Adevěrul, octombrie 1901 (Anul 14, nr. 4374-4404)
1901-10-26 / nr. 4399
FONDATOR ALEX. V. BELDIMANXT ABONAMENTE Un an Sase luni Trei luni In țară...........30 lei 15 lei 8 lei Tn străinătate. 50 „ 25 „ 13 „ 10 bani in toată țara 15 „ „ străinătate Un număr vechi. 20 bani. #i»eri 26 Octombre Igtoi DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE anungiurT jvanal ^gina IV Lei. ........ 0.50 bani •••*•' 2« J1 *■ . . »',vtJH I x — ,':y BIROURILE ZIARULUI vj . 11^itraâa Sărindar — 11 \îTr, ■. 19? TELEFON Acţiunea Franţei împotriva Turciei Clteva cuvinte asupra insulei Mitilene. — De ce a ocupat-o Franţa.—Francezii nu vor mai pleca din Mitilene. — Consecinţele conflictului franco-turc. Deschiderea chestiei orientale. Insula Mitilene, pe care flota franceză de sub comanda amiralului Gaillard a ocupat-o alaltăeri, e cea mai mare din Archipelag după Creta. Ea are o suprafaţă de aproape 1800 chilometri patraţi şi vre-o 60.000 de locuitori, dincari grecii sunt cei mai numeroşi. Prin urmare insula are aproape întinderea judeţului Roman, cel mai mic din judeţele noastre. Mitilene e vechea Lesbos. E aşezată la o mică depărtare de oraşul Smirna, cel mai important oraş şi port al Asiei mici, şi domină cu desăvirşire intrarea golfului Smirnei cu inălţimele muntelui Olimp, înalt de 925 metri. Insula face un comerţ foarte important. Peste 4000 de vase o vizitează anual. Franţa o dată stăpină pe ea, stăpineşte cu desăvirşire Smirna. * Pretextul pe care l’a invocat Franţa pentru a ocupa insula Mitilene, este ca să se despăgubească din veniturile acestei insule de suma de 344.000 de livre pe care le pretinde supusul francez Leganda guvernului turcesc. Dar e un simplu pretext. E foarte probabil că ocuparea insulei a fost hotărită un principiu din ziua în care Germania a început să pue mina economicește pe Asia mică, de indată ce companii germane au căpătat concesiunea construirea liniilor ferate cari trebue să lege Smirna cu golful persic, stabilindu-se astfel un nou drum spre India şi extremul Orient, ocolind Suezul şi mai scurt ca drumul prin canalul de Suez. Vizita împăratului Wilhelm in Palestina şi în Siria, in urma căreia Germania a obţinut noi avantagii în Asia mică, a întărit hotărlrea Franţei şi a Rusiei de a nu se lăsa încălcate în interesele lor. In cursul ultimei vizite a ţarului in Franţa, profitindu-se de conflictul ivit cu Turcia, s’a pus la cale lovitura pe care o vedem azi. Faptul că s'a ocupat Mitilene şi iu altă insulă sau localitate, e caracteristic, de oarece prin Mitilene se domină Smirna, capul noilor linii acordate Germaniei, portul pe care aceasta își pusese ochii. E probabil că dacă nu se ivea conflictul pe chestia Lorando, s’ar fi gă sit un olt pvotoK-t cfo a facfl d lovitura în Turcia, maî curind satt maî tirziu. Aceasta se dovedeşte cu prisos prin aceea că odată Mitilene ocupat, Franţa a ridicat, fără de veste, toate punctele tratatului din Berlin neaplicate de Turcia, de sigur in vedere de a-şi justifica o ocupare permanentă a insulei, Franţa nu va mai părăsi Mitilene. Conflictul la care asistăm nu va fi deci trecător, prin el se începe o nouă situaţie, ale căreia urmări pot fi extrem de grave pentru pacea lumei. Turcia va rămîne deci pe al doilea plan, chestia Lorando va fi dată uitărei. Adevăratul conflict, conflictul cel mare care mocneşte de mult, va izbucni intre Franţa şi Rusia pe de o parte, care au interese vitale cu Asia mică, şi intre Germania şi Anglia pe de alta, fie că aceste două puteri vor lucra împreună sau separat. Dacă Franţa n’ar fi ridicat chestia armenilor şi a creştinilor din Turcia europeană, din momentul ce-a ocupat Mitilene, s’ar fi putut crede că conflictul se va localiza şi in cele din urmă se va tranşa intre Constantinopole şi Paris. Dar la nimic n’ar servi Turciei să plătească imediat cele 344.000 de lire reclamate, iar nimic nu i-ar servi să dea satisfacţie Franţei pe chestia şcoalelor, bisericilor şi poştei franceze din imperiul otoman, căci Franţa, in unire cu Rusia, sub pretext de a face sa se aplice tratatul din Berlin, va încerca să facă să primeze interesele lor în Turcia in dauna celor germane. Prin urmare conflictul actual va avea urmări de natură mondială, Genna- nia, şi pină la un punct nici Anglia, neputînd lăsa alianţei franco-ruse putinţa de-a face din Turcia ce doreşte. Fapte secundare, sau mai exact paralele, vor veni să încurce lucrurile. Nu e posibil să credem că Grecia nu va profita de ocazia încurcăturilor create Turciei ca să ocupe Creta. De asemenea nici populaţiile creştine din Turcia europeană, nici cele din Asia mică, nu vor lipsi de a fi foarte agitate ştiind că trupele franceze au pătruns cu forţa pe teritoriul Padişahului, şi că drapelul francez înălţat la Mitilene înseamnă silirea Turciei să aplice in totul tratatul din Berlin. Prin urmare chestia orientală va fi ridicată în toată întregimea eî. Deocamdată Grecia in Creta, și in curind Bulgaria și Serbia în Macedonia, vor produce încurcături inextricabile, neputindu-se rezolva altfel decit după modul întrebuinţat de Alexandru Machedon faţă de nodul gordian. Numai bucuroşi n’am putea fi noi ca lucrurile să ajungă aci. Se poate intimpla ca ele să se aplaneze. Dar faptul intimplat la Mitilene, care echivalează cu o declaraţie de război, noile pretenţii ale Franţei, sunt de natură a ne face să credem maî curind in dezlănţuirea unei teribile şi apropiate furtuni. Singur d. Sturdza pare convins, după discursul sau de maî deunăzi, că pacea cea mai solidă domneşte în Orient, ceea ce dovedeşte, că din toate ţările pe caii furtuna poate sâ le atingă, Rominia e cea mai puţin pregătită. Sperăm insă că neprevederea d-nului Sturdza nu stă de loc in raport cu situaţia reală a forţelor noastre, că pe cînd cei mari dormeau, cei mici îşi făceau datona, fiecare pe la posturile lor. A. B. Din fuga condeiului Conflictul franco tarc Franţa a pus piciorul în apele Turciei— şi s a iunecat... sultanul, oare de mult nu mai ura cu apele sale. Flota franceză a ocupat insula Mitilene, vechiul Lesbos. Unde aveau să tragă întîi francezii „fin de siecle“ dacă nu la vechiul Lesbos? Flota turcească, auzind că se apropie cea franceză, a dat dosul şi a tras pe uscat, zicînd că e ocupat aiurea. Francezii au zis mersi şi au declarat că ocupă şi el.. insula ! De toate aceste ocupări Europa e foarte preocupată. Unele state ar voi să întindă o mină de ajutor lui Abdul-Hamid, Rusia însă pare a aproba piciorul întins de Franța, aşa că acum e chestia ce va primi maî mult sultanul: mîinî sau picioare? That is the question — zice Anglia ! Diplomat. Lipsa de vagoane In fiecare an este aceiaşi plingere peste tot locul: nu sint vagoane nn de ajuns. E incontestabil că felul nostru de producţiune este ciudat, aşa că şase luni sint prea multe vagoane şi alte şase luni sint prea puţine. Totuşi direcţiunea căilor ferate ar trebui să-şi organizeze serviciul său, aşa ca să fie util agriculture!. Ce voiţi să facă proprietarul ori arendaşul care are de predat la zile fixe şi anume cantităţi şi care avînd nevoe de cinci-zeci de vagoane, i se dă poate cinci şi asta după multiple şi urgente cereri ? Ştim că direcţiunea căilor ferate, la anumite epoci împrumută vagoane din alte părţi. Dacă acest obiceiu este practic, de ce, ne întrebăm, nu se face pe o scară mai întinsă, de ce nu se ia la adevăr cantitatea de va Ediţia de seară ce realmente se cere, şi cit se cere direcţiunea trebie să ştie. De altfel este ştiut că direcţiunea căilor ferate are ca principiu a face mai multă negustorie, de cit a îndeplini rolul de serviciu public. Aici stă răul. E insă o mare greşeală aceasta, deoarece se păgubeşte şi agricultura şi un definitiv se face şi o negustorie proastă şi primitivă. E inutil, credem noi, a face apel la ministerul de lucrări publice. De mult acest minister a abdicat orice drept de iniţiativa în miinile direcţiunei căilor ferate, care azi este un adevărat minister şi un stat in stat. Ne facem datoria dar a semnala această calamitate publică periodică, dar facem aceasta fără nici cea mai mică credinţă că vorbele noastre vor găsi un ecou la căile ferate. Sfinticolului 7, noi credem" că ele nu trebue desfiinţate, ci aplicate, căci dacă-i vorba de a lua în consideraţiune plîngerile acelor străini cari sunt născuţi şi crescuţi în Romînia, şi cari cer a deveni cetăţeni romîni, este tocmai că legea noastră fundamentală nu se aplică în chip sincer şi onest... Această parte a articolului 7 însă, acum deocamdată cel puţin, nu-i decît o cestiune de politică internă care trebue rezolvată cu spirit de dreptate şi cu cinste politică. Cestiunea capitalurilor străine nu se leagă însă decit indirect cu dînsa şi ea însăşi este o cestiune de modificare de moravuri şi de prejudecăţi. Ceeace importă însă acum deocamdată este abrogarea capitolului 5 din articolul 7 şi în principal o justiţie exemplară fără de care nu vom putea să ne ştergem renumele de ţară de pungaşi. Const. Hille „ZMurile chinezești44 D. Tache Ionescu la Craiova a declarat că partidul conservator este hotărît a dărîma toate zidurile chinezești cari opresc intrarea în Romînia a capitalurilor străine. Asupra acestui punct s’au iscat discuţiuni între ambele partide de guvernămînt, asupra cestiunei de a se şti ce a voit d-na Take Ionescu să înţeleagă prin dărîmarea zidurilor chinezeşti. Un ziar liberal, Secolul, polemizînd cu noi, a fost silit să recunoască şi el că este nevoe de a abroga din Constituţie cel mult capitolul 5 din art. 7, adică acela care vorbeşte despre proprietatea rurală. Ce a înţeles d. Take Ionescu prin dărîmarea zidurilor chinezeşti noi nu putem şti. Odată cestiunea pusă d-sa n’are decît să ne explice şi odată explicaţiunea dată vom discuta-o. Pină atunci nie-ne permis nouă a arăta ce ar însemna, pentru noi, această dărîmare şi cum ar trebui să se procedeze pentru ca să fie atrasă în Rominia capitalurile străine. In prima linie este o reformă de moravuri, aceea de a fi cinstiţi faţa de aceia cari intră în afaceri cu noi. Fină acum lucrul acesta nu s’a întîmplat. Aproape în tot-d’auna şi aproape în toate afacerile, Românul şi justiţia romînă s’au arătat de o rea credinţă fenomenală. S’a înţeles patriotizmul, în chipul cel maî ciudat posibil, în chipul de a proteja necinstea conaţionalului faţă de un străin care a venit cu bună-credinţă şi şi-a adus în ţară şi capitalul şi munca sa. Ar fi de citat zeci şi sute de pilde cari desigur nu sunt de natură a ne recomanda străinătăţea. Fără de cinste în raporturile comerciale şi fără de justiţie serioasă, este imposibil să se facă vre-o transacţiune şi să se îmboldească venirea în ţară a capitalurilor străine. Această reformă morală dacă s’ar realiza incontestabil că ar fi un pas făcut şi încă un mare pas, dar unul neîndestulător, pentru că numerarul străin nu va veni cu abundenţă şi cu perfectă siguranţă în Romînia, de cît atunci cînd va veni şi o garanţie serioasă, mai ales dacă-i vorba de a face să progreseze agricultura. Pentru aceasta străinul care plasează bani în valori hypotecare, trebue să fie sigur că va putea fi despăgubit integral vînzînd terenul ce i s’a adus drept garanţie. Trebue dar de desfiinţat această interzicere pentru străini de a cumpăra bunuri imobiliare, interzicere care este de natură să facă imposibilă progresarea principalei noastre ramure de producţiune, agricultura. Cît despre celelalte părţi ale ar li. POŞTA REDACŢIEI. Schimbarea orelor de serviciu a luî Vasiliu Leca. Propunerea pe care o faci asupra schimbare! orelor de serviciu prin toate biurourile din ţară, ni se pare foarte bună in principiu. E vorba ca orele de cancelarie să fie iarna de la 8 la 1 p. m., nu ca astăzi de la 9— 12 și 3—6. In favoarea acestei propuneri aduci o mulţime de argumente: economii ia încălzit 4 ore pe zi, la luminat 3 ore, scutirea slujbaşilor de a face 4 drumuri pe zi, mai ales că cei mai mulţi, în urma scăderei leîurilor, s’au mutat pe la marginele oraşelor. Pare că şi guvernul e ,de această opinie, probă că la ministerul de război şi lucrul s’a şi făcut. E vorba ci măsura să se aplice pretutindeni. Astfel nu mai avem de ce interveni. O singură obiecţie, de ordin moral, am avea de făcut acestei măsuri, şi anume: cum vor întrebuinţa slujbaşii napul liber ce le rămîae,de la 1 p. m. pînă în noapte ? Ne temem ca mulţi din ei să nu ia calea cafeneelor şi- altor localuri răufăcătoare pungeî, i sănătaţei şi moralului. In oraşele noastre—chiar în Bucureşti —unde nu există de loc viaţă intelectuală, unde pe cel neocupat îl tînjeşte cafeneaua, circiuma, jocul de cărţi şi altele, ne întrebăm ce influenţă va avea asupra majorităţei slujbaşilor întreaga după-amiază liberă ? Măsura propusă de d-ta fi aplicată deja in parte de guvern, e excelentă şi ca economie pentru stat, şi in principiu pentru slujbaşi. Dacă ea ar fi insoţită de o desfăşurare de activitate intr’o direcţie oarecare, materială sau intelectual, de partea slujbaşilor ce vor avea o jumătate de zi liberă, atunci in adevăr c’ar fi bine-făcătoare, nespus de bine-făcătoare. De aceea exprimăm dorinţa ca ..slujbaşi inteligenţi să se gîndească la o soluţie în această privinţă de indită ce buna măsură de care ne-am ocupat aci se va generaliza, ceea ce e foarte probabil. 1. T. POŞTA MICA D-luî Mamorniceanu, Loco. — /vmmarca de care vorbiţi dv. ne poate obţine dacă comisiunea de recrutare vă găseşte debil, sau dacă din bună-voinţă vă amină pentru a vă putea continua studiile. In cazul cînd în anul următor veţi avea bacalaureatul, veţi îi recrutat în condiţiunile bacalaureaţilor. D-nî Jean Degeanu, laşi. — Noî nu ştim nimic întru cît priveşte excepţiunea ce s’ar face la*recrutare, cu elevii şcoalelor comerciale, admiţîndu-li se de a face serviciul militar de un an, cu condiţia ca pînă la 26 anî să prezinte diploma şcoaîei comerciale superioare. Aceasta se poate face în mod tacit, nu oficial, și nu pentru toată lumea. D-luî Isac Eschenazy, Brincanî. — Tot.T aceia cani posedă diploma unei şcoale superioare din ţară sau streinătate, fac serviciul militar cu termen redus. Nu se cere nici un examen de echivalenţă pentru aceasta, şi nu se specifică pentru etremtate cari sunt aceste şcoli; se cere numai sa fie o şcoală supe- rioară. Conflictul franco-turc Situaţiunea insulei Mitilene Harta aceasta reprezintă teatrul ultimelor evenimente. Insula prevăzută cu linii negre este Mitilene, ocupată de francezi. După cum se vede ea domină oarecum Smirna şi drumul spre Levant. D-luî Hans, Burdujenî.— Programa analitică a materiilor care se învaţă în cursul superior liceal, e publicată în Monitorul Oficial de la 1 Aprilie 1899. 11 puteţi găsi la primăria din localitate, sau la şcoală. D-luî V. O. S., Galaţi. —Anomalia despre care ne întrebaţi se explică prin faptul că la noî totul este posibil. Daţi-ne adresa exactă şi vă vom comunica chipul cum să faceţi. D-luî I. G. Dimitriu, T.-Jiu. Ştim şi noî^ că există un asemenea aparat. Despre seriozitatea însă a casei lă care l’aţî comandat nu vă putem spune nimic. D-luî Andrei Fotescu, Loco.— Pentru amănuntele cerute adresaţi-vă eforie! Cretzulescu. Adresa fostului mitropolit * Ghenadie, e in strada Labirint. Nu ştim însă numărul. ’lud, Caracal. Asta n’o ştiu, de şi d-ta crezî că le ştiă pe toate. Adresaţi-vă sau d-lui inginer Mărtineanu, str. Colţei 80, . sau d-luî Zamfir Arbore la biroul statistic al comunei, sau primărie! Capitalei. D luî Emil, Brăila.—Şcoala de mine e în Liège şi se admit, în urma unui concurs care a avut loc, bacalaureaţii sau actualii absolvenţi de liceu. Iarăşi cămătarii Afacerea Lenş-Slătineanu punediu nou pa tapet chestia cămătarilor. Se zice că oielestaţie de mame bogate, emoţionate de primejdia morală şi materială la care sunt expuşi fiii lor, ar fi intervenit intr’in mod indirect pe lingă guvern ca să-l roage să ia măsuri împotriva cămătarilor. Se mai vorbeşte de expulzarea unora din cămătari. Doi sunt deja închişi şi li se instrueşte afacerea cu aceeaşî severitate ca şi a celui depus pentru falsificare de poliţe. Nimeni nu poate lua apărarea cămătarilor, chiar cînd ea ar deveni victima celor mai strigătoare ilegalităţi. Sunt victima ce nu pot nici o dată inspira interes şi milă, pentru cari protecţia legilor şi a sentimentelor de umanitate nu e ceva de dorit. Cu toate astea nu prin asemenea măsuri se va remedia răul de care suferă o parte a păturei bogate de la noi. Cămătarii expulzaţi vor fi înlocuiţi prin alţi. Iar dacă evreii şi străinii se vor îngrozi cu vremea, le vor lua locul creştinii ortodoxi băştinaşi. Pare că nu sunt şi cămătari creştini ? Oare cine sug şi despoae pe ţărani, în general, de cit cămătarii creştini ? De altmintrelea înflorirea camătei nu e singurul semn că ceva putred a cuprins o parte a clasei avute. Stat și alte semne, tot atit de grave. Camătă e un efect, nu e o cauză a stricăciune!, aceștia. Cămătarul apare cînd nevoia îi reclamă,, cînd feciorul de bani gata îl solicită. Pătura suprapusă din domnnța are nevoe de o radicală schimbare de moravuri, şi aceasta numai prin educaţiune se poate obţine. Sentimentul cinstei, al datoriei, a viaţeî intelectuale, iubirea munceî, iată ce trebue inculcat cu putere pentru ca scandalurile ce se dau la iveală de la o vreme incoace să înceteze sau să se atenueze, lovindu se în cămătariră să se încerce o lasănătoșare a păturilor de sus, nu se va face nimic. Index. POLITICA EXTERNA Dlsoarsal d-lui Delcasue La ordinea zilei e conflictul francoturc. Este deci de un deosebit interes să dăm şi mai amănunţit discursul rostit de d. Delcasse cu ocaziunea interpelăreî deputatului Sembit, discurs transmis intr’un rezumat telegrafic destul de amănunţit. Iată ce a spus ministrul de externe al republicei: «Franţa nu neagă interesul ce-l are cu privire la evenimentele din Armenia. Aceiaşi vigilenţă ca la apărarea intereselor materiale o va manifesta republica şi cind va fi vorba să se apere interesele morale. Este necesar să se satisfacă dreptatea şi faţă cu trucurile Turciei Franţa arată că nu se mai poate abuza de răbdarea ei. Reaua credinţă a Turciei în afacerile Lorando, Tubim şi a chefurilor a silit pe Franţa să suspende relaţiunile diplomatice. Franţa nu caută nouî avantagiu, dar vroeşte să procure stimă pentru interesele sale şi nu va tolera deci ca institutele sale ştiinţifice sau morale, întreprinderile sale economice sau industriale să fie lovite. Acţiunea Franţei va fi cu atit mai energică, cu cit moderaţiunea î-a fost mai mare şi răbdarea mai îndelungată. (Aplauze. Şedinţa in care s-a discutat conflictul a fost una din şedinţele mari ale Camerei franceze. Se propuseseră trei moţiuni. Una a deputaţilor Chastenet şi Rivet suna: «Camera are încredere că guvernul va procura intereselor şi onoarea Franţei stimă şi trece la ordinea zilei.» A doua a monarchistului Denis Cochim «Camera invită guvernul de a procura stimă capitulaţiunilor şi de a se înţelege cu cabinetele străine pentru a impune sultanului realizarea reformelor prevăzute de tratatul din Berlin». In fine a treia a lui Sembat: «Camera e convinsă că ar călca datoria sa dacă n’ar proteja pe armeni contra unor noî masacre şi e hotărită să asigure această protecţiune pe cale pacînică provocind guvernul ca să se înţeleagă in astă privinţă cu puterile străine. Delcasse s’a pronunţat pentru prioritatea moţiuneî Chastenet-Rivet. Camera a admis insă cu 227 voturi contra 212 prioritatea moţiunea Sembat. Mare emoţiune. Dar primul ministru d. Waldek ia cuvintul şi rezultatul îl cunoaştem. Camera a votat moţiunea acceptată de guvern cu o enormă majoritate. Puterile ţ şi conflictul Din Berlin se scrie: Ziarele din Paris ameninţă că puterile interesate în Orient ar fi asigura Franţei în conflictul cu Turcia neutralitatea. Ştirea nu corespunde adevărului Puterile n’au putut să facă nici o declar raţiune în această privinţă da oare ce n’au avut cunoştinţă că se prepară 0 demonstraţiune a flotei. Germania are o atitudine de espectativă și probabil că va persista in această atitudine. Se poate insă ca in cazul cînd gluma s’ar ingroşa să trimită si Germania o escadră in Orient pentru ca interesele sale să fie bine apărate. In tot cazul in cercurile oficiale de aci se protestează contra insinuărei că Germania ar încuraja pe sub mină pe sultan ca să reziste Franței. Atitudinea Rusiei pare a fi de asemenea espectativă. Numai Anglia absorbită de războiul sudafrican pare a ramîne indiferentă. Infringerea englezilor Daily Thelegraph publică următoarele amănunte asupra luptei de lingă Bethal in care englezii au suferit o atit de cumplită infringere. O furtună grozavă bintuia la 17 Octombrie, cînd Betha in capul a o mie de buri se aruncă asupra ariergi’dei coltonelului Benson, care a fost răpusă și a trebuit să părăsească două tunuri. Se crede că burii au purtat uniforme de Khaki ceia ce le-a înlesnit posibilitatea de a se apropia cu totul de trupele englezeşti. După ce Benson căzuse imediat după începerea luptei, maiorul Sampson a luat comandamentul, a adunat pe soldaţii răspindiţi şi a continuat lupta pină cînd la 19 Octombrie a sosit colonelul Barters cu o mică coloană de blocare, înaintea căreia burii se retraseră imediat. Burii nereuşind să ia poziţiunea engleză, s’au întărit în jurul ei. Botha spera că mulţumită superioritâţei sale numerice, va putea să facă prisonieră cea maî activă coloană din Estul Transvaalului. Eroismul apărătorilor a împiedecat aceasta. Nici un soldat nu s’a predat. A fost o a doua Itala. Perderile burilor au fost mai mari de cît ale englezilor. (Vorba vine!). Daily Mail scrie cu privire la această luptă: Acţiunea nu poata fi considerată ca neglorioasă pentru armată, dar de sigur că e neliniştitor să vezi că bunii tot mai sunt în stare să sa concentreze fără ştirea generalilor noştri şi sa tâlhărască asupra coloanelor izolate. Dacă vor putea continua cu acest sistem modul de luptă va trebui schimbat și se va recurge iar la lupta cu mase mari de trupe. Ancheta industrială Este incontestabil un mare eveniment la ordinea zilei ancheta industrială pe care o face acum ministerul de domenii, din îndemnul şi sub conducerea energicului şi sîrguinciosului secretar general d. Const. Bâicoianu. Presa chemată să înregistreze toate evenimentele la ordinea zilei şi mai ales să le releveze pe cele de o deosebită importanţă, datoare este să ia nu numai în treacăt notă de marea anchetă industrială ce se porneşte, ci să insiste asupra importanţei ce o are aceasta pentru fericirea şi prosperitatea economică a acestei ţări şi să lumineze într’atîta pe cei interesaţi, în cît să se poată obţine cît mai exact toate acele date şi cifre, cari ordonate în mod sistematic sa răspundă just la toate întrebările cari par’că de la sine se pun acum după ce abia am început să ieşim dintr’o criză care—după afirmaţiunea unora -i ameninţa să ne strivească. Ancheta aceasta se face în vederea pregătirei noului tarif vamal şi a tratatelor comerciale. Rezultatele anchetei vor fi deci întru citva decizive pentru diferitele noastre industrii şi asupra acestui lucru nu se poate îndeajuns inzista, pentru că numai dacă se vor pătrunde de acest adevăr cei interesaţi vor răspunde în mod cît se poate maî exact la întrebările ca li s’au pus. Ar fi fost de dorit ca pe formulare sa se menţioneze in special că răspunsurile ce se vor da, nu vor servi în nici un caz pentru calcularea impozitelor. In streinătate, în Germania şi Austria mai cu deosebire, populaţiunea deşi maî obicinuită cu recensămintele, s’a arătat totuşi atît de circumspectă şi de bănuitoare cînd a trebuit să răspundă la chestionarele formulate de autorităţi, în cît acestea s’au văzut chiar şi acolo silite să facă pe formulare observaţiunea recomandată de mine mai sus. O altă măsură ce ar fi trebuit sâ se ia este ca ancheta să se facă pe cît posibil mai mult fără concursul autorităţilor administrative. Camerile de comerţ singure să fie acelea cari ca autoritate oficială sa intervie în facerea anchetei. Prezenţa prefectului şi primarului, cu atît mai vîrtos aceia a poliţailor, comisarilor şi subcomisarilor, în comisiunile însărcinate cu executarea recensămîntului sau a unei anchete,a fost după mine unul cauza principală pentru care statisticele noastre s’au depărtat atît de considerabil de la realitate. Dacă nu mă înşel planul d-lui Boicoianu adoptează sistemul modern de a face statistice şi anchete adică de-a lăsa pe fiecare interesat ca să răspundă el singur la chestiunile ce se pun, adaptîndu’l însă codiţiunilor din ţara noastră unde adesea ori industriaşii mijlocii şi mai ales mici, nu au cultura suficientă pentru a răspunde la aceste întrebări. Poate deci că d. Bâicoianu nu doreşte de loc amestecul direct al autorităţilor administrative, ci numai concursul indirect şi discret al acestora, dar mulţi dintre funcţionari ar putea—lucru de altminteriea foarte lăudabil— dintr’un exces de zel să intervie de-a dreptul pe lîngă cei interesaţi. Rezultatul obţinut n’ar maî fi însă atunci aşa cum ar trebui să dorim cu toţii ca sâ fie, frica de autorităţi sau respectul de ele ar influenţa asupra răspunsurilor cari n’ar mai avea caracterul unei spovedanii benevole. De aceea ar fi bine să se dea instrucţiuni comisiunilor ca să recurgă cît mai puţin la serviciile directe ale funcţionarilor administrativi, în special ale celor de poliţie. Spun aceasta nu pentru că cred ceea ce s’a afirmat de unii că funcţionarii subalterni nedîndu-şî seama de însemnătatea anchetelor şi statisticelor ar fi umplut de multe ori formularele aşa din capul lor, ci fiindcă ştiu că mai ales micul industriaş şi meşteşugar îndată ce va vedea vre-un picior de om al poliţiei sau primăriei în casa la eî, va răspunde neexact la întrebările ce i se vor pune, de teamă ca nu cumva spunînd adevărul să i se întîmpie cine ştie ce răfi-* Asupra formularelor, pe cît am putut să le studiez pînă acum, nu se poate spune de cît bine. Se știe într’adevăr că la anchete sau statistice cea mai grea lucrare este aceia care e destinată a stabili întrebările ce trebuesc să se pună pentru ca după adunarea răspunsurilor să se poată avea un tablou exact al stăreî acelei ramure economice sau sociale asupra căreia vroim să ne informăm. Statistica, a zis un cunoscut economist, este o slugă care servește tuturor. Pentru ca sâ servească insă bine, exact, trebue ca ea să fie bine întrebată. Neglijînd să pui o întrebare, rezultatul poate să fie incomplect, ba chiar greșit, fiindcă fără răspunsul la acea întrebare s’ar putea sprijini ipoteze greşite. Aceste coli de hîrtie prevăzute cu întrebări, reprezintă deci o lucrare grea, rezultatul unor serioase studii şi a unei lungi meditaţii. Se vede însă că d. Const. Bâicoianu, probabil pentru a nu deştepta banueli, a renunţat de a mai pune unele întrebări. Aşa de exemplu la formularul A : „Inventarul statistic al industriilor mari“ s’ar fi putut întreba: Cu ce capital lucrează fabrica (aproximativ)? Care este producţiunea anuală? Exportează sau nu ? Incotro exportează şi cam cît exportează ? Aceste întrebări cu deosebire importante tocmai în vederea stabilire! tarifului vamal şi a încheerei tratatelor comerciale,ar da lămuriri într’o direcţie. In altă direcţie am fi dorit să se pună următoarele chestiuni: Cîţî lucrători ocupaţi ? Cîţî calificaţi (cu un meşteşug ce trebue învăţat), cîţî necalificaţi? Sexul, naţionalitatea şi religia lucrătorilor ? Cîţî copii pînă la vîrsta de 14 ani aveţi la lucru ? Cînd se începe şi cînd se termină lucrul şi cîte pauze aveţi ? Solicitatori de lucru sînt mulţi ? (Răspuns după apreciere). Cam cît e media sumei salariilor ce aţî plătit în ultimii doi ani ‘? Aceasta formează altă serie de întrebări cari ar fi permis să ne facem o idee şi de starea lucrătorilor şi muncitorilor din industria noastră mare. Repet, îmi închipui că întrebările nu s’eu nas de teamă ca ele, deşi inofensive, să nu dea loc la banueli, dar e regretabil că nu s’au putut pune, fiindcă atît de curind nu vom maî putea face o anchetă mare asupra industriei şi deci pentru mult timp vom fi lipsiţi de lămuriri în această direcţie. Mai complect în întrebări este formularul B: Inventarul statistic al industriilor mijlocii şi mici. Aci ar fi fost totuşi de dorit să se pună şi cîteva întrebări de felul acesta : Ce chirie plăteşte meseriaşul ? Cît e de mare atelierul ? Doarme cineva noaptea în atelier ? Ce locuinţă are ? (Cîte încăperi şi mărimea lor). Cîte persoane stau în aceste încăperi ? Cîţî bărbaţi, cîte femei, cîţî copii? Cîţî membri ai familiei lui, cîţî străini ? Se împrumută cu bani pentru a-şî putea face meseria ? Cam ce dobîndă plăteşte ? Face parte din vre-o societate de ajutor la caz de boală ? * Ar fi fost de dorit să se fi pus şi aceste întrebări, dar de sigur că d. Const. Băicoianu a avut motive serioase că a renunţat la ele. Să fim însă mulţumiţi că s’a putut odată face şi la noi o anchetă sistematică şi conformă cu cerinţele ştiinţei economice moderne. Voiu căuta de altmintrelea să informez pe cititori exact şi asupra modului cum se va proceda la facerea anchetei, acum aş dori însă să pătrund pe fiecare de extraordinara ei importanţă pentru ca rezultatele obţinute să fie la înălţimea vremei şi să servească cu folos la stabilirea unui tarif vamal şi la încheiarea unor tratate comerciale care să asigure dezvoltarea şi prosperarea industriei naţionale. Repet apelul pe care l’am făcut într’un articol de eri: toţi cei luminaţi să dea ei şi să stăruiască şi pe lîngă cei neluminaţi ca să dea şi dînşii răspunsuri adevărate şi conştiincioase,—aceasta chiar în interesul fiecărui întrebat. Numai astfel lăudabila iniţiativă a d-lui Bâicoianu şi munca d-sale de om de ştiinţă crescut la marea şcoală germană poate să găsească răsplata ce merită, adică un bun rezultat. B. Branişteanu.