Adevěrul, noiembrie 1901 (Anul 14, nr. 4405-4434)
1901-11-26 / nr. 4430
GRISCSlSTIA NATIONALA ? Moartea lui V. A. Urechiă. —Persecuţiunile din Ungaria.Lupta contra „Tribunei*. — Romîniî din Bucovina.—Romînii şi celel’alte naţionalităţi.—Ce se face la noi? Vasâie Alexandrescu Urechiă a murit. Aceasta a fost o perdere mare pentru multe cauze, dar de sigur că pentru nici una aţii de mare ca pentru cauza naţională romînă. Acesteia ’î-a dăruit Urechii viaţa şi activitatea sa. După vremuri mulţi s’au pus în fruntea ei. In timpuri de agitaţiune cînd cauza naţională turbura viaţa noastră politică, mulţi s’au pus în fruntea mişcărilor populare. Cum însă lucrurile s’au liniştit, aceşti mulţi au dispărut,—unul singur a rămas neclintit la postul său : Vasile A. Urechiă. Acum că moartea care nu iartă pe nimeni ’l-a răpit, ne uităm in jurul nostru şi ne întrebăm : care este bărbatul, cu destul curaj, destulă energie, destulă independenţă, destulă perzistenţă,—şi înainte de toate destulă autoritate, care să se pună în fruntea luptei pentru cauza naţională şi să râmină neclintit la locul său chiar şi atunci cînd ia jurul steagului ce ţine în mini, n’ar mai sta de cît un mic grupuleţ de oameni, cum s’a întâmplat aceasta în ultimul timp ? Şi este neapărata nevoe ca să se găsească repede bărbatul care să ia locul lui Urechi. In ochii ungurilor omul a Cesta, pe care l’am condus eri la groapă, era şeful mişcărei naţionale romineştî, închegarea idealului naţional român şi moartea lui odată cunoscută, ungurii se vor porni la o luptă şi mai înverşunată contra rominilor din Ardeal şi din restul Ungariei. Zicem luptă şi mai înverşunată fiindcă dacă la noi romînii de dincolo au cam fost daţi uitărea, aceasta nu însemnează că şi ungurii i-au uitat. Din potrivă lupta contra rominilor şi mai ales a rominiziTrifei se duc cu aceiaş încordare ca şi in trecut. Toate societăţile de maghiarizare lucrează alături cu guvernul şi sub protecţiunea acestuia contra rominilor. Iar pentru scopuri de colonizare, adică de maghiarizare, ministrul agriculture! a prevăzut in budgetul anului financiar ce vine un plus de un milion de koroane. Lupta aceasta de sugrumare pe care guvernul unguresc o duce contra ro«nînilor şi a rominizmului se vede şi din continuele lovituri ce le dă organului acestora, vechea Tribune. Atitea amenzi a avut de plătit acest ziar, nu îit e ameninţat astăzi în existenţa sa. Şi în această situaţiune nenorocită, romînii au comis enorma greşeală de a continua să rămină în pasivitate la alegerile pentru Cameră, ceea ce i-a făcut să vază cu durere că in schimbul rachiului şi a tutunului, fraţii lor au votat pentru cei mai şovinişti unguri, au sancţionat deci propria lor condamnare. Loviturile contra românilor curg acum fără întrerupere şi nu e glas care să se ridice spre a protesta în numele lor, pe cind slovacii şi germanii au reuşit să se constituiască in grupuri parlamentare ale cărora glasuri se impun şi vor trebui să fie ascultate. Romînii din Ungaria sînt deci acum fără nici o protecţiune, mai ales că din Rominia e slabă nădejde să le vie un ajutor astăzi, cînd mama ligă a pierdut pe cel mai harnic fiu al ei. Dar nu numai rominii din Ungaria aşteaptă un cuvînt de încurajare de la noi. Şi în Bucovina se manifestează o îmbucurătoare redeşteptare a simţului naţional romin. Pină acum romînii erau o codiţă a clubului naţional polonez sau nişte guvernamentali inconştienţi. De vreo două ani încoace partidul naţional român din Bucovina face progrese mari şi dovadă că le face este graba ce a pus-o guvernul austriac prin faimosul Bourguignon de a lovi in cîtîva. Şi de unde pînă acum de ajutorul nostru numai ardelenii aveau nevoe, iată că acum au nevoe de el şi romînii bucovineni. Cum să li sa dea insă acest ajutor şi cine să li-l dea ? * Avem tot dreptul să ne întrebăm ce se face acum la noi pentru chestia naţională ? Bulgarii sint un stat mult mai mic ca al nostru şi de o importanţă politică cu desâvîrşire inferioară. Noi sintem un stat independent, care nu numai că face politica pe care o vroeşte, dar care prin poziţiunea sa geografică are şansa de a fi curtat de diferite mari puteri. Şi de această situaţiune să nu uzăm noi de loc ? Bulgarii au făcut pentru conaţionalii lor din Macedonia sacrificiile cele mai mari. Iniţiativa privată bulgară a făcut in astă privinţă lucruri intr’adevăr vrednice de admirafiune. Şi noi stăm indiferenţi faţă de milioanele de romini cari trăesc in Austro-Ungaria, nu ne grăbim—admiţînd că statul ca atare nu poate interveni—să dăm obolul nostru de oameni, de romini, să ne agităm, să ne interesăm, să protestăm*contra loviturilor ce se dau lor, rominilor ardeleni, unguri şi bucovineni ca in contra unor lovituri ce ni se dau nouă ! Moartea lui Vasile Urechiă trebue să ne fie discursul cel mai elocvent ce l’a ţinut el vre-odatâ, trebue să ne amintească cum că există in ţara aceasta o mare ligă care de citva timp încoace a lîncezit şi întru cit a mai trăit n’a trăit de cit mulţumită lui Urechiă. Dacă in locul acestuia nu sar imediat zeci şi sute, atunci vom lua asupră-ne păcatul de a fi lăsat fără ajutor in momentele cele mai critice pe fraţii noştri de singe și de neam. Inter. Din fuga condeiului Femeea-avocat Femeea cere cuvîntul! Probabil că crede că a vorbit prea puţin de 10 Eva pînă azi! Femeea cere să fie înscrisă între avocaţî. Cer să se admită de urgenţă propunerea—deoare-ce vorbind în instanţă va vorbi poate mai puţin acasă. Şi mai am un amendament de propus: să fie insrise toate soacrele în barou ca să se sature de vorbit. Recunosc însă că va fi o greutate, aceea ca femeea-avocat să tacă pe impul cît va vorbi adversarul ei. De un singur lucru mă tem: nu curava cînd o ajunge femeea-avocat la Curte,...să nu i se mai poată face... curte ! Fac. IiBmornsîiBtarca Isii V. A. Urechi» Inmormintarea bătrinului luptător V. A. Urechiă s’a săvîrşit erî, Simbută după amiază, în mijlocul unei pompe impunătoare şi în prezenţa unui public extraordinar de numeros. Familia a făcut poate bine că a lăsat să se treacă peste dorinţa ilustrului ei şef care recomandase să nu i se facă nici o pompă, să nu i se aducă coroane, şi să nu i se ţie discursuri. Sunt oameni, ale căror ultime dorinţe de această natură, nu se pot satisface. V. A. Urechiă a trăit o viaţă îndelungată cu publicul, în public, mereu în mijlocul sau in fruntea lui. Era natural ca şi pe drumul morţei să se găsească tot în mijlocul acestui public ce l’a însoţit în cursul vieţei. De pompa oficială n’avem nimic de spus. Ceea ce a fost mişcător era imensa aglomeraţie, profund respectuoasă şi adine atinsă de pierderea încercată de ţară, ce se începea, enormă în jurul bisericci sf. Gheorghe, și continua compactă pe cît cu putinţă pe tot lungul drum străbătut de cortegiul funerar. Se vedea, se simţea, că nu era un public indiferent, un public de paradă, ci că mulţimea ţinea să aducă lui V. A. Urechiă ultimul şi respectuosul ei omagiu. Numai astfel se explică cum au stat locului zeci de mii de bărbaţi şi de femei, ceasuri întregi, pe un frig pătrunzător, pentru a aştepta trecerea carului funebru. E că avea să trea ca un sicriu in care se aflau închise rămăşiţele unui om ce a fost cineva, a cărui amintire nu se va putea şterge dintre noi, şi care va trece cu cinste posterităţei. Ad. Politică romînească Cititorii noştri cunosc planurile „mari“ ale Rusiei relativ la ţara noastră. E vorba de întreprins o întreagă campanie de presă şi de propagandă în popor pentru a face ca să căpătăm simpatie faţă de imperiul moscovit. Proiectul acesta pînă acum n’a luat fiinţă decît prin înfiinţarea în Bucureşti a revistei săptămînale ruso-franceze Pravoslavni Vostok, care din punctul de vedere al propagandei muscăleşti n’are nici o însemnătate şi care dacă înseamnă ceva este numai ca o provocare a Rusiei, ca un chip de-a ne dovedi că un individ, venit de curînd în ţară, trimis anume în acest scop, ne poate insulta fără ca nici regele, nici nenorociţii cari ne guvernează să zică măcar circ. In această privinţă trebue să recunoaştem că Rusia a reuşit de oarece nimeni n’are curagiul de-a se atinge de străinii cari redactează revista moscovită,pe cînd acelaşi domn Sturdza a expulzat din ţară chiar romîni cari uitaseră că sînt cetăţeni unguri şi deci nu puteau să facă în Romînia liberă propagandă pentru cauza rominilor de peste munţi! Ferească D-zeu, noi nu vom cere expulzarea d-lui Ilici, căci după părerile noastre, chiar străinii cei mai străini au dreptul să scrie orice în ţara romînească, bineînţeles cu rezerva de-a fi daţi judecăţii dacă vor trece de limitele codului penal. E totuşi lucru ciudat, că d-l Sturdza, care a expulzat romîni, azi nu iea nici o măsură contra unor străini cari ne insultă ţara şi cari se fălesc că uneltesc contra ei,—străini cari îşi permit să înjure pe mitropolitul primat şi pe suveran ! Să fi făcut acest lucru un român transilvănean ori un ziarist evreu, stabilit de generaţii în ţară, în douăzeci şi patru de ore ar fi fost trimis peste graniţă. Lucrul însă se schimbă cînd este vorba de un ziarist rus dublat de un spion şi agent provocator, fiindca de un asemenea personagiu, de un astfel de ipochimen nu se poate atinge nimeni. Rusia dar triumfează din acest punct de vedere şi nouă trebue să ne fie ruşine faţă de această atitudine a guvernului romín şi a regelui Carol! Cît despre planurile cele mari ale Rusiei noi nu prea avem grije de ele. Poporul romín cam ştie ce bine poate să aştepte de la ruşi şi apoi dacă-i vorba de ţăranul romín, el din nenorocire n’ara nici o înrîurire în mersul afacerilor statului—şi dacă ar avea această înrîurire ar fi luminat şi fiind luminat, n’ar asculta poveţele ispititoare dar de vulpe bătrînă ale împărăţiei ruseşti. Pentru ne! uneltirile ruseşti au altă lăture în adevăr primejdioasă şi tristă, aceea de-a ne arunca şi mai orbeşte în braţele triple alianțe sau mai bine zis ale politicei germane. Dacă am fi oamenî am vedea că facem o prostie să ne dăm robi nemţilor pentru a scăpa de ruşi. înţelept ar fi ca şi fără a ne robi intereselor germane să ne apărăm de uneltirile ruseşti şi anume să facem politică romînească şi pe seama noastră. Din nefericire noi ştim politica externă cine o conduce şi cum o conduce. Regele Carol n’a ştiut niciodată justa măsură şi de aceea noi prevedem că dacă întreg planul Rusiei relativ la Romînia, va face un desăvîrşit fiasco, va avea totuşi de rezultat nenorocirea sigură că ne vom înhăma şi mai de aproape la interesele politice şi economice ale Germaniei, ruinîndu-ne complect și ajungînd în loc de o gubernie rusească un fel de colonie germană. Const. Miile Dreapta judecată D. D. Sturdza.— M’am hotărît... D. Bianu.— La ce? D. D. Sturdza.— Dreapta judecată triumfat... D. Bianu.— Ca în tot-d’auna... D. D. Sturdza. — Nu prea... In fine acum m’am hotărît... Scrie ! D. Bianu.— Musai! D. D. Sturdza.— Renunț la leafa mea de prim-ministru. D. Bianu (mirat).—Dar, luminate domn, de ce faceţi asta ? D. D. Sturdza.—Renunţ la alţi 60.000 lei pe an, cit îmi vine de la Academie... D. Bianu (foarte mirat). — Dar, ilustrisime stăpin, care e substratul acestei hotăriri ? D. D. Sturdza.—Renunţ la 120.000 lei pe an cît îmi vine de pe la societăţile de asigurare. D. Bianu— Lumina ochilor mei, dar... D. D. Sturdza.— Scrie, scrie... D. Bianu.—Dacă e musai... D. D. Sturdza.—Renunţ la 40.000 de lei pe an, cît îmi vine de la principesa Gorceacoff. D. Bianu.— Da încă ’s bani munciţi... D. D. Sturdza.—Renunţ la 120.000 lei pe an, cît îmi vine de pe la Credit, Bancă etc... D. Bianu.—Nu veţi avea nutrimentul zilnic... *■D. D. Sturdza.— Renunţ la un left şi cincizeci de bani, cit îmi revine într’un an de la operile mele literare... D. Bianu.—Virtute romană ! D. D. Sturdza.—Acuma pot să reduc lefurile copiştilor la 40 de lei pe lună. Teleor. POSTA REDACŢI El D-lui FI. Jt. _y Delictele de Presă Iaşi. Vă interesaţi de cazul d-rului Uscatu, condamnat de consiliul de războiu al corpului II de armată pentru delict de presă. Vă pot spune că s’a făcut apel la consiliul de revizie în contra acestei sentinţe. Două sunt motivele cari pledează pentru anularea sentinţei date. Primul motiv e de ordin principial. Consiliul de războini, justiţia militară n'are competinţa şi se comite o violare de Constituţiune trimiţîndu-se delicte de presă în judecata altei instanţe de ici aceea a Curţei cu juraţi. Al doilea motiv e că chiar înaintea consiliului de razboiu s’a prezentat autorul adevărat al articolului încriminat şi şi-a asumat întreaga răspundere. Consiliul insă a scos din cauză pe acesta şi a menţinut pe d-rul Uscatu, atribuindu-i complicitate, pe cîtă vreme legea nu re- cunoaşte complicitatea în materie de dedelict de presă. Mai mult, în urma sentinţei, adevăratul autor a publicat o scrisoare deschisă, afirmînd din nou că-şi asumă complecta răspundere a articolului încriminat. Faţă cu asemenea procedimente negreşit că se cere ca afacerea sa meargă pînă în ultima instanţă, căci e în joc şi nedreptatea făcută unui om şi un principiu foarte scump societăţeî civile. Nu ştim dacă consiliul de revizie va anula sentinţa primei instanţe, dar ştiu că în caz de nu o va face, Curtea de casaţie va fi sesizată de recursul d-rului Uscatu şi sper că înalta Curte va fi consecventă cu jurisprudenţa anterioară din afacerea Ţăranu şi va casa fără trimitere. E. D. F. POSTA MICA D-5uî A. S. Loco.—\) Obiceiul este acesta .* în dință cînd se admite în principiu jurămîntul, se fixează o zi pentru prestarea lui si dacă jurâmîntul nu se face la judecătorie, să hotărăște o altă zi pentru predarea fondului- La caz cînd nu s’a fixat această zi, cereţî-o dv. 2. Art. 61-62 din legea taxelor militare, prevede o pedeapsă pentru aceia cari schimbîndu-şî pozițiunea socială, nu fac acesta cunoscut depozitului de recrutare pentru a fi taxaţi mai mult. Această pedeapsă constă într’o amendă de la 10 200 de lei. D-lui M. I. Roşiorii de Vede şi ’Vajilescu, Bîrlad. Adresa pictorului Salmon Leonard, autorul cărţilor poştale ilustrate cu subiecte din Eminescu este 56 str. Vulturului Bucureşti. D-luî Vasilescu, Bîrlad.—Loteria Caritas s’a aromat din nou. Insitutul tipografic -Minerva» există încă şi îşî are sediul în str. Regală (Hotel Union). D-lui Jacob Cerneanu Iaşi. — «Cei trei muşchetari» se vor publica integral după traducţiunea întîia romînească a lui Baronzi. D-lui Petre M. Munteanu, Bîrlad.—Vă recomandăm şcoala de agricultură de la Grignon din Franţa, departamentul Seine et Oise. Credem că şoapte clase de liceu clasic ajung. D-luî Tishou, Loco.— D. P. Macri, autorul broşurei „Escursiunea de la Atena“, poate fi găsit la ziarul «Universul» unde este redactor. Un cititor, Ploeşti. — Simptomul acesta se află la oameni în stare normală, totuşi între cauzele care-l provoacă pot fi: polipi nazali, vegetaţii adenoide, guturaiu şi faringită cronică. Ar fi bine să vă arătaţi unui specialist in maladiile nanului şi dacă nu va găsi nici una din aceste maladii trebue să vă resignaţi a-l suporta. D-lui T. Antonescu, Ploeşti.— Ne întrebaţi despre ce fel de premiu o fi villa de la Sinaia pe care o dă premiu d. Cazzavillan în Universul. Ce valoare are şi dacă este hipotezată ? Asta întreaba’l pe d. Cuzzavillan precum și timpul cînd s’o trage această loterie. Dacă o fi sau nu o loterie a ta. Stan Blegianu din oraşul dv. asta noi n’o putem şti CARNETUL MEU Anonimii Aproape n’a fost zi în care să nu fi declarat că nu primim reclamaţii anonime. Mai mult, nici nu ne dăm osteneala de a le citi, decît foarte rare ori, ci le aruncăm la coş. Cu toate acestea scrisorile anonime continuă să abunde. Unul se plînge împotriva administraţiei, altul, slujbaş, se plînge împotriva vreunui şef, un al treilea critică magistratura Chiar azi am primit o scrisoare semnată „Justiţia“, în care se aduc grave învinuiri unui jude de ocol din Capitală. Repetăm încă odată, şi sperăm că pentru ultima oară , scrisorile anonime sînt pentru noî ca nule şi neavenite. Şi mai precis: scrisorile chiar semnate, neînsoţite de vre-o dovadă că semnătura e reală, au aceiaş soartă. Cu părere de rău trebue s’o spunem, obiceiul aesta al scrisorilor anonime denotă că sentimentul laşităţei e foarte înrădăcinat în unele suflete. Ai, onorabile, a te plînga de nedreptăţi, de călcări de legi, de brutalităţi, de procedeurî neonoste, şi nu aî curajul s’o spui. Atunci rabdă, că o meriţi. E chiar bine că intr’o ţară în care curajul civic şi personal nu s’a dezvoltat, să se comitâ nelegiuiri, abuzuri, brutalităţi, pentru ca să se deştepte energiile şi să se formeze caracterele. Fie-mi permisă o comparaţie trivială dar foarte potrivită : pentru un popor nelegiuirile, abuzurile şi brutalităţile joacă rolul păduchilor pe capul unui neglijent: ei împing la curăţenie. Ce credeţî că nouă ni-i moare fiindcă avem să spunem şi să semnăm zilnic toata cele ce se văd prin gazetă ? Nu mai vorbesc de înţercarea oricărei favorî din partea autorităţilor şi a guvernelor, că asta o cerem pentru alţii ca şi pentru noî, dar vai de noî să avem a cere cuiva un act de dreptate, un drept acordat prin legi ! Domnilor anonimi, dacă citim cite odată cele ce ne spriţi, e numai ca să ne bucurăm de suferinţele pe care Ie înduraţi şi le meritaţi, — şi apoi la coş cu scrisorile acestea ! 1. T. CHESTIA ZILEI Cum lucrează Camera Camera e în plină activitate, băncile sunt pline ca...la Teatrul naţiona şi uşierul se amuză citind Mesajul!! POLITICA EXTERNA Apropierea franco-germana Discursul deputatului Massabuan, asupra căruia am relatat la timp, formează obiectul de preocupaţiune al întregei prese europene. Deputatul acesta care a avut curajul de a susţine în parlamentul francez o apropiere de Germania, este un republican independent şi deputat de la 1898. Ziarele triplei alianţe relevă faptul acesta şi spun că Puterile europene trebue să înţeleagă că pacea va fi garantată numai cit timp republicanii vor fi la putere. Ce vor face naţionaliştii, aceasta se poate vedea dintr’o scrisoare a lui Dérouléde care a fost citită la 4 Decembrie st. n. cu ocazia serbăreî comemorative a luptei de la Champigny. «Patrioți—a scris Dérouléde—sint adinc mișcat că nu pot fi asUT' in mijlocul vostru. Pe mormintul victimelor eroice de la 1870, vocea unui amic a repetat însă jurâmîntul că va păstra pentru Alsacia şi Lorena credinţă nestrămutată. «Cit voi trăi nu vor renunţa nici o dată de a răzbuna pe cei morţi şi de a libera pe ceî in viaţă. Metz şi Strasburg trebue să devie iarăşi franţuzeşti, Franţa trebue să devie iarăşi Franţa. «Aceasta trebue să fie aşa nu spre faima republice! ci spre onoarea ei. «Trăiască patria! Trăiască armata ! şi —cum au strigat patrioţii din Valmyin seara primei victorii republicane— trăiască naţiunea !» Germanizarea polonezilor Chestiunea brutalităţei cu care guvernul prusac procedează la germanizarea polonezilor, a condus, mai repede de cît presupuneam in articolul de eri, la conflicte serioase. Acum s’au mai intimplat şi la Varşovia adică în Polonia rusească, demonstrafiuni contra Prusiei, aşa că guvernul german s’a văzut silit să intervie. Atit la Viena cit şi la Petersburg ambasadorii germani au făcut demersuri şi au obţinut pentru moment satisfacţie, ceea ce nu va împiedeca însă pe polonezi ca să manifesteze şi un viitor. Curios este că de astă dată şleahta poloneză se găseşte după secole alături de popor. «Vossische Zeitung», într’o notă evident inspirată, spune in această privinţă : «Demonstraţiunile prusofobe ale polonezilor, cehilor şi slovacilor, provocate de procesul contra polonezilor, ne lasă reci. In schimb protestăm în modul cel mai energic contra participăm ministrului polonez Pientak la serbarea studenţilor polonezi pentru Mickiewicz, al cărei produs era destinat pentru ajutorarea polonezilor condamnaţi. Ar trebui ca Austria sâ’şî ia pildă de la Italia, unde în toamna anului 1890 s’a petrecut următorul episod : Ministrul de finanţe din acel timp Seismit Doda a participat la Udine la un banchet al iridentiştilor austrofobî. Primul ministru Crispi ’l-a îndepărtat telegrafic din minister. Contele Goluchowsky proceda-va acum la fel cu ministrul polonez?» Putem şi noi răspunde: contele Goluchowsky nu va proceda la fel cu Crispi fiindcă este şi el polonez. După cum se vede deci polonezii sunt atit da puternici în Austria şi duşmănia lor contra Germaniei se va resimţi de sigur în politica externă. Socialiştii olandezi şi burii Se scrie din Amsterdam: deputatul social-democrat van Kol a adresat astăzi în Cameră ministrului de externe o interpelare prin care întreabă dacă ministrul n’ar fi dispus să invite guvernul englez de a trimite femeile şi copiii din lagărele de concentraţiune în Europa. Deputatul social-democrat mai întreabă dacă guvernul n’ar fi dispus să intre în relaţiuni cu alte puteri pentru ca prin influența lor sǎ amelioreze soarta celor încarceraţi în diferitele lagăre. Economice Criza în Germania Directorul general al lui «Allgemeine Elektricitäts-Gesellschaft» s-a pronunţat în termenii următori asupra crizei din Germania. Sper că perioadele de înflorire şi decădere se vor succeda acum mai repede şi afară de aceasta violenţa depresiune vorbeşte pentru o apropiată schimbare a condiţiunilor economice. Deoarece nu putem însă prevedea momentul schimbare trebue să creăm nouă ramuri de fabricaţiune, independente de conjunctură cari să înlocuiască comenzile ce ne-ar lipsi, iar pe de altă parte trebue să tindem la economii in fabricaţiune şi în vînzarea produselor noastre, deoarece preţurile de vinzare au căzut la un nivel, care mai permute numai puţinor întreprinderi ca să mai cîştige ceva. Cronica medicală Mijloacele de apărare ale societăţii contra tuberculozei, a tuberculoşilor şi a non-valorilor produse de el. Strigătul de alarmă ce s’a dat în toată lumea ştiinţifică pentru a deştepta guvernele respective şi publicul întru a veghia şi a se apăra in contra invaziuneî din ceia ce crescîndă a tuberculozei, este o dovadă că fie-care s’a pătruns «de primejdia ce ne ameninţă şi că de nu vom concura fie-care cu ce putem, pentru a executa măsurile sanitare recomandate ca mai bune, în starea actuală a cunoştinţelor ştiinţifice relative la prevenirea şi apărarea de infecţiune tuberculosa şi tămăduirea boalei la cei caii o au, primejdia va deveni şi mai iminentă. Tuberculoza e vindecabilă şi se vindecă cu atit mai puţin greu cu cit boala este mai puţin înaintată, cu cît bolnavul urmează o higiena terapeutică mai asiduă, continuă şi luminată de cele mai recente achiziţioni ale ştiinţe din această materie, şi cu cit are le îndemână mijloacele necesare la realizarea celor ce trebuesc pentru a se vindeca; sau dacă nu le are el, individul bolnav, dacă le are asistenţa publică, putindu-i procura la timp mijloacele terapeutice şi higienice pentru a-l îndruma spre vindecare. Difuziunea tuberculozei este aşa de mare şi se face aşa de uşor că cu căutarea şi îndrumarea spre vindecare a bolnavilor nici nu s-a făcut mare lucru. Ţinta de căpetenie a activităţii tuturor ar trebui să fie apărarea publicului contra molipsirei de tuberculoză care, in casele unde sunt tuberculos!, e aşa de iminentă, că expune in fiecare moment la contractarea teribilei boale. Este o lacună în legislaţiunea noastră sanitară. Tuberculoza care ne răpeşte pe an mai mulţî copii şi adulţi de cit cele maî ucigătoare boala nu figurează încă intre boalele pentru cari medicii au obligaţiuni a 16 declara ca maladii contagioase, cum prescrie legea sanitară pentru vărsat, scarlatina, difterîe şi altele. Tuberculosul este, in mijlocul alor săi sănătoşi o permanentă primejdie. Este dovedit că, cind un om tuşeşte în sec sau strănută, un metru distanţă jur împrejurul lui, trimite stropi de scuipat, muc sau chiar expectoraţie, dacă nu poartă mina sau batista înaintea gurei. Cel care stă cu el de vorbă şi mginile, respirînd aerul din cea maî imediată apropiere a lui, riscă foarte bine a se inocula cu colonii întregi de microbi ai tuberculozei. Tot cam aşa, însă pe o cale mult mai respinditoare a boalei şi incomparabil mult mai primejdioasă pentru publicul întreg, nu numai pentru cel al casei cu care convieţueşte tuberculosul, se intîmplă, dacă bolnavul pe stradă sau în vagoanele de tramvai, sala de aşteptare, la autorităţi, gări şi alte locuri, unde trec sau se opresc mii de oameni în fiecare zi, are păcatul, neiertata neglijenţă, de a scuipa pe jos. Un singur scuipat de ofticos zvirlit pe stradă, uscat de vînt şi redus in pulbere de tălpile trecătorilor, bagă boala in case multe şi trebue numai un concurs de pUime circumstanţe capabile de a pune organizmul omului in stare de receptivitate iminentă, cum bunăoară răceală, o suferinţă morală în stare de a deprima, agravată de lipsă de curăţenie, de sărăcie, de abus alcoolic, şi vom vedea că acel scuipat al tuberculosului devine punctul de plecare al unui început de tuberculoză, care in mod insidios se va înfige în plăminul celui mai puţin rezistent. Deci primul, lucru ce ar trebui cale care să-şi dea osteneală a face, e să nu scuipe pe jos, nici acasă şi maî cu seamă in nici un local public şi pe stradă, gindindu-se că, dacă e atins de tuberculoză, poate, pe calea asta, nenoroci generaţii întregi. Un tuberculos neştiutor de moartea ce respindeşte împrejurul lui azvirlindu-şi expectoraţia in cele 4 puncte cardinale, comite o mare greşeală ingienică faţă cu concetăţenii săi, insă cind un tuberculos inteligent şi prevenit de răul ce poate cauza scuipînd pe jos pe stradă sau în localuri publice, continuă a o face, comite o crimă şi societatea are dreptul să se apere. Noi medicii cari vedem mai limpede şi mai departe in ale higienei şi în ale prevenirea maladiilor, decit restul publicului, ne facem datoria să dăm alarma şi să prevenim pe concetăţeni, şi aceştia prin ascultare şi urmare întocmai şi autorităţile prin executarea strictă şi largă a măsurilor sanitare prescrise de medici, să-şi facă datoria de a se contra-apăra, contra-asigura, şi tuberculoza va scădea şi apoi dispare dintre noi. Să nu vă miraţi însă că se găsesc la noi oameni care scuipă pe jos. Sunt de aceştia şi in alte ţări, mult mai înaintate in cultură şi moravuri epurate de cu noi. Aşa dr. Perrier ne istoriseşte într’o relaţiune ce a făcut la 12 Noembre curent stil nou, înaintea Academiei de medicină din Paris, că compania căilor ferate de Nord a fost una din cele dinţii care în scop de a împuţina şansele de molipsire prin scuipatul pe jos, a aşezat în gară, la loc bătător la ochi şi un număr suficient, mai multe scuipători şi a însărcinat agenţi să supraveghieze şi să numere cili trecători tree intr’un timp determinat "pe lîngă scuipători, ciţi din ei scuipă pe jos şi cîţî în scuipători şi a cules următorul rezultat foarte puţin încurajator şi tot deodată foarte sugestiv asupra cui, mai lipseşte publicului din Paris pină să fie copt sub punctul de vedere sanitar, higienic şi nu ne vom mira de fel dacă la noi aceeaşi experienţă, va da acelaş rezultat. A rezultat că dintre cei 48 de oameni cu trebuinţă de a scuipa, cari trecură prin gara de Nord din Paris timp de trei zile, numai 6 au scuipat in scuipători şi restul de 42 au scuipat pe jos, cu toate că scuipătorile erau în număr suficient şi la loc aparent aşezate, şi rezultatul puţin încurăjător ce această experienţă a dat la Paris, ne face să bănuim că şi la noî n’ar merge mai bine. Intr’o revistă de actualitate doctorul Baratier din Paris, revoltat de slabul rezultat obţinut cu experienţa de mai sus a scuipătorilor aşezate la gara de Nord esclamă : „In scuipătorile higienice puse la dispoziţia şi la indemiia publicului trecînd prin gară în 5 sferturi de oră s’au colectat abia 6 scuipături pe cind pe jos s’a scuipat de 42 ori şi ar trebui, de oarece publicul face parcă in ciudă, ca şi cînd ar fi copii mici nărăviţi, tocmai ne des de ce ar trebui* să facă, să se afişeze in caractere şi culori bătătoare la ochi, lîngă scuipătoarele publice sail private, avisul: „scuipaţi pe jos !“ şi e de pariat cu şansă de ciştig de 99 la sută că cel dinţii care va scuipa la citirea acestui afiş cu avisul higienic pe dos, se va grăbi acum să scuipe in scuipătoare, tocmai pentru că a fost poftit să scuipe pe jos!“îie E îmbucurător de anunţat că şi la noî s’a organizat o societate de medici sub luminata şi patriotica conducere a profesorului universitar dr. Petrini Galaţî pentru căutarea gratuită şi la domiciliu a tuberculoşilor săraci" şi e de sperat, judecind după drumul bun ce s’a apucat şi în miinile cui a încăput apărarea contra tuberculozei că nu va trece mult şi se va şti exact cîţi tuberculos! avem, unde îi avem şi cum stăm? Oprind flagelul tuberculos de a se întinde, deja se apără societatea de un mare rău şi izolind pe tuberculos, nu prin a-i înconjura de măsuri, ci prin a-î învăţa cum să se poarte ca să nu vateme societatea, colectindu şi espectoraţia in anumite scuipători portative, uşor de manipulat şi desinfectat şi dacă se va maî purta de grijă ca o locuinţă ocupată de un tuberculos, să nu poată fi închiriată altuia, pină ce nu va fi fost radical desinfectată, din nou zugrăvită și astea toate dovedite printr’un act emanat de la autoritatea sanitară comunală respectivă sub aspre amenzi la caz de contravenire. Publicul nici nu bănuește ce mare primejdie este a locui într’o casă unde a zăcut un bolnav de tuberculoză. Sint astfel de locuinţe cari au secerat membrii din cîte 6—7 rîndurî de chiriaşi cari s’au succedat şi pe cari proprietarul casei din neştiinţă ori nepăsare, a nenorocit, neavizîndu-î la închiriere, că în acea locuinţă a zăcut sau a murit un tuberculos. Cînd locuinţa e spoită cu var alb e mai uşor, o spoială nouă şi locuinţa e perfect desinfectată la pereţi, rămănînd a se desinfecta numai uşile şi ferestrele, insă dacă e zugrăveală e primejdie mare , chiriaşul fiind nevoiaş, nu poate zugrăvi din nou şi proprietarul din nepricepere, nepăsare sau calicie nu voieşte să facă cheltuelî, mai cu seamă pe aceste timpuri de chesat şi aşa că intră noul chiriaş în locuinţa nedesinfectată şi plăteşte cu viaţa unuia sau chiar a tutulor membrilor săi, greşeala higienică ce s’a comis. Este deci timp şi ar fi a face act de patriotizm ca fiecare in cercul său după putere să stărue, să influenţeze ca autorităţile competinte să regulamenteze închirierile sub punctul de vedere sanitar şi tot aşa cum nu se poate transporta un mort de la un loc la altul tară autorizare, să nu se poată închiria fără autorizare, voi să zic fără un certificat de sănătate emanat de la medicul comunal respectiv și atunci se va putea pune intr’adevăr stavilă lățirea tuberculozei. E de dorit, interesele sanitare cele mai urgente ale publicului o reclamă, ca tuberculoza să fie prenumărată între boalele molipsitoare trebuind a fi declarate. E de dorit ca la contractarea căsătoriei atit civile cît şi religioase să se oblige tinerii să producă un certificat că in momentul cind contractă căsătoria nu sint tuberculoşî, pentru a nu umple societatea, ţara, nu numai cu non-valorî, ci cu indivizi purtători de o maladie teribilă.Și nu văd pentru ce, pentru a supăra pe ceî tuberculoşî prin a le pretinde la căsătorie acte de sănătate, s’ar lăsa marea majoritate a publicului expusă molipsireî, propagare! şi difuziune! tuberculozei? Noi nu pretindem împuţinarea fericire! tuberculoşilor prin ingreunarea accesului lor la căsătorie, avem slava, Domnului, mijloace de apărare pentru femee, insă in interesul îmbunătăţire! rasei, în interesul viitorului poporului român, este bine, ca numai ceî sănătoşi să se căsătorească, ca generaţiunile ce vor eşi să fie agere, sănătoase la fizic şi deci la moral, căci mens sana este numai in corpore sano. Noi nu putem face cum făceau spartanii cari aruncaţi copiii debili, bolnăvicioşi între stîncile prăpăstiilor, scăpînd statul care era dator să-l crească, de o sarcină, de o non valoare a căreia creştere ar fi costat prea mult; acum fiecare îşi creşte pe a lui proprie cheltuială odrasla ce a produs, insă societatea e datoare, dacă nu mai mult, dar cel puţin tot atit ca şi societăţile de asigurare asupra vieţei, să ia măsuri de apărare in contra mărire! mereu crescînde a non valorilor, cari devin o sarcină pentru ceî valizi, cari vor sucomba de sigur sub greutatea sarcineî, dacă nu se vor hnv măsuri. Dr. D. I.annis.