar pot totuşi să vă afirm că dispunem de mijloace suficiente pentru a agita. Dar să trecem, dacă vreţi, la micile noastre afaceri cu Rominia. * In cursul anului curent trei asasinate politice au fost comise în Rominia: acela al lui Firovski în Bucureşti, al lui Ştefanovici in Brăila şi Mihăileanu la Bucureşti. Toate aceste crime au fost atribuite comitetului nostru, dar nu e nici un cuvint adevărat în toate acestea şi iată pentru ce: Comitetul din Sofia, fiind o instituţie deschisă şi accesibilă la toată lumea nu poate recurge la asasinat, căci s’ar expune la represiuni, la penalităţile prevăzute in codul bulgar. In afară de aceasta, asasinatul nu face parte din mijloacele noastre de acţiune, nici statutele noastre, nici adunările generale nu permit propaganda prin fapt. Vă declar clar, în modul cel mai categoric, că nici una dintre cele trei crime n’a fost comisă de comitetul din Sofia şi că asasinii ne sunt absolut necunoscuţi. Puteţi afirma da asemenea că Dimitroif a minţit cind a pretins a fi primit o misiune din partea comitetului nostru. Sau acest Sărman iluzionat al cauzei macedonene a vorbit astfel pentru a-şi da o importanţă şi a poza în martir, sau e un agent provocator şi ascultă de inspiraţiunile poliţiei din Bucureşti. Din partea unui astfel de individ, te poţi aştepta la toate: miine va zice poate cu guvernul bulgar sau prinţul Ferdinand i-a dat mandat pentru a asasina pe Mihăileanu. Dacă rominii au în adevăr documente scrise stabilind complicitatea noastră, să le publice In facsimile, îi iresfidem ! ... •: " * Permiteţi-mi a vă explica acum pentru ce aceste acte violente se produc şi recep chiar a se succeda cu repeziciune. ‘ Dominaţiunea şi tirania turcească a fost întot-d’auna prea grea pentru macedoneni, dar vin la afacerea din Vinitsa, unde acum trei,ani s’au descoperit depozite de arme şi de mfniţiuni, ea a devenit cu totul insuportabilă. Cei 250000 macedoneni cari au embigrat din Turcia nu pot reintra la arma lor, căci s’ar expune la măsuri administrative, la exil, torturi, etc. De aci rezultă o stare sufletească, care ii împinge la asasinat, ci ne înarmează miinile lor cu pumnale şi revolvere. Fugind de jugul persecutorului, aceşti oameni ajung in ţările limitrofe libere unde, departe de a găsi simpatia şi amiciţia la care se aşteptai din partea compatrioţilor şi coreligionarilor ei se lovesc la fiecare pas de inămici, de trădători şi de spioni turci ca faimosul Mihăileanu. In aceste condiţiunî patrioţii exaltaţi, tinerii mai ales, nu ştiu şi nu pot reprima sentimentele lor şi lovesc pe cel dintiiu inamic ce le ese înainte. Dar aveţi sâ’mi obiectaţi că o oarecare responsabilitate morală atinge, în tot cazul, comitetul nostru, înţeleg valoarea acestei obiecţiuni, dar nu o pot accepta Ce vreţi ?...Noi facem totul pentru a opri aceşti exaltaţi şi pentru a pune un fiii pasiunilor lor sălbatice; dar, din nefericire, nu putem reuşi. Dacă cineva e moralminte responsabil, acel cineva e Europa, Europa civilizată care a promis și garantat suprimarea sclaviei in Macedonia, dar care nu face nimic pentru a obliga Turcia. Va sosi negreşit un timp cind marile puteri se vor ocupa de a resolva chestiunea Orientului. Aceasta va fi cind Rusia va voi să pue mina pe Constantinople, Austro-Ungaria pe Salonic, Germania pe Valea din Euphrate ; dar atunci Europa nu va gîndi decit la propriile sale interese şi ’şi va bate joc de ale noastre. Adaug că dacă guvernul bulgar, forţat de evenimente, nu de împrejurării va proceda la disolvarea comitetului nostru, supapa de siguranţă va isbucn, şi nimeni în lume nu va fi în stare de a opri elementele perturbatoare in Macedonia, cărora ne vom uni şi noi, fără a avea vre-o iluziune asupra soartei ce ne aşteaptă. * Doriţi să mă explic mai amănunţit asupra planurilor române în Macedonia. Ei bine, fie! Rominia se crede a fi chemată a exercita intr’o zi un fel de hegemonie în Peninsula Balcanică. Dar cum vede că noi lucrăm pentru guvernul bulgar, caută să creeze necazuri Bulgariei şi pentru aceasta sprijină acţiunea turcă în Macedonia. Dar nu putem eterniza starea actuală a lucrurilor, pentru a fi agreabili romînilor, mai ales că de cinci ani ei au devenit duşmanii noştri cei mai neîmpăcaţi. Toate comitetele macedonene care existau în România au fost dizolvate, fondurile lor confiscate şi membrii lor urmăriţi şi chiar predaţi poliţiei turce. Vă repet. România ştie prea bine că n’are ce căuta nici ce găsi în Macedonia. Dar ea miroase o bună afacere, mari compensaţiuni şi iată pentru ce politicianiî strigă şi combat cauza cărora noi am sacrificat de mai înainte tot ce D-zeu ne-a dat: bunurile noastre şi sîngele nostru friţi: Buletin Comercial, Miscellanea, N. Ilustraţiuni : Pepiniera Statului da viţă americană de la Pietroasa, — Vederea generală a Pepinierei Satului de la Istriţa, de viţă americană şi de arbori. — Secara de Schlanstedt, MEMEITO — Vineri, 27 Octombrie — Teatrul Liryo . A 2-a reprezentaţie a operetei de la Charltheater din Viena. Se va cînta: Wiener Bluth de John. Straus. Spectacole Sala Eforiei.— Teatru Eden, director Bruno Schenk. In fiecare seară reprezentaţie variată: Sala Mitică Georgescu.— Teatru de varietăți. Café Edison.— In fie-care seară concert de orchestră sub conducerea d-lui Ivanovic, şeful muzicelor militare. Sala Ovidiu.—In fiecare Marţia, Joia, Simbăta şi Duminica teatru de varietăţi cu program variat. IMPRESIUNI si PALAVRE Eu CÂRTI şi REVISTE Revista Ilustrată Enciclopedică „Gazeta Săteanului*. No. 18 (353). — 20—8 Octombrie 1900. — Anul al XVII- lea, are următorul sumar: Planurile Germaniei în Orient şi viitorul nostru, ***; Despre personalitate, S. N.; Ingrăşămintele ţin loc de apă, * ; Puterea asociaţiei, S.: Prin Munţi (sfîrşit), Artur Gorovei; Aurul artificial, N. I. : In cestiunea plantatului arborilor roditori, Cronica Agricolă, O. C. D. ; Răscoale ţărăneşti, N. : Ştiri din Statele Unite ale Americei, H. G. : O veste tristă, Gazeta Săteanului; Informaţiuni agricole. Dife a Nbole CARNET JUDICIAR In goana după clienţi ! Avocatul Barbălată se plimbă grav prin sala paşilor pierduţi. Cu ghiozdanul la subţioară, dindu-şi aere importante, trăgind cu ochiul în toate părţile, trece prin desimea pilcurilor de împricinaţi, cu nădejdea că doar o veni cineva să-i propue să-i apere în proces. Dar nimeni nici nu se uită la el. Oboseala şi ciuda il enervează. Ca să-şi asumpere nervii se opreşte în dreptul unui stîlp, scoate un petec de catifea din buzunar şi începe să-şi netezească ţilindrul. Dar îi trage cu peticul în răspăr şi ţilindrul, din lustruit ce era, ajunsese din halul unui şoarece plouat. Cind bagă de seamă ce a făcut Barbălată se face foc şi aşa cum ii era ţilindrul, cu părul tot burzulit, şi’l trinteşte pe ceafă; apoi ese afară, pe treptele scăreî principale, să fumeze o ţigară. Aci iată că’îese înainte un biet țăran, cu o scrisoare în mină. — Mă rog, cunoaşteţi pă d-na avocat după scrisoarea asta ? întreabă țăranul. Barbălată ia scrisoarea, citeşte adresa și, cu toate că nu-î a lui, răspunde: — Cum să nu -1 cunosc *? Sunt eu. — Bine că te-a scos D-zeu înaintea mea, că nu te mai găseam ! răspunde ţăranul, în vreme ce Barbălată desface scrisoarea şi o citeşte. Un d-n Negrescu recomandă avocatului Scofală, prietenul sau pe ţăran, să-i apere procesul. Barbălată, fără să se tulbure, spune incă odată că el e Scofală, prietenul lui Negrescu, întreabă pe ţăran de pricină, ii cere numărul dosarului ca să studieze şi ‘i ia şi 10 franci în comptul onorariului. Confuz... Confuz nu ştie mintea ce simte sufletul, îmi pare că m’am divizat, o fiinţă care trâeşte animalic, vegetează, se mişcă şi alta care gândeşte, se frămîntă în aşteptarea zilelor fericite în cari personalitatea să pară mare în această viaţă de nenorocită înjghebare. Poate că aceasta să fie adevărata me- ■ , . . .... nire a materiei care de atîţea ani o port Ţăranul da banii şi pleaca încredinţat şi care se transformă, se schimbă zi cu Scofala, zi ? Eri copilărie, azi tinereţe, mîine ? ce o mai fi şi pe ziua de mîine ? Acest corp poate îşi sfîrşeşte cariera. Dacă ar fi cu putinţă să-mi fotografiez atom cu atom corpul de azi aşi vedea că mîine e un altul. Şi el tot acelaşî pare încătuşind acelaş suflet vecinic doritor, azi de una, mîine de altoie şi Continuu frământat. Cum aşi vrea să nu ştiu, să uit pentru totd’auna experienţa trecutului ! De sigur că în uitare trăeşte. Suprema fericire, dar unde e uitarea ? Unde sunt mijloacele noastre prin cari am putea-o făuri ? Cu cită bucurie aşi renunţa la haosul vieţeî noastre pentru tăcerea clipelor retrase undeva, în vre-un colţ pierdut de lume unde doar eu să-mi pui mie piedică. Căci aci nu e destul că mă tortur de propria-mi durere, adaog şi a altora. De cîte ori nu încerc să lupt cu natura-mî intimă mă forţez, nici, atunci cind sufletul plinge, zimbesc, cind ochii lăcrămează. In zgomotul asurzitor al miilor de forme pe cari materia Însufleţită om le întrupează, văd bine că nu am sens a fi, căci natura ingrată m’a sădit dintr’o bucată sufletească neisprăvită, vecinie căutătoare a unei situaţii închipuite. 27 Octombrie In străinătate valorile rom1ne a fi cotat azi: La Frankfurt, renta rom., 5°l„ 87.80 id. 4% 73.—. —•—• La Berlin: renta rom., 5/0 87.20 id. 90 4% 73.75 id. 94, 4»/ 73 25 ; id. 96, 4»/ 73.20 ; id. 98 4% 73.30 . La Paris: rent. rom. 59 10 — id. 4 "le-----id. 4M» Berlin impruna. munte. Buc. 82.50 Londra, Banca Rominieî 5 luni. Valorile străine ai cotat 5 Lozuri turcești, la Viena: 105.25 la Paris : 112.50 Banca otomană: 534 Renta ext. spaniolă: 68.05. Bursa cerealelor București, 27 Octombrie 1900 Azi Ern New-York, 27 Octombrie Grîil dispon. 79— 79,^ „ termin. — „ de Mal 901 815/s 82 Porumb dispon. 46'fc 467j8 Chicago, 27 Octombrie. Griul Decembrie 73Tt, 7*18 Porumbul „ 35a[„ 356j8 Berlin, 27 Octombrie. Griu Decembrie 151— 152— Secară Octombrie 104'14 Londra, 27 Octombrie. Tendința: Grîu, por., orz ferm Anvers, 27 Octombrie. Tendinţa griii, porumb, orz susţinute Paris, 27 Noembrie Grîu Noembrie 20.— 19.95 Făină „ 25.55 25.75 că a vorbit cu Scofală. In urma lui Barbălată strigă: — Mai spune complimente d-luî Negrescu ! Spune’i să ’mi trimeaţă vre-o doui iepuri şi citeva prepeliţe ! Ai auzit ? Auzit ! Las, că-î spun ! Financiare, Comerciale Economice Buna a efectelor. Condeiu Ulei „ 79- 79ll4 Liverpool, 37 Octombrie. Griă Decembrie 6l7» — 6/isIs Porumb Noembre fl-Vă 6/1’ls Budapesta, 24 Octombrie. Grîu de Aprilie 1961 75.9 7.68 Ovăz de „ . 5.54 5.64 Secară de , h 7,19 7.24 Porumb de„ * 601 6.04 Colza „ n 13.10 1311 Amsterdam, 27 Octombrie Secară ~ CEREALE Bucureşti, 27 Octombrie. Ora 10 a. m. Tendinţa griului la New-York şi Chicago este susţinută in vederea raportului asupra recoltei în Europa, tendinţa la Londra este calmă pentru griu şi porumb iar fermă pentru orz; tendinţa generală la Anversa este susţinută. Eri fiind serbătoare nu avem nimica nou de notat din pieţele noastre ; grănele bune şi porumburile uscate, continue să fie căutate ; stoicul de grâu la Brăila se reduce zilnic in lipsă de sosiri din interior. Aci timpul se menţine favorabil pentru baterea porumbului. Pr. MARCEL PREVOST Ultimeie sfaturi ^M’am reîntors la Paris, iubitul meu, de pe malul măreî olandeze, unde am petrecut un sezon melancolic, şi iată că azi de dimineaţă aflu că te ’nsori... Nu voiu adăoga ca în romanţa : „Ştii c’o să mor de durere !»... Dar totuşi sunt puţina cam tristă. Sunt tristă pentru că mă părăseşti , dar sînt şi mai tristă pentru că ţi-ai pregătit acest proiect pe tăcute şi cu prefăcătorie, fără să spui nimic vechei tale prietene.... Cum! după o viaţă comună de 5 ani de zile, cu mult mai strîns legată de a mea, de sigur, de cit aceea pe care vei duce-o cu femeia ta, (căci, dacă nu ne vedeam în toate zilele, cel puţin aveam să ne spunem cite ceva în fiecare dată) — cinei ani de o dragoste lină, cind ţi-am împărtăşit toate bucuriile şi toate necazurile, nu valorează nici cu un pic de sinceritate şi de încredere *? In Ioc să’mi fi scris in zilele din urmă nişte scrisorele drăguţe şi făţarnice în cari persistai a mă săruta pe buze in postscriptum, eu puteai oare să vii la mine şi să -mi declari cu sinceritate: «Jeane, sfirşesc cu viaţa asta.... Mă însor... Şi cum tu eşti fiinţa care mă cunoşti mai bine ca orîcine şi care mă iubeşti atit de mult, vreau să cer părerea ta maî intiu ? Ei bine, iubitul meu, întrebată sau nu, nu vei scăpa de sfaturile mele... Pentru că părăsită de tine sint silită să joc pe mama, — îmi iau rolul in serios şi îţi voiu da în acelaşi timp atit părerea cit şi prevestirile mele pentru viitorul căsătoriei tale. Mi se pare că, atunci cind cineva se însoară, trebue fără îndoială să examineze cu atenţie pe tovarăşul de drum ce’şi alege, dar că înainte de toate e absolut necesar să te examinezi pe tine însuţi. Ai făcut aceasta analiză particulară ? Priveşte-te intr’o oglindă, — dar priveşte serios^în critic, nu cu aruncătura de oSWP stisfăcută, cum te-am văzut fâcind de atîtea ori cînd erai gata să eşi, înmiănuşat şi cu pălăria in cap. Priveşte-te bine. Vei vedea un bărbat cu o înfăţişare reproşabilă, cam chel, ochii ceva mai stinşi, pielea cam vestejită, citeva sbircituri la tîmple, — toate aceste mici mizerii ascunse de-almintrelea, invizibile chiar grație higienei. Apoi stomacul cam capricios, somnul cam fugar, nevralgiile vor începe să vie, una sau două pe săptămînă. Ori cum ar fi, ești, ceea ce se chiamă un bărbat :«tinărincă». Iată ce pot spune de fizic. Ca moral, eşti inteligent, ai spiritul pe care-l are,toată lumea. (al lume! noastre întregi, dacă vrei) Pe de altă parte, ai o inimă ce nu-i nici rea nici bună — mai degrabă o inimă ce nu-i rea. Ca cea mai mare parte din bărbaţi, eşti capabil de a manifesta orice fel de devotament pentru o zvăpăială care te ar face ridicul — pe cind ai exploata c’un egoism inconştient şi sălbatic pe o femee cinstită de a cărei dragoste şi credinţă n’ar fi un singur minut in îndoială.” Dar, ţi-o repet, cea maî mareparte din bărbaţi sunt alt-fel. D-ta ai o calitate mai mult ca cei-l-alţi, pe care trebue s’o notez ; eşti gentil. Da, gentil. Nu găsesc alt cuvint şi în adevăr t pe acesta voiu să zic. Am purtări amabile, o gingăşie, o delicateţă, ce ne dau iluzii, şi cu care poţi captiva pe cei din jurul tări ; ştii să spui cuvintele cari te pot face să pari sincer, să faci complimentul care ştii că poate măguli. Au pe buze un surîs drăguţ, amorul pare că -ţi joacă in ochi, şi, cine ştie ! poate chiar in inimă. Am recitit acum cele cinci sau şase scrisori pe cari le-am primit de la tine la Scheveningen — cele din urmă — scrise în timpul cind îmi făceai carte — Au greşeli de ortografie ; dar ce are a face*? sint incintătoare. Acesta este, în scurt, soţul care va fi propus admiraţiei şi adorat iunei d-reî Clara de * ~ aici cum îmi vei răspunde cu un ton înţepat : — Ce dracu ! draga mea, nu vorbi aşa de rău de acest viitor soţ. Mi se pare că nici chiar ţie însăţi nu ţi-a displăcut ! — In adevăr, dragul meu, mi-ai plăcut, nu voiu ascunde-o, ba incă voiu adăoga cum spui tu : „am fost foarte îndrăgostită de tine“. Dar nu uita că in vremea aceea fericită erai tinăr, mă înţelegi, tinăr, şi nu «tinăr incă». Erai un băiat frumos, foarte solid, foarte arzător, cu pielea fragedă, ochiul viu, neobosit in toate genurile de spirit... Aveai incă un fel de virginitate a sufletului, cam pătată, în adevăr, totuși in stare da a figura într’un mod onorabil la zestrea ta. Eu am fost, dragul meu, «cea dintii o femee a ta din lumea bună». Astăzi însă, toate aceste calităţi s’au micşorat; cred chiar că unele au dispăru. Eu una, te-aşi iubi tot ca înainte. Eu imbătrîneam odată cu tine; pentru mine erai tot acelaş Paul din ziua inuia ; trebue să primesc o lovitură bruscă ca cea de astăzi ca să mă deştept să ’ţi fac o examinare, pe care eu aşi fi respins-o chiar din umbra gîndirilor mele. Intr’un cuvint, ceea ce iubesc eu astăzi în tine este trecutul nostru, tinereţea noastră, dragostea noastră. Dar EA, amicul meu iubit?Sa doritoarea de o viaţă nouă, ce să mai spere, ce să mai aştepte de la tine ? Tot ce-am găsit eu în tine cînd te-am iubit, — ceea ce ’ţi iertam să ’ţi lipsească astăzî pentru c’ai cheltuit-o cu mine era: «tinereţea»!... Ea îţi va cere tot ce mî-ai dat mie—tot ce nu maî eşti în stare să-î dai ei, pentru cuvîntul că ți l’am luat eu, adică gustul dragostei, nepăsarea de viitor, frăgezimea fizicului, veselia. Ei ii vei oferi un amant dărăpănat, ținînd o socoteală strictă de sărutarilă pe cari le va da, ferm hotărit a nu lăsa să treacă amorul înaintea higienei, desgustat de altmintrelea de femee și avind plăcerea peste măsură de melancolică. Nu spune nu ! Dacă dragostea noastră era veselă încă, era așa pentru că ne îmbătam de amintirea trecutului care purta cu dinsa atitea hohote de rîs, atitea săpa țări adevărate schimbate de buzele noastre odinioară,din apartamentul tăîi din strada^Balu— cind nu ne venea greu să ne regăsim tineri incă ! Uite de ce îmi reveneai in totdeauna, fugarele, după încercările tale de infidelitate, şi dacă ai analizat puţin senziţile toate, ai fi întrezărit de mult că numai eu mai sunt pentru tine de astăzî înainte singura amantă posibilă. Deci, ce se va ’ntimpla ? Abia îţi cunosc logodnica: mărturiseşte că ţi’am căutat s’o vorbesc de râu, deşi asta m’ar fi putut ispite. Dar ori cit de cinstită şi resemnată ar fi ea, veşnica neînţelegere dintr’o căsătorie va interveni şi ’ntre voi amindoi: ea, cum n’a iubit incă, tu, incapabil să mai iubeşti, in afară de-o obişnuită veche. Ştiu bine că veţi face o legitimă încercare de dragoste conjugală,—dar vă prezic că nu veţi reuşi: cel mai frumos bărbat din lume nu poate da de cit ceea ce are şi fie iţi lipseşte unica calitate de care s’ar interesa soţia ta: amorul tinăr. Totuşi, cum Clara are după părerea mea, un suflet cinstit, va încerca să te iubească, dacă nu pentru mulţumirea fizică pe care nu maî eşti in stare a i-o da, cel puţin pentru inima şi spiritul tău. Dar Ce vrei ? Dacă ea nu va fi proastă, nu va trece mult şi va cunoaşte egoismul tău iremediabil. îşi va mărturisi singură că bărbatul ei este o fiinţă morală dintr’acele pe cari Natura le fabrică cu duzina, că fără Îndoială el n’a avut o altă superioritate de cit de a fi fost mai tinăr de cit bărbaţii de treizeci şi cinci de ani, atunci cind avea douăzeci şi cinci şi asta, vai!.... n’o mai are... Gît despre tine... femeea ta nu va mai vorbi aceeaşi limbă ca tine, a cărei tinereţe şi capriciuri iţi vor tulbura liniştea, printr’o mustrare atunci cînd ai fi mută şi nu ţi-ar cere nimic—femeea ta te va plictisi, vei fugi de ea. Aşa că vei rănunţa, mai târziu sau mai devreme, la o întreprinderi începută cu atâta trudă, ea va căuta de orice chip unul ca tine de altă dată, ca tine pe care lam iubit eu, şi tu... dragul meu Paul, tu vei reveni la vechea ta obişnuinţă, care te va aştepta. Ei da, unii vei reveni sunt sigură, şi această siguranţă mă lnpedică de-a mă găsi prea nenorocită astăzî. Căci de ce aş nega? Mă simt enervată puţin, cînd mă gindesc la aceea pe care în curînd vei stringe o in braţe şi pe care te vei sforţa s’o iubeşti citeva săptămîni.. Ce-are a face : eu sunt asigurată pentru viitor. Insoară-te, bunul meu amic, încearcă să fii fericit, îţi dau voe. Singurul lucru pe care ţi-1 cer, in numele dragostei noastre trecute, care a fost atit de dulce, nu-i aşa ? este de-a te gîndi la mine, îndată ce te vei decide a-ţi înşela femeea. La ce bun nişte încercări pe cari le ştii dinainte că vor fi inutile... Crede-mă, Paul—în interesul meu şi al tăui, păstrează pentru amica ta cea dinţii infidelitate. ____________ Bly Mary. Th. Olănescu, ministrul de interne, a primit el o mulţime de scrisori de la ţară ca şi de la oraşe, din partea comercianţilor şi a producătorilor de ţuică, prin cari îi mulţumesc cu toţii că a obţinut de la d. P. P. Carp ultima circulară asupra perceperei taxelor pe ţuică. In Ploeşti, ni se spune, armata e gata de plecare şi nu aşteaptă decit cel dintii ordin pentru ca să pornească în judeţ dacă va fi nevoe, şi dacă se vor ivi conflicte sîngeroase între ţărani şi administraţie. In consiliul de miniştri care s'a ţinut zilele trecute la ministerul de interne, d. P. P. Carp a cerut d-lui Ionel Grădişteanu, ministrul lucrărilor publice, economii în valoare de 10 milioane lei, atît de la lucrări publice cît mai cu seamă de la căile ferate. Prin cercurile diplomatice se dă ca iminentă o schimbare a ministerului bulgar. Ultima versiune e că preşidenţia cabinetului o va lua Qrekoff. Vor maî intra în cabinet d-niî general Petrovici, Naciovicî şi Daneff. Frankfurter Zeitung după ce insinuează că liberalii au instigat pe ţărani în contra taxei pe ţuică, zice : „— Prin aceasta insă Carp nu se va opri de a continua să execute planurile financiare, după cum nu l’a oprit agitaţia antisemită de a încuviinţa aşezarea evreilor la sate. In cit priveşte circulara relativă la libera petrecere a evreilor, din ea rezultă că Carp vrea să rezolve chestia evreiască fără a recurge la o schimbare a Constituţiei, dar prin a recunoaşte drepturile cetăţeneşti, in mod individual, la toţi israeliţii cari au satisfăcut serviciul militar“. Guvernul turcesc a înaintat ministrului nostru de externe actele prin care se dovedeşte că Stoian Dimitroff, asasinul lui Mihăileanu, este major. La serviciul sanitar au sosit ştiri liniştitoare in ceea ce priveşte cazul de ciumă constatat la Brema. D. d-l Obreja, directorul general al serviciului sanitar, ne-a asigurat că nu poate fi nici o teamă de propagarea boalei, deoarece cazul e izolat și măsurile ce s’au luat la Bréma sunt foarte suficiente. Azi ministerul de lucrări publice va înainta d-lui Hallier o scrisoare în care ii va arăta pentru ce motive i s’a reţinut suma de 2.500.000 lei din banii ce avea de primit de la statul român în urma sentinţei procesului arbitral. Aceasta fiind că Hallier, după ce a primit la sfirşitul lunii octombrie ultima rată, pe care o mai avea de primit, a reclamat că nu recunoaşte nimănui vr’o datorie de 2 milioane 500.000 lei, şi popririle cari i s’au făcut sint cu totul ilegale. Ministerul lucrărilor publice ti va explica pentru ce motive i-a reţinut cele 2.500.000 lei, pe baza căror acte, şi anume pentru cari persoane, rărtfănînd ca Hallier să se judece cu ele, pentru a-șî putea ridica această sumă de la casa de depuneri. Cu privire la împrumutul de 2.500.000 lei, pe care comuna Capitalei îl va contracta la casa Marntorosch și Blanc, mai aflăm că durata împrumutului va fi de trei ani de zile. Reggie a trimes ori d-lui Dimitrie Sturdza, şeful partidului naţionalliberal, o lungă telegramă de felicitare, în cei mai călduroşi termeni. Această telegramă a regelui a fost aseară viu comentată în cercurile liberale. Junimiştii au ţinut ori, la ora 5, la clubul constituţional, o consfătuire în vederea intrunirei pe care a convocat-o d. Cantacuzino la clubul conservator. După o lungă discuţiune s'a hotărît ca junimiştii să participe şi ei la întrunirea conservatorilor, dar să se abţină de la orice discuţiune şi să nu se înscrie nimeni în club. Conservatorii au ţinut să facă o adevărată manifestaţie de simpatie d-lui Tache Ionescu cu ocazia onomasticei sale. Din toate părţile s-au adresat la Sinaia, unde se află d. Tache Ionescu, telegrame de felicitare colective şi individuale. Această manifestare se comenta în cercurile conservatoare. Comitetul executiv liberal a însăr-Dr. BLȚURI s’a mutat în CALEA VACIBESCI .0. 108 * * Par’că te aud de Consuitațiuni de la 1—3 și de la 1—7 p.m Adevigrul BSaassiaozaBaMBKvaum sssaema NIÎOivMATIV cinat pe d. I. G. Bibicescu să supravegheze direcţiunea ziarului Voinţa Naţională, care în timpul din urmă a provocat nemulţumiri în partid şi mai cu seamă în gruparea tinerilor liberali de la Secolul. Siitaaila îsa fir asia Situaţia politică in Brăila a devenit caraghioasă, dacă nu imposibilă. Se ştie că, in urma unor prelungite conciliabule, ciţiva dintre junimiştii locali au făcut pace cu d. I. Budiţu prefectul oraşului, recunoscindu-i şefia,juneiţiunea acestei aşa zise Întelegeri a fost în primul rind să se dizolve consiliul comunal, şi viitor primar al Brăilei să fie ales d. G. Fotin, şeful junimiştilor brădeni, iar consiliul să fie jumătate junimist şi jumătate conservator pur. Tocmeala din tirg insă nu s’a potrivit deloc cu tocmeala de acasă.. D. Suditu care avea pina zilele trecute cel maî suveran dispreț pentru junimiști și nu se încerca să le parlamenteze o singură dată, azi refuză de a mai dizolva consiliul comunal, temîndu se să nu-i apuce liberalii, cari au o vădită popularitate in localitate. In acest caz pacea a rămas caraghioasă. * Junimiștii sunt plouaţi, mai alăs cind in fruntea oraşului continuă de a fi vestitul Ghiţă Dimitrof, un om mai iubit şi mai agreat cum nici nu se mai poate în Brăila. De unde toată lumea se aştepta ca oraşul să scape de d. Ditftitrof, azi se văd toţi sechestraţi şi obligaţi a-l avea încă primar. Nu ştim ce fel vor eşi din această pace ruşinoasă bieţii junimişti din Brăila. Ştim atit că ei continuă a se plinge d-lui P. P. Carp. TE ATI!EMORICA Teatrul Naţional.— Reintrarea d-şoarei Bîrsescu.—Medeea D-şoara Birsescu a revenit intre noi şi şi-a făcut reintrarea cu Medeea, in care am vâzut-o şi anul trecut. Artista s’a arătat mai bine de cit ori cind şi aplauzele furtunoase ale publicului i-au arătat că iubirea lui pentru marea artistă merge crescind. Sala era absolut plină şi Birseasca a fost sărbătorită cu numeroase rechemări. Cind blindă cu sufletul înmuiat de dragostea de mamă, cind grozavă, muşcată de vipera geloziei, rugătoare şi umilită, ameninţătoare şi mîndră, artista a ştiut să treacă prin toate aceste sentimente, reuşind să fie şi naturală şi totuşi să dea fiorul tragic ce a cuprins pe public în diferite scene. Creaţiunea Birseascăî este una din cele maî reuşite şi rar s’a văzut o Medee mai bine incarnată in rolul eî. Ansamblul a fost bine, D. Leonescu ne-a redat un lason bine înţeles, brutal şi plin de viaţă. D. Mărculescu în Orfeu a avut accente calde. Creon a fost jucat cu multă demnitate, de d. Achil Georgescu, iar d-şoara Titi Ghiorghiu ne-a înfăţişat o foarte drăgălaşă Creuză, care ar fi fost perfectă, dacă n’ar fi fost cam monotonă, cam nonacordă în jocul eî. In definitiv cu reintrarea d-șoarei Birsescu pare că începe adevărata stagiune, cu public la teatru și cu piese bine jucate. Teatral Zyrio. — Compania de la Karltheater. — Die Fledermaus De cînd cu opereta franceză din care făceau parte Montbazon, Méaly şi Tauffenberger, Bucureştiul n’a auzit o companie mai perfectă ca aceea care a debutat aseară, In chip strălucit, la teatrul Lyric. Karltheatrul e o instituţie artistică unică în genul ei la Viena. Compania care a debutat aseară cuprinde elementele cele maî de succes ale Karltheatruluî, un cor numeros şi bun şi o orchestră bine condusă şi bine alcătuită. S’a cîntat capo d’opera luî Johann Stra- , uss, fermecătoarea operă comică Die Fledermaus («Liliacul») care acum figurează în repertoriul operelor imperiale din Viena şi Berlin. D-ra Betty Stoian, steaua trupei, a cîntat şi jucat rolul Adelei, cu toate mijloacele eî de mare şi consumată artistă. Un soprano de o mare extindere, foarte simpatic timbrat, triluri, stacattî şi o coloratură strălucite, o manieră de cint maî mult franţuzească, plină de graţie şi un joc de scenă seducător. Nu , e de mirare că i s’au făcut călduroase ovaţiunî. O stea nu mai puţin sclipitoare e d-ra Mizi Günther, de asemenea un soprano de frumoasă extindere şi claritate, unit cu o excelentă şcoală şi cu un joc de scenă picant. Intre bărbaţi s’a distins in primul rînd figura simpatică şi tinără a d-lui Pagin, un tenor foarte agreabil, dublat de un actor plin de vervă şi eleganţă. Alăturea cu d-sa stau d-niî Felix, iarăşi un bun tenor, şi Binder, Natzler şi Steinberger. Ceea ce însă maî ales dă viaţă e ansamblul minunat. Se recunoaşte că toţi artiştii au ani de zile de activitate comună şi astfel am recunoscut pecetea veritabilă a Karltheatrului. FOIŢA ZIARULUI. „ADEVERUL* Amorurile şi rezalianţele casei ie Habsburg DE CONTELE KETQSY Iohann Orfh Intr’o după amiază, tata Studel îşi exprimă dorinţa de a fi dus la mare. Se simţea atît de bine, cum nu s’a simţit de multă vreme. Dar abia se aşeză pe o bancă, catastrofa solii...8 tubei pari că era pregătit pentru aceasta, el ținu strînse mîinile Millyeî sale și ale lui Iohann, pînă ce căpătă o nouă vărsare dp «Inge. In acest timp își dădu ultima suflare. Iohann îi închise ochii. După o săptămînă familia se întoarse la Viena, lăsînd pe mortul lor în cimitirul de la Riviera, printre atîţia alţii cari au venit aci să caute o uşurare a suferinţelor lor. In acest timp se întîmplă ca Bulgaria să fie teatrul unor mari evenimente. Intrigile Rusiei siliră pe prinţul Alexandru de a renunţa la Coroană şi a părăsi ţara, dupâ ce mai întîi fusese arestat. Poporul apela mereu la prinţul sǎu viguros, dar Ţarul nu vroia, pentru că Battenberg nu era omul care să devie instrumentul Rusiei. Se deschise dlar o vacanţă la tronul Bulgariei, iar archiducele Johann Orth credea a lucra pentru Austria, dacă va candida la dinsa. Dar prin activitatea ce desfăşura în această privinţă archiducele mări încă neînţelegerea între el şi Curte, căci planurile sale erau contrarii celor făcute de guvern. In zadar amicul sau prinţul moştenitor Rudolf şi alţi amici şi mai ales secretarul său maiorul Lauba, căutau să-l facă a renunţa la acest proiect. La urma urmei el cedă, dar în schimb susţinu candidatura prinţului Ferdinand de Coburg, punmdu-se şi astfel în conflict cu guvernul, care vroia să rămîie neutru. Pentru familia Stubel închiriase la Viena o locuinţă modestă. Renunţă la proectul de a duca la Linz pe Milly împreună cu mama sa, de teamă să nu fie recunoscută, căci atunci totul ar fi fost perdut. Atît Milly însă cît și mama ei nu puteai pricepe de ce Johann tot căuta să le îndepărteze de la Linz. Foarte curioase din această cauză, ele hotărîră în contra voinței sale, de a’l vizita la Linz. Dar cine poate descrie groaza copilei cînd, ajunsă la Linz, află că nimeni nu cunoaşte pe un inginer cu numele de Iohann Orth. Ea îşi reaminti cele petrecute cu scrisorile de la Gmunden şi se credea înşelată. Intîmplarea le făcu să treacă pe lingă locul unde trupele făceau exerciții, fiind zi de paradă. Ele se opriră pentru a privi trupele, defilarea și poate chiar pe archiducele Iohann pe care nu-l cunoșteau, dar despre care auziră mult vorbindu-se. — Uite acolo, zise cineva în apropiere, arătînd spre o mică grupă de cavalerie. — Archiducele ? întrebă Milly. — Ca archiducele Iohann, la acest moment grupul se apropia de locul unde se afla Milly. Dar, ajuns aproape, fetiţa recunoscu pe iubitul ei — Iohann Orth—scoase un ţipăt şi căzu leşinată. Și mama deveni palidă, dar se stăpîni, încît putu să cuprindă în braţe pe copila leşinată. Archiducele Iohann văzu mişcarea se apropie şi recunoscu iubita’i. înțelese cele petrecute. Fără a se gîndi mult sări jos de pe cal şi se repezi spre copilă. — Ce căitaţî aci? întrebă el pe d-na Stubel într’un ton sever. Insă, fără a aștepta răspunsul, porunci să se aducă o trăsură din apropiere și zise vizitiului de a duce ambele femei în spre palatul archiducal. Se urcă apoi iar pe cal și primi defilarea trupelor. In acest timp era frămîntat de glndul dacă nu cumva Milly ,să se fi întors, dacă fericirea sa nu era zdrobită pentru tot-d’a-una, dacă fetiţa va iubi cu aceiaşi pasiune pe archiducele Iohann ca şi pe inginerul Iohann Orth. Cind spectacolul militar se sfîrşi, archiducele se întoarse repede spre palat. Intîia sa întrebare a fost dacă ele se găsesc încă în palat şi, la răspunsul afirmativ, se duse pînă în odaia sa pentru a se mai liniști puțin. In fine, încetine! se apropiă de salon, unde cele două doamne se aflai. Milly ședea într’un fotoliu, mai mult, moartă decît vie, și alăturea de dinsa stătea d-na Stubel. Un moment Johann Ie privi pe amîndouă, apoi căzu în genunchi la picioarele iubitei. — Milly, iubita mea Milly ! Apucă mîna ei și o sărută cu înfocare. Fetița ni putea spune altă vorbă decît „Alteța imperială“ și cînd lacrimile începură să-i curgă din ochi, el se sculă și sorbindu-i lacrămile, zise : — Fii liniștită Milly, liniştește-te. Cel ce se găsește în fața ta nu e archiducele Iohann, ci Iohann Orth. Iubirea mea rămîne cea vechie, ai fost logodnica lui Iohann Orth, şi azi ești acea a archiduceluî Iohann- Milly. — O, du-te pleacă, nu pot fi a ta, zise dinsa cu durere și atîta te-am iubit!— O, această, durere— Iohann de ce mi-ai făcut aceasta ? — Milly ! El îi închisa gura prin sărutări. — Vei fi a mea, nu te teme, întîmplă-se orice, vei fi nevasta mea și dacă toată lumea s'ar uni contra mea. încetul cu încetul Iohann reuși să liniștească fetița și, cînd tirziu s’a despărțit de dînsul, era împăcată. Ea plecă convinsă că Iohann Orth se va ţine de cuvînt şi va izbuti ca ea să devie soţia lui. III Iohann era adine emoţionat. Se hotărî a se duce la Viena, pentru a discuta cu prinţul Rudolf asupra celor ce avea de făcut. Rudolf nu putea să se declare înţeles cu ideile lui Iohann. El declară că e lucru de neînţeles ca un prinţ să se însoare cu o burgheză; pomeni de propia sa stare, de relaţiunile sale cu Baroneasa Mary de Vecera, şi de căsătoria sa nenorocită, aşa încît Iohann trebui maî mult să-l mîngie pe dînsul, pentru că starea lui era şi maî tristă. Cei doi amici aveau multe să-şi spuie, şi Rudolf, care se afla în ajutul catastrofei, mai prinse curaj şi promise a interveni pentru dînsul şi a obţine consimţămîntul pentru o căsătorie morganatică. Acum Johann încercă să se înţeleagă cu Milly.Cum însă prevăzuse, ea nu era de loc mulţumită de o căsătorie morganatică. Plîngînd ea zise : — Nu se poate oare altfel, Iohanne ?— O, Doamne! — aceasta nu e maî mult decît o metresă. — Nu-i așa, răspunse Iohann. Vei fi soția mea, legitima mea soție, căci nici o dată nu voia lua pe alta. Dar e singura cale ce ne rămîne deschisă, nu văd nici un alt mijloc. Milly se supuse, de şi cu inima sdrobitâ.ț Archiducele se duse la mama sa pentru a obţine consimţămîntul ei. El ştia că nu va întîmpina aci nici o dificultate. Principesa se exprimă că ar dori maî bine să ia o soţie de, rangul sau, dar Iohann declară că e forn» decis a se uni pentru tot-dea- 0na cu iubita lui Milly. Neavînd încotro, principesa dădu consimțămîntul, cu condiție ca să fie aprobată şi de şeful familiei, împăratul, Frantz Iogef. (Va urmq) messze Y