Adevěrul, octombrie 1900 (Anul 13, nr. 4017-4047)

1900-10-28 / nr. 4044

Simbăta 28 Octombrie 1900 Teatru-Concerte-Petreceri Trupa Teatrului Naţional din Capitală joacă azi Vineri, pe scena Teatrului Na­ţional din Craiova, frumoasa piesă a lui Schiller Intrigă şi Amor. Se speră într’o frumoasă reuşită. e leg­ături Identica au existat în­tre noi şi comitetul din Bucureşti, care, după cum ştiţi, a fost de cu­­rind dizolvat. Organul nostru este in­titulat Reformi, (Reformele). Cit pri­veşte gazeta L’Effort ce apare la Ge­neva, e o publicaţiune independentă de a noastră.* Aceste zise şi pentru a vă lumina mai bine, intru in miezul chestiunei. «Comitetul nostru nu-şi face iluziune. El are chiar convingerea că osteneala ce-şi dă de cinci ani pentru a propaga ideile sale în Bulgaria nu ar putea a­­vea rezultate practice şi aceasta pentru că nu e susţinut de guvernul ţarei. Din contră, Vasul Turciei, nu luptă cu dificultăţile financiare, doritor de a da ascu­ltare concertului european, vro­­ind cu ori­ce preţ liniştea şi pacea pen­tru a se menţine la putere şi a salva interesele generale ale ţârei, gu­vernul bulgar combate agitaţia noastră şi constitue un obstacol la activitatea noastră. Dacă nu s’ar teme de a re­volta opinia publică, care ne este favo­­rabilă, ne-ar fi arestat de mult; sunt convins că o va face, dacă lucrurile vor lua o faţă mai serioasă. Aşa­ fiind, noi începem a dezas­­pera” de propaganda legală şi pacinică ce am urmat-o pipă azi, şi populaţiunile din Macedonia şi Thracia, incapabile de a suporta mai mult jugul opresor, nu văd altă scăpare de­cit o răscoală ge­nerală, o revoluţie. Ele au­ Înţeles în fine că a aştepta concursul străin, e pur şi simplu o iluziune şi îşi zic că poporul trebue să fie fiul operilor sale. Ori­ce libertate a fost ciştigată cu pre­ţul singelui, şi incă mult singe ! Pentru aceste motive, noi macedo­nenii, nu putem de­cit urma curen­tul popular şi a face ceea ce ne dic­tează datoria noastră de fii ai Macedo­niei. In ceea ce mă priveşte personal, văd momentul cind vom părăsi Bul­garia, pentru a mă pune în fruntea com­­patriot­lor mei, cind vor ridica stin­dardul revoltei contra Turciei. Şi să nu credeţi că ne facem iluzi­uni nebune asupra sfârşitului unei ast­fel de întreprinderi. Cunoaştem prea bine că exigenţele diplomaţiei europene ne vor expune, in momentul decisiv, iataganului turcesc! * Mă întrebați cari sunt punctele de contact intre comitetul macedonean din Sofia si asperafiunile secrete sau nu cari pot exista în Macedonia.... Contact material, contact de fapt nu există. Dar există un contact ideal, de aspiraţiuni comune. O repet: noi ştim ce vrea poporul macedonean şi credem a servi causa sa i­vtrebuinţind toate mijloace’­ considerate aci ca legale. Dar vom urmări realizarea planurilor noastre pr­in toate mijloacele posibile, şi cel mai energic din aceste mijloace e revoluţia. Pentru aceasta ne trebue nu numai oameni, dar incă alt­ceva. Nu veţi pre­tinde ca să vă dau amănunte des­pre aceasta, dar pot totuşi să vă a­­firm că dispunem de mijloace sufi­ciente pentru a agita. Dar să trecem, dacă vreţi, la micile noastre afaceri cu Rominia. * In cursul anului curent trei asasi­nate politice au­ fost comise în Rominia: acela al lui Firovski în Bucureşti, al lui Ştefanovici in Brăila şi Mihăileanu la Bucureşti. Toate aceste crime au fost atribuite comitetului nostru, dar nu e nici un cuvint adevărat în toate aces­tea şi iată pentru ce: Comitetul din Sofia, fiind o instituţie deschisă şi accesibilă la toată lumea nu poate recurge la asasinat, căci s’ar expune la represiuni, la penalităţile prevăzute in codul bulgar. In afară de aceasta, asasinatul nu face parte din mijloacele noastre de acţiune, nici sta­tutele noastre, nici adunările generale nu permit propaganda prin fapt. Vă declar clar, în modul cel mai categoric, că nici una dintre cele trei crime n’a fost comisă de comitetul din Sofia şi că asasinii ne sunt absolut ne­cunoscuţi. Puteţi afirma da asemenea că Dimitroif a minţit cind a pretins a fi primit o m­i­siune din partea comitetului nostru. Sau acest Sărman iluzionat al cauzei mace­donene a vorbit ast­fel pentru a-şi da o importanţă şi a poza în martir, sau e un agent provocator şi ascultă de inspiraţiunile poliţiei din Bucureşti. Din partea unui ast­fel de individ, te poţi aştepta la toate: miine va zice poate cu­ guvernul bulgar sau prinţul Ferdinand i-a dat mandat pentru a asasina pe Mihăileanu. Dacă rominii au­ în adevăr documente scrise stabilind complicitatea noastră, să le publice In facsimile, îi iresfidem ! ... •: " * Permiteţi-m­i a vă explica acum pen­tru ce aceste acte violente se produc şi recep chiar a se succeda cu repeziciune. ‘ Dominaţiunea şi tirania turcească a fost în­tot-d’a­una prea grea pentru macedoneni, dar vin la afacerea din Vinitsa,­ unde acum trei,ani s’au des­coperit depozite de arme şi de mf­ni­­ţiuni, ea a devenit cu totul insuporta­bilă. Cei 250000 macedoneni cari au e­­mbigrat din Turcia nu pot reintra la arma lor, căci s’ar expune la măsuri administrative, la exil, torturi, etc. De aci rezultă o stare sufletească, care ii împinge la asasinat, ci n­e înarmează miinile lor cu pumnale şi revolvere. Fugind de jugul persecutorului, aceşti oameni ajung in ţările limitrofe libere unde, departe de a găsi simpatia şi a­­miciţia la care se aşteptai­ din partea compatrioţilor şi coreligionarilor ei se lo­vesc la fie­care pas de inămici, de tră­dători şi de spioni turci ca faimosul Mihăileanu. In aceste condiţiunî pa­trioţii exaltaţi, tinerii mai ales, nu ştiu şi nu pot reprima sentimentele lor şi lovesc pe cel dintiiu inamic ce le ese înainte. Dar aveţi sâ’mi obiectaţi că o oare­care responsabilitate morală atinge, în tot cazul, comitetul nostru, înţeleg va­loarea acestei obiecţiuni, dar nu o pot accepta Ce vreţi ?...Noi facem totul pen­­tru a opri aceşti exaltaţi şi pentru a pune un fi­ii­ pasiunilor lor sălbatice; dar, din nefericire, nu putem reuşi. Dacă cine­va e moralminte responsabil, acel cine­va e Europa, Europa civili­zată care a promis și garantat supri­marea sclaviei in Macedonia, dar care nu face nimic pentru a obliga Turcia. Va sosi negreşit un timp cind marile pu­teri se vor ocupa de a resolva chestiu­nea Orientului. Aceasta va fi cind Ru­sia va voi să pue mina pe Constanti­nople, Austro-Ungaria pe Salonic, Germania pe Valea din Euphrate ; dar atunci Europa nu va gîndi de­cit la propriile sale interese şi ’şi va bate joc de ale noastre. Adaug că dacă guvernul bulgar, for­ţat de evenimente, nu de împrejurării va proceda la disolvarea comitetului nostru, supapa de siguranţă va isbucn, şi nimeni în lume nu va fi în stare de a opri elementele perturbatoare in Ma­cedonia, cărora ne vom uni şi noi, fără a avea vre-o iluziune asupra soartei ce ne aşteaptă. * Doriţi să mă explic mai amănunţit asupra planurilor române în Macedonia. Ei bine, fie! Rominia se crede a fi chemată a exercita intr’o zi un fel de hegemonie în Peninsula Balcanică. Dar cum vede că noi lucrăm pentru guver­nul bulgar, caută să creeze necazuri Bulgariei şi pentru aceasta sprijină ac­ţiunea turcă în Macedonia. Dar nu putem eterniza starea actuală a lucrurilor, pentru a fi agreabili romî­­nilor, mai ales că de cinci ani ei au devenit duşmanii noştri cei mai neîm­păcaţi. Toate comitetele macedonene care existau în România au fost dizolvate, fondurile lor confiscate şi membrii lor urmăriţi şi chiar predaţi poliţiei turce. Vă repet. România ştie prea bine că n’are ce căuta nici ce găsi în Macedo­nia. Dar ea miroase o bună afacere, mari compensaţiuni şi iată pentru ce politi­­cianiî strigă şi combat cauza cărora noi am sacrificat de mai înainte tot ce D-zeu ne-a dat: bunurile noastre şi sîngele nostru f­riţi: Buletin Comercial, Miscellanea, N. Ilustraţiuni : Pepiniera Statului da viţă americană de la Pietroasa, — Vederea generală a Pepinierei Satului de la Is­­triţa, de viţă americană şi de arbori. — Secara de Schlanstedt, MEMEITO — Vineri, 27 Octombrie — Teatrul Liryo . A 2-a repre­zentaţie a operetei de la Charlthea­­ter din Viena. Se va cînta: Wiener Bluth de John. Straus. Spectacole Sala Eforiei.— Teatru Eden, director Bruno Schenk. In fie­care seară repre­zentaţie variată: Sala Mitică Georgescu.— Teatru de varietăți. Café Edison.— In fie-care seară con­­cert de orchestră sub conducerea d-lui Ivanovic, şeful muzicelor militare. Sala Ovidiu.—In fie­care Marţia, Joia, Simbăta şi Duminica teatru de varietăţi cu program variat. IMPRESIUNI si PALAVRE Eu CÂRTI şi REVISTE Revista Ilustrată Enciclopedică „Gazeta Săteanului*. No. 18 (353). — 20—8 Octombrie 1900. — Anul al XVII- lea, are următorul sumar: Planurile Germaniei în Orient şi viito­rul nostru, ***; Despre personalitate, S. N.; Ingrăşămintele ţin loc de apă, * ; Puterea asociaţiei, S.: Prin Munţi (sfîrşit), Artur Gorovei; Aurul artificial, N. I. : In cestiunea plantatului arborilor roditori, Cronica Agricolă, O. C. D. ; Răscoale ţă­răneşti, N. : Ştiri din Statele­ Unite ale Americei, H. G. : O veste tristă, Gazeta Săteanului; Informaţiuni agricole. Dife a Nb­ole CARNET JUDICIAR In goana după clienţi ! Avocatul Barbălată se plimbă grav prin sala paşilor pierduţi. Cu ghiozdanul la subţioară, dindu-şi aere importante, trăgind cu ochiul în toate părţile, trece prin desimea pilcurilor de împricinaţi, cu nădejdea că doar o veni cineva să-i propue să-i apere în proces. Dar nimeni nici nu se uită la el. Oboseala şi ciuda il enervează. Ca să-şi asu­mpere nervii se opreşte în dreptul unui stîlp, scoate un petec de catifea din buzunar şi începe să-şi netezească ţilindrul. Dar îi trage cu peticul în răs­păr şi ţilindrul, din lustruit ce era, a­­junsese d­in halul unui şoarece plouat. Cind bagă de seamă ce a făcut Bar­bălată se face foc şi aşa cum ii era ţi­­lindrul, cu părul tot burzulit, şi’l trin­­teşte pe ceafă; apoi ese afară, pe trep­tele scăreî principale, să fumeze o ţi­gară. Aci iată că’î­ese înainte un biet țăran, cu o scrisoare în mină. — Mă rog, cunoaşteţi pă d-na avo­cat după scrisoarea asta ? întreabă ță­ranul. Barbălată ia scrisoarea, citeşte adresa și, cu toate că nu-î a lui, răspunde: — Cum să nu -1 cunosc *? Sunt eu. — Bine că te-a scos D-zeu înaintea mea, că nu te mai găseam ! răspunde ţăranul, în vreme ce Barbălată desface scrisoarea şi o citeşte. Un d-n Negrescu recomandă avoca­tului Scofală, prietenul sau pe ţăran, să-i apere procesul. Barbălată, fără să se tulbure, spune incă odată că el e Scofală, prietenul lui Negrescu, întreabă pe ţăran de pricină, ii cere numărul dosarului ca să­­ stu­dieze şi ‘i ia şi 10 franci în comptul o­­­­norariului. Confuz... Confuz nu ştie mintea ce simte sufletul, îmi pare că m’a­m divizat, o fiinţă care trâeşte animalic, vegetează, se mişcă şi alta care gândeşte, se frămîntă în aşteptarea zilelor fericite în cari per­sonalitatea să pară mare în această viaţă de nenorocită înjghebare. Poate că aceasta să fie adevărata me- ■ , . . .... nire a materiei care de atîţea ani o port Ţăranul da banii şi pleaca încredinţat şi care se transformă, se schimbă zi cu Scofala, zi ? Eri copilărie, azi tinereţe, mîine ? ce o mai fi şi pe ziua de mîine ? Acest corp poate îşi sfîrşeşte cariera. Dacă ar fi cu putinţă să-mi fotografiez atom cu atom corpul de azi aşi vedea că mîine e un altul. Şi el tot acelaşî pare încătuşind acelaş suflet vecinic doritor, azi de una, mîine de altoie şi Continuu frământat. Cum aşi vrea să nu ştiu, să uit pentru tot­d’a­una experienţa trecutului ! De si­gur că în uitare trăeşte. Suprema fericire, dar unde e uitarea ? Unde sunt mijloacele noastre prin cari am putea-o făuri ? Cu cită bucurie aşi renunţa la haosul vieţeî noastre pentru tăcerea clipelor retrase unde­va, în vre-un colţ pierdut de lume unde doar eu să-mi pui mie piedică. Căci aci nu e destul că mă tor­­tur de propria-mi durere, adaog şi a al­tora. De cîte ori nu încerc să lupt cu natura-mî intimă mă forţez, nici, atunci cind sufletul plinge, zimbesc, cind ochii lăcrămează. In zgomotul asurzitor al miilor de forme pe cari materia Însufle­ţită om le întrupează, văd bine că nu am sens a fi, căci natura ingrată m’a sădit dintr’o bucată sufletească neispră­vită, vecinie căutătoare a unei situaţii închipuite. 27 Octombrie In străinătate valorile rom1ne a fi cotat azi: La Frankfurt, renta rom., 5°l„ 87.80 id. 4% 73.—. —•—• La Berlin: renta rom., 5/0 87.20 id. 90 4% 73.75 id. 94, 4»/ 73 25 ; id. 96, 4»/ 73.20 ; id. 98 4% 73.30 . La Paris: rent. rom. 59 10 — id. 4 "le-----id. 4M» Berlin impruna. mu­nte. Buc. 82.50 Londra, Banca Rominieî 5 luni. Valorile străine ai­ cotat 5 Lozuri tur­cești, la Viena: 105.25 la Paris : 112.50 Banca otomană: 534 Renta ext. spa­niolă: 68.05. Bursa cerealelor București, 27 Octombrie 1900 Azi Ern New-York, 27 Octombrie Grîil dispon. 79— 79,^ „ termin. — „ de Mal 901 815/s 82 Porumb dispon. 46'fc 467j8 Chicago, 27 Octombrie. Griul Decembrie 73Tt, 7*18 Porumbul „ 35a[„ 356j8 Berlin, 27 Octombrie. Griu Decembrie 151— 152— Secară Octombrie 104'14 Londra, 27 Octombrie. Tendința: Grîu, por., orz ferm Anvers, 27 Octombrie. Tendinţa griii, porumb, orz susţinute Paris, 27 Noembrie Grîu Noembrie 20.— 19.95 Făină „ 25.55 25.75 că a vorbit cu Scofală. In urma lui Barbălată strigă: — Mai spune complimente d-luî Ne­grescu ! Spune’i să ’mi trimeaţă vre-o doui iepuri şi cite­va prepeliţe ! Ai auzit ? Auzit ! Las, că-î spun ! Financiare, Comerciale Economice Buna a efectelor. Condeiu Ulei „ 79- 79ll4 Liverpool, 37 Octombrie. Griă Decembrie 6l7» — 6/isIs Porumb Noembre fl-Vă 6/1’ls Budapesta, 24 Octombrie. Grîu de Aprilie 1961 75.9 7.68 Ovăz de „ . 5.54 5.64 Secară de , h 7,19 7.24 Porumb de„ * 6­01 6.04 Colza „ n 13.10 1311 Amsterdam, 27 Octombrie Secară ~ C­EREALE Bucureşti, 27 Octombrie. Ora 10 a. m. Tendinţa griului la New-York şi Chicago este susţinută in vederea ra­portului asup­ra recoltei în Europa, ten­dinţa la Londra este calmă pentru griu şi porumb iar fermă pentru orz; tendinţa generală la Anversa este sus­ţinută. Eri fiind serbătoare nu avem nimica nou de notat din pieţele noastre ; gră­­nele bune şi porumburile uscate, con­tinue să fie căutate ; stoicul de grâu la Brăila se reduce zilnic in lipsă de sosiri din interior. Aci timpul se menţine favorabil pen­tru baterea porumbului. Pr. MARCEL PREVOST Ultimeie sfaturi ^M’am reîntors la Paris, iubitul meu, de pe malul măreî olandeze, unde am petrecut un sezon melancolic, şi iată că azi de dimineaţă aflu că te ’nsori... Nu voiu adăoga ca în romanţa : „Ştii c’o să mor de durere !»... Dar totuşi sunt pu­ţina cam tristă. Sunt tristă pentru că mă părăseşti , dar sînt şi mai tristă pentru că ţi-ai pregătit acest proiect pe tăcute şi cu prefăcătorie, fără să spui nimic vechei tale prietene.... Cum! după o viaţă comună de 5 ani de zile, cu mult mai strîns legată de a mea, de sigur, de cit aceea pe care vei duce-o cu femeia ta, (căci, dacă nu ne vedeam în toate zilele, cel puţin aveam să ne spunem cite ceva în fie­care dată) — cinei ani de o dragoste lină, cind ţi-am împărtăşit toate bucuriile şi toate necazurile, nu valorează nici cu­ un pic de sinceritate şi de încredere *? In Ioc să’mi fi scris in zilele din urmă nişte scrisorele drăguţe şi făţarnice în cari persistai a mă săruta pe buze in post­­scriptum, eu puteai oare să vii la mine şi să -mi declari cu sinceritate: «Jeane, sfirşesc cu viaţa asta.... Mă însor... Şi cum tu eşti fiinţa care mă cunoşti mai bine ca orî­cine şi care mă iubeşti atit de mult, vreau să cer părerea ta maî int­iu ? Ei bine, iubitul meu, întrebată sau nu, nu vei scăpa de sfaturile mele... Pen­tru că părăsită de tine sint silită să joc pe mama, — îmi iau rolul in serios şi îţi voiu da în acelaşi timp atit părerea cit şi prevestirile mele pentru viitorul că­sătoriei tale. Mi se pare că, atunci cind cine­va se însoară, trebue fără îndoială să exami­neze cu atenţie pe tovarăşul de drum ce’şi alege, dar că înainte de toate e absolut necesar să te examinezi pe tine însuţi. Ai făcut aceasta analiză particulară ? Priveşte-te intr’o oglindă, — dar pri­veşte serios^în critic, nu cu aruncătu­ra de oSWP stisfăcută, cum te-am vă­zut fâcind de atîtea ori cînd erai gata să eşi, înmiănuşat şi cu pălăria in cap. Priveşte-te bine. Vei vedea un bărbat cu o înfăţişare reproşabilă, cam chel, ochii ceva mai stinşi, pielea cam veste­jită, cite­va sbircituri la tîmple, — toate aceste mici mizerii ascunse de-almintre­­lea, invizibile chiar grație higienei. Apoi stomacul cam capricios, somnul cam fugar, nevralgiile vor începe să vie, una sau două pe săptămînă. Ori cum ar fi, ești, ceea­ ce se chiamă un bărbat :«­tinăr­incă». Iată ce pot spune de fizic. Ca moral, eşti inteligent, ai spiritul pe care-l are,toată lumea. (al lume! noastre întregi, dacă vrei) Pe de altă parte, ai o inimă ce nu-i nici rea nici bună —­ mai degrabă o inimă ce nu-i rea. Ca cea mai mare parte din bărbaţi, eşti capabil de a manifesta ori­ce fel de devotament pentru o zvăpăială care te ar face ridicul — pe cind ai exploata c’un egoism inconştient şi sălbatic pe o femee cinstită de a cărei dragoste şi credinţă n’ar fi un singur minut in în­doială.” Dar, ţi-o repet, cea maî mare­­parte din bărbaţi sunt alt-fel. D-ta ai o calitate mai mult ca cei-l-alţi, pe care trebue s’o notez ; eşti gentil. Da, gen­til. Nu găsesc alt cuvint şi în adevăr t pe acesta voiu să­­ zic. Am purtări ama­bile, o gingăşie, o delicateţă, ce ne dau iluzii, şi cu care poţi captiva pe cei din jurul tări ; ştii să spui cuvintele cari te pot face să pari sincer, să faci compli­mentul care ştii că poate măguli. Au pe buze un surîs drăguţ, amorul pare că -ţi joacă in ochi, şi, cine ştie ! poate chiar in inimă. Am recitit acum cele cinci sau şase scrisori pe cari le-am primit de la tine la Scheveningen — cele din urmă — scrise în timpul cind îmi făceai carte — Au greşeli de ortografie ; dar ce are a face*? sint incintătoare. Acesta este, în scurt, soţul care va fi propus admiraţiei şi adorat iun­ei d-reî Clara de * ~ aici cum îmi vei răspunde cu un ton în­ţepat : — Ce dracu ! draga mea, nu vorbi aşa de rău­ de acest viitor soţ. Mi se pare că nici chiar ţie însăţi nu ţi-a dis­plăcut ! — In adevăr, dragul meu, mi-ai plă­cut, nu voiu ascunde-o, ba incă voiu adăoga cum spui tu : „am fost foarte în­drăgostită de tine“. Dar nu uita că in vremea aceea fericită erai tinăr, mă înţelegi, tinăr, şi nu «tinăr incă». Erai un băiat frumos, foarte solid, foarte ar­zător, cu pielea fragedă, ochiul viu, ne­obosit in toate genurile de spirit... A­­veai incă un fel de virginitate a sufle­tului, cam pătată, în adevăr, totuși in stare da a figura într’un mod onorabil la zestrea ta. Eu am fost, dragul meu, «cea dintii o femee a ta din lumea bună». Astăzi însă, toate aceste calităţi s’au micşorat; cred chiar că unele au dis­păru. Eu una, te-aşi iubi tot ca îna­inte. Eu imbătrîneam odată cu tine; pentru mine erai tot acelaş Paul din ziua inu­ia ; trebue să primesc o lovitură bruscă ca cea de astăzi ca să mă deş­tept să ’ţi fac o examinare, pe care eu aşi fi respins-o chiar din umbra gîndi­­rilor mele. Intr’un cuvint, ceea­ ce iu­besc eu astăzi în tine este trecutul nostru, tinereţea noastră, dragostea noastră. Dar EA, amicul meu iubit?Sa do­­ritoarea de o viaţă nouă, ce să mai spere, ce să mai aştepte de la tine ? Tot ce-am găsit eu în tine cînd te-am iubit, — ceea­ ce ’ţi iertam să ’ţi lipsească astă­zî pentru c’ai cheltuit-o cu mine era: «tinereţea»!... Ea îţi va cere tot ce mî-ai dat mie—tot ce nu maî eşti în stare să-î dai ei, pentru cuvîntul că ți l’am luat eu, adică gustul dragostei, nepăsarea de viitor, frăgezimea fizicu­lui, veselia. Ei ii vei oferi un amant dărăpănat, ținînd o socoteală strictă de sărutarilă pe cari le va da, ferm hotă­­rit a nu lăsa să treacă amorul înaintea higienei, desgustat de altmintrelea de femee și avind plăcerea peste măsură de melancolică. Nu spune nu ! Dacă dra­gostea noastră era veselă încă, era așa pentru că ne îmbătam de amintirea tre­cutului care purta cu dinsa atitea ho­hote de rîs, atitea săpa țări adevărate schimbate de buzele noastre odinioară,d­in apartamentul tăîi din strada^Balu— cind nu ne venea greu să ne regăsim tineri incă ! Uite de ce îmi reveneai in tot­de­auna, fugarele, după încercări­le tale de infidelitate, şi dacă ai anali­zat puţin senziţile toate, ai fi întrezărit de mult că numai eu mai sunt pentru tine de astă­zî înainte singura amantă posibilă. Deci, ce se va ’ntimpla ? Abia îţi cu­nosc logodnica: mărturiseşte că ţi’am căutat s’o vorbesc de râu, deşi asta m’ar fi putut ispite. Dar ori cit de cinstită şi resemnată ar fi ea, veşnica neînţele­gere dintr’o căsătorie va interveni şi ’ntre voi amindoi: ea, cum n’a iubit incă, tu, incapabil să mai iubeşti, in afară de-o obişnuită veche. Ştiu bine că veţi face o legitimă încercare de dra­goste conjugală,—dar vă prezic că nu veţi reuşi: cel mai frumos bărbat din lume nu poate da de cit ceea ce are şi fie iţi lipseşte unica calitate de care s’ar interesa soţia ta: amorul tinăr. Totuşi, cum Clara are după părerea mea, un suflet cinstit, va încerca să te iu­bească,­ dacă nu pentru mulţumirea fi­zică pe care nu maî eşti in stare a i-o da, cel puţin pentru inima şi spiritul tău. Dar Ce vrei ? Dacă ea nu va fi proastă, nu va trece mult şi va cunoaş­te egoismul tău iremediabil. îşi va măr­turisi singură că bărbatul ei este o fiinţă morală dintr’acele pe cari Natura le fabrică cu duzina, că fără Îndoială el n’a avut o altă superioritate de cit de a fi fost mai tinăr de cit bărbaţii de trei­zeci şi cinci de ani, atunci cind avea douăzeci şi cinci şi asta, vai!.... n’o mai are... Gît despre tine... femeea ta­ nu va mai vorbi aceeaşi limbă ca tine, a cărei tinereţe şi capriciuri iţi vor tulbura liniştea, printr’o mustrare a­­tunci cînd ai­ fi mută şi nu ţi-ar cere nimic—femeea ta te va plictisi, vei fugi de ea. Aşa că vei rănunţa, mai târziu sau mai devreme, la o întreprinder­i începută cu atâta trudă, ea va cău­ta d­e ori­ce chip unul ca tine de altă dată, ca tine pe care lam­ iubit eu, şi tu... dragul meu Paul, tu vei reveni la vechea ta obişnuinţă, care te va aştepta. Ei da, unii vei reveni sunt sigură, şi această siguranţă mă lnpedică de-a mă găsi prea nenorocită astă­zî. Căci de ce aş nega? Mă simt enervată puţin, cînd mă gindesc la aceea pe care în curînd vei stringe o in braţe şi pe care te vei sforţa s’o iubeşti cite­va săptămîni.. Ce-are a face : eu sunt asigurată pentru viitor. Insoară-te, bunul meu amic, încearcă să fii fer­ici­t, îţi dau voe. Singurul lucru pe care ţi-1 cer, in nu­mele dragostei noastre trecute, care a fost atit de dulce, nu-i aşa ? este de-a te gîndi la mine, îndată ce te vei decide a-ţi înşela femeea. La ce bun nişte în­cercări pe cari le ştii dinainte că vor fi inutile... Crede-mă, Paul—în intere­sul meu­ şi al tăui, păstrează pentru a­­mica ta cea dinţii infidelitate. ____________ Bly Mary. Th. Olănescu, ministrul de interne, a primit el­ o mul­ţime de scrisori de la ţară ca şi de la oraşe, din partea co­mercianţilor şi a producăto­rilor de ţuică, prin cari îi mulţumesc cu toţii că a obţinut de la d. P. P. Carp ultima circulară asupra perceperei taxelor pe ţuică. In Ploeşti, ni se spune, armata e gata de plecare şi nu aşteaptă de­cit cel d­intii ordin pentru ca să pornească în judeţ dacă va fi nevoe, şi dacă se vor ivi conflicte sîngeroase între ţărani şi administraţie. In consiliul de miniştri care s'a ţinut zilele trecute la ministerul de interne, d. P. P. Carp a cerut d-lui Ionel Grădişteanu, ministrul lucră­rilor publice, economii în valoare de 10 milioane lei, atît de la lucrări publice cît mai cu seamă de la căile ferate. Prin cercurile diplomatice se dă ca iminentă o schimbare a ministerului bulgar. Ultima versiune e că preşidenţia cabinetului o va lua Qrekoff. Vor maî intra în cabinet d-niî general Petrovici, Naciovicî şi Daneff. Frankfurter Zeitung după ce in­sinuează că liberalii au instigat pe ţărani în contra taxei pe ţuică, zice : „— Prin aceasta insă Carp nu se va opri de a continua să execute pla­nurile financiare, după cum nu l’a oprit agitaţia antisemită­ de a încu­viinţa aşezarea evreilor la sate. In cit priveşte circulara relativă la libera petrecere a evreilor, din ea rezultă că Carp vrea să rezolve chestia evreiască fără a recurge la o schimbare a Constituţiei, dar prin a recunoaşte drepturile cetăţeneşti, in mod individual, la toţi israeliţii cari au satisfăcut serviciul militar“. Guvernul turcesc a înaintat mini­strului nostru de externe actele prin care se dovedeşte că Stoian Dimi­­troff, asasinul lui Mihăileanu, este major. La serviciul sanitar au sosit ştiri lini­ştitoare in ceea ce priveşte cazul de ciu­mă constatat la Brema. D. d-l Obreja, directorul general al ser­viciului sanitar, ne-a asigurat că nu poate fi nici o teamă de propagarea boa­lei, de­oare­ce cazul e izolat și măsurile ce s’au luat la Bréma sunt foarte sufi­ciente. Azi ministerul de lucrări publice va înain­ta d-lui Hallier o scrisoare în care ii va arăta pentru ce motive i s’a reţinut suma de 2.500.000 lei din banii ce avea de primit de la statul român în urma sen­tinţei procesului arbitral. Aceasta fiind că Hallier, după ce a primit la sfirşitul lu­nii octombrie ultima rată, pe care o mai avea de primit, a reclamat că nu recunoaşte nimănui vr’o datorie de 2 mi­lioane 5­00.000 lei, şi popririle cari i s’au­ făcut sint cu totul ilegale. Ministerul lucrărilor publice ti va ex­plica pentru ce motive i-a reţinut cele 2.5­00.000 lei, pe baza căror acte, şi a­­nume pentru cari persoane, rărtfănînd ca Hallier să se judece cu ele, pentru a-șî putea ridica această sumă de la casa de depuneri. Cu privire la împrumutul de 2.500.000 lei, pe care comuna Capitalei îl va con­tracta la casa Marntorosch și Blanc, mai aflăm că durata împrumutului va fi de trei ani de zile. Reggie a trimes ori d-lui Dimitrie Sturdza, şeful partidului naţional­­liberal, o lungă telegramă de felici­tare, în cei mai călduroşi termeni. Această telegramă a regelui a fost aseară viu comentată în cercurile li­berale. Junimiştii au ţinut ori, la ora 5, la clubul constituţional, o consfătuire în vederea intrunirei pe care a con­vocat-o d. Cantacuzino la clubul conservator. După o lungă discuţiune s'a ho­­tărît ca junimiştii să participe şi ei la întrunirea conservatorilor, dar să se abţină de la ori­ce discuţiune şi să nu se înscrie nimeni în club. Conservatorii au ţinut să facă o adevărată manifestaţie de simpatie d-lui Tache Ionescu cu ocazia ono­masticei sale. Din toate părţile s-au adresat la Sinaia, unde se află d. Tache Io­nescu, telegrame de felicitare co­lective şi individuale. Această manifestare se comenta în cercurile conservatoare. Comitetul executiv liberal a însăr-Dr. BLȚURI s’a mutat în CALEA VACIBESCI .­0. 108 * * Par’că te aud de Consuitațiuni de la 1—3 și de la 1—7 p.m Adevigrul BSaassiaozaBaMBK­­vaum sssaema NIÎOivM­ATIV cinat pe d. I. G. Bibicescu să su­pravegheze direcţiunea ziarului Vo­inţa Naţională, care în timpul din urmă a provocat nemulţumiri în par­tid şi mai cu seamă în gruparea tinerilor liberali de la Secolul. Siitaaila îsa fir asia Situaţia politică in Brăila a deve­nit caraghioasă, dacă nu imposibilă. Se ştie că, in urma unor prelungite conci­liabule, ciţi­va dintre junimiştii locali au fă­cut pace cu d. I. Budiţu prefec­tul oraşului, recunoscindu-i şefia,­­jun­ei­­ţiu­nea acestei aşa zise Întelegeri a fost în primul rin­d să se dizolve­ con­siliul comunal, şi viitor primar al Brăilei să fie ales d. G. Fotin, şeful junimiştilor brădeni, iar consiliul să fie jumătate junimist şi jumătate conser­vator pur. Tocmeala din tirg insă nu s’a potrivit deloc cu tocmeala­ de acasă.. D. Suditu care avea pina zilele tre­cute cel maî suveran dispreț pentru ju­nimiști și nu se încerca să le parlamen­teze o singură dată, azi refuză de a mai dizolva consiliul comunal, temîndu se să nu-i apuce liberalii, cari au o vădită popularitate in localitate. In acest caz pacea a rămas caraghi­oasă. * Junimiștii sunt plouaţi, mai alăs cind in fruntea oraşului continuă de a fi ve­stitul Ghiţă Dimitrof, un om mai iubit şi mai agreat cum nici nu se mai poate în Brăila. De unde toată lumea se a­­ştepta ca oraşul să scape de d. Ditfti­­trof, azi se văd toţi sechestraţi şi obli­gaţi a-l avea încă primar. Nu ştim ce fel vor eşi din această pace ruşinoasă bieţii junimişti din Brăila. Ştim atit că ei continuă a se plinge d-lui P. P. Carp. TE ATI!­E­MORICA Teatrul Naţional.— Reintrarea d-şoarei Bîrsescu.—Medeea D-şoara Birsescu a revenit intre noi şi şi-a făcut reintrarea cu Medeea, in care am vâzut-o şi anul trecut. Ar­tista s’a arătat mai bine de cit ori cind şi aplauzele furtunoase ale publicului i-au arătat că iubirea lui pentru marea artistă merge crescind. Sala era abso­lut plină şi Birseasca a fost sărbătorită cu numeroase rechemări. Cind blindă cu sufletul înmuiat de dragostea de mamă, cind grozavă, muş­cată de vipera geloziei, rugătoare şi u­­milită, ameninţătoare şi mîndră, artista a ştiut să treacă prin toate aceste sen­timente, reuşind să fie şi naturală şi totuşi să dea fiorul tragic ce a cuprins pe public în diferite scene. Creaţiunea Birseascăî este una din cele m­aî reuşite şi rar s’a văzut o Medee mai bine in­carnată in rolul eî. Ansamblul a fost bine, D. Leonescu ne-a redat un lason bine înţeles, brutal şi plin de viaţă. D. Mărculescu în Orfeu a avut accente calde. Creon a fost jucat cu multă demnitate, de d. Achil Georgescu, iar d-şoara Titi Ghior­­ghiu ne-a înfăţişat o foarte drăgălaşă Creuză, care ar fi fost perfectă, dacă n’ar fi fost cam monotonă, cam nonacordă în jocul eî. In definitiv cu reintrarea d-șoarei Birsescu pare că începe adevărata sta­giune, cu public la teatru și cu piese bine jucate. Teatral Z­yrio. — Compania de la Karltheater. — Die Fleder­maus De cînd cu opereta franceză din care făceau parte Montbazon, Méaly şi Tauf­­fenberger, Bucureştiul n’a auzit o com­panie mai perfectă ca aceea care a de­butat aseară, In chip strălucit, la teatrul Lyric. Karltheatrul e o instituţie artistică unică în genul ei la Viena. Compania care a debutat aseară cuprinde elementele cele maî de succes ale Karltheatruluî, un cor numeros şi bun şi o orchestră bine condusă şi bine alcătuită. S’a cîntat capo­ d’opera luî Johann Stra- , uss, fermecătoarea operă comică Die Fledermaus («Liliacul») care acum figurează în repertoriul operelor impe­riale din Viena şi Berlin. D-ra Betty Stoian, steaua trupei, a cîntat şi jucat rolul Adelei, cu toate mijloacele eî de mare şi consumată ar­tistă. Un soprano de o mare extindere, foarte simpatic timbrat, triluri, stacattî şi o coloratură strălucite, o manieră de cint maî mult franţuzească, plină de graţie şi un joc de scenă seducător. Nu , e de mirare că i s’au făcut călduroase ovaţiunî. O stea nu mai puţin sclipitoare e d-ra Mizi Günther, de asemenea un so­prano de frumoasă extindere şi clari­­tate, unit cu o excelentă şcoală şi cu un joc de scenă picant. Intre bărbaţi s’a distins in primul rînd figura simpatică şi tinără a d-lui Pagin, un tenor foarte agreabil, dublat de un actor plin de vervă şi eleganţă. Alăturea cu d-sa stau d-niî Felix, iarăşi un bun tenor, şi Binder, Natzler şi Steinberger. Ceea ce însă maî ales dă viaţă e an­samblul minunat. Se recunoaşte că toţi artiştii au ani de zile de activitate co­mună şi ast­fel am recunoscut pecetea veritabilă a Karltheatrului. FOIŢA ZIARULUI. „ADEVERUL* Amorurile şi rezalianţele casei ie Habsburg DE CONTELE KETQSY Iohann Orfh Intr’o după amiază, tata Studel îşi exprimă dorinţa de a fi dus la mare. Se simţea atît de bine, cum nu s’a simţit de multă vreme. Dar abia se aşeză pe o bancă, catastro­fa solii...8 tubei pari că era pregătit pentru aceasta, el ținu strînse mîi­­nile Millyeî sale și ale lui Iohann, pînă ce căpătă o nouă vărsare dp «Inge. In acest timp își dădu ultima su­flare. Iohann îi închise ochii. După o săptămînă familia se în­toarse la Viena, lăsînd pe mortul lor în cimitirul de la Riviera, prin­tre atîţia alţii cari au venit aci să caute o uşurare a suferinţelor lor. In acest timp se întîmplă ca Bul­garia să fie teatrul unor mari eve­nimente. Intrigile Rusiei siliră pe prinţul Alexandru de a renunţa la Coroană şi a părăsi ţara, dupâ ce mai întîi fusese arestat. Poporul apela mereu la prinţul sǎu viguros, dar Ţarul nu vroia, pentru că Battenberg nu era omul care să devie instrumentul Rusiei. Se deschise dlar o vacanţă la tro­nul Bulgariei, iar archiducele Johann Orth credea a lucra pentru Austria, dacă va candida la dinsa. Dar prin activitatea ce desfăşura în această privinţă archiducele mări încă neînţelegerea între el şi Curte, căci planurile sale erau contrarii celor făcute de guvern. In zadar amicul sau prinţul moş­tenitor Rudolf şi alţi amici şi mai ales secretarul său maiorul Lauba, căutau să-l facă a renunţa la acest proiect. La urma urmei el cedă, dar în schimb susţinu candidatura prinţului Ferdinand de Coburg, punmdu-se şi ast­fel în conflict cu guvernul, care vroia să rămîie neutru. Pentru familia Stubel închiriase la Viena o locuinţă modestă. Renun­ţă la proectul de a duca la Linz pe Milly împreună cu mama sa, de teamă să nu fie recunoscută, căci atunci totul ar fi fost perdut. Atît Milly însă cît și mama ei nu puteai­ pricepe de ce Johann tot că­uta să le îndepărteze de la Linz. Foarte curioase din această cauză, ele hotărîră în contra voinței sale, de a’l vizita la Linz. Dar cine poate descrie groaza co­pilei cînd, ajunsă la Linz, află că nimeni nu cunoaşte pe un inginer cu numele de Ioh­ann Orth. Ea îşi reaminti cele petrecute cu scrisorile de la Gmunden şi se credea înşela­tă. Intîmplarea le făcu să treacă pe lingă locul unde trupele făceau exerciții, fiind zi de paradă. Ele se opriră pentru a privi trupele, defi­larea și poate chiar pe archiducele Iohann pe care nu-l cunoșteau, dar despre care auziră mult vorbin­­du-se. — Uite­ acolo, zise cine­va în apropiere, arătînd spre o mică gru­pă de cavalerie. — Archiducele ? întrebă Milly. — Ca archiducele Iohann, la acest moment grupul se apro­pia de locul unde se afla Milly. Dar, ajuns aproape, fetiţa recunoscu pe iubitul ei — Iohann Orth—scoa­se un ţipăt şi căzu leşinată. Și ma­ma deveni palidă, dar se stăpîni, în­cît putu să cuprindă în braţe pe copila leşinată. Archiducele Iohann văzu mişcarea se apropie şi recunoscu iubita’i. înțelese cele petrecute. Fără a se gîndi mult sări jos de pe cal şi se repezi spre copilă. —­ Ce căitaţî aci? întrebă el pe d-na Stubel într’un ton sever. Insă, fără a aștepta răspunsul, po­runci să se aducă o trăsură din a­­propiere și zise vizitiului de a duce ambele femei în spre palatul arch­i­ducal. Se urcă apoi iar pe cal și primi defilarea trupelor. In acest timp era frămîntat de glndul dacă nu cum­va Milly ,să se fi întors, dacă fericirea sa nu era zdrobită pentru tot-d’a-una, dacă fetiţa va iubi cu aceiaşi pasiune pe archiducele Iohann ca şi pe ingi­nerul Iohann Orth. Cind spectacolul militar se sfîrşi, archiducele se întoarse repede spre palat. Intîia sa întrebare a fost da­că ele se găsesc încă în palat şi, la răspunsul afirmativ, se duse pînă în odaia sa pentru a se mai liniști puțin. In fine, încetine! se apropiă de salon, unde cele două doamne se aflai­. Milly ședea într’un fotoliu, mai mult, moartă de­cît vie, și alătu­rea de dinsa stătea d-na Stubel. Un moment Johann Ie privi pe amîndouă, apoi căzu în genunchi la picioarele iubitei. — Milly, iubita mea Milly ! Apucă mîna ei și o sărută cu în­focare. Fetița ni putea spune altă vorbă de­cît „Alteța imperială“ și cînd lacrimile începură să-i curgă din ochi, el se sculă și sorbindu-i lacrămile, zise : — Fii liniștită Milly, liniştește-te. Cel ce se găsește în fața ta nu e archiducele Iohann, ci Iohann Orth. Iubirea mea rămîne cea vechie, ai fost logodnica lui Iohann Orth, şi azi ești acea a archiduceluî Iohann- Milly. — O, du-te pleacă, nu pot fi a ta, zise dinsa cu durere și atîta te-am iubit!— O, această, durere— Iohann de ce mi-ai făcut aceasta ? — Milly ! El îi închisa gura prin sărutări. — Vei fi a mea, nu te teme, în­­tîmplă-se ori­ce, vei fi nevasta mea și dacă toată lumea s'ar uni contra mea. încetul cu încetul Iohann reuși să liniștească fetița și, cînd tirziu s’a despărțit de dînsul, era împăcată. Ea plecă convinsă că Iohann Orth se va ţine de cuvînt şi va izbuti ca ea să devie soţia lui. III Iohann era adine emoţionat. Se hotărî a se duce la Viena, pentru a discuta cu prinţul Rudolf asupra celor ce avea de făcut. Rudolf nu putea să se declare înţeles cu ideile lui Iohann. El de­clară că e lucru de neînţeles ca un prinţ să se însoare cu o burgheză; pomeni de propia sa stare, de relaţiunile sale cu Baroneasa Mary de Vecera, şi de căsătoria sa neno­rocită, aşa în­cît Iohann trebui maî mult să-l mîngie pe dînsul, pentru că starea lui era şi maî tristă. Cei doi amici aveau multe să-şi spuie, şi Rudolf, care se afla în a­­jut­ul catastrofei, mai prinse curaj şi promise a interveni pentru dînsul şi a obţine consimţămîntul pentru o căsătorie morganatică. Acum Johann încercă să se înţe­leagă cu Milly.­Cum însă prevăzuse, ea nu era de loc mulţumită de o căsătorie morganatică. Plîngînd ea zise : — Nu se poate oare alt­fel, Io­­hanne ?— O, Doamne! — aceasta nu e maî mult de­cît o metresă. — Nu-i așa, răspunse Iohann. Vei fi soția mea, legitima mea so­ție, căci nici o dată nu voia lua pe alta. Dar e singura cale ce ne rămîne deschisă, nu văd nici un alt mijloc. Milly se supuse, de şi cu inima sdrobitâ.­­ț Archiducele se duse la mama sa pentru a obţine consimţămîntul ei. El ştia că nu va întîmpina aci nici­ o dificultate. Principesa se exprimă că ar dori maî bine să ia o soţie de, rangul sau, dar Iohann declară că e­ forn» decis a se uni pentru tot-dea- 0na cu iubita lui Milly. Ne­avînd încotro, principesa dădu consimță­­mîntul, cu condiție ca să fie aproba­tă şi de şeful familiei, împăratul, Frantz Iogef. (Va urm­q) messze Y

Next