Adevěrul, noiembrie 1900 (Anul 13, nr. 4048-4077)

1900-11-25 / nr. 4072

/ inul XIII— No 4072. FONDATOR M MX.. V. «ELDIMAMI Abonamente Uh an Șase luni Tre* luni In țsră. . 30 lei 15 lei In bitafii State. . 5Q 25 8 lei 13 n IO bana în toata. țara 15 „ „ străinătate Simbala 25 Noi­mTrie 1966 DIRECTOR POLITIC C © K S T. StlLLE Anunciuri Lini* pagina IY Lei. ........ 0.60 ban * IU ................ 2.- „ BIROURILE ZIARULUI 11-str­ada sărindară “ Un număr vechi* 20 bani TELEFON Ediția de seara"! 3itgsi!ina Mi faliile^ lipi iltar li f tipr»" Ce crede guvernul despre situaţie Convorbire cu un personagiu­ marcant.—Regele şi d. Stu­rdza .—Regele şi miniştrii conservatori.—Speranţele liberalilor. —Dacă sunt ele Îndreptăţite.—în jurul chestiei terenu­rilor petrolifere.—Guvernul şi cuponul. — Pro­gramul guvernului Am avut prilejul să vedem pe un personagiu conservator foarte mar­cant, cit se poate de marcant. Mai mult nu putem spune despre el, la­sted cititorilor grija de a presupune cine e. Putem însă spune ce ne-a spus el despre situaţie ,— şi ne-a spus lucruri extrem de interesante, după cum se va vedea din cele ce urmează. * Toată lumea fiind preocupată de chestia de a şti cum stă guvernul şi ce şanse au­ liberalii de a veni curînd la putere, am deschis vorba despre aceasta cu personagiul no­stru şi lam conjurat să fie foarte sincer. In schimb l-am făgăduit, după cum ne-a rugat, discreţiune abso­lută asupra persoanei sale. Convor­birea a urmat în termenii următori: — Ce credeţi despre durata gu­vernului­­? am întrebat noi. — Totul depinde de rege. Mai mult ca ori­cînd el a devenit arbi­trul situaţiei, de­oare­ce guvernul nu mai poate găsi sprijin serios nici în ţară, nici în sînul partidului, ţara fiind enervată de nevoile ce i-au­ căzut pe cap, şi partidul fiind pe de o parte sfîşiat de lupte intestine, pe de alta amorît de impopularitatea fatală pe care î-o crează împreju­rările, impopularitate de care gu­vernul nu e vinovat şi contra căreia nu poate face nimic. Un guvern nu se mai poate sprijini astăzi de­cît pe rege. Ce o vrea el, aceea se face, adică acel guvern va conduce ţara pe care va voi el să-l sprijine. — Şi aveţi teamă că regele nu agreează actualul guvern, şi că ar voi să aducă pe liberali la putere? — Regele e impenetrabil în a­­ceasta privinţă. Nimeni nu poate spune ce vrea el, nici chiar preşe­dintele nostru de consili­i. Sintem­ reduşi la conjecturi, şi conjecturile trebue să ni le întemeem pe alte baze de­cît pe­ părerile regnul. Aşa de pildă, plected de la cam­pania violentă pe care o fac libe­ralii, ar părea că d. S­­urdza are speranţe. Felul campaniei întăreşte şi mai mult părerea aceasta. D. Sturdza nu se mărgineşte la a cri­­■ tica, actele şi programul guvernului, ci arată ce va face la putere, vor­beşte ca un apropiat viitor prim-ministru, la angajamente, schiţează un program ele ac­ţiune guvernamentală. — Credeţi că o face fiind­că are Vre-o încurajare de la palat ? — E probabil. Dar cine ştie ade­vărul ? Se poate ca regele să-l fi încurajat după sistemul lui de a fi în­tot­deauna de părerea persoanei cu care vorbeşte, şi atunci va mînca o a doua păcăleală... — Care a fost întîia, mă rog ? — Afacerea Halber... — A, da! — ...Se poate să-l fi încurajat se­rios. Dar, încă odată, cine știe ?­­ ■— Cu toate astea trebue să existe une pierre de touche, o chestie de la care guvernul să-și aștepte lămurirea soartei. — Negreșit. Este o chestie de la soluţia căreia vom şti ce ne aşteaptă. Aceasta e chestia terenurilor petrolifere. Sînt bănueli serioase că regele nu agreează soluţia cu Standard Oii. Gu­vernul însă e hotârît să încline afa­cerea cu această companie. In ziua, foarte apropiată, cînd se va tranşa afacerea şi se va prezenta regelui, vom şti cum stăm. Dacă regele nu face nici-o obiecţie, rămi­­nem­ la putere şi d. Sturdza e păcălit. Dacă regele face o­­biecţii, atunci e semn că trebue să ne facem bagajele şi să ce­dăm locul d-lui Sturdza. — Guvernul nu va încerca să-l convingă pe rege, să reziste ? — Nil. La prima împotrivire a re­itelul, va demisiona. * — Dar părerea personală a d­vs. care e: regele va aproba sail nu va aproba vînzarea terenurilor petroli­fere lui Rockefeller ? — Opt­zeci la sută eu cred că nu va aproba-o. Ce mă face să cred aceasta e că secretarul sail, d. Basset, îl prelucrează straşnic în contra lui Standard Oil. D. Basset colecţionează toate ziarele şi toate broşurile în cari se critică trusturile, şi în special compania Standard Oil, şi le pune mereu sub ochii regelui. După aceea le trimite la L'Indépen­­dante Roumaine ca să-i alimenteze campania pe care o duce în contra tratativelor dintre guvern şi americani. Apoi, după un moment de gîndire şi de ezitare: — Este însă şi ceva care mă face să cred că d. Sturdza va eşi păcă­lit din campania pe care o duce,— ceva foarte serios. Vorbind cu mai mulţi d­in miniştri despre această campanie a şefului liberalilor în con­tra capitalurilor străine, regele a spus textual, cu multă inzistenţâ : Quelle mouche a doncpiqué M. Stourdza pour gulci mane celle­­ Campagne contre tes capitaux­­itrangers ? Se ştie că re­gele e pentru venirea capitalurilor străine în ţară, și dacă s’a exprimat ast­fel este ca cuvintele sale să a­­jungă la urechile d-lui Sturdza. Sper că d-sa le va citi în Axleverni, dacă nu l-au parvenit deja pe altă cale, cu cuponul cum stă cu­— Dar vernul? — Destul de prost. Dacă trece însă hopul cu Standard Oii, ceea ce nu se ştie, apoi se aranjează. Creditorii ţării nu ne vor lăsa să dăm faliment pentru cîte­va milioane. — Dar cu programul? — II va aplica, de va trebui să învingă ori­ce obstacole. Insă... de va reuşi să rămînă la putere, bine­înţeles, a b. DIN FUGA CONDEIUL­UI Amîndouă sunt proaste Conu Petrache — ori ce s’ar zice — e un bărbat consequent! De am do zite d-sa susține că Consti­­pafignatul e cea mai proastă gazetă. Eri, cu prilejul interpeldrei d-lui Pa­lade, d-sa a reînoit această solemnă de­­clarațiune complect­înd’o. In adevăr, d. Pa­­de vorbind și de Timpul, conu Petrache, exasperat de mo­dul cum îl reprezintă aceste oficioase, a strigat de­odată: — D-te Palade, lasă-mă cu ce zic „o­­ficioasele“, căci amíndouá sínt pros­­t'! Am dat ordin să le suprime pe amîn­­două! "Aplauze vii­. . Noi vom zice : onoare redactorilor res­pectivi, dar onoare şi lui cornu Petrache ! Un redactor de la Iepoca, foarte îneîntat că conu Petrache n’a băg.-.t şi „Iepoca“ între gazetele proaste, l’a acostat la eşirea de la Cameră şi î-a zis : — Merci, coane Petrache, care va să zică din „oficioase“ numai Iepoca nu e proastă ? — Așa e ! Iepoca nu e proastă, e i­­diotată ! Tablou­­puff. Terenurie petrolifere la Cameră D. G. Dobr’escu­, deputat de Prahova, a interpelat guvernul In chestia ce­­siuneî terenurilor petrolifere ale sta­tului către compania Standard Oii, cerînd lămuriri d-lui Carp în această privință. I­. Carp a refuzat să răs­pundă-Bar­d. Dobrescu nu s’a dat bătut, ci a reluat cuvint­ul și a Somat pe d Carp să spue dacă și cu chestia a­­ceasta va surprinde publicul și parla­mentul. Cil cunoscutu-i gest de plic­tiseală, primul-ministru s’a hotărît tn fine să spue că p­ilamentul va avea tot timpul să discute ch­estia la pre­zentarea proectuluî de lege. De cît, d. Dobrescu, cu multă fineţă şi dreptate, preintîmpinase un astfel de răspuns, cerînd guvernului să de­clare că eventualul proeet de lege cu terenurile petrolifere nu va fi adus şi el ca o „inexorabilă necesitate“, ca un proeet „de care să ne ferească D-zeri pe viitor“, şi sub aceste pretexte şi argumente să se ceară a fi votat cu iuţeala talgerului, cum s-a mai întim­­p­at şi cu altele. D. Carp a neglijat să releveze a­­ceastă parte din discursul deputatului de Prahova, ceea ce ne îndreptăţeşte să credem că trecutul se va repeta, cu surprizele lui, cu inexorabilele lui necesităţi, cu proectele lui de cari să ne ferească­­ zeii, poate cu măcelu­rile lui şi cu­­torturile lui preventive.“ Să ne aşteptăm deci la toate mize­riile. De cit, d. Carp s’a deochiat. Asta ne ming­e şi ne face să răspundem la dispreţ cu dispreţ şi la gesturi ironice cu alte gesturi ironice. Nu s’au văzut incă în Romînia guverne comiţînd două crime una după alta. D Carp nu va avea timpul să ne mai ameninţe cu necesităţi inexorabile. Atî. Guvernul şi torturile Cu o adîncă mîhnire am asistat la dezbaterile rnterpelărei d-lui Pa­lade relativ la torturile de la Rîm­­nicul-Sărat. E în adevăr dureros ca tu român şi cetăţean al unei ţări zisă civilizată, să constaţi ceea­ ce se petrece la ţară sub ochii autorităţi­lor şi cum tortura şi bătaia­ se prac­tică de chip preventiv, ca mod de „corecţiune“, vorba generalului Co­­măneanu, tristul erorc al sălbâtăciilor comise la Bordeştî şi la Gura-Cor­­liţeî. Şi dacă faptele întristează şi dez­­gustează, te fac să roşeşti de nea­mul tău şi să dezesperî de viitor, maî ruşinos este răspunsul guver­nului şi maî jalnic mai cu seamă este acela al d-lui Maiorescu, om cult, fiinţă superioară, profesor de filosofie şi filosof el însuşi. In­ faţa acestei sălbătăcii guvernul s’a măr­ginit să declare că o regretă şi aici s’a oprit acţiunea guvernului. Prefectul care a fost de faţă la bătaie şi n’a raportat şefului său mi­nistrul de interne de cît după ce presa a făcut zgomot, nu este pedepsit, doui magistraţi cari s’au temut să-şi facă datoria şi în sfîrşit generalul Com­ăneanu, autorul declarat şi in­­contestate al torturilor, rămîn cu to­ţii la locul lor... Singur acest ofi­ţer superior se alege cu o repri­­­randă, cînd codul penal este lămu­rit şi cînd abuzul de putere este evident, mărturisit. Declaraţiunile cinice ale guvernu­lui nici măcar nu ne mai indignează. Ele, cum am spus, ne dau un senti­ment de complectă descurajare, o probă maî mult că cei cinci­zeci de ani de viaţă constituţională şi cul­turală n’am­ făcut măcar să avem si­guranţa vieţeî, cinstei şi averea noa­stre. Şi pentru deriziunea deriziunilor, aceste constatări oribile şi dezn­ă­­dăjduitoare se fac­­e parlamen­tul ţarei — noimă fără ființă reală — dar maimuţărirea formelor occi­dentale pe nil fond absolut aziatic. Const. Mill®. Torturile și răscoalele înaintea Camerei Interpelarea d-lui Palade. — Discursul d-lui Panu. —­ Răs­punsul guvernului A fost cam solemnă ziua de eri. D. G. Palade și-a desvoltat, timp de două ore, înaintea unei Camere atente și a unor triburi pline, interpelarea sa do­cumentată asupra forturilor de la R.­­Sărat şi asupra modului cum s’a apli­cat legea turce. Se cunosc faptele şi prin urmare nu le vom mai aminti. D. Palade insă s’a servit de un nou document, foarte pre­ţios, anume de raportul prefectului A­­lexandrescu, şi a analiz­a acest raport ast­fel că a stabilit perfect vina şi com­plicitatea d-lui Alexandrescu. Ministrul lucrărilor publice, d. Ionaş Grădişteanu, protectorul prefectului, a avut impru­denţa de a întrerupe pe d. Palade şi de a lua apărarea d-lui Alexandrescu­. Natural că interpelatorul a fost la lar­gul său şi a ripostat ast­fel d-lui Gră­dişteanu în­cit de sigur, că junele mi­nistru va fi regretat imprudenţa de a sa afişa cu ori­ce preţ ca apărător al torturatorilor sătenilor din judeţul unde d-sa taie şi spînzură astă­zi. D. Palade a cerut guvernului darea in judecată sau­ reformarea generalului Comâneanu. Interpelarea, ori cît de puţin simţi­toare este majoritatea deputaţilor faţă de asemenea torturi de la sate, a pro­dus o oare­care impresie şi in Camera, dar în ţară de sigur că va avea un pu­ternic ecou. Intervenirea în discuţiune a d-luî G. Panu a fost fericită. Şeful radicalilor s’a arătat că a ră­mas acelaş om de idei, că are aceleași adinei convingeri democratice .fi că­lin nestrămutat şi conștient apărător al bietei țărănimî, pe care n’o laudă, n’o apără şi n’o p­inge cu fraze sforăitoare, dar pentru că tre intervine ori de cite ori o vorbi sa-î ridice starea economică şi culturala. La legea ţtiicei a vorbit pentru ei şi a prezis că vexaţiunile vor tulbura sa­tele. Acum d. P­inu le-a luat iarăşi a­­părarea şi a pus chestia de un teren înalt, pe un teren, da, principi­ii. D. Panu, cu autoritate.?i­uc care se bucură, a făcut direct responsabil gu­vernul de cele petrecute­ la sate, din cauză că a pus in aplicare o lege ve­xatorii şi e legitim să te împotriveşti în potriva unor vexaţiuni. Şi dacă gu­­vernul persistă în­­aplicarea unei legi vexatorie, în loc s’o modifice, atunci e vinovat. In privinţa torturilor de cari gene­ralul Comâneanu s’a declarat respon­sabil, d. Panu a zis că guvernul tre­bue să decline absolut orî­ce responsa­bilitate şi să dovedească aceasta printr’o exemplară pedeapsă. Cuvintarea şefului radicalilor a fost un duş puternic pentru miniştrii toţi de faţă. D. Panu n’a ascuns nimic şi a vorbit foarte franc guvernului. N’a­ţi avut mei un succes in sesiunee extra­ordinară— termină d. Panu -In aţi avut chiar un eşec cu legea in coi, nu debutaţi in sesiunea ordinară tot ast-fel. Discursul d-lui Panu se poate consi­dera ca o declaraţiune de războini şi ca atare a fost comentat de majoritate. Răspunsul guvernului a fost foarte laic şi o singură notă bună putem da Camerei pe ziua de eri,­ că a păstrat o răceală destul de semnificativă faţă de guvern, afară de nenea Iancu Brătescu, care era prea grăbit să se închidă dis­cuţia. D. Maiorescu, ilustrul orator pe care-l sorbeam în opoziţiune, a apărat ori o cauză perdută, o cauză din cele mai ingrate şi a apărat-o fara vervă, fără.... talent chiar şi fără succes. Ca splendid discurs ar fi ţinut d. Maiorescu asupra răscoalelor ţărăneşti dacă ar fi fost pe banca opoziţiunei şi cum ar fi înfierat d-sa pe generalul Comâneanu ! D. Mi­­norescu n’a cruţat nici­odată în discur­surile sale din opoziţiune nici pe ma­gistraţi, nici chiar colegi profesori uni­versitari, pe nimeni. Şi adese­orî ataca cu o extremă violenţă pentru un fapt neînsemnat. Toţi şi-am­ reamintit acest obicei şi al d lui Maiorescu din opoziţiune şi au ră­mas surprinşi cum da a putut găsi încă un cuvint de scuză pentru generalul Comâneanu şi pentru prefectul Alexan­drescu. Din discursul d-lui Maiorescu, rostit în numele întregului guvern, rezulta că prefectul e nevinovat şi a procedat bine, că generalul a comis un fapt regreta­bil, dar sunt in favoarea lui circum­stanţe atenuante, căci vroia să evite ca armata să tragă focuri, şi a primit o aspră admonestare. E suficientă această pedeapsă, mai cu seamă cind guvernul declară înaintea Camerei că e regretabil ceea ce a făcut generalul. Iată un rezumat ce a zis d. Maiorescu. A vorbit și d. general Lahovary. Mi­nistrul de războini a rostit o scurtă cu­­vîntare eminamente militarista. N’a gă­sit un cuvint de­ desa­proba­re a sistemu­lui de bâtae cu trăgători și din contră a adus numai elogii armatei chemată a reprima ultimele răscoale. I­­ţi Mai e de remarcat o glumă a d-nuluî ■Carp, sari mai bine dispreţul pe care-l are pentru presa conservatoare şeful juni­miştilor. D. Palade relevînd cele scrise asu­­tpra torturilor şi legei ţnicei de ziarele Timpul şi Constituţionalul, fu ast­fel întrerupt de primul-ministru: — Ambele ziare sunt prost redac­tate şi am dat ordin să le Închidă! Un hohot de ris a izbucnit în Cameră şi mai cu seamă in­ tribuna presei. Co­legii noştrii de la Timpul şi Constitu­ţionalul au­ rămas stupefiaţi de apos­trofa d-lui Carp. K. In corpul ziarului la ru­brica „Corpurile legiuitoare” cititorii, vor găsi darea de seamă pe larg a­ dezbaterilor Camerei de erî : înte­melarea d-lui Pallads asupra ororilor din N­.­Sărat şi răspunsul guvernului, pre­cum şi o serie de telegrame im­portante cu privire la Criza ministerială in Belgam Banditul Aigiu Mîine la Rmnicul-Vîlceî banditul Aigiu se va prezenta alegătorilor co­legiului l-iu de Senat, cerîndu-le voturile şi la nevoe zmulgîndu-le gra­ţie ingerinţei administraţiuneî locale. Noi nu credem că cetăţenii din Rimnicul-Vîlceî vor consimţi ca ju­deţul lor să aibă suprema injurie ca să fie reprezentat în Senat de un bandit ordinar, de un delapidator de fonduri secrete, de un măsluitor de cartă de joc, în sfîrşit de Aigiu, u­cigaşul sătenilor din 1888, acela care în tovărăşia colonelului Vartiadi a „pacificat“ satele din Ilfov după sistemul generalului Comâneanu. Alegătorii din Richnicul­ Vîlcea trebue să ridice cu dispreţ dar­ şi cu cleştele mănuşa murdară ce le-o a­­runcă guvernul trimiţindu-le acolo drept candidat oficial pe Aigiu. Cl­­inir care n'a fost socotit vrednic să fie prefect de poliţie în Capitală, adică să aplice legile, azi este socotit lestoinic să facă legi... Facem apel la demnitatea ale­gătorilor din Rimnicul­ Vâlcea ca să-şi facă datoria şi să trimită înapoi la Bucureşti şi cu tinicheaua de coadă pe candidatul ruşinei şi al ticăloşiei publice. Adevărul. CHESTIA. ZILEI, Sondagiile lui cc. Petrache ■«»■■«■ni....., .mtm­m..................................................................................... .1^5­« A sondaj cc. Petrache terenurile.... petrolifere și nu s’a gândit că­­ explozie..., de indignare a opiniei publice îl poate arunca în aer . Reducerea soldei ofiţerilor Budgetul unui ofiţer.Pasiunile nobile. — Datoriile ofiţerilor. — Reducerea şi remediile Intr’o scrisoare pe care ne-o adresează un tînăr ofiţer, găsim cîte­va date in­teresante, căci ne permit să aruncăm o privire în menajul­ unuî ofiţer inferior. Studiul unui budget meditic al unui o­­fiţer cu o leafă convenabilă, ne face fără voe să dăm de uinele neajunsuri, de unele escrescenţe cari sunt o adevărată primejdie şi pentru spiritul militar şi pentru disciplina militară. Ca şi toţi ceî­ l’alţi ofiţeri, şi acest corespondent al nostru afirmă că solda unui ofiţer inferior abia este suficientă pentru acoperirea tuturor necesităţilor traiului zilnic. Ba mai mult chiar­, cu micile reduceri, cu taxa de 5 la sută şi alte reţineri obligatorii, budgetul ofi­ţerului inferior se dezechilibrează şi in aşa măsură în cit acesta e vecinic cuprins de grija zilei de mîine, — un neajuns pretutindeni recunoscut ca pri­mejdios pentru exerciţiul profesiunei de militar. Corespondentul nostru sprijină afirmaţiuniîe acestea cu date şi ne tri­mite chiar un budget-tip, budgetul ofi­ţerului celui maî mic, al sub-locotenen­­tuluî, din care reiese că, după acoperi­rea trebuinţelor strict necesare, a între­ţinere! proprii­ zise, mi-i rămine de­cit un excedent de vre-o 45 lei şi 50 bani, sumă cu care militarul trebue să aco­pere toate cele­l’alte necesităţi că : cumpărarea de carte necesare instrucţiu­nei sale, cheltuelile extraordinare făcute cu marşurile, cu vizitele oficiale, cu me­dicamente ce nu se găsesc la farmaciile militare în caz de boală, cu tot soiul de petreceri impuse ca : banchete ofi­ciale, baluri, etc. E clar că după toate acestea situaţia materială a ofiţerului nu e de loc "de invidiat şi că in aceste condiţiuni nimeni nu poate cere ca să i se reducă solda. * Dar tocmai pentru aceste motive noi am spus că reducerea soldelor nu se poate admite de­cit dacă se fac orga­­nizaţiunî de consum, cari să reducă în mod simţitor toate cheltuelile ofiţeru­lui. In Germania banchetele, oficiale mi­litare se dau la popotă, şi nici chiar împăratul nu hezită de a participa la aceste banchete, tocmai fiind­că sunt o dovadă eclatantă a spiritului de cama­raderie care domneşte în armată. Apoi dacă ofiţerii s’ar aduna şi ar locui cei neinsuraţi în aceeaşi casă, cumpărînd lemne, cărbuni, petroletî, etc, in canti­tăţi frari, nu s’ar reduce oare preţul tuturor acestor obiecte cu cel puţin "30 la sută ? Şi apoi de ce farmaciile mi­litare n’ar av­ea toate medicamentele necesare? Oare cetăţeanul punind uni­forma încetează de a fi om care are dreptul să fie căutat după toate cerin­ţele şi cu toate mijloacele cari stau la dispoziţia ştiinţei ? Toate cheltuelile­­o­­fiţerului se pot, printr’o bună şi in­teligentă organizaţie, reduce la u jtimas­­tate, şi dacă deci s’ar scădea soldă cu 20 la sută, încă ar rămine ofiţerului 30 la sută din leafa actuala "pentru cheltuelî extraordinare cari ar putea fî ■ micşorate şi ele foarte uşor, de pildă prin organizarea de biblioteci, etc. Dar ni se va obiecta că nici in străinătate ofiţerii nu ies la capăt cu soldele pe cari ’ le ari, şi el e ştiut că in armata j­ermana de exemplu nici un ofiţer nu poate trăi, fără suplimente la soldă — aşa zisa «Zulage» — date de părinţi sar­ rude... Răspunzind la aceasta trebue să atin­gem din neajuns comun ofiţerilor din toate ţările. * Vesela meserie a armelor, deşi în ultimul veac a suferit o fundamentală schimbare, tot mai face ca acei cari se ocupă cu dingi să manifesteze un fel Apele curgătoare Un studiu asupra torenţilor Bogăţia naturală a unei ţări se ju­decă după numărul şi importanţa apelor curgătoare. Acolo unde fluviile, rîurile şi piraele sunt numeroase, pămîntul e fertil, cultura pămintuluî e un incal­culabil izvor de bogăţie pentru popu­laţie In privinţa aceasta ţar românea­sca este printre cele mai bine înzestrate de la natură. Aproape două sute de cursuri de apă, cu mari cu mici, stră­bat ţara. Dar stupiditatea oamenilor şi nepăsarea guvernelor am­ reuşit să facă şi din acest enorm avantagiri un grav desavantagiri. Rîurile dătătoare de viaţa ami început să devie producătoare de ruine. De la Doroh­oh­i la Severi, din cauza despăduririlor, rîurile mari ca şi cele mici nu mai curg liniştite in albiile lor, ci din cind­­e cînd se revarsă cu fu­rie, rup maluri şi bucăţi de dealuri, iau cîmpii, şi in calea lor îneacă lanuri bo­gate, distrug lucrări de artă, dăruraă case, îneacă vite şi oameni, şi după ce­­se retrag, lasă în urma lor, în locul pă­minturilor celor maî fertile, pietriş, ni­sip şi smîrcuri. Regiunea cea mai bogată a ţăreî şi cea maî proprie lucrărilor agricole, "e ast­fel devastată regulat tocmai de a­­ceea ce ar trebui să facă averea şi fe­ricirea noastră, de apele curgătoare. Torenţi, în special, acele ape de munte atit de poetice în timpuri nor­male, fac din cînd in cînd operă deva­statoare la culme. Sunt incalculabile pagubele pe cari le-au făcut apele cur­gătoare mici şi repezi, ce se scoboară din munţi. In privinţa aceasta a apărut un stu­dii­ foarte interesant datorit d-lui Pe­tre Antonescu, profesor de ştiinţele silvice şi corecţiunea torenţilor la şcoala specială de silvicultură din Brăneşti. El poartă titlul: Studiul torenţilor din diferite state ale Europei şi în spe­cial despre torenţii din Valea Topo­­loguluî. D. Antonescu, anume însărcinat cu studiarea torenţilor din această fertilă vale, şi-a făcut datoria în conştiinţă. Lucrarea d-sale merită nu numai să "fie citită de public, dar examinată cu cea mai mare atenţie de acei ce sunt în drept şi în stare să remedieze o stare de lu­cruri atit de păgubitoare ţării. * Nu voim­ intra in amănuntele în cari intră interesantul studii­ al d-lui An­tonescu, fiind­că-mî lipseşte spaţiul şi fiind­că masa cititorilor nu e pregătită să înţeleagă lucrări aş­a de speciale. Dar voi­ profita de cele citite pentru a re­împrospăta in mintea fie­căruia cele vă­zute şi auzite asupra chestiei, lucruri pipăibile pe cari toată lumea e în stare să le înţeleagă. De­ altmintrelea am mai tratat in coloanele noastre despre pa­gubele imense pe cari ni le aduc apele curgătoare. Studiul d-lui Antonescu nu face de­cît să aducă sprijinul speciali­stului şi să indice soluţia. E destul să facă cine­va o singură că­lătorie prin ţară, cu drumul de fier, pentru a se convinge de pustiirea a­­dusă de m­urî tocmai in cele maî fertile egiunî. De la Bucureşti la Iaşi de pil­dă, întîlnim în cale Ialomiţa, Prahova, Buzăul, R.­Sarat, Milcovul, Putna şi Si­retul, pentru a ne mărgini la cursurile de apă cele mai importante şi mai pus­tiitoare. Dincolo de Siret, Birladul, Ji­­jia şi Prutul, m­urî de şes, nu exercită altă cotropire de­cit prin inundaţie, prin smîrcuri, ele nu depun pietriş şi nisip. Cine nu-şî aminteşte, dintr-­o aseme­nea călătorie, spectacolul întristător ce-i prezintă cursa­ acestor ape? O pangli­că de apă e­ra ajurată de enorme în­tinderi de pietriş şi nisip. Pentru un metru de apă curgătoare, avem in fie­care punct 50, 60,100 de metri de pus­tiu. Şi aceasta de la isvor pină la gura rîului. O apă ca Putna, pe care o cu­nosc în toată întinderea ei, a­mînent şi prăpădit aproape suprafaţa unei plăşi. Siretul trebue să fi trecut de suprafaţa unui judeţ. Şi acelaşi lucru e de la un canal la altul al teritoriului. Şi să se noteze că acest pămint înghiţit, care se cifrează cu sutele de mii de hectare, e cel mai mănos din lume şi cel mai bine aşezat pentru exploatare. A calcula valoarea lui, este a găsi una din cauzele principale ale ruinei ţarei. Cred că datoria publică a R­omî­­niei, car’e trece de un miliard şi un sfert, s’ar răscumpăra numai prin valoarea păminturilor fertile pustiite de apele curgătoare. La şes, unde apele se măresc, trans­­formîndu-se in m­urî considerabile, rui­na nu e prea apreciabilă an cu an. Din cînd in cînd vine cite­ o inundaţie m­ai mare care mănîncă porţiuni enorme de maluri, şi duce pietriş şi nisip la sute de metri, cite odată chiar o schimbare parţială de albie, dar nu deobşte ruina se produce cu încetul. Numai du­pă 10, 20, 30 de ani ea devine senzibilă. Ad­ii­­nată însă asupra întregei suprafeţe a ţârei, ea e enormă, chiar în anii buni. La munte însă şi în regiunea dealu­rilor înalte, în partea ţârei pe unde se găsesc toren­ţi, pustiirea e mai­­vizibilă an cu an. Furia apelor e aşa de groza­vă, din cauza pantei puternice şi­ a scurgerilor numeroase de pe înălţimi, nn­cit o singură ploas serioasă produce pagube simţitoare. Pentru ca cititorii să-şi poată face o idee despre importanţa chestiei, împru­mutăm din broşura d-lui Antonescu ur­mătoarele cifre asupra pagubelor produse de inundaţiile generale din anul 1897. Numărul locuitorilor ce au suferit pagube a fost de 184.384 ; holdele inundate şi pierdute (445.115 hectare) în valoare de 35.028.628 lei ; animale domestice înecate in număr de 6405, în valoare de 94.056 lei­, construcţii distruse, case, magazii, poduri, etc., în valoare de 4.638.522 de lei­­ pagu­be suferite de direcţia căilor ferate 1.685.688 lei. In total 41.448.894 lei. Nu cred deci că exagerez dacă soco­tesc, pe o perioadă de 30 de ani, la vre­un miliard şi jumătate pagubele produse de rîurile ţării, atit asupra a­­verea locuitorilor, statului, comunelor şi judeţelor, cit şi prin stricarea pămîntu­­rilor bune de cultură. De­ altmintrelea socoteala nu e grea. Ţara rominească fiind evaluată intre 43—15 miliarde, rîurile am­ cotropit de sigur a zecea parte, socotind şi stricăciunile din ave­rile, private şi d­in cea publică. Şi ne mai mirăm că sîntem în criză ! Ar trebui să ne mirăm, după toate prostiile pe cari le-am comis in toate direcţiile, că n’am ajuns încă robii stră­inilor, că mai fiinţăm încă sub formă de stat liber! * D. Antonescu se ocupă, cum am spus, numai de corecţiunea torenţilor, şi în special a celor din valea Topologului. După toate încercările făcute în Franţa, în Elveţia, în Austria, etc., şi după studiul "la faţa locului, în valea "sus nu­mită, d. Antonescu conchide la împă­durire, ca fiind singura soluţie eficace şi ieftină. Corecţiunea acestor torenţî rr ar costa maî mult de 250 —300,­300 de lei ceea­ ce e relativ puţin faţă de pagu­bele pe cari le sufere anual regiunea. In plus împădurire­ o chiemată să a­­copere în curind cheltuiala, dacă nu chiar s’o întreacă. Aceasta demonstrează că in ce pri­veşte corecţiunea torenţilor ea poate fi întreprinsă cu propriile noastre mijloace, fără a recurge la împrumuturi şi la a­­jutorul străinilor. Din budgetul normal al ministerului de domenii, cu mici a­­jutoare din partea comunelor şi a ju­deţelor, stricăciunile imense produse de torenţî se pot suprima in cîţi­va ani. Pentru aceasta se cere insă ca a­­genţii silvici să fie puşi pe lucru, ca să se ocupe mai mult de împăduriri de cît de politică, de biroucratizm sari de nimica. E o profundă greşală că lucrarea n’a fost efectuată pînă acum. Va fi o crimă dacă, după ce oameni competenţi am­ semnalat răul şi mijloacele de a-i su­prima, ea nu se va pune imediat în e­­xecuţie. * Rămine chestia r­urilor, mari şi mici, cari­ cotropesc şesurile. Aceasta e mai grea, fiind­că nu e nici măcar studiată. Ea se leagă şi cu importanta chestie a irigaţiilor. Partidul conservator ne-a făgăduit i­­rigaţiile. I-am fi recunoscători dacă ne-ar da măcar un studii­ asupra re­­gimuluî a apelor curgătoare din Romînia, căci nici măcar atit nu s’a făcut. Pentru curăţirea şesurilor noastre de pietriş şi nisipuri, pentru zăgăzuirea cur-­ surilor apelor, pentru secătuirea mla­­ştinelor, se cer capitaluri considerabile. Aci va fi nevoe sa facăra apel la capi­talurile străine, cit şi la competenţa specialiştilor străini. Va fi pentru cele d’intiî şi pentru cei din urmă un cîmp de acţiune imens, pe lingă care romane şi alte mofturi nu vor însemna nimic. Avem de ciştigat asupra pustiirilor ape­lor sute de mii de hectare de pămrel excelent, poate cel mai bun din lume, minunat aşezat şi care bine cultivat­ poate spori cu 30­ la sută producţia ge­nerală a ţărei, adică poate să ne scape de criză şi să ne îmbogăţească pe de­asupra. Un guvern care şi-ar înţelege meni­rea lui, s’ar ocupa in modul cel mai serios de această chestie. Să sperăm că studiul d-lui Antonescu va fi un im­bold în această direcţie. v. Tepawesou

Next