Adevěrul, ianuarie 1902 (Anul 15, nr. 4467-4492)

1902-01-14 / nr. 4475

Luni 14 Ianuarie 1902 ta în minister unde sunt vacante două portofoliul'), din cari unul e acela al internelor. D. Daneff și colegii săi par a nu se opune să le facă un loc in minister fie după, fie ca cîte­va zile numai îna­inte de alegerile cari vor fi dirijate, pretind zankowiștii, fără ajutorul altui partid. — D. Constantin Pomianof va fi nu­mit peste puțin timp agent diplomatic la Viena în­ locul d-luî Sirmadgief. D. Pomianof, macedonean fie origină, doc­tor în drept, a fost ministru al justi­ției sub Zancof in 1884 și sub Stambu­­lof in 1893—94. Economice De Moeller, ministrul de comerţ al Germaniei, a pronunţat de curînd la societatea pentru încurajarea industriei, la discurs din care extragem pasagiul următor .­„ Spre a obţine tratate de comerţ, trebue de asemeni să avem ceva de o­­ferit. Şi noi nu o putem face căci miinile noastre sunt legate şi nu ne e cu putinţă să facem ceea­ ce am voi; dacă însă voim să ne asigurăm interesele noastre economice, e neapărat­­ necesar să încheem tratate pe termen îndelun­gat. «Cum voiţi să cerem ceva unui stat căruia nu-i vom da nimic în schimb? Tarifele vamale au dat naştere la noi unei lupte nemiloase care se va agrava încă. «Dacă nu voim a ne da exact seama despre situaţie, totuşi e nevoe să ajun­gem la o înţelegere, dacă voim să nu avem pentru mult timp nici o grijă despre viitor. «Drept care să sperăm că acei ce pre­conizează alte idei vor ţine seama de situaţia politică și economică actuală care e foarte tulbure». IMPRESIUNI şi PALAVRE (Din coresp. lui Chiţibuş cu cititoarele sale) Liga minciunilor (Urinare fără început şi fără sfîrşit) Amorul e un trădător care te zgîrie, chiar şi cînd cauţi numai a te juca cu el. Eadem Amorul e egoismul pentru doi. A. de la Salle Amorul e un punct care e în viaţă ceea ce este însăşi viaţa în spaţiul timpului, o figură ardentă al cărei atribut e de a schimba tot; şi nebunie sa e de a se crede eternă. D-na Göttin Amorul e o boală care nu voeşt­e alt medic de­cit pe sine însuşi. Proporţiii Amorul e o boală care are trei perioade: Dorinţa, posesiunea şi sărutarea. Meilhan Amorul e o boală de care se vindecă cîne­va tot­d’auna cu regret. Rocheperd Amorul e un isvod dat torădat de imaginaţiune, de natură şi V­oltaire Dragoste eternă!... Dar asta este o în­chipuire de romancier bolnav. Chiţibuş Ce li s’abate şi la păsări de vre-o două oii pe an-Eminescu Amorul e architectul Universului. Hesiod Amorul este ocupaţiunea celor perde- Vară. Biogene Amorul, ast­fel cum există în societate, na­i de­cit schimbul a două fantasii şi contapiii l a două epiderme. Chamfort Amorul este cel mai plăcut episod al romanului vieţei şi, hi­meniti, nu-i de cit «Spăcelul care stinge flacăra lumînărei, Sofia Arnould Amorul e minciună cu ochi şi cu sprîn­­cene. Aduci pe dracul *) în casă cu lă­utari şi nu-l poţi scoate afară cu o sută de vlădici !... Flore» Cărţi şi reviste Revista ilustrată enciclopedică „Ga­­zeta Săteanului“ No. 23 (382), 5 Ianuarie 1902. Anul al XVIII-lea are sumarul ur­mător : Anul Nou, Aer. Sentimentul patriotic S. N. 1902 an nou­, „Gazeta Săteanului“ la călţăm­intele de lemn, Th. Tămăşanu Pilde de la fraţii de peste munţi, Agricola. Prunele uscate în Franţa, n. 1902, d­r Urechiă. Pescăriile Romînieî: organizarea lor de d. dr. Antipa, Ichtyophilus. Un nou succes al „Griului roman ameliorat“. Un agronom. Monopolul petrolului, 1. Ce va­rietăţi de struguri tr­ebue să propagăm pentru Romînia, D. Un cuvînt de anul nou­, Polina Conoit». Mihail Kogălniceanu, G. S. Cronica agricolă , 1902. Situațiunea. 1) Dracul, în sens figurat, este femeia. Agricultorii nu trebuc să-şi vînză produ­sele la întîmplare, după nevoile lor ime­diate. O­nnzile vii de arbori în Decembrie. Noroc că n’am avut toamna insecte strică­toare cerealelor ! O faptă în adevăr pa­triotică. Sentimentul solidarităţe! la Liga agricolă din Germania. Recompense în­văţătorilor preoţilor etc. Distrugerea şoa­recilor. O excelentă măsură a... Papei din Roma. Folosul visitărei fermelor din străinătate. Un agronom fruntaş al Ger­maniei prieten al R­omîniei. Zicătoare a­­gricole pentru tot anul, în Franţa. Redu­cerea pe jumătate a transportului la că­ile ferate pentru membrii societate­ a­­cvicultorilor din Franţa, C. C. D. Sfaturi Diverşi. Buletin comercial. Bibliografii. Miscellanea. Duşmanii albinelor. Două mijloace de ucis omizile. Cauzele pleşu­­viei sau cheliei. Relele vălului. Baluri de gunoi cari nu sufăr de tăciune. Gospodăria în Ungaria. Compil.—Rubrica Săteanului. Fără economie nu-i bună stare. Econom. Ce mânîncă bolnavul. Doctor. — Ilustra­­ţiuni. Manevrele regale din B.S­ărat. lnaintea defilării de la 30 Septembrie 1901. Tribuna oficială. Inaugurarea, bustului lui M. Kogălniceanu, în parcul municipal din Galaţi, la 17 octombrie 1893. Doctorul Baron Arnold de Frege-Welissien.—Caste­­lul din mijlocul parcului de la Abm­aun­dorf. Partea glumeaţă. Manualul fochistu­lui aeroteufului (10 figuri) cu explicaţie. A apărut și se află de vânzare la toate libră­riile și depozitele de ziare Almanachot Adeveruld­ PE 1902 PREŢUL 1 LEU p'"r*"v** 'w yyry wvtvtftfwwwwwww* I MILITARE Cazul examenului de maior în armată.— Se vorbeşte că la’ministerul de război şi, se studiază cestiunea modi­ficare! examenului de capacitate pentru gradul de maior. Se zice chiar că modificarea de căpe­­tenie ar consta in aceea ca comisiunele de examinare să fie tot pe arme, dar să fie permanente. Nu putem şti în mod precis modul de a vedea, al acelora ce sunt numiţi a modifica legea, dar este bine să se ştie inconvenientele actualei legi şi nemulţu­mirea ce ea a stirnit in rindurile oştire­. Aşa, in mod general, modul cum se face examinarea căpitanilor de toate ar­mele astă­zi, este neegală pentru can­didaţi şi aceasta pentru motivul că a­­fară de preşedintele comisiunei care este permanent, ceî­l­alţi membrii va­riază în fie­ care corp de armată— ceea ce face ca in unele corpuri de armată candidaţii mai slabi să reuşească la exa­men dacă membrii comisiunei sint mai indulgenţi, pe cînd in corpurile de ar­mată unde membrii sint mai severi, candidaţi mai tari, sint expuşi a fi res­pinşi. Şi deşi unii pot pretinde că membrii comisiunilor urmind a fi schimbaţi in fie­care an, avantagiile şi inconvenien­tele semnalate pot fi întru cit­va neu­tralizate, totuşi punerea pe tabloul de înaintare, facindu-se după recomandaţia şefilor erarhici, de multe ori se va în­tâmpla ca ofiţerii mai slabi ca instrucţie să ia Înaintea altora mai tari, şi să le treacă înainte cu 2, 3 ori şi 4 ani, ceea ce in ierarhia militară este mult, şi pot zice chiar foarte mult! Dar unde inconvenientul şi nedrep­tatea poate fi mai flagrantă este pentru armele artileriei şi cavaleriei, unde pre­şedinţii concisiunilor fiind de drept in­spectori generali ai acestor arme, ei nu se mai schimbă de loc, iar membrii co­­misiunilor fiind ofiţeri din armele pe cari a­dinşii au a le inspecta în fie­care an, sunt mai mult de­cit ori­care alţii supuşi a intra în vederile acestor pre­şedinţi permanenţi, căci alt­fel dacă ar voi să facă acte de independenţă contra acestor preşedinţi, tot pe a lor spinare îşi joacă viitorul. Aci mai mult ca la infanterie nu pot reuşi la examen de­cit aceia cari sint bine văzuţi de aceşti inspectori, şi în nici un caz unul din acei ce nu sint agreaţi de ei, ori­care ar fi bunele intenţiuni ale membrilor comisiunei. Şi aceasta e cu atit mai uşor in ar­tileria şi cavalerie, cu cit candidaţii sint in genere­ puţini la număr în fie­care an, şi toţi— dar toţi fără excepţie—cu­noscuţi de inspectori cari le cunosc şi scrisul. Pentru a se putea pune la adăpost pe viitor, candidaţii tuturor armelor, de inconvenientele ce prezintă comisiunile actuale de examinare, credem că ar fi mult mai drept, a se reveni la ve­chiul mod de examinare, numindu-se o singură comisiune pentru toate armele avînd acelaş preşedinte— în general— şi ca membrii­­ colonei ori locotenenţi colonei din fie­care armă, iar pentru ar­tilerie şi cavalerie să fie doi membrii din urma candidatului, în locul unuia din ceil’alţî membrii mai noi în grad. Cu modul,acesta imparţialitatea comisi­unei va fi mai mare şi candidatul mai sigur de cit este astă­zî. Un est», activ. (Primim cu plăcere spre publicare de la d-nii ofiţeri ştiri privitoare la această rubrică. De asemenea şi in­­formaţiuni asupra evenimentelor pe­­trecute la garnizoane, ca marşuri, i­nspecţiuni, conferinţe etc). ACTUALITATI Mercuri seara începe la Operă o serie de serbări artistice : diva Darclée rea­pare înaintea noastră, după ce ne-a făcut cîţi­va ani să-i ducem dorul. Intrarea tri­umfală şi-o va face cu Traviata. Darclée e una din gloriile noastre na­ţionale , născută la Bucureşti, după ce şi-a făcut studiile clasice la Viena, a stu­diat mai tirziu­ cîntul la Paris cu cei mai iluştri profesori. A debutat la opera din Paris în „Ro­meo şi Julietta“ şi de atunci reputaţia ei a mers crescînd, aşa că azi e citată ca o celebritate universală. Da astă dată o vom vedea şi în trei creaţiuni noui: Manon, Mimi din Bohema și Tosca, în care a repurtat triumfuri cu totul extraordinare. Dar d­e« 2 Spre Atena*­ ... Se luminase de ziuă, iar pe de­a­­supra apei, o ceafă deasă impediea pri­virile să poată distinge ceva de jur împrejur. Dar cu cit lumina devenia mai puternică o vedeam dispărînd in depărtare, desvelind în urm­ă-i aceleași tablouri pe care le văzusem în splen­didul Bosfor. Soarele se înălţa de pe o culme ca o lumină de jeratic, intinzind de la Scutari pina la noi o punte aurie de lumină. Razele sale cădeau­ grămadă pe cite un acoperiş de casă din Pera sau din Stambul, îmbrăcindu-le într’o zăle de văpae aurie. Apusurile și răsăriturile de soare din Constantinopole sunt vestite prin aceste contraste isbitoare pe care le dau ochi­lor să le vază. Portul îşi luase mişcarea obicinuită, cu diferitele lor mărfuri, zecile de lun­tri din nou începură să ne înconjoare , aşa că de jur imprejur era ca un mare magazin cu fel de fel de necesităţi de vînzare. La 10 ore se ridică ancora şi porni­răm, făcînd ocol Cornului de aur. Ace­eaşi defilare incîntătoare se prezintă vederei in tot parcursul strîmtoreî, pinâ intrarăm in Marea de Marmara­înaintăm spre un orizont nevăzut, pe cînd în lături malurile european şi asia­tic se vedea cînd palide, cînd îndestul de dar in apropierea noastră. Insulele princi­­pelu­i. a. se zăresc in depărtare cu con­turul lor ascuţit şi neregulat......După un drum de 10 ore intrarăm în Dardanele în dreptul oraşului Galipoli, aşezat pe ma-­ iul european într’o lungă deschizătură care formează portul. Marea e atit de lină că ne da aparenta plutire! pe un lac. Inoptase; nimic in jur nu se mai putea observa; in uitam sub un cer în­tunecat, pe cînd liniștea și somnul înlo­cuia sgomotul de pe bord. • După o noapte întreagă de mers, zori! zilei se arătară în dreptul insulei Lem­nos şi cu cit înaintam, cu atit se des­­chideau înaintea noastră noi vederi. In­sula Lesbos, Skiros etc. rind pe rind se arătară vedere­ din distanţă în distanţă, pietroase şi lipsite cu desăvârşire de ve­getaţie. La­ orizont începuse să se ridice ca o urmă prăfuită conturul neregulat a două ţărmuri, iar în miezul zilei ne apropia­­răm de ele. Erau insulei Andros şi Eu­­bea care formează între ele strivitoarea Cornului de Aur, renumită prin faptul că acolo Marea tot-d’eauna e de o ner­vozitate dusă pină la exces; de aceea am fost prevestiţi că acolo nu s’ar putea întimpla răul de mare. Deşi trecusem marea timp de două zile, nimeni nu-i căpătase fiind­că insă şi Marea Neagră care de obicei, în a­­ceste luni e foarte agitată a fost de un calm exemplar. La mijlocul zilei trecurăm strîmtoarea şi-acum luarăm o direcţie nord-vestică spre golful Aticei, după ce făcurăm un mare ocol insulei Eubea (Negroponte) și a cîtor­va mai mici insule care păreau mai mult nişte spărturi de stincă. Era ora patru şi Pireul nu se vedea. Ia depărtare se arăta un bastiment. Toată lumea se mișca cu vioiciune. Zgo­motul deveni intens. Unii priveau ca binoclurile să-l poată zări mai bine, de­oare­ce se zicea că grecii ne vor eşi înainte. 1) Vezi Adevărul din 3 Ianuarie 1902. începuse să se distingă din ce în ce mai bine drapelele, iar pe catarg fîlfiia drapelul romineac. Ura.... Ura se auzea de pretutindeni; d­­­in curind veni decepţia, căci nu era de­cit un vapor de comerţ care plecind spre Constantinopole ridicase pavilionul romin ca atenţiune pentru excursioniş­tii romíni.. Ocolirăm o ultimă insulă şi se zări alt bestiment. Acesta era împodo­bit cu zeci de drapele rom­îne şi gre­ceşti. Se apropie el şi un altul se arătă. De departe auzeam muzica militară intonind „Deşteaptă-te romîne», pe bord era un delir de entuziasm, o parte cînta imnul grec iar ceî-l­altî strigau: «zito: Elas». Ne apropiarăm­ pe el o mare de capele. Sute de draperise filfiiau în aer. Din nou alte două vapoare veneau spre noi. In curînd fuserăm înconjuraţi de şease, şi alte 2 de rasboiui trageau sal­ve de tunuri. Entusiazmul era de nedescris: mii de glasuri se amestecau cu zgomotul mărei. «Trăiască Romînia» zita: Elas, sburau din vapor în vapor; muzicele cintau şi peste tot plutea o zi albastră și plină de soare. Parcul, Athena acum se vedeau bine așezate pe niște coline, se întindeau pînă în marginea mărei intr’o panoramă su­perbă pe care nu o vom uita vre­odată. Bastimentul nostru se opri. Unul din­tre bastimentele grecești veni cit se putu mai aproape de noi. Comitetul de recepţiune grec, trecu pe bastimentul nostru unde se ţinură discursuri şi se făcură recomandaţiile. Cu toţii înaintarăm in portul Pireu care e aşezat după o mică peninsulă stincoasă. In port o mare de capete îşi înălţau pălăriile; bastimentele din port cu sire­nele lor răguşite şuerau de-ţî luau auzul iar din mii de piepturi se înălţa în aer: „Trăiască Rominia“. Noi de pe bord cu lacrimale in ochi, tremurînd de emoţiune priveam acest spectacol unic in analele istoriei şi des­pre care se va vorbi o dată ca despre ceva fenomenal. Bastimentul ancoră. Toată lumea ne coborîrăm in luntru­ şi apoi înaintarăm la cheie. După obişnuitele discursuri plecarăm prin mijlocul enormei mulţimi cari baricadase drumul, să mergem la gară, spre a lua trenul pentru Athena. De la ferestre de prin balcoane şi din toate părţile ni se aruncau flori şi eram intîmpinaţi cu­ bine aţi venit. De-a lungul drumului pînă la Athena a fost o trecere triumfală, in gara Athe­nei care e subterană am fost întîmpi­­nafi de autorităţi şi de studenţi. Gara e de o simplicitate exemplară. După discursuri, suirăm scările eşind in stradă. Aci Athena revărsase o spuză de oameni. De pretutindeni năvăleau m­ii şi mii­, iar balcoanele, ferestrele, erau înţesate de frumoasele athenience al căror port clasic şi original atit de mult m’a fascinat. Pe străzi care erau splendid împodo­bite şi luminate înaintarăm pe sub ar­curi de triumf pină la Mitropolie, unde mitropolitul şi clerul mitropolitan in frumoasa şi marea catedrală sluji un Te-Deum urîndu-ne bună venire... N. Bosniei Paraschivescu porumb este calmă; pentru orz vinză­­torii sint mai declinaţi, iar pentru ovăz tendinţa e ferm dar neactivă. Buda-Pesta notes­ta pentru grin 5 heler iu scădere, secara 4 heler, ovăz 4 heler, şi porumbul 6 heler tot iu scă­dere. * In piaţa noastră trataţiunile în grine urmează cu animaţie, insă fără de nici un rezultat, de­oare­ce vinzătorii işî menţin pretenţiunile urcate. Timpul frumos şi geros ;­ern noapte gerul a fost foarte tare și există temere că rapița să nu fi suferit deja din cauza gerului, Pr. MEMENITO — Duminică 13 Ianuarie — — TEATRUL NAŢIONAL. — ora 2 p. m. Tom­a, Necredinciosul, lo­calizare în 3 acte de d. Paul Gusty. ora 8 seara, pentru a 4-a oară : Călătoria Lizeteî de Chivot şi Duru. Muzica de Vasseur. Teatru Lyric . Ultima reprezentaţie a operetei germane: Orfei în­­­­nfern de Offenbach. Ateneul Romín. — Expoziţia de pic­tură Grigorescu. Pasagiul romín. Expoziţia de pictu­ră N. Vermont. Sala Mitică Georgescu.—Cunoscutul artist I. Th. Dumitrescu. Sala Edison.—Baluri mascate de 3 ori pe săptămîna Marţi, Joi şi Duminică. Sala Dacia.—Baluri mascate de trei ori pe săp­tămînă: Lunea, Mercurea şi Vinerea. Berăria Triumf: Orchestră. Berăra Hotel de France : Or­chestra naţională, sub conducerea violo­nistului Cercel. Bereria Tîrful cu dor.— Orchestra naţională. Sala Peleş .—Teatru de varietăţi. CEREALE Bucureşti 12 Ianuarie Cursurile sosite pe ziua de astăzi ne aduc ştiri mai bune ca eri notînd pre­ţurile grinelor in urcare. La New-York griul notează cu ’/s cents în urcare pe disponibil şi 3/g cents pe termen, porumbul este neschimbat, ten­dinţa însă e fermă. La Chicago griul notează cu */8 cents in urcare asupra dispoziţiunilor reacţi­onare iar la porumb cu 10­ cents în ur­care asupra acoperirilor din partea bai­­siştilor. La Berlin griul notează în scădere cu 50 pfeningi, secara e neschimbată iar porumbul cu 25 pfeningi în scădere. La Londra tendinţa pentru griu şi INFORMATIi Putem afirma din sursa cea mal autorizată că d. Ferechide nu va mai lua portofoliul in­ternelor. In schimb d. Vasile Lascar, care are asigurat tot concursul tinerime! generoase, va intra In Cabinet și va lua d-sa mi­nisterul de interne. Prin noul budget al ministerului de domenii, s’a hotărît ca să se dea în arendă sau să se vîndă, pepinie­rele statului: Ciuperceni, Goleşti-Bade, Boto­şani şi Urlaţi, din spirit de econo­mie. Pentru complectarea şi mărirea par­cului Bibescu, trebuincios oraşului Cra­iova, d. ministru de razboi, a fost au­torizat să presinte camerelor un proect de lege prin care să fie autorizat a ceda primăriei Graiova, terenul intrat pe coasta dreaptă a scursoarei numită­ Va­lea Fetei, din spatele cazarmeî de ar­tilerie, depositul de furaje și cazarma călărașilor, în schimbul unui alt teren, ce comuna se autoriză a ceda ministe­rului de războifi, precum şi construc­­ţiunea in spesele sale a unei împrej­muiri de lemn, care să despartă parcul de­ terenul rămas administraţiuneî răz­­boiluî. Primăria Capitalei a înaintat direc­ţiune tramvaelor o adresă prin care ii pune în vedere ca pentru înlăturarea deselor acidente să ia următoarele mă­suri : 1) Vizitiii să modereze iuțeala la curbe. 2) Să se închidă la toate vagoanele intrările la platforme prin portițe cari să nu se poată deschide de pasageri, exceptind una de la platforma din napol situată în partea exterioară a li­niilor. D. Grigore Dianu, directorul general al închisorilor, s-a înapoiat din inspecţia pe care a făcut-o închisorilor din Iaşi, Roman şi Pingăraţi. Astăzi se va ţine la ministerul de in­terne adunarea generală a societăţei de economie a funcţionarilor acestui mi­nister. Poliţia noastră de la Ungheni a ares­tat ori pe o d-nă anume Mathilde Ve­­rnat care voia să intre in ţară cu un paşaport expirat, eliberat de consulul francez din Iaşi. D-sa pretindea că se reîntoarce dintr’un lung voiaj făcut în Asia. Această d-nă inspirind oare*care bă­nueli autorităţeî noastre, s’a avizat au­torităţile ruseşti din Unghenii Ruşi de­spre arestarea ei. Pare că poliţia se află în faţa unei nihiliste implicată intr’o afacere po­litică. In acest caz insă e ştiut că nu se pot face extrădări pentru motive politice. La 14 Ianuarie d. St. Cesianu, mare proprietar, va ţine la societatea marilor agricultori o conferinţă despre organiza­rea practică a sindicatelor agricole şi a caselor de credit mutual. La 15 ianuarie va avea loc adunarea generală a societăţii şi alegerea comite­tului, iar seara un banchet la care va fi invitată şi presa. Iată reducerile pe cari diferite mi­nistere le au făcut in budgetul lor pen­tru exerciţiul viitor: La ministerul de razboiu s’au făcut reduceri de 600.000 lei, la domenii 67. 000 lei, la finanţe 505.000 lei, la lucrări publice 200.000 lei, la interne 100.000 lei Totalul economiilor realizate in noul budget e de 3.200.000 lei, în care sumă intră şi un milion reducere făcută la căile ferate. In viitoarele şedinţe, consiliul sanitar superior va discuta asupra măsurilor ce sunt de luat contra prostituţiei clandes­tine, care in ultimul timp a luat un mare avint în Capitală. In şedinţa de aseară a consiliului sa­nitar superior, s’a discutat asupra rapor­tului medicului şef al Capitalei cu pri­vire la întinderea febrei tifoide din cauza consumare! stridiilor aduse de la Con­­stantinopol. S’a decis ca să se ia probe de stridii puse în vînzare de comercianţi şi să se analizeze la institutul chimic al statu­lui. In caz dacă se vor găsi că conţin microbul tifosului, se va interzice de­bitarea lor. Din clasa anului 1903 se vor chema sub drapel 22000 tineri, destinaţi unită­ţilor permanente ale escadroanelor cu schimbul 300 tineri pentru cavalerie cu schimbul, precum şi 500 tineri pentru marina militară. Camera de punere sub acuzare a respins ori cererea de punere in liber­tate pe cauţiunea d-lui G. Miclescu, fostul director al soc. „Unirea“. Azi se vor face la direcţiunea tran­­­suelor experienţe CU «a­­psist 4« cu­rind inventat şi care adaptat la vagoa­nele de tramvaie, va impedeca pe viitor ori­ce accident nenorocit. Aparatul funcţionează deja la vagoa­nele de tramvaie din Zurich. La aceste experienţe vor asista dele­gaţi ai primăriei şi d. Davidescu, directorul serviciului technic al co­munei. Comuna Brăila a­ fost autorizată să intenteze proces casei Hellios pentru resilierea contractului pentru concesiu­nea tramvaiului electric din acel oraş şi să ceară daune interese pentru pagu­bele causate comunei din neîndeplinirea obligaţiunilor luate prin acel contract. Ministerul de razboiu a fost autorizat ca pentru trebuinţele incălţămintelor mi­litare, să comande : Societăţei de furnituri militare pre­darea a 24.487 garnituri de talpă croită gata pe preţ de 5 lei şi 09 bani garni­tura, sau in total lei 124.638 bani 80. Să se cumpere prin bună Învoială de La d. Gr. Alexandrescu 5000 kilograme talpă, pe preţ de 3 lei 80 kgr., sau in total lei 19.000. Ast­fel se adevereşte ştirea, pe care dintr’un sentiment de patriotism n’am voit s’o dăm cum au dat’o alte ziare, că soldaţii sunt lipsiţi de îmbrăcăminte şi încălţăminte. D. Cristache Gorciu a fos numit archi­­var la prefectura judeţului Covurluiu. S-a aprobat furnizarea prin bună învo­ială a unor cantităţi de conserve, cu preţul de 82 bani raţia, şi anume: De la D. Oroveanu 16000 raţii, de la fraţii Staicovici 45000 raţii, de la d. Eco­nomii 45000 raţii, de la d-na Buras 15000 raţii. Următoarele posturi de medici veteri­nari comunali sunt vacante : La Caracal, Dorohoia, Mizil, R.­Vâlcea, R. de Vede, T. Măgurele, Iaşi (abator) şi Sulina. Mai sunt vacante locurile de ajutori de veterinari de judeţe de la Urlaţi, Calafat, Ostrov şi trei posturi de veterinari de des­părţiri din zona preventivă dinspre Bul­garia. Reman­iare Ni s’a adus ori următoarea in­formaţie : Consiliul inspectorilor technic care s’a întrunit azi la ministerul de lu­crări publica a hotărît a doua sa întrunire pentru ziua de 22 ianuarie cînd se crede că va putea lucra cu noul ministru al a­­cestui departament. Am căutat să aflăm rostul acestei informaţiuni şi iată ce putem co­munica : La ministerul lucrărilor publice nu mai e mister că în cel maî scurt timp, d. Ionel Brătianu va părăsi acest departament, însuși ministrul nu prea ascunde acest fapt. N­ii ceea ce privește succeso­rul d-sale, se asigură in cer­curile amice d-luî Brătianu că la ministerul lucrărilor pu­blice va veni d. Alexandru Djuvara, impus de d. Eugeniu Stătescu. D. Brătianu e dispus a primi de succesor un partizan al d-lui Stătescu, pentru a dovedi aces­tuia că nici partizanul sau nu se va putea atinge de citadela inginerilor de la C. F. pe care d. Eugeniu Stătescu a atacat’o într’o Întrunire a majorităților parlamentare. *! A it 'fa A et n't ift-A .n. , it--f- f- fa- MOM ILUSTRATA No. 2 apărută astăzi 12 Ianuarie cuprinde pe lingă numeroase ilustrari splendide, şi următorul sumar : Cronica Modei de Laura. Lucrul Manual. Explicarea Gravurelor. Durere ascunsă (urmare). Binele şi răul ce se spune demn femei. Iarna de Jean Moscova. Noutăţi. Sfaturi de Sa- Ba". Reţete practice. Supliment gratuit: Tiparul unui Bolerou Irma croit în mărime naturală. Abonament pe 6 luni Lei D­i­n 1 an „ 10 Administraţia str. Sărindar­u Legea portăreilor Suntem în măsură de a complecta a­­rmănuntele pe cari le-am dat cu privire la legea de organizaţie a corpurilor por­tăreilor de pe lingă Curţi şi tribunale, care a fost depusă alaltăeri pe biroul Senatului de către d. Stoicescu, minis­trul justiţiei. Portăreii vor avea pe viitor caracte­rul funcţionarilor publici, fiind asimilaţi cu magistraţii din primul grad al scă­­rei ierarchice. Vor avea leafă fixă şi drept la pensie. Corpul portăreilor va fi compus din două clase de portărei, după importanţa tribunalelor pe lingă care funcţionează aceştia. Tribunalele de Brăila, Govurlui, Dolj, Iaşi, Ilfov, Mehedinţi, Prahova, Putna, Vlaşca şi Argeş vor avea portă­rei de prima clasă , cele­l­alte, portărei de clasa doua. Adevér. rulTVvii­iiii im............................. Şeful portăreilor de prima clasă va avea 300 lei pe lună; portăreii de prima clasă 250 lei; şeful portăreilor de clasa 2-a 250 fr. pe lună; portăreii de a doua clasă 200 lei pe lună. Corpurile LegleiST CAMERA Şedinţa de la 12 Ianuarie 1902 Şedinţa se deschide la orele 2 p. ia. sub preşedinţia d lui M. Ferechide. Prezenţi 115 d­ni deputaţi. Pe banca ministerială: d. Spiru Haret. D. lonescu cere tinerimei din Cameră sâ-î dea ascultare. Anunţă o interpelare întregului guvern, daca legile ce se fac sint In conformitate cu art. 107 şi 171 din Constituţie care prevăd descentra­lizarea administrativă. Se pune la vot legea case! bisence! în total şi se adoptă cu 81 voturi fiind contra 13. Se recunoaşte calitatea de persoană morală societăţii „Ajutorul“ din Pi­teşti. Se votează mai multe proecte de lege de interes local. D. Bălănescu interpelează pe mi­nistrul lucrărilor publice cu privire la lucrările din canalul sfintul Gheorghe din portul Giurgiu. întreabă pe d. mi­­nistru care e opinia d-sale care pusă in practică să impedice periclitarea basonu­­lui portului. D. Ionel I. C. Brătianu spune cfi are cea mai mare dorință de a salva portul Giurgiu. Cînd s’a­u început lu­crările portului Giurgiu, cari au costat aproape 6 milioane lei, cursul Dunărei era altul de cit cel actual. Din cauză că malul opus e străin, nu se pot lua toate măsurile de rigoare. Dunărea are tendinţa de a se strămuta spre Bulgaria. întreţinerea canalului costă a­­proape cit sunt veniturile portului Giur­giu. Mijloace mai eroice nu se pot în­trebuinţa, fiind prea costisitoare şi tre­buind să interesăm in acest scop" ma­luri străine. Propune soluţunea că în­cărcările şi descărcările p­entru portul Giurgiu să se facă in altă parte de cit acum, adică nu în canal. Cind nivelul apei va fi suficient, se vor face operaţi­unile în canal cu actualele instalaţiunî; la caz contrar se vor face Intr’un" port mare provizoriu la braţul cel mare al Dunărei. D. Bălănescu se declară satisfăcut. D. Niculae lonescu cere cuvintul. Se cere închiderea discuţiei. D. lonescu vorbeşte contra închiderea discuţiei şi întreabă pe cine consultă d. ministru cînd face asemenea lucrări mari. Discuţia se închide. Se votează indigenatul d-lor Panait Panaş, Periele Antóniade, Ludovic Ren­zel şi Wilhelm Arendt şi recunoaşterea d-lui Dumitru Radu Chiţu. Şedința se ridică la ora 3 tura. SENATIUL Şedinţa de la 12 Ianuarie 1902 Şedinţa se deschide la orele 3 şi 45 m. sub preşedinţia d-lui M. Sirina." Prezenţi 83 d­ni senatori. Se fac formalităţile obicinuite. Pe banca ministerială d. ministru Const. Stoicescu. D. d-l Păltineanu spune că in urma cererei ce a făcut, i s’a pus la dispozi­ţie numai dosarul afacerea Steiner. Roagă să i se pună la­­dispoziţie şi dosarul dramei din strada Uranus, care a fost tranşată de Curtea de casaţia încă de la 19 Decembrie. Mai roagă să i se pună la dispoziţia dosarul anchetei asupra marfei“lui luia C. Albulescu, funcţionar la căile ferate. De asemenea roagă ca a. ministru al instrucţiunei publice să-î pună la dispo­ziţie dosarul privitor la nişte examene de capacitate, în vederea unei interpe­lări noui ce voeşte să facă. D. Const. Stoicescu, ministru al justi­ţiei cere cuvintul pentru a da unele explica­ţiunî. O-sa spune că dosarul afacerei Stei­ner l-a pus imediat la dispoziţia inter­­pelatorului, de­oare­ce afacerea e de douî ani tranşată de justiţie. Afacerea dramei din strada Uranus era însă „FOIȚA“ ZIARULUI „ADEVERUL“ 39 Cei trei mușchetari DE Alexandra Dumas Cei doi gardiști aduseră pe pri­zonier înaintea lui. La un semn­­al comisarului, se depărtară spre a nu auzi ceea ce trebuia să se vorbească. Comisarul, care pînă în acel mo­ment nu ridicase capul, se uită să vadă cu cine are a face. Acest comisar era un om foarte respingător. Avea nasul ascuţit, fruntea gal­benă sbîrcită, ochii mici, dar vii şi pătrunzători, înfăţişarea de vulpe. Capul său, peste un gît lung, se legăna întocmai ca acela al unei broaşte ţestoase cînd fugeşte gîtul afară din ţeastă. Începu să întrebe pe d. Bonasio despre numele, pronumele, vîrsta şi profesia sa. Inculpatul răspunse că se nume­şte Jacques Michel Bonasio, că e în vîrstă de cinci­zeci­­şi unul de ani, negustor mamutar retras din comerţ, şi că domiciliază în strada Fosieri No.­li.­ Comisarul atunci, în loc de a-i mai face alte întrebări, îl ţinu un mare discurs, vorbindu-i despre ce­ea­ ce se poate întîmpla unui negus­tor de rînd care se amestecă in lucruri publice. Comunică acestuia puterea şi ac­tele cardinalului,­­acest ministru in­comparabil, acest exemplu al viito­rilor miniştri, actele şi puterea lui pe care nimeni nu ar putea să le calce fără a nu fi pedepsit. După această a doua parte a dis­cursului său, aruncîndu-şi privirea sa de şoim asupra nenorocitului Bo­nasio, îl îndemnă să se gîndească bine la poziţiunea atit de critică în care se afla. Hotărîrea bietului negustor fu luată și săvîrșită: da dracului de o mie de ori minutul în care i-a venit d. Laport în casă să-l dea pe fina­­sa, și tot ast­fel blestema minutul cînd femeea[ sa, fina d-lui Laport, a fost primitâ 1»­­curte ca damă care să îngrijască de pînzeturile re­ginei. Caracterul principal al lui jupîn Bonasio era un egoism peste măsură amestecat cu o iubire de bani scîr­­boasă, trîndav și fricos ca un ie­pure. Amorul ce i-a inspirat tînâra sa femee, nu se putea lupta cu aple­cările sale. Bonasio reflectă adînc asupra ce­lor ce i se spuneau. — Dar, d-le comisar, zise el plin de umilinţă, crede-mă că cunosc destul de bine şi preţuesc mai mult ca orî­cine meritul incomparabil al eminenţei sale de care avem onoa­rea să fim guvernaţi. — Dacă e aşa ? întrebă comisarul cu un aer de îndoială; dacă e ade­vărat aceasta, cum se întîmplă ca d-ta să fii la Bastilia ? — Cum sunt, sau mai bine pen­tru ce sunt, răspunse d. Bonasio, iată ceea ce-mi este peste putinţă ca să vă spun, fpentru că nici eu singur nu ştiu; dar ceea ce pot să vă încredinţez e că nu am greşit nimic cu ştiinţă, mai ales către d. cardinal. —* Negreşit, trebue să fi săvîrşit vre­ o crimă dacă odată eşti acuzat de înaltă trădare. — De înaltă trădare ! zise Bona­sio spăimîntat, de înaltă trădare ! Dar cum se poate ca un biet ne­gustor care urăşte din suflet pe hughenoţi şi care nu poate suferi pe spanioli, să fie acuzat de înaltă tră­dare ? Gîndiţi-vă bine, d-le, una ca a­­ceasta este peste putinţă. — D-le Bonasio, zise comisarul uitîndu-se la acuzat ca şi cînd o­­chii săi cei mici aveau puterea de a citi în fundul inimei, d-le Bonasio, ai o soţie? — Da, d-le, răspunse negustorul tremurînd, simţind că aci lucrurile se cam încurcă. Adică am avut una. — Ce ai spus ? ai avut una! ce ai făcut cu dînsa dacă acuma nu mai o ai ? — Mi-au furat-o d-le. — Ți-afi furat-o ? zise comi­sarul. Ah!... Bonasio simți în această excla­mație că lucrurile se încurcă din ce in ce mai rău. — Dar știi cine e răpitorul ? — Mi se pare că-1 cunosc. — Cine este? — Gîndiţi-vă, d-le comisar, că nu indic nimic, ci numai presupun. — Pe cine presupui ? Să vedem, răspunde adevărat, d-le. D. Bonasio se găsea în cea maî mare încurcătură. Nu ştia ce să facă, să tăgădu­iască sau să mărturisească totul ? Tăgăduind tot, ar fi putut crede cineva că ştie lucruri mari pe cari le tăinueşte , mărturisind, ori­cum, arăta o bună-voinţă. Se hotărî dar a mărturisi ceea ce ştia. — Am bănuieli asupra unui om oacheş, prelung la faţă, care pare a fi un mare senior. Acela s’a ţinut în mai multe rîn­­duri după urma noastră, mi se pare, cînd îmi aşteptam soţia de la Luvru pentru a o aduce acasă. Comisarul păru, că simte oare­care mîhnire. — Dar numele său ? zise el. — O! Cit despre numele său, nici eu singur nu-l ştiu, dar dacă l’aşi întîlni vre­odată l’aşi recunoaş­te imediat, chiar dacă ar fi între o mie de oameni. Fruntea comisarului se cam poso­mori. — II vei recunoaşte dintr’o mie, zici ? continuă el. — Cred, răspunse Bonasio, care văzuse că iţele s'au încurcat de tot, cred... — Ai spus că-l cunoşti, continuă comisarul, bine dar, este destul pen­tru azi. Trebue ca înainte de a merge mai departe să înştiinţăm că cu­noști pe răpitorul femeei d-tale. — Dar nu am spus că-l cunosc ! strigă Bonasio disperat. Am spus din contră... — Duceți pe prizonierul acesta ! zise comisarul celor doi gardiști. — Unde să-l ducă ? întrebă gre­fierul. — Într’o temniță. — In care ? — O! Doamne, ori în care ar fi, destul numai ca să fie bine închisă, răspunse comisarul cu o indiferență ce îngrozi de moarte pe nenorocitul Bonasio. — Vai de mine! își zicea el, ce nenorocire pe capul meu­! Poate că femeea mea o fi săvîr­şit vre’o crimă spăimîntătoare, la care ei cred că am luat şi efi parte și voi fi fi pedepsit împreună cu dîn­sa : ea o fi spus ceva, o fi mărtu­risit că mi-a spus mie toate. Femeea e aşa de uşuratecă! Doamne ! Intr’o temniţă ori care va fi ! Iată-mă! o noapte trece num­ai de cît, şi mîna, poate,­­ spUuură­­toaul Dumnezeule ! fie-ţi milă de mine. Fără ca cei de faţă să ia în sea­mă cîtuşi de puţin ţipetele nenoro­citului Bonasio, vaete şi plînsete cu care negreşit că erau deprinşi, cei doi gardişti înhăţară pe arestaut de umeri şi îl luară, pe cînd comisarul scria cu graba cea mai mare o scri­­soare pe care grefierul o aştepta. Bonasio n’a închis de loc ochii. Nu că, îl tortura închisoarea, dar nenorocirile erau prea mari. A petrecut întreaga noapte stînd pe pat, tresărind la cel maî mic zgomot; și cînd cele d’intîi raze ale zilei străbătură­­în închisoarea lui, aurora i se păru că e acoperită cu o funestă învestmintare. Auzi de­odată sunînd broasca uşei, şi făcu o săritură de spaimă. Credea că vin să­­ ducă la eşafod; dar cînd văzu bine şi limpede, că în locul călăului pe care-l aştepta, erau comisarul şi grefierul din ziua trecută, îi venea să le sară în spi­nare. (Va urma)

Next