Adevěrul, noiembrie 1901 (Anul 14, nr. 4405-4434)

1901-11-26 / nr. 4430

GR­I­SCSlSTIA NATIONALA ? Moartea lui V. A. Urechiă. —Persecuţiunile din Ungaria.­­Lupta contra „Tribunei*. — Rom­îniî din Bucovina.—Ro­­mînii şi cele­l’alte naţionalităţi.—Ce se face la noi? Vasâie Alexandrescu Urechiă a murit. Aceasta a fost o perdere mare pentru multe cauze, dar de sigur că pentru nici una aţii de mare ca pentru cauza naţională romînă. Acesteia ’î-a dăruit Urechii viaţa şi activitatea sa. După vremuri mulţi s’au pus în fruntea ei. In timpuri de agitaţiune cînd cauza na­ţională turbura viaţa noastră politică, mulţi s’au pus în fruntea mişcărilor populare. Cum însă lucrurile s’au liniş­tit, aceşti mulţi au dispărut,—unul sin­gur a rămas neclintit la postul său : Vasile A. Urechiă. Acum că moartea care nu iartă pe nimeni ’l-a răpit, ne uităm in jurul nostru şi ne întrebăm : care este bărbatul, cu destul curaj, destulă energie, destulă independenţă, destulă perzistenţă,—şi înainte de toate destulă autoritate, care să se pună în fruntea luptei pentru cauza naţională şi să râmină neclintit la locul său chiar şi atunci cînd ia jurul steagului ce ţine în mini, n’ar mai sta de cît un mic grupuleţ de oameni, cum s’a în­tâmplat aceasta în ultimul timp ? Şi este neap­ărata nevoe ca să se gă­sească repede bărbatul care să ia locul lui Urechi.­ In ochii ungurilor omul a­ Cesta, pe care l’am condus eri la groapă, era şeful mişcărei naţionale romineştî, închegarea idealului naţional român şi moartea lui odată cunoscută, ungurii se vor porni la o luptă şi mai înverşu­nată contra rominilor din Ardeal şi din restul Ungariei. Zicem luptă şi mai înverşunată fiind­că dacă la noi romînii de dincolo au cam fost daţi uitărea, aceasta nu însem­nează că şi ungurii i-au uitat. Din po­trivă lupta contra rominilor şi mai ales a rominiziTrife­i se duc cu aceiaş în­cordare ca şi in trecut. Toate societă­ţile de maghiarizare lucrează alături cu guvernul şi sub protecţiunea acestuia contra rominilor. Iar pentru scopuri de colonizare, adică de maghiarizare, mi­nistrul agriculture! a prevăzut in bud­getul anului financiar ce vine un plus de un milion de koroane. Lupta aceasta de sugrumare pe care guvernul unguresc o duce contra ro­­«nînilor şi a rominizmului se vede şi din continuele lovituri ce le dă orga­nului acestora, vechea Tribune. Atitea amenzi a avut de plătit acest ziar, nu îit e ameninţat astăzi în existenţa sa. Şi în această situaţiune nenorocită, romînii au comis enorma greşeală de a continua să rămină în pasivitate la a­­legerile pentru Cameră, ceea­ ce i-a fă­cut să vază cu durere că in schimbul rachiului şi a tutunului, fraţii lor au votat pentru cei mai şovinişti unguri, au­ sancţionat deci propria lor condam­nare. Loviturile contra românilor curg a­­cum fără întrerupere şi nu e glas care să se ridice spre a protesta în numele lor, pe cind slovacii şi germanii au reu­şit să se constituiască in grupuri par­lamentare ale cărora glasuri se impun şi vor trebui să fie ascultate. Romînii din Ungaria sînt deci acum fără nici o protecţiune, mai ales că din Rominia e slabă nădejde să le vie un ajutor astăzi, cînd mama ligă a pierdut pe cel mai harnic fiu al ei. Dar nu numai rominii din Ungaria aşteaptă un cuvînt de încurajare de la noi. Şi în Bucovina se manifestează o îmbucurătoare redeşteptare a simţului naţional romin. Pină acum romînii e­­rau o codiţă a clubului naţional polo­nez sau nişte guvernamentali incon­ştienţi. De vre­o două ani încoace parti­dul naţional român din Bucovina face progrese mari şi dovadă că le face este graba ce a pus-o guvernul austriac prin faimosul Bourguignon de a lovi in cîtî­va. Şi de unde pînă acum de ajutorul nostru numai ardelenii aveau nevoe, iată că acum au nevoe de el şi romînii bucovineni. Cum să li sa dea insă­ acest ajutor şi cine să li-l dea ? * Avem tot dreptul să ne întrebăm ce se face acum la noi pentru chestia na­ţională ? Bulgarii sint un stat mult mai mic ca al nostru şi de o importanţă politică cu desâvîrşire inferioară. Noi sintem un stat independent, care nu numai că face politica pe care o vroeşte, dar care prin poziţiunea sa geografică are şansa de a fi curtat de diferite mari puteri. Şi de această situaţiune să nu uzăm noi de loc ? Bulgarii au făcut pentru conaţionalii lor din Macedonia sacrificiile cele mai mari. Iniţiativa privată bulgară a făcut in astă privinţă lucruri intr’adevăr vred­nice de admirafiune. Şi noi stăm indi­ferenţi faţă de milioanele de romini cari trăesc in Austro-Ungaria, nu ne grăbim—admiţînd că statul ca atare nu poate interveni—să dăm obolul nos­tru de oameni, de romini, să ne agi­tăm, să ne interesăm, să protestăm*con­­tra loviturilor ce se dau lor, rominilor ardeleni, unguri şi bucovineni ca in contra unor lovituri ce ni se dau nouă ! Moartea lui Vasile Urechiă trebue să ne fie discursul cel mai elocvent ce l’a ţinut el vre-odatâ, trebue să ne amin­tească cum că există in ţara aceasta o mare ligă care de cit­va timp încoace a lîncezit şi întru cit a mai trăit n’a trăit de cit mulţumită lui Urechiă. Dacă in locul acestuia nu sar imediat zeci şi sute, atunci vom lua asupră-ne păcatul de a fi lăsat fără ajutor in mo­mentele cele mai critice pe fraţii noş­tri de singe și de neam. Inter. Din fuga condeiului Femeea-avocat Femeea cere cuvîntul! Probabil­ că crede că a vorbit prea puţin de 10 Eva pînă azi! Femeea cere să fie înscrisă între a­­vocaţî. Cer să se admită de urgenţă propune­­rea—de­oare-ce vorbind în instanţă va vorbi poate mai puţin acasă. Şi mai am un amendament de propus: să fie ins­rise toate soacrele în barou ca să se sature de vorbit. Recunosc însă că va fi o greutate, aceea ca femeea-avocat să tacă pe im­pul cît va vorbi adversarul ei. De un singur lucru mă tem: nu cura­va cînd o ajunge femeea-avocat la Curte,...să nu i se mai poată face... curte ! Fac. IiBmornsîiBtarca Isii V. A. Urechi» Inmormintarea bătrinului luptător V. A. Urechiă s’a săvîrşit erî, Sim­­bută după amiază, în mijlocul unei pompe impunătoare şi în prezenţa unui public extraordinar de numeros. Familia a făcut poate bine că a lăsat să se treacă peste dorinţa ilus­trului ei şef care recomandase să nu i se facă nici o pompă, să nu i se aducă coroane, şi să nu i se ţie dis­cursuri. Sunt oameni, ale căror ul­time dorinţe de această natură, nu se pot satisface. V. A. Urechiă a trăit o viaţă înde­lungată cu publicul, în public, mereu în mijlocul sau in fruntea lui. Era natural ca şi pe drumul morţei să se găsească tot în mijlocul acestui pu­blic ce l’a însoţit în cursul vieţei. De pompa oficială n’avem nimic de spus. Ceea­ ce a fost mişcător era imensa aglomeraţie, profund respec­tuoasă şi adine atinsă de pierderea încercată de ţară, ce se începea, enormă în jurul bisericci sf. Gheor­­ghe, și continua compactă pe cît cu putinţă pe tot lungul drum străbătut de cortegiul funerar. Se vedea, se simţea, că nu era un public indiferent, un public de pa­radă, ci că mulţimea ţinea să aducă lui V. A. Urechiă ultimul şi respec­tuosul ei omagiu. Numai ast­fel se explică cum au stat locului zeci de mii de bărbaţi şi de femei, ceasuri în­tregi, pe un frig pătrunzător, pentru a aştepta trecerea carului funebru. E că avea să trea ca un sicriu in care se aflau închise rămăşiţele unui om ce a fost cine­va, a cărui amintire nu se va putea şterge dintre noi, şi care va trece cu cinste posterităţei. Ad. Politică romînească Cititorii noştri­ cunosc planurile „mari“ ale Rusiei relativ la ţara noa­stră. E vorba de întreprins o întreagă campanie de presă şi de propagan­dă în popor pentru a face ca să că­pătăm simpatie faţă de imperiul mos­covit. Proiectul acesta pînă acum n’a luat fiinţă de­cît prin înfiinţarea în Bucureşti a revistei săptămînale ru­­so-franceze Pravoslavni Vostok­, care din punctul de vedere al propagan­dei muscăleşti n’are nici o însemnă­tate şi care dacă înseamnă ceva este numai ca o provocare a Rusiei, ca un chip de-a ne dovedi că un indi­vid, venit de curînd în ţară, trimis anume în acest scop, ne poate in­sulta fără ca nici regele, nici neno­rociţii cari ne guvernează să zică măcar circ. In această privinţă trebue să re­cunoaştem că Rusia a reuşit de oare­ce nimeni n’are curagiul de-a se a­­tinge de străinii cari redactează re­vista moscovită,pe cînd acelaşi domn Sturdza a expulzat din ţară chiar romîni cari uitaseră că sînt cetăţeni unguri şi deci nu puteau să facă în Romînia liberă propagandă pentru cauza rominilor de peste munţi! Ferească D-zeu, noi nu vom cere expulzarea d-lui Ilici, căci după pă­rerile noastre, chiar străinii cei mai străini au dreptul să scrie ori­ce în ţara romînească, bine­înţeles cu re­zerva de-a fi daţi judecăţii dacă vor trece de limitele codului penal. E totuşi lucru ciudat, că d-l Sturdza, care a expulzat romîni, azi nu iea nici o măsură contra unor străini cari ne insultă ţara şi cari se fălesc că uneltesc contra ei,—străini cari îşi permit să înjure pe mitropolitul pri­mat şi pe suveran ! Să fi făcut acest lucru un român transilvănean ori un ziarist evreu, stabilit de generaţii în ţară, în două­zeci şi patru de ore ar fi fost trimis peste graniţă. Lu­crul însă se schimbă cînd este vorba de un ziarist rus dublat de un spion şi agent provocator, fiind­ca de un asemenea personagiu, de un astfel de ipochimen nu se poate atinge nimeni. Rusia dar triumfează din acest punct de vedere şi nouă trebue să ne fie ruşine faţă de această atitudine a guvernului romín şi a regelui Carol! Cît despre planurile cele mari ale Rusiei noi nu prea avem grije de ele. Poporul romín cam ştie ce bine poate să aştepte de la ruşi şi apoi dacă-i vorba de ţăranul romín, el din nenorocire n’ara nici o înrîurire în mersul afacerilor statului—şi dacă ar avea această înrîurire ar fi lumi­nat şi fiind luminat, n’ar asculta poveţele ispititoare dar de vulpe bă­­trînă ale împărăţiei ruseşti. Pentru ne! uneltirile ruseşti au altă lăture în adevăr primejdioasă şi tristă, aceea de-a ne arunca şi mai orbeşte în braţele triple­ alianțe sau mai bine zis ale politicei germane. Dacă am fi oamenî am vedea că facem o prostie să ne dăm robi nemţilor pentru a scăpa de ruşi. în­ţelept ar fi ca şi fără a ne robi in­tereselor germane să ne apărăm de uneltirile ruseşti şi anume să facem politică romînească şi pe seama noa­stră. Din nefericire noi ştim politica externă cine o conduce şi cum o con­duce. Regele Carol n’a ştiut nici­o­­dată justa măsură şi de aceea noi prevedem că dacă întreg planul Ru­siei relativ la Romînia, va face un desăvîrşit fiasco, va avea totuşi de rezultat nenorocirea sigură că ne vom înhăma şi mai de aproape la in­teresele politice şi economice ale Ger­maniei, ruinîndu-ne complect și a­­jungînd în loc de o gubernie rusea­scă un fel de colonie germană. Const. Miile Dreapta judecată D. D. Sturdza.— M’am hotărît... D. Bianu.— La ce? D. D. Sturdza.— Dreapta judecată triumfat... D. Bianu.— Ca în tot-d’auna... D. D. Sturdza. — Nu prea... In fine acum m’am hotărît... Scrie ! D. Bianu.— Musai! D. D. Sturdza.— Renunț la leafa mea de prim-ministru. D. Bianu (mirat).—Dar, luminate domn, de ce faceţi asta ? D. D. Sturdza.—Renunţ la alţi 60.000 lei pe an, cit îmi vine de la Acade­mie... D. Bianu (foarte mirat). — Dar, ilus­­trisime stăpin, care e substratul acestei hotăriri ? D. D. Sturdza.—Renunţ la 120.000 lei pe an cît îmi vine de pe la societăţile de asigurare. D. Bianu— Lumina ochilor mei, dar... D. D. Sturdza.— Scrie, scrie... D. Bianu.—Dacă e musai... D. D. Sturdza.—Renunţ la 40.000 de lei pe an, cît îmi vine de la principesa Gorceacoff. D. Bianu.— Da încă ’s bani munciţi... D. D. Sturdza.—Renunţ la 120.000 lei pe an, cît îmi vine de pe la Credit, Bancă etc... D. Bianu.—Nu veţi avea nutrimentul zilnic... *■­­D. D. Sturdza.— Renunţ la un left şi cincizeci de bani, cit îmi revine într’un an de la operile mele literare... D. Bianu.—Virtute romană ! D. D. Sturdza.—Acuma pot să reduc lefurile copiştilor la 40 de lei pe lună. Teleor. POSTA RE­DAC­ŢI El D-lui FI. Jt. _y Delictele de Presă Iaşi. Vă interesaţi de cazul d-rului Uscatu, condamnat de consiliul de războiu al corpului II de armată pentru delict de presă. Vă pot spune că s’a făcut apel la con­siliul de revizie în contra acestei sen­tinţe. Două sunt motivele cari pledează pen­tru anularea sentinţei date. Primul motiv e de ordin principial. Consiliul de războini, justiţia militară n'are competinţa şi se comite o violare de Constituţiune trimiţîndu-se delicte de presă în judecata altei instanţe de ici­­ a­­ceea a Curţei cu juraţi. Al doilea motiv e că chiar înaintea consiliului de ra­zboiu s’a prezentat au­torul adevărat al articolului încriminat şi şi-a asumat întreaga răspundere. Consi­liul insă a scos din cauză pe acesta şi a menţinut pe d-rul Uscatu, atribuindu-i complicitate, pe cîtă vreme legea nu re- cunoaşte complicitatea în materie de de­­delict de presă. Mai mult, în urma sentinţei, adevă­ratul autor a publicat o scrisoare des­chisă, afirmînd din nou că-şi asumă com­plecta răspundere a articolului încriminat. Faţă cu asemenea procedimente negre­şit că se cere ca afacerea sa meargă pînă în ultima instanţă, căci e în joc şi nedreptatea făcută unui om şi un prin­cipiu foarte scump societăţeî civile. Nu ştim­ dacă consiliul de revizie va anula sentinţa primei instanţe, dar ştiu că în caz de nu o va face, Curtea de casaţie va fi sesizată de recursul d-rului Uscatu şi sper că înalta Curte va fi con­secventă cu jurisprudenţa anterioară din afacerea Ţăranu şi va casa fără trimitere. E. D. F. POSTA MICA D-5uî A. S. Loco.—\) Obiceiul este acesta .* în dință cînd se admite în principiu jurămîntul,­ se fi­xează o zi pentru prestarea lui si dacă jurâmîntul nu se face la judecătorie, să hotărăște o altă zi pentru predarea fondului- La caz cînd nu s’a fixat această zi, cereţî-o d­v. 2. Art. 61-62 din legea taxelor mi­litare, prevede o pedeapsă pentru aceia cari schim­­bîndu-şî pozițiunea socială, nu fac acesta cunoscut de­pozitului de recrutare pentru a fi taxaţi mai mult. A­­ceastă pedeapsă constă într’o amendă de la 10­ 200 de lei. D-lui M. I. Roşiorii de Vede şi ’Vajilescu­, Bîrlad. Adresa pictorului Salmon Leonard, autorul cărţilor po­ştale ilustrate cu subiecte din Eminescu este 56 str. Vulturului Bucureşti. D-luî Vasilescu, Bîrlad.—Loteria Caritas s’a aromat din nou. Ins­itutul tipografic -Minerva» există încă şi îşî are sediul în str. Regală (Hotel Union). D-lui Jacob Cerneanu Iaşi. — «Cei trei muşche­tari» se vor publica integral după traducţiunea întîia romînească a lui Baronzi. D-lui Petre M. Munteanu, Bîrlad.—Vă recoman­dăm şcoala de agricultură de la Grignon din Franţa, departamentul Seine et Oise. Credem că şoapte clase de liceu clasic ajung. D-luî Tish­ou, Loco.— D. P. Macri, autorul bro­şu­­rei „Escursiunea de la Atena“, poate fi găsit la zia­rul «Universul» unde este redactor. Un cititor, Ploeşti. — Simptomul acesta se află la oameni în stare normală, totuşi între cauzele care-l provoacă pot fi: polipi nazali, vegetaţii adenoide, guturaiu şi faringită cronică. Ar fi bine să vă arătaţi unui specialist in maladiile nanului şi dacă nu va găsi nici­ una din aceste maladii trebue să vă resig­naţi a-l suporta. D-lui T. Antonescu, Ploeşti.— Ne întrebaţi despre ce fel de premiu o fi villa de la Sinaia pe care o dă premiu d. Cazzavillan în Universul. Ce valoare are şi dacă este hipote­zată ? Asta întreaba’l pe d. Cuzza­­villan precum și timpul cînd s’o trage această lote­rie. Dacă o fi sau nu o loterie a ta. Stan Blegianu din oraşul dv. asta noi n’o putem şti CARNETUL MEU Anonimii Aproape n’a fost zi în care să nu fi declarat că nu primim reclamaţii anonime. Mai mult, nici nu ne dăm osteneala de a le citi, decît foarte rare ori, ci le arun­căm la coş. Cu toate acestea scrisorile anonime continuă să abunde. Unul se plînge împotriva administraţiei, altul, slujbaş, se plînge î­mpotriva vre­u­nui şef, un al treilea critică magistratura Chiar azi am primit o scrisoare semnată „Justiţia“, în care se aduc grave învi­nuiri unui jude de ocol din Capitală. Repetăm încă odată, şi sperăm că pen­tru ultima oară , scrisorile anonime sînt pentru noî ca nule şi neavenite. Şi mai precis: scrisorile chiar semnate, neînsoţite de vre-o dovadă că semnătura e reală, au aceiaş soartă. Cu părere de rău trebue s’o spunem, obiceiul a­esta al scrisorilor anonime de­notă că sentimentul laşităţei e foarte înrădăcinat în unele suflete. Ai, onorabile, a te plînga de nedrep­tăţi, de călcări de legi, de brutalităţi, de procedeurî neonoste, şi nu aî curajul s’o spui. Atunci rabdă, că o meriţi. E chiar bine că intr’o ţară în care curajul civic şi personal nu s’a dezvoltat, să se comitâ nelegiuiri, abuzuri, brutalităţi, pentru ca să se deştepte energiile şi să se formeze caracterele. Fie-mi permisă o comparaţie trivială dar foarte potrivită : pentru un popor nele­giuirile, abuzurile şi brutalităţile joacă rolul păduchilor pe capul unui neglijent: ei împing la curăţenie. Ce credeţî că nouă ni-i moare fiind­că avem să spunem şi să semnăm zilnic toata cele ce se văd prin gazetă ? Nu mai vorbesc de înţercarea ori­cărei favorî din partea autorităţilor şi a guvernelor, că asta o cerem pentru alţii ca şi pentru noî, dar vai de noî să avem a cere cui­v­a un act de dreptate, un drept acordat prin legi ! Domnilor anonimi, dacă citim cite odată cele ce ne spriţi, e numai ca să ne bucurăm de suferinţele pe care Ie înduraţi şi le meritaţi, — şi apoi la coş cu scrisorile acestea ! 1. T. CHESTIA ZILEI Cum lucrează Camera Camera e în plină activitate, băncile sunt pline ca...la Teatrul naţiona şi uşierul se amuză citind Mesajul!! POLITICA EXTERNA Apropierea franco-germana Discursul deputatului Massabuan, asu­pra căruia am relatat la timp, formează obiectul de preocupaţiune al întregei prese europene. Deputatul acesta care a avut curajul de a susţine în parlamen­tul francez o apropiere de Germania, este un republican independent şi deputat de la 1898. Ziarele triplei alianţe relevă faptul acesta şi spun că Puterile europene tre­bue să înţeleagă că pacea va fi garan­tată numai cit timp republicanii vor fi la putere. Ce vor face naţionaliştii, aceasta se poate vedea dintr’o scrisoare a lui Dérouléde care a fost citită la 4 Decem­brie st. n­. cu ocazia serbăreî comemora­tive a luptei de la Champigny. «Patrioți—a scris Dérouléde—sint a­­dinc mișcat că nu pot fi asUT' in mij­locul vostru. Pe mormintul victimelor eroice de la 1870, vocea unui amic a repetat însă jurâmîntul că va păstra pentru Alsacia şi Lorena credinţă nes­trămutată. «Cit voi trăi nu vor renunţa nici o dată de a răzbuna pe cei morţi şi de a libera pe ceî in viaţă. Metz şi Stras­burg trebue să devie iarăşi franţuzeşti, Franţa trebue să devie iarăşi Franţa. «Aceasta trebue să fie aşa nu spre faima republice! ci spre onoarea ei. «Trăiască patria! Trăiască armata ! şi —cum au strigat patrioţii din Valmyin seara primei victorii republicane— tră­iască naţiunea !» Germanizarea polonezilor Chestiunea brutalităţei cu care gu­vernul prusac procedează la germani­zarea polonezilor, a condus, mai repede de cît presupuneam in articolul de eri, la conflicte serioase. Acum s’au mai intimplat şi la Varşovia adică în Polo­nia rusească, demonstrafiuni contra Pru­siei, aşa că guvernul german s’a văzut silit să intervie. Atit la Viena cit şi la Petersburg ambasadorii germani au­ făcut demer­suri şi au obţinut pentru moment sa­tisfacţie, ceea ce nu va împiedeca însă pe polonezi ca să manifesteze şi un viitor. Curios este că de astă dată şleahta poloneză se găseşte după secole alături de popor. «Vossische Zeitung», într’o notă evident inspirată, spune in această privinţă : «Demonstraţiunile prusofobe ale po­lonezilor, cehilor şi slovacilor, provocate de procesul contra polonezilor, ne lasă reci. In schimb protestăm în modul cel mai energic contra participăm minis­trului polonez Pientak la serbarea stu­denţilor polonezi pentru Mickiewicz, al cărei produs era destinat pentru ajuto­rarea polonezilor condamnaţi. Ar trebui ca Austria sâ’şî ia pildă de la Italia, unde în toamna anului 1890 s’a pe­trecut următorul episod : Ministrul de finanţe din acel timp Seismit Doda a participat la Udine la un banchet al iridentiştilor austrofobî. Primul ministru Crispi ’l-a îndepărtat telegrafic din mi­nister. Contele Goluchowsky proceda-va acum la fel cu ministrul polonez?» Putem şi noi răspunde: contele Go­­luchowsky nu va proceda la fel cu Crispi fiind­că este şi el­ polonez. După cum se vede deci polonezii sunt atit da puternici în Austria şi duşmănia lor contra Germaniei se va resimţi de si­gur în politica externă. Socialiştii olandezi şi burii Se scrie din Amsterdam: deputatul social-democrat van Kol a adresat as­tăzi în Cameră ministrului de externe o interpelare prin care întreabă dacă mi­nistrul n’ar fi dispus să invite guver­nul englez de a trimite femeile şi co­piii din lagărele de concentraţiune în Europa. Deputatul social-democrat mai întreabă dacă guvernul n’ar fi dispus să intre în relaţiuni cu alte puteri pentru ca prin influența lor sǎ amelioreze soarta celor încarceraţi în diferitele lagăre. Economice Criza în Germania Directorul general al lui «Allgemeine Elektricitäts-Gesellschaft» s-a pronunţat în termenii următori asupra crizei din Germania. Sper că perioadele de înflorire şi decădere se vor succeda acum mai re­pede şi afară de aceasta violenţa de­presiune­ vorbeşte pentru o apropiată schimbare a condiţiunilor economice. De­oare­ce nu putem însă prevedea mo­mentul schimbare­ trebue să creăm nouă ramuri de fabricaţiune, independente de conjunctură cari să înlocuiască comen­zile ce ne-ar lipsi, iar pe de altă parte trebue să tindem la economii in fabri­caţiune şi în vînzarea produselor noas­tre, de­oare­ce preţurile de vinzare au căzut la un nivel, care mai permu­te nu­mai puţinor întreprinderi ca să mai cîştige ceva. Cronica medicală Mijloacele d­e apărare ale societăţii contra tuberculozei, a tuberculoşilor şi a non-valorilor produse de el. Strigătul de alarmă ce s’a dat în toa­tă lumea ştiinţifică pentru a deştepta guvernele respective şi publicul întru a veghia şi a se apăra in contra invaziu­­neî din ce­ia ce crescîndă a tuberculo­zei, este o dovadă că fie-care s’a pătruns «de primejdia ce ne ameninţă şi că de nu vom concura fie-care cu ce putem, pentru a executa măsurile sanitare re­comandate ca mai bune, în starea ac­tuală a cunoştinţelor ştiinţifice relative la prevenirea şi apărarea de infecţiune tuberculosa şi tămăduirea boalei la cei caii o au, primejdia va deveni şi mai iminentă. Tuberculoza e vindecabilă şi se vin­decă cu atit mai puţin greu­ cu cit boa­la este mai puţin înaintată, cu cît bol­navul urmează o higiena terapeutică mai asiduă, continuă şi luminată de cele mai recente achiziţioni ale ştiinţe d­in acea­stă materie, şi cu cit are le îndemână mijloacele necesare la realizarea celor ce trebuesc pentru a se vindeca; sau dacă nu le are el, individul bolnav, dacă le are asistenţa publică, putindu-i procura la timp mijloacele terapeutice şi higie­­nice pentru a-l îndruma spre vindecare. Difuziunea tuberculozei este aşa de mare şi se face aşa de uşor că cu­ cău­tarea şi îndrumarea spre vindecare a bolnavilor nici nu s-a făcut mare lucru. Ţinta de căpetenie a activităţii tuturor ar trebui să fie apărarea publicului con­tra molipsirei de tuberculoză care, in casele unde sunt tuberculos!, e aşa de iminentă, că expune in fie­care moment la contractarea teribilei boale. Este o lacună în legislaţiunea noa­stră sanitară. Tuberculoza care ne ră­peşte pe an mai mulţî copii şi adulţi de cit cele maî ucigătoare boala nu figu­rează încă intre boalele pentru cari me­dicii au obligaţiuni a 16 declara ca ma­ladii contagioase, cum prescrie legea sanitară pentru vărsat, scarlatina, difterîe şi altele. Tuberculosul este, in mijlocul a­lor săi sănătoşi o permanentă primej­die. Este dovedit că, cind un om tuşeşte în sec sau strănută, un metru distanţă jur împrejurul lui, trimite stropi de scuipat, muc sau chiar expectoraţie, da­că nu poartă mina sau batista înaintea gurei. Cel care stă cu el de vorbă şi mginile, respirînd aerul din cea maî imediată apropiere a lui, riscă foarte bine a se inocula cu colonii întregi de microbi ai tuberculozei. Tot cam aşa, însă pe o cale mult mai respinditoare a boalei şi incomparabil mult mai primejdioasă pentru publicul întreg, nu numai pentru cel al casei cu care convieţueşte tuberculosul, se intîmplă, dacă bolnavul pe stradă sau în vagoanele de tramvai, sala de aştep­tare, la autorităţi, gări şi alte locuri, unde trec sau se opresc mii de oameni în fie­care zi, are păcatul, neiertata ne­glijenţă, de a scuipa pe jos. Un singur scuipat de ofticos zvirlit pe stradă, uscat de vînt şi redus in pulbere de tălpile trecătorilor, bagă boala in case multe şi trebue numai un con­curs de pUime circumstanţe capabile de a pune organizmul omului in stare de receptivitate iminentă, cum­ bunăoară răceală, o suferinţă morală în stare de a deprima, agravată de lipsă de cură­ţenie, de sărăcie, de abus alcoolic, şi vom vedea că acel scuipat al tuberculosului devine punctul de plecare al unui în­ceput de tuberculoză, care in mod insi­dios se va înfige în plăminul celui mai puţin rezistent. Deci primul, lucru ce ar trebui ca­­le care să-şi dea osteneală a face, e să nu scuipe pe jos, nici acasă şi maî cu seamă in nici un local public şi pe stradă, gin­­dindu-se că, dacă e atins de tuberculo­ză, poate, pe calea asta, nenoroci gene­raţii întregi. Un tuberculos neştiutor de moartea ce respindeşte împrejurul lui azvirlin­­du-şi expectoraţia in cele 4 puncte car­dinale, comite o mare greşeală ingienică faţă cu concetăţenii săi, insă cind un tuberculos inteligent şi prevenit de răul ce poate cauza scuipînd pe jos pe stra­dă sau în localuri publice, continuă a o face, comite o crimă şi societatea are dreptul să se apere. Noi medicii cari vedem mai limpede şi mai departe in ale higienei şi în ale prevenirea maladiilor, de­cit restul pu­blicului, ne facem datoria să dăm alar­ma şi să prevenim pe concetăţeni, şi aceştia prin ascultare şi urmare întoc­mai şi autorităţile prin executarea stric­tă şi largă a măsurilor sanitare pre­scrise de medici, să-şi facă datoria de a se contra-apăra, contra-asigura, şi tu­berculoza va scădea şi apoi dispare din­tre noi. Să nu vă miraţi însă că se găsesc la noi oameni care scuipă pe jos. Sunt de aceştia şi in alte ţări, mult mai înain­tate in cultură şi moravuri epurate de cu­ noi. Aşa dr. Perrier ne istoriseşte într’o relaţiune ce a făcut la 12 Noem­­bre curent stil nou, înaintea Academiei de medicină din Paris, că compania căi­lor ferate de Nord a fost una din cele dinţii care în scop de a împuţina şan­sele de molipsire prin scuipatul pe jos, a aşezat în gară, la loc bătător la ochi şi un număr suficient, mai multe scui­pători şi a însărcinat agenţi să supra­­veghieze şi să numere cili trecători tree intr’un timp determinat "pe lîngă scui­pători, ciţi din ei scuipă pe jos şi cîţî în scuipători şi a cules următorul re­zultat foarte puţin încurajator şi tot de­odată foarte sugestiv asupra cu­­i, mai lipseşte publicului din Paris pină să fie copt sub punctul de vedere sanitar, hi­­gienic şi nu ne vom mira de fel dacă la noi aceeaşi experienţă, va da acelaş rezultat. A rezultat că dintre cei 48 de oameni cu trebuinţă de a scuipa, cari trecură prin gara de Nord din Paris timp de trei zile, numai 6 au scuipat in scui­pători şi restul de 42 au scuipat pe jos, cu toate că scuipătorile erau în număr suficient şi la loc aparent aşezate, şi re­zultatul puţin încurăjător ce această ex­perienţă a dat la Paris, ne face să bă­nuim că şi la noî n’ar merge mai bine. Intr’o revistă de actualitate doctorul Baratier din Paris, revoltat de slabul rezultat obţinut cu experienţa de mai sus a scuipătorilor aşezate la gara de Nord esclamă : „In scuipătorile higieni­­ce puse la dispoziţia şi la indemiia pu­blicului trecînd prin gară în 5 sferturi de oră s’au colectat abia 6 scuipături pe cind pe jos s’a scuipat de 42 ori şi ar trebui, de oare­ce publicul face par­că in ciudă, ca şi cînd ar fi copii mici nărăviţi, toc­mai ne des de ce ar trebui* să facă, să se afişeze in caractere şi cu­lori bătătoare la ochi, lîngă scuipătoa­rele publice sail private, avisul: „scui­paţi pe jos !“ şi e de pariat cu şansă de ciştig de 99 la sută că cel dinţii care va scuipa la citirea acestui afiş cu avi­sul higienic pe dos, se va grăbi acum să scuipe in scuipătoare, tocmai pentru că a fost poftit să scuipe pe jos!“­îie E îmbucurător de anunţat că şi la noî s’a organizat o societate de medici sub luminata şi patriotica conducere a profesorului universitar dr. Petrini­ Ga­­laţî pentru căutarea gratuită şi la do­­miciliu a tuberculoşilor săraci" şi e de sperat, judecind după drumul bun ce s’a apucat şi în miinile cui a încăput apărarea contra tuberculozei că nu­ va trece mult şi se va şti exact cîţi tuber­culos! avem, unde îi avem şi cum stăm? Oprind flagelul tuberculos de a se întinde, deja se apără societatea de un mare rău şi izolind pe tuberculos­, nu prin a-i înconjura de măsuri, ci prin a-î învăţa cum să se poarte ca să nu vateme societatea, colectindu şi espec­­toraţia in anumite scuipători portative, uşor de manipulat şi desinfectat şi dacă se va maî purta de grijă ca o locuinţă ocupată de un tuberculos, să nu poată fi închiriată altuia, pină ce nu va fi fost radical desinfectată, din nou­ zugrăvită și astea toate dovedite printr’un act e­­m­anat de la autoritatea sanitară comu­nală respectivă sub aspre amenzi la caz de contravenire. Publicul nici nu bănuește ce mare primejdie este a locui într’o casă unde a zăcut un bolnav de tuberculoză. Sint ast­fel de locuinţe cari au secerat mem­brii din cîte 6—7 rîndurî de chiriaşi cari s’au succedat şi pe cari proprieta­rul casei din neştiinţă ori nepăsare,­­ a nenorocit, neavizîndu-î la închiriere, că în acea locuinţă a zăcut sau a murit un tuberculos. Cînd locuinţa e spoită cu var alb e mai uşor, o spoială nouă şi locuinţa e perfect desinfectată la pereţi, rămănînd a se desinfecta numai uşile şi ferestrele, insă dacă e zugrăveală e pri­mejdie mare , chiriaşul fiind nevoiaş, nu poate zugrăvi din nou şi proprietarul din nepricepere, nepăsare sau calicie nu voieşte să facă cheltuelî, mai cu seamă pe aceste timpuri de chesat şi aşa că intră noul chiriaş în locuinţa nedesin­­fectată şi plăteşte cu viaţa unuia sau chiar a tutulor membrilor săi, greşeala higienică ce s’a comis. Este deci timp şi ar fi a face act de patriotizm ca fie­care in cercul său­ du­pă putere să stărue, să influenţeze ca autorităţile competinte să regulamenteze închirierile sub punctul de vedere sani­­tar şi tot aşa cum nu se poate trans­porta un mort de la un loc la altul tară autorizare, să nu se poată închiria fără autorizare, voi să zic fără un certi­ficat de sănătate emanat de la medicul comunal respectiv și atunci se va putea pune intr’adevăr stavilă lățirea tuber­culozei. E de dorit, interesele sanitare cele mai urgente ale publicului o reclamă, ca tuberculoza să fie prenumărată între boalele molipsitoare trebuind a fi de­clarate. E de dorit ca la contractarea căsăto­riei atit civile cît şi religioase să se o­­blige tinerii să producă un certificat că in momentul cind contractă căsătoria nu sint tuberculoşî, pentru a nu umple societatea, ţara, nu numai cu non-valorî, ci cu indivizi purtători de o maladie te­­ribilă.Și nu văd pentru ce, pentru a supăra pe ceî tuberculoşî prin a le pre­tinde la căsătorie acte de sănătate, s’ar lăsa marea majoritate a publicului ex­pusă molipsireî, propagare! şi difuziune! tuberculozei? Noi nu pretindem împu­ţinarea fericire! tuberculoşilor prin in­­greunarea accesului lor la căsătorie, a­­vem slava, Domnului, mijloace de apă­rare pentru femee, insă in interesul îmbunătăţire! rasei, în interesul viito­rului poporului român, este bine, ca nu­mai ceî sănătoşi să se căsătorească, ca generaţiunile ce vor eşi să fie agere, să­nătoase la fizic şi deci la moral, căci mens sana este numai in corpore sano. Noi nu putem face cum făceau spar­tanii cari aruncaţi copiii debili, bolnăvi­cioşi între stîncile prăpăstiilor, scăpînd statul care era dator să-l crească, de o sarcină, de o non valoare a căreia creş­tere ar fi costat prea mult; acum fie­care îşi creşte pe a lui proprie cheltu­ială odrasla ce a produs, insă societatea e datoare, dacă nu mai mult, dar cel puţin tot atit ca şi societăţile de asi­gurare asupra vieţei, să ia măsuri de a­­părare in contra mărire! mereu cres­­cînde a non valorilor, cari devin o sar­cină pentru ceî valizi, cari vor sucom­­­ba de sigur sub greutatea sarcineî, da­că nu se vor hnv măsuri. Dr. D. I.annis.

Next