Adevěrul, septembrie 1901 (Anul 14, nr. 4344-4373)
1901-09-26 / nr. 4369
SITUAŢIUNEA PIEŢEI CEREALELOR Scăderea preţului griului.— Cauzele acestei scăderi.— Temeri de o catastrofă.— Chestia descărcărei vagoanelor. — Preţurile orzului, ovăzului şi meiului.—Speranţe bune la porumb.—Prosperitatea morilor, iarăşi iluzii, şi iarăşi o decepţie ! Pe cînd toată lumea se aşteptase ca rezultatul agricol al anului curent să fie unul din cele mai favorabile în ţară, intervine—după o muncă extraordinar de grea pentru agricultori cu strîngerea recoltelor din cauza ploilor,—un nou factor defavorabil pieţelor noastre de cereale şi anume chestiunea preţurilor atît de scăzute cari provoacă pentru grîne o situaţiune din cele mai critice şi ne inspiră teama de o catastrofă, pentru cazul că nu va surveni în curînd o schimbare spre bine. Recolta griului, care la început a fost estimată în mod oficial la 27 milioane hectolitri şi acum în urmă la 25 şi jumătate milioane, noi nu o estimăm decit la circa 23 milioane hectolitri. Avem deci o recoltă cantitativ bună şi chiar cea mai mare de la 1896 încoace. Avem deci grij, dar nu avem şi preţuri, căci cel mai mare preţ de astăzi, încă nu poate satisface chiar cele mai modeste pretenţiuni ale producătorilor. Chiar de la începutul campaniei cererea din străinătate pantru grid a devenit zilnic mai slabă şi a ajuns să fie astăzi nulă, ceea ce a făcut să scazâ şi preţul griului, scădere, care piuă in ziua de astăzi încă nu s’a oprit şi face ca lumea agricolă şi comercială să fie cu drept cuvint foarte descurajată. Astăzi aleargă în zadar agricultorul la cumpărător cu oferta de grnoi, fără ca acesta în urma pierderilor ce a suferit deja, să aibă curajul de a mai cumpăra chiar cu preţurile actuale atit de scăzute. Mai mult curaj a avut cumpărătorul de a cumpăra la începutul campaniei griul, cind vinzătorul a cedat cu preţul de lei 65 şi 60 chila la gările din interior, decit astăzi cu 50 şi 40 lei chila.. In general situaţiunea este desperată, agricultorul Btă cu griul nevindut, cumpărătorul de cereale fără de afaceri. In Brăila nici nu se vorbeşte de partizi de grine din şlepuri şi magazii, căci pentru cantităţi mai mari nici nu sunt cumpărători: tot ce se negociază este ciumaî marfă din vagoanele sosite şi care trebue vîndută, cu orîce preţ. o ■ prelungire a orelor de descărcare ale vagoanelor ar fi imperios necesară, pentru ca lumea să aibă cel puţin timpul să trateze vinzarea şi ar fi de dorit ca direcţiunea căilor ferate să acorde aceasta cit de aurind. Preţul ce se obţine astăzi pentru griu este jalnic, minimum 825 lei şi maximum 1225 lei vagonul ! Cauzele cari au provocat această tristă situaţiune simt din nenorocire multe. In primul rind nenorocitele ploi din lunile Iunie şi Iulie din anul curent, ale căror triste consecinţe asupra calităţeî griului noi le-am prevăzut încă de pe atunci în coloanele acestui ziar. Acest factor grav a apăsat mereu asupra situaţiunei şi a preţurilor, făcindu-ne imposibil de a mai putea concura cu grinele noastre plouate şi slabe de 70 pînă la 76 kgr. faţă cu cele americane de prima calitate, cu coloare frumoasă şi în greutate de 79 pină la 82 kr. la hectolitru. Rezultatul producţiuneî universale de grîu, in contradicţie cu ştirile atit de alarmante şi evaluaţiunî oficiale asupra stărei rele a recoltelor în primăvară şi Ţară, este încă una din principalele cauze. Lumea agricolă şi comercială, bazindu-se pe ştirile că Germania are o recoltă rea, Franţa o lipsă mare, Spania pierderi colosale, Rusia o recoltă slabă şi pe deasupra o recoltă slabă şi în America, s’a ţinut rezervată cu vînzările, in aşteptarea unor preţuri mai favorabile. Ce se intimplă însă ? Germania revine acuma asupra raportului eî oficial atit de alarmant din luna Maki şi arată că pagubele ce a cauzat gerul semănăturilor in timpul ernei şi la începutul primăverei, nu au fost atit de însemnate, că rezultatele producţiunei sunt satisfăcătoare şi in multe localităţi excelente. Mai exprimă că aprovizionarea în partea morarilor germani de pe timpul verei cu grinele absolut strict necesare spre asigurare in vederea marelui deficit al ţarei, a fost prea grăbită. Astfel griul scade în Germania cu 20 mărci la tonă, ceea ce se restringe atit asupra situaţiuneî cît şi asupra preţurilor din pieţele noastre. In Franţa s’a întîmplat cam acelaşi lucru. Importurile in Spania, Italia şi Portugalia vor fi de asemenea mai mici decît au fost aşteptările. Rusia are în adevăr o recoltă slabă, dar calitatea griului este excelentă, pe cînd America are una din cele mai mari recolte din cite a avut pînă in prezent. Şi lipsa de organizaţie a agricultorilor noştri, este o cauză a relei situaţiuni; eî văzînd că nu este cerere nu au trebuit să inunde pieţele cu grîne şi mai cu seamă în Brăila, căeî abundenţa de grine pe această piaţă, provoacă oferte numeroase în străinătate şi zilnic cu preţuri mai scăzute, de care străinătatea ţine cont şi crede la timp că România dispune de o recoltă colosală de grîu sau că domneşte la dinsa o criză mare de bani. Dar pieţele noastre suferă mult şi din cauza lipsei de întreprinzători. Unde sunt matadorii de altă dată, cam tocmai pe astfel de timpuri, cind preţurile erau scăzute, se lansau mult in întreprinderi, şi dadeau impuls pieţelor? Nu este nici un conducător care să dea tonul pieţei. Lipseşte un Carnevalli, şi lipsa lui se simte mult acuma ! Ar fi de dorit de asemenea ca agricultorii din Muntenia, să dea o mai bună îngrijire culture!; cu sgirieturile pămintuluî nu mai merge; trebue să are bine pămintul şi să-l lucreze bine ; săminţa griului trebue să fie aleasă, nu oricare grid necurat să fie băgat în pămint, cu un cuvint să nu mai avem ocaziunea de a vedea sosind la Brăila, şlepuri întregi cu grîne de 60 şi 70 la sută corpuri streine, ca neghină, măzărică, mâluri şi altele, calităţi pe cari agricultorii din Moldova le numesc gozurî. Avem in Muntenia foarte mulţi agricultori harnici şi specialişti cari produc grine superioare, rodul muncei lor este insă periclitat de un număr de agricultori neglijenţi, cari nu dau nici o importanţă agriculturei, şi produc grinele cele mai inferioare. * Preţul orzului şi ovăzului precum şi exportul acestor specii de cereale este în schimb bun şi ar fi fost şi mai bun dacă calităţile nu ar fi suferit atit de mult din cauza ploilor ; totuşi preţurile actuale sunt mai scăzute cu 100 lei la vagon, decit cele din luna August. Meiul şi fasolea se bucură de asemenea de o cerere bună pentru export. * O speranţă mare avem la porumburi, atit pentru export cit şi cu preţurile, dacă americanii nu ce vor veni iarăşi cu o dezminţire că au o recoltă bună de porumb ; dar aceasta nu o mai credem, căci efectele recoltei americane rele de porumb s’au produs deja in toate pieţele. Dar apare la noi pentru acest articol o chestiune de mare importanţă: lipsa de loc pentru depozitare. Producţiunea recoltei porumbului va fi una din cele mai mari din ţară; sunt localităţi cari vor da peste trei chile la pogon, totuşi mijlocia producţiunei în toată ţara nu poate fi estimată mai mare de două chile la pogon, ceea ce la o întindere de 2.133.690 hectare egal cu 4.267.380 pogoane ar corespunde unei producfiuni totale de circa 59.743.320 hectolitri, contra 29.858.600 hectolitri în 1900 şi 8.768.700 hectolitri in anul 1899. In privinţa calităţilor de porumb nu se poate încă spune ceva pozitiv. Se vorbeşte că calitatea va fi mult mai bună decit aceea a anului trecut. Cea mai mare parte din cumpărători sunt încă rezervaţi şi preferă să cumpere porumbul după ce va fi depus in pătule cu riscul chiar de a-i plăti atunci mai scump, fiind unii din ei cam fripţi din anul trecut.* Afaceri bune în campania actuală, fac morarii din Brăila, cari cumpără grîul atit de eftin şi exportă făina cu preţuri bune la Constantinopol. De asemenea şi toţi proprietarii de magazii de cereale din Brăila. Se plăteşte o magazie pînă la 300 lei pe lună. J. P. Pr. Din fuga condeiului Alte mofturi Un redactor al „Supărărei naţionale“ auzind că la teatru se joacă Iulius Cesar a exclamat numaide cît : — Iulius ăsta e de sigur un jidan Aşadar Teatrul naţional n’a găsit să deschidă stagiunea decît cu un jidan!!.. * La Capșa se discuta ori din nou svonul că d. Dimitrie Sturdza va fi numit după manevre comandant de corp de armată. — Dar pentru ce ?—întrebă un ziarist. — Pentru că — răspunse un spiritual deputat— d. Sturdza a condus la manevre un corp de armată contra inamicului, dat fiind, bineînţeles, că toţi militarii îi sunt inamici !* Excrocul Călătorescu este persecutat în mod rermn de camarazii săi din M. C. A., prin „Supărarea naţională“. Eminentul excroc a depesat „Supărare!“, de la Văcăreşti, anunţînd-o că din sum are încă sentinţa de exeroc pe cînd cei din M. C. A. o au în toată regula. Rezon, Calatorecule! Bum. Marele minister liberal Ziceam zilele trecute că prea multe şi prea mari probleme sunt la ordinea zilei, pentru ca d. Sturdza să se creadă în drept a se dispensa de colaboraţia tuturor fruntaşilor partidului liberal. Pentru a aduce la îndeplinire prima parte a programului din opoziţie , facerea de economii,, era de ajuns d. Sturdza la toate ministerele. Az! cînd lucrul de bine de rău s’a făcut, astăzi d. Sturdza se pare că-şî socoate misiunea isprăvită, că se poate culca pe laurii victoriei şi se poate dispensa de orîce colaboraţiune. Ii e de ajuns figuraţia de astăzi care zice da sau nu după cum d-sa zice şi gîndeşte. Aici primul ministru dă dovadă de orbire ori de vederi absolut strimte. Ceea ce s’a făcut este numai un început şi încă un început foarte mic, care dacă nu va fi complectat şi urmat de mari şi adinei reforme în sinul vieţei poporului român, va fi zădărnicit cu totul. A face economii, tăind în dreapta şi în stingă, este ceva şi nu-i nimic dacă voiţi. De îndată ce pe lingă reducerile budgetare, nu se schimbă şi felul nostru de traiat, de îndată ce întreaga noastră viaţă politică, socială şi intelectuală, nu se pune pe baze nouî, nu s’a făcut nimic; peste puţin vom reveni la starea de mai înainte, şi aceasta fără să ne gîndim, fără să ne dăm seamă. Şi apoi trebue odată de văzut că cu jumătăţi şi sferturi de măsuri, nu se face nimic. Trebue să producem mai mult şi mai bine şi aceasta nu se poate face de cît deschizînd capitalurilor străine porţile ţarei In această privinţă însă d. Sturdza este foarte nehotărît ar vrea şi nu ar vrea, este convins că nu vom putea face nimic fără de capitaluri străine, totuşi ar voi să le introducă, fără să le dea nici o garanţie, nici un drept. Nu ştim dacă ceea ce s’a spus de d-sa este adevărat, relativ la industria petrolului. D. Sturdza cică este în potriva capitalurilor străine care să ne activeze industria petrolului, fiindcâ se teme să n’avem soarta... Burilor. Ca patriotizm este foarte o norabil, dar că perspicacitate şi cu părere de prim ministru şi de ministru de externe al unei ţâri europene, asta de lasă de dorit. Pentru buna reputaţiune a d-lui Sturdza, noi am dori ca această anecdotă să nu fie exactă. Din două una. Ori ne închidem cu un zid chinezesc, şi aceasta este o nebunie, ori trebue să încetăm cu jumătăţile de măsuri, cu lipsa de sinceritate, cu chiţibuşuri de sălbateci şireţi dar lipsiţi de inteligenţă. De altfel slavă, domnului, avem pilde:avem Rusia, avem Italia, avem Ungaria, cari toate prosperează graţie capitalurilor străine. Perdut-au aceste state independenţa lor ? Nu. Atunci de ce ne-am teme noi, mai ales cînd de fapt sîntem cu întreaga noastră proprietate fonciară în mîinele capitaliştilor străini? Iată probleme cari vin, am bat la or’dinea zilei şi cari cer oameni de mîna întîi, nu utilităţi ca să le rezolve, şi noi nu vedem că aceasta se poate face de actualul minister. De altmintrelea dacă d. Sturdza crede altfel, l’am ruga să bine-voiască să ne enunţe programul viitor al guvernului, căci dacă-i vorba de a o duce de azi pe mîine, de a te acoperi într’o parte, şi a te descoperi în altă parte, e incontestabil că actuala formaţiune ministerială ajunge, dar încă odată, ţara şi partidul liberal, alta aşteaptă de la un guvern liberal şi alte probleme şi preocupaţiuni i se impun de evenimente. Const. Stilla înarmările Bulgariei Din împrumutul de 120 de milioane pe care se zice că a reuşit să-l contracteze în Franţa, guvernul bulgar e dispus să cheltuească 30 de milioane pentru înarmări—„pentru înarmarea infanteriei“, ne spun depeşite. Noi credem că e o greşală sau o mare insuficienţă la informaţia aceasta. Bulgaria avind deja o cantitate notabilă de arme Mannlicher pentru infanteria sa, e cu neputinţă să mai cheltuească 30 de milioane tot pentru infanterie,—afară doar dacă e vorba de echipament, sporire de cadre şi trupe, etc. Nie vine a crede mai curînd că e vorba de armamentul general, în care trebue să intre artileria şi flota. Asta trebue să ne dea de gindit, căci după cum a recunoscut-o şi un fost ministru conservator, d. I.Grădişteanu, bine văzut personal la palat, artileria şi flota noastră nu sunt la înălţimea situaţie! în ce priveşte armamentul, deşi personalul e admirabil. Şi fiindcă Bulgaria intră pe calea înarmărilor, în special, după credinţa noastră, a înarmărilor de artilerie şi vase de razboiu, trebue neapărat s’o urmăm pe calea aceasta, chiar presupunând că îi să precum stăm pină acum stăm bine. lămîne de găsit fonduri. După cum Rusia şî-a dat osteneala să găsească Bulgariei, ţară care stă cu finanţele incomparabil mai rflfl ca noi, 120 ’ de milioane, Austria, aliata noastră, să bine-voiască a ne găsi cele 50 de milioane necesare artileriei şi flotei. Şi de nu va voi sau nu v’a putea, atunci ne întrebăm la ce ne slujeşte alianța ei ? Vom reveni asupra chestiei acesteia. Index. Asigurări contra accidentelor „ lui redactor’ al „Adevărului“ Loco. Am cetit în urma catastrofei de la Palota noul îndemnuri din partea societăţei «Patria» ca publicul călător să cumpere tichete de asigurare de ale acestei societăţi. Am rămas însă nedumerit asupra unui punct. In adevăr, odată cu biletul de drum iţi scoţi la ghişeul din gară şi unul sau mai multe tichete de asigurare în contra accidentelor. Ajungi—să zicem— la Palota!...—şi aci te prăjeşti în petrol, aşa că ţi se face cremaţiunea în viaţă. Tichetul de asigurare era la d-ta. Adică de ce să fi scăpat tichetul cînd d-ta te-ai făcut cenuşă ? Aşa dar cenuşă s’a făcut şi tichetul. Ce fel de asigurare mai e atunci ? Prin urmare, o modificare se impune şi anume numele călătorului care cumpără tichetele să fie trecut la ghişeul găreî într’o condică cu indicaţia exactă a numărului tichetelor cumpărate. Dacă se găseşte un mijloc şi mai sigur, cu atit mai bine. Aşa cum e îună, văd că poţi arde în perfectă siguranţă cu tichetele de asigurare în buzunar, dat fiind că nu poţi trimite recomandat tichetul de pelumea ceal’altă, presupunind chiar că n’ar fi ars. Am crezut că e bine să atrag în astă privinţă atenţia celor în drept şi am făcut’o-Un petitol. POŞTA MICA D-lul DobreSCU et Miduma, Piteşti.— Chestiunea o puteţi găsi foarte clar şi bine explicată în regulamentul învăţămîntului secundar. Noi ştim ca şi dv. că pentru limba franceză şi germană nu se dă lucrare în scris. Aceasta însă nu poate invalida examenul. Cît priveşte pe d. Gherghei e deja deochiat şi nu mai e nevoe să-l recomandăm d-luî ministru al instrucţiuneî care pentru aceste motive l’a surghiunit la’ Piteştî. D-luî Ionescu Gheorghe, Piteşti. — Nu trebue să vă speriaţi de oarece ,şi cu secţia clasică aveţi deschise diferite căi ; d. ex. : dreptul, medicina, literile etc. D-luî I. Popovicî, Botoşani. La şcoala No. 1 din Brăila, se menţine încă locul vacant, fiindcă sunt maî multe locurî vacante, şi se vor rezolva toate de o dată. Vă vom comunica rezultatul petiţiei d.v. D-lui N. P. Constantinescu, Loco. — Cu diploma scoalei comerciale de gr. II nu vă puteţi înscrie la nici o facultate afară numai dacă nu cum va consiliul permanent al instrucţiuneî v’ar aproba un examen de diferenţă echivalent cu examenul de bacalaureat. D-lui N. Ignat, Periş.r E timpul ca să vă cereţi certificatul de cl. VII. Faceţi cererea directorului şcolar unde aţi dat examenul. înscrierile la universitate au început. D-luî M. If., Giurgiu. — Studenţii cari au dat regulat examene, sau acei cari nu au fost şterşi din matricole pentru că nu au depus la timp examenele, sunt înscrişi în anii următori de la sine. Pentru facultatea de drept se plăteşte 60 lei, afară de acei cari au trecut în iunie trecut, un examen. Aceştia vor plaţi numai 10 lei, vărsaţi în trei rate. Ţăranul plăteşte Pină acum se zicea că turcul plăteşte;acum însă se zice că rominul plăteşte, şi in special ţăranul romin. Din toate părţile în adevăr ne vin ştiri că se execută în ţinod nemilos ţăranii şi se execută un aşa chip încit recolta i se vinde pe nimic. Griul a fost sechestrat de cind era pe cimp, s’a pus custode să’l păzească, şi acest custode are plată, apoi după secerişul făcut de sătean, custodele a luat recolta in tovărăşia perceptorului şi a trierat’o, apoi a vindut-o pe preţ de nimic, pentru că e nevoe să se plătească cuponul. Procedind ast-fel săteanul a fost sărăcit, căci a rămas fără bob de grîu şi chiar fără de săminţă—apoi preţul ridicol cu care s’a vindut a făcut ca el să rămină încă dator şi statul a păgubit şi el de oarece, scoţind cheltuelile custodelui, a treeratului şi a magazinajului, n’a încasat aproape nimic. In schimb s’au îmbogăţit speculanţii, perceptorii şi toate lipitorile satelor. Pe cind cei de sus, proprietarii şi arendaşii sint păsuiţi de toată lumea ca să -şi vîndă recolta bine ori binişor, săteanul este executat în aşa chip că se bate joc de munca lui. D. Const. Mille din Iunie trecut deja a atras personal atenţiunea d-lui ministru de finanţe asupra acestui fapt şi a operaţiunilor necinstite şi dăunătoare tuturor ale perceptorilor de la sate. Pentru judeţul Teleorman, d. Palade ştim că a şi dat un ordin in acest sens. Nu ştim dacă el a fost dat şi pentru alte judeţe, dar ceea ce este adevărat e că de peste tot locul ne vin plîngeri de chipul neomenos, sălbatec şi dăunător tuturor cum ţăranul a fost silit şi este încă, ca să plătească. Se impune din partea guvernuluio anchetă serioasă şi in orice caz un comunicat prin Monitorul oficial asupra acestei grave acuzațiuni ce i se aduce. Sfinx. CHESTIA ZILEI D-na Radu D. Rosett a Radu D. Rosetti, în tripla sa uniformă de poet, magistrat şi ofiţer de artilerie, comandă : Foc ! Soldatul: Mai „sequestraţi“ cîteva proectile d-le sublocotenent. Sînt „Cele din urmă !“___________________________________________ POLITICA EXTERNA Ruşii şi alianţa greco-romina După cum ne-au anunţat şi diverse telegrame ruşii nu sunt de loc mulţumiţi de incheerea alianţei greco-romine. Novoie Vremea, un organ care se inspiră cele mai adesea ori de la cercurile guvernamentale ruseşti, se întreabă într’un lung articol : ce urmăresc rominiî prin această alianţă ? «Grecii, cred relaţiunile lor în Turcia atit de favorabile în cit vroese să obţie avantagii in Macedonia de la Poarta, care-l crede acum mai puţin primejdios de cit pe slavii macedoneni la spatele cărora stau bulgarii şi sirbii. «Dar rominii ce vor ? «In Macedonia nu pot spera nimic fiindcă cuţovlachii nu formează decit zece la sută din populaţiunea totală. Evident că ei se lasă a fi conduşi de un antagonism cu totul inutil contra slavismului. De înghiţire rominii nu trebue să se teamă de oarece un regat şi un mult suferinda Transilvanie sint în număr de zece milioane şi se înmulţesc încă intr’o proporţie absolut primejdioasă pentru vecini. «.Politica antislavă a Romîniei nici nu-şi are origina în popor, ci în cele mai înalte cercuri ale ţarei şi e condusă cu o mină fermă de la înălţimea tronului pe care Bismarck cu mina sa de fer şi-a pus omul său. «Acest om conduce în Romînia numai cauza sa. «Exemplul Milaniştilor şi Stambulowiştilor a doveditt în mod suficient, cit de înşelătoare sîn în Peninsula Balcanică curentele puternice cari pornesc de sus şi cit de archisănătoasă este puterea poporului». Vom mai reveni asupra acestui articol. Afacerea Koweit Asupra situaţiei la Golful Persic se declară în cercurile oficiale din Londra următoarele : Cearta dintre cei două şete, Mabaruk (Koweit) şi Ibn Raşid (Nejd) a deşteptat atenţiunea Angliei şi Turcie!. Pentru menţinerea păce! s’a hotărit ca Anglia să insiste ca Mabaruk să se menţie in pasivitate pe cînd Poarta trebuia să exercite o presiune asupra lui Ibn Ravid. Mabaruk s’a ţinut liniştit. Nu tot aşa adversarul său. Dacă el ar proceda la un atac, ceia ce e posibil, atunci englezii l-ar proteja pe Mabaruk. De un amestec direct sau indirect al vreunei a treia puteri nu poate fi vorba. Contra guvernului englez Organul marei finanţe engleze Statist publică sub titlul «Ce trebue să se facă neapărat» un senzaţional articol. In acesta inzistă auipra necesitâtelî de a se arăta prin manifestaţiunî publice nemulţumirea vădită a" ţâre! cu mersul încet al războiului sudafrican şi cu neactivitatea guvernului. Asemenea manifestaţiunî pot organiza corporaţiunile din City (Londra), precum bursa, băncile, camerile de comerţ etc. Deoarece în urma desbinăreî partidului liberal nu există o opoziţiune reală care cu ajutorul voturilor partidului unionist să poată provoca căderea guvernului, trebue ca cei din City să ia conducerea pentru a da expresiune dorinţei generale, ca guvernul să fie complectamente transformat, eventual să se formeze chiar un cabinet de coaliţie. , Dacă cei din City nu vor s’o facărăzboiul va dura încă lung timp, coamerţul şi creditul ţăre! vor suferi, lipsă de muncă, greve şi tulburări de munăcitorî vor avea loc. Toate acestea dacă poporul nu va insista ca războiul să fie continuat cu energie si terminat repede. Bărbaţi de stat capabili trebue să stea la crimă in momentul unei crize naţionale. ECMM3CE Scăderea preţului petrolului Din Viena se scrie : De citeva zile preţurile petrolului au scăzut cu vre-o 3 coroane şi jum. pro quintala metrică. Prime calităţi se pot obţine mai jos de 32 coroane loco Viena. Scăderea aceasta de preţuri se atribue in cea mai mare parte cerere reduse. Faptul acesta e iarăşi in legătura cu timpul bun care durează de mai mult tmp. Statistica recoltelor Secţia economică a congresului internaţional de statistică s’a ocupat într’una din zilele trecute exclusiv cu chestiuni agrare. Obiectul discuţiunilor l’a format mai ales o analiză a diferitelor metode pentru stabilirea datelor statistice asupra semănăturilor şi întinderilor de pămînt semănate. Toţi oratorii au fost de acord că actualul mod întrebuinţat e primitiv şi că adesea ori conduce la greşeli regretabile. S’a exprimat de aceia în genere părerea că statul trebue să acorde acestei ramuri o mai mare atenţiune. In special trebue să se aibă în vedere că datele de producţiune prin constatarea întinderei semănate şi a producţiunei medii să fie controlate într’un mod care să excludă orice îndoială. Cronica teatrală Teatrul naţional: luliu Cezar, tragedie în 5 acte de Shakespeare, tradusă de d. Sc. I. Ghica.— Clinele de pază, dramă în 5 acte de Jean Richepin, tradusă de d-na Anna Ciupagea Mateescu. Montind pe luliu Cezar, pentru deschiderea stagiunei, Teatrul naţional a făcut o încercare merituoasă şi "a dat o pildă, că a voie in bună parte a putea. In Iuliu Cezar nu era pentru noi atit de interesant de a se vedea dacă personagiile lui Cezar, Antoniu, Brutus vor fi jucate cu mai mult sau real puţin succes, cire ne preocupa montarea actului din for, cînd poporul roman e chemat pe rind a asculta pe Brutus și Antoniu, vorbind asupra morfei lui Cezar. Marea operă a genialului Shakespeare In această tragedie nu e atit caracterizarea personagiilor capitale, cu zugrăvirea poporului, care e cel mai genial capitol de psihologie a maselor pe care ni l’a dat literatura dramatică. Shakespeare a avut la 1706 cînd a scris pe Iuliu Cezar perfectă cunoştinţă de izvoarele istorice asupra marelui dictator roman ; cunoştea discursurile sale şi cunoştea tot ce se găseşte asupra lui Cezar in Plutare, Suetoniu, Salust, etc. Fireşte, geniul sau dramatic l’a ferit de a face istorie in tragedie, căci o tragedie istorică nu e istoria rimată sau ,povestită într’o proză literară ; el a luat istoria, nu ca scop, ci ca mijloc de a mişca sufletele şi aşa fiind n’a povestit intîmplarea, ci a pus însă şî Întâmplarea pe scenă. Dovadă că nu atit personagiile capitale cît masa poporului au ispitit geniul lui Shakespeare cînd a scris pe Iuliu Cezar, o vedem în faptul că el nu s’a ocupat de întreaga viaţă a lui Cezar, Antoniu sau Brutus, ci de episodul istoric, care a apropiat aceste trei nume ilustre şi acel episod e moartea lui Iuliu Cezar. La jumătatea actului al treilea Cezar moare şi figura lui dispare din piesă, după ce abia a fost schiţată în primele două acte. Interesul dramatic nu e concentrat asupra acestei figuri, nici chiar asupra figurilor lui Antoniu şi Brutus, ci se concentrează, atinge maximul in desfăşurarea tabloului din for. Poporul roman, care prin nebunia lui de a glorifica pe Cezar ca pe un zeu, i-a exaltat imaginaţia şi l-a făcut dictator, care visează coroana de rege, acelaş popor roman abia sosit să sfişie pe conjuraţii omoritori ai marelui dictator, ascultă discursul lui Brutus, sa convinge că «ambiţiosul» Cezar trebuea ucis, aclamă pe Brutus şi intimpină cu huidueli cadavrul lui Cezar, adus in for şi urmat de Antoniu. Dar iată că Brutus pleacă şi Antoniu e la tribună. Hohote de rîs li intimpină, dar nu trec decit cîteva minute şi aceeaşi plebe, mişcată de accentele lui Antoniu, sciişneşte inpotriva conjuraţilor, deplinge moartea lui Cezar şi pleacă să incendieze casa lui Brutus. E groaznică această schimbare subită a sentimentelor plebei; puterea, furia cu care işi manifestează sentimentele ei, consecutiv diametral opuse, e elementară şi spulberă totul ca vîrtejul unui uragan , rămîi gînditor asupra acestei puteri anonime care face şi desface totul, minată numai de motive pasionale. Admiri avînturile inimei acestei plebe; te îngrozeşti însă de nestatornicia sufletului ei. Psihologia aceasta a masei e capodopera lui Shakespeare în Iuliu Cezar. Conspiraţia din Sardis şi lupta de la Philippi, care termină tragedia, sint de mai puţin interes : adevărul istoric e respectat şi factura trădează mîna lui Shakespeare. Intr’un foileton apărut în ajunul deschidere! stagiunei atrăgeam deosebita atenţie asupra figuraţiunei maselor din luliu Cezar şi ziceam că va fi un mare merit, dar şi o mare dificultate de a da pe scena noastră o figuraţie reuşită. Ceea ce ni s’a dat, ţinem să spunem că a depăşit aşteptările noastre şi ne-a făcut mare plăcere. Eram obişnuiţi cu figuraţii improvizate, ca anul trecut in «Patria» lui Sardou, înjghebate cu comisionari de stradă şi multe alte elemente complect inculte şi cu asemenea elemente ar fi fost o imposibilitate şi o mare impietate de a se încerca marea figuraţie a poporului roman din «luliu Cezar». S’a pus însă in fruntea statiştilor obişnuiţî o pleiadă de 15—20 artişti şi elevi de conservator şi totul s’a transformat de odată intr’o masă, care vorbea, lucra, mugea intr’o frumoasă armonie, care, cu drept cuvint a ridicat sala şi a provocat la vii aplauze. In mijlocul ei apăreau, fireşte, cu atit mai emoţionante, figurile lui Brutus şi Antoniu. D. Leonescu ne-a dat un Brutus plin de focul patriotismului şi libertăţei, uneorî insă prea impetuos şi nemaniindu-şî cu destulă economie organul d-sale, care, deși atit de puternic, a suferit eclipse in anumite tirade, prin faptul precipităreî fără măsură. Impetuozitatea joacă adesea mici farse d-luî Leonescu și-l face să piardă eleganţa in mijlocul căldurei, cînd amindouă ar putea exista, dacă Irineie ar fi mai cu prevedere conduse. D. Nottara a obţinut um mare şi meritat succes in Antoniu. A fost impunător ca înfăţişare şi mişcări graţioase,, a avut frumoase fineţe de nuanţare în marele discurs către plebe. D. Mărculescu a înţeles greşit tipul lui Cezar : i-a îndepărtat majestatea— căci, precum zicea însuşi Cezar, iu unul din discursurile sale, el era din «gens Iulia, coboritoare din Venus ! » şi l’a arătat ramolit, un fel de rege de operetă, ceea ce e cu desăvîrşire fals. In amănunte însă, d. Mărculescu a avut şi momente reuşite. Deşi figura lui Cezar nu e capitală în piesă, eu aşi fi dorit să văd in acest rol pe d. Nottara şi rolul lui Antoniu să-l fi jucat in acest caz d. Ion Petrescu, care, desigur, nu l’ar fi sacrificat. Am fi avut atunci sumum-ul de distribuţie pe care-l poate da Teatrul naţional unei tragedii ca «Iuliu Cezar“. Figurile femeeşti sunt şi mai secundare în această tragedie. In Calpuruia, soţia lui Cezar, benjamina tragediană a teatrului nostru, d-ra Eugenia Ciucurescu, a dat o figură superbă ca înfăţişare, majestoasă şi caldă ca dicţiune , tot ce se cerea acestui rol. D-na* Leonescu, cum am mai zis, a înţeles greşit scena în care îndeamnă pe Brutus să nu se expue intemperiei. E scena unei soţii iubitoare, care Ingrijată dă sfaturi soţuluî ei şi nu e la locul său patosul într’o asemenea scenă. Dar dna Leonescu e o începătoare şi timpul e dascăl bun. Am menţionat in darea de seamă serală că restul rolurilor a fost destul de corect. S’ar fi putut insă îngriji, şi mai bine unele tipuri secundare, pentru a se evita momente de ilaritate... Sint aproape de finele foiletonului, şi deşi m’am restrins in marginile posibile, imî rămine foarte puţin loc pentru a vorbi şi de al doilea spectacol în stagiune, de drama lui Richepin: Clinele de pază («Le chien de garde»). E o exaltare a sentimentului militar şi bonapartist la un veteran din marea armată a lui Napoleon. Pentru onoarea generalului săli mort şi devotamentul către împărat sergentul Ferou şi soţia sa Jacquelina fac o serie de fapte eroice ca abnegaţiune. Ferou înfundă şi puşcăria în locul stricatului Paul, fiul generalului său, dar cind vede că amanta acestuia pentru a salva pe Paul, trădează predind scrisorile unei conspiraţii bonapartiste, bravul Ferou— tot pentru onoare şi credinţă ! — somează pe Paul să se sinucidă" şi acesta ezitind, Ferou îl ucide. Technica întrebuinţată de Richepin in tratarea subiectului: agonia generalului in actul I, apariţia legendarului poliţist inchizitorial, scrisorile de conspiraţie şi amanta trădătoare a secretelor — iată amănunte cari fac din piesa aceasta o melodramă, care, deşi in general emoţionantă—mai ales pentru publicul francez ! — ne provoacă insă adesea ori, zîmbetul, fie prin neverosimi- Lilaift f'P OJ'in evn'Aarai sai s-**» Uf-te -■ L.-ri Hi rsfi 'tio . ■ ui sentimentelor altruiste. Trăim intr’o societate şi in vremuri aşa de streina sentimentelor cari au animat armata lui Napoleon !... Piesa a fost insă bine jucată şi in special d. Ion Petrescu a făcut o strălucită creaţiune in sergentul Ferou. D-na Ciupagea a susţinut cu multă convingere rolul vivandierei Jacquelina, d-ra Titi Gheorghiu a jucat cu pasiune rolul Iulie!, amanta lui Paul şi d. Toneanu a avut mult humor in rolul destrăbălatului Choupille. 1 O specială menţiune reclamă faptul că d. Liciu a jucat rolul dramatic, ba chiar melodramatic, a lui Paul. Cum am spus, d. Liciu a înţeles şi conceput rolul cu priceperea care-l caracterisează, a avut o bogăţie de detalii frumoase şi cu toate acestea, in general, nu era la locul sau. A ! Un alt artist s’ar fi mulţumit de sigur cu succesul d-lui Liciu— noi insă cunoaştem puterile d-luî Liciu şi ştim că a repurtat şi va repurta succese mult mai mari, şi nu numai în comedie — nu ! D. Liciu — am fost cel diniiirl a o susţine !—poate juca cu succes în dramă şi a dovedit-o : totul depinde insă de alegerea rolurilor. Emil D. Fagure