Adevěrul, august 1902 (Anul 15, nr. 4671-4701)

1902-08-05 / nr. 4675

Amil xV.­tto. 46TB FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU —...nmi­ — ■ ABONAMENTE ati an -yirn htnl__ Treten), in țară . . . . . 80 le 15 lei 8 lei în străinătate. 50 „ 25 . 18 , 10 bani in toată țara 15 „ „ străinătate Un număr vechili 20 bani. V. '•••, Deraierea de lingă Cernăuți:zvon despre 40 mort! OARA DE­­LA OBOR Proectul d-lu­ Delavrancea.—Haita de la moara Assan.—Ultimul proect. Cit au costat exproprierile.—Unde va fi aşezată nava.—Depozitul de mărfuri.—Expoziţia comercială şi indus­trială.—începe­rea lucrărilor.—Străzi de acces. Chestiunea construire! gareî de la Obor datează de multă vreme. Sunt mai bine de 10 ani de cind regretatul pri­mar al Capitalei a promis cetăţenilor din partea locului această îmbunătăţire. Dar promisiunea sinceră a răposatului primar—care in adevăr merita titlul de părinte al­­Capitalei—a fost întrebuin­ţată de toate partidele ca o armă de luptă politică, ca o promisiune bună înainte de alegeri, si deci realizarea ei .... —­ s a am­inat la calendele*greceşti. Sub guvernul conservator, cind d. Delavrancea era primar al Capitalei, d-sa a Utilizat iar această promi­siune. Cum insă răbdarea cetăţenilor fusese chiar atunci prea mult încercată şi coarda credulitatei lor prea întinsă, a fost nevos să se păşească la fapte. In adevăr subd. Delavrancea serviciul tech­nic al primăriei a făcut primul plan al garei de la Obor. După acest plan, gara era plasată la extremitatea bulevardului Ferdinand şi traseul pornea da la Mo­goşoaia. Acest plan însă a produs mari ne­mulţumiri printre oboreni, căci mai toţi cereai­ ca gara să se ridice in inima O­­borului, unde se află centrul comercial. Mai tîrziu­ planul a fost modificat, de­sigur după stăruinţe intere­ste, in sen­sul ca gara sâ se construiască lingă via d-luî Alex. Ionescu. Acesta chiar ceruse, bazat pe planul în cestiune, sâ­ i se per­mită a împărţi via d-sale­i loturi spre a o vinde. * Totuşi a fost o vilvă gratuită, căci planul a rămas plan şi azi încă zace în cartoanele primăriei. In timpul din urmă o mulţime­ de fa­brici s’au infiiinţat pe dist­rţ d intre Mogoşoaia şi Obor, şi in timpul din ur­mă linia ferată a fost cerută de fabrici, cari solicitau guvernului nu o gară, ci numai o linie ferată care să le poată deservi. D. Procopie Dumitrescu, cind şi-a pus candidatura la priman­at, a promis for­mal, că sub d-sa gara de la Obor se va span­za. D-sa insă nu şî-a dat seama că, ori­cit ar vroi să se ţină de cuvînt, nu Va putea, de­oare­ce ieseau banii nece­sari, fondurile primăriei fiind sleite. Au intervenit atunci fraţii Assan şi d. Jaumotte, cari au­ fabrici la Obor, și după ce au­ oferit gratuit terenurile lor pentru a se face traseul, au împrumu­tat ministerului de domenii sum­a ne­cesară, pentru a se duce linia ferată pina la cimitirul Pătrunjel, in dosul vioarei Assan,­unde s’a făcut o haltă. —Dacă cei-l’alţi proprietari cari au pro­prietăţi după noi, pină la Obor, voiesc să aibă linie ferata, să facă cum ara fă­cut noi ! ziceau d-nii Assan şi Jau­motte. Cum insă cei­l’alţi proprietari nu sunt oameni bogaţi, bine înţeles că nu sa imitat pe d-nii Assan şi aşteptai­ să fie expropriaţi.# Aci au început greutăţile pentru pri­mărie. In fine, după sforţări uriaşe, da­torite lipsei de bani şi avidităţeî unora dintre expropriaţi ce cereau sume prea mari pentru a ceda proprietăţile, expro­prierile s’au putut face aproape com­plect, dărimindu-se c­­ele de pe traseu. Astăzi terenul pe care trebue să treacă linia este complect liber, afară de două proprietăţi a căror expropriare nu s’a terminat inca, din cauza unor procese pendinte la tribunal. Relativ exproprie­rile nu au costat mult. Ele se urcă la peste 150.000 lei, in total. Parte din bani au fost deja plătiţi celor expro­priaţi. Trebue să spunem însă cu această o­­caziune că unii proprietari s’au purtat foarte nobil cu comuna, nefăcind pre­­tenţiuni mari şi chiar cedind gratuit terenuri, cum a făcut d. Popovici. * Toate proectele anterioare au fost modificate şi s’a întocmit un plan de­finitiv, care se află acum la ministerul lucrărilor publice. După acest plan, gara e aşezată acolo unde a fost cerută de cei mai mulţi d­in centrul Oborului. După cine ne-am in­format la serviciul technic al primăriei, gara va fi aşezată după pavilionul din mijlocul tîrgului Moşilor, în dreptul lui, la o distanţă de 5— 6000 metri. Mai departe, cam in dreptul grădinei Eniad, se va aşeza depoul de mărfuri al găreî, care va ocupa un loc destul de vast. Rotonda dirn centrul triguluî este vorba să fie clădită sub o formă defini­tivă şi într’insa să se facă o expoziţie permanentă industrială şi comercială in care să fie expuse specimene din toate produsele cu cari se face trafic la Obor. * Pentru ca cetăţenii de la Obor să nu pună la îndoială intenţiunile guvernului şi să nu creadă că e vorba numai să li se zmulgă iar voturile cu promisiuni false, primarul Capitalei a cerut d-lor miniştri de interne şi lucrări publice să înceapă neapărat lucrările înainte de­­ 1 Septembre. Ni se asigură că lucrările vor începe imediat după ce d-mî Pallade, Stoicescu şi Procopie Dumitrescu vor examina si­­tuaţiunea la faţa locului. Se vor face lucrările de terasament pentru prelungirea liniei de la ha­rta Assan­dina la grădina Eliade, și dacă nu se va putea face direct o gară de­finitivă, se va face de­o­cam­dată una provizorie, în paiantă. Pentru accesul carelor cu mărfuri la gară, se vor lărgi actualele alee in for­mă de bulevard, din jurul rotondei, iar cea de la spatele ei va fi prelungită. De asemenea se vor face mari lucrări de pavaje. Aci stă pînă acum chestiunea găreî de la Obor. De alt­fel ne vom mai interesa şi vom mai da amănunte in această pri­vinţă. Rep. Din fuga conSeiului Siberia In Capitală Mulţi s’au Întrebat cui se datoreşte ră­ceala ce domneşte de cîte­ va zile in Ca­pitalii. Unii au susţinut că aceasta devine din faptul că s’au răcit relaţiile cu străinătatea, do­cind cu interviewed cu ec. Mitiţă. Alţii au susţinut că răceala aceasta e rezultatul răcoritor prin cari trec diverşii prefecţi şi primari de cinci a venit dom' Pallade la ministerul de interne. Adevărata cauză a răcelii însă e pur şi simplu fabrica de ghiaţă care a înce­put a funcţiona în bala Ghica. Ea da 18 mii kgr. de ghiaţă pe ai, cari, graţie ser­viciului de distribuire a primăriei, lămli intacte în fabriofi, răspîndind un curent glacial asupra intregei Capitale. In adevăr primăria s’a gindit la un ea genial : în loc să distribue ghiaţă popu­­laţiuneî înfi­rbînt­ite, s’a pus si răcorea­scă întreaga Capitală, aşa va să nu mai fia nevoe de ghiaţă. De alt­fel noi am prezis că imediat ce primăria ne va da ghiaţă, nu vom mai a­­vea nevoe de ea ! Martor e dr. Hopites, că de trei zile bilametrul s'a cob­orît să aproape si în­gheţe lacul Cişmegiului, care n’a dat iarna trecută nici un kil de ghiaţă! Pac, proprietate­a lor, pentru construirea unei şcoale, şi care loc nu era nici propriu pentru şcoală şi nici într'o poziţiune care să satisfacă nevoile culturale ale sătenilor. Dar ce era? Prefectul judeţului care are o moşie în Maltezi a ţinut ca şcoala s’o construiască lingă mo­şia sa şi nu în comuna Stelnica unde a mai fost şcoala, unde sunt vre-o patru locuri de şcoală, proprii şi frumoase, şi unde localul ar fi în­­lesnitor copiilor locuitorilor şi din comuna Stelnkca şi din cătunul Mal­tezi. Ei, line, prefectul n’a vroit aşa, el n’a ţinut socoteală nici de nevoile locuitorilor şi nici de dispoziţiile că şcoala trebue să fie la egală distanţă. Locuitorii vâzînd acest act de sa­mavolnicie, s'au plîns în şapte rîn­­durî ministrului cerind anchetă, insă anchetă nu s’a făcut, mai ales că ancheta trebuia s'o facă însuşi îm­pricinatul... prefectul judeţului!... In faţa acestora, locuitorii au o­­pus rezistenţă autorităţei care le ră­pea în mod scandalos proprietatea şi au­ trimis din nou­ plîngere minis­trului. Prefectul însă publică prin ziare­le guvernului tot soiul de neadevă­ruri în contra locuitorilor, iar minis­trul tace şi el, nu ia nici o măsură!... Ce fel de ţară e asta, d-le minis­tru ? Prefectul judeţului are oare dreptul să facă ce vrea el, să cons­truiască şcoale lingă moşia lui şi nu acolo unde să poată fi cercetată de copiii sătenilor ? Dar asemenea scandaloase proce­­deuri nu credem să se practice nici in ţara turcească şi ne simţim datori a sprijini din toată inima legitimele plîngerî ale obştiei locuitorilor cerind suspendarea lucrărilor pină la face­rea anchetei. D. ministru de interne are dato­ria de a interveni în mod grabnic pentru a nu lăsa ca locuitorii să peardă ori­ce speranţe de dreptate şi să apuce calea rătăcirei­­ Al. Xos­escu Răscoala din Ialomiţa Trebue să trăeşti în ţara romo­­mînească pentru ca zilnic să asişti la nişte fapte săvîrşite de mulţi­ func­ţionari ai statului, fapte cari consti­­tuesc cel mai îndrăzneţ abuz de pu­tere şi în potriva cărora autoritatea superioară, ministrul de interne, nu ia nici o măsură. Vroim să vorbim de aşa zisa răs­coală din Ialomiţa. Din petiţia publicată in ziarul nos­tru de către obştia locuitorilor din comuna Stelnica-Maltezi, judeţul Ia­lomiţa, s'a putut vedea că toată pre­tinsa răscoală a locuitorilor, se re­­ducea la împotrivirea lor de a li se lua de către autoritate un loc arabil Staţiunile noastre balneare Ce staţiuni avem.—Lipsa de popula­rizare. — Necesitatea confortului. — O staţiune de viitor. — Un venit pentru stat.—Măsuri de luat. Ce staţiuni avem Este incontestabil că avem multe sta­ţiuni balneare in ţară, cari pot foarte bine rival­za au cele mai bune similare din străinătate. Aceasta o ştiui foarte mulţi oameni, cari nu se duc la băi numaî pentru a face lux şi deci nu se grăbesc a alerga imediat tocmai la Vi­­chy, la Chapelle, Kissingen, Karlsbad sau altă baie din străinătate, ei se mul­ţumesc a merge la o staţiune balneară din ţară. Lipsa de popularizare Dacă din toate staţiunile noastre bal­neare, numaî unele au ajuns să fie cu­noscute astăzi în ţară şi foarte puţine in străinătate, In special in Rusia şi statele balcanice, cari ne-ar putea fur­niza un form­idabil contingent de vizita­tori, cauza este că nu se face mai ni­­mic pentru a face cunoscute staţiunile noastre balneare. Luaţi ziarele de ori­unde şi veţi găsi că staţiuni balneare ca Reichenhall, Gleichenberg, Ems, Vichy, etc., a căror reputaţune este universală, totuşi nu se silesc a face reclamă, a se face şi mai mult cunoscute, a atrage tot mereu vizitatori noui şi a se aduce in amin­tirea celor vechi. La noi, cine îşi dă osteneală să facă cunoscută o baie? Mai ales băile de sub administraţiunea statului nu fac, nu pot face mai nimic pentru a deveni cunoscute. Necesitatea confortului Dar nu ajunge să faci reclamă. Tre­bue să şi oferi ceva omului pe care l’ai făcut să vie la staţiunea ta balneară. Înainte de toate trebue să te îngri­jeşti cu deosebire de higiena şi salubri­tatea localitate d in care se află staţiu­nea balneară. Străzile să fie curate şi stropite des, să faci ca­na­li.,a ţie, apa de baut sâ fie sănătoasă, aerul să nu fie infectat, etc. Apoi trebue să te îngrijeşti de con­fort. Hotelurile şi casele să fie mari, spaţioase, sănătoase. Parcuri bine între­ţinute şi localuri de distracţie să nu lipsească. Luminatul să nu lase nimic de dorit. Băile să fie curate şi confor­tabile, cu un cuvint, vizitatorul să nu ducă lipsă de absolut nimic. O staţiune de viitor Dacă nu iei măsurile mai sus expuse sursele pot să fie cit de bune, staţiunea balneară nu se va putea ridica. Puţină propagandă printre medici, a fost suficientă, de pildă, pentru a da un mare avînt bailor Govora, cari aparţin statului. Un public numeros s’a grăbit sâ alerge acolo,—dar oile nu’î lipsesc pentru ca să fie mulţumit! Pe zi se cer acolo 800 băi. Dar nu sint de cit 40 de cabine. De dimineaţa la 4 şi pînă tirziu seara băile trebue să funcţioneze pentru a satisface cerin­ţele publicului. Acesta mai­­poate fi mulţumit în asemenea condiţiuni ? Un venit pentru stat O staţiune balneară care merge, a­­ceasta e evident, poate deveni o resursă importantă de venituri pentru stat. Dar in cazul acesta, nici statul nu e de­cit un simplu negustor şi trebue prin ur­mare să’şi spună că, să atragi clienţi, e mult mai uşor de­cit să’l fii şi că prin urmare, dacă vrei să încasezi tot m­aî mulţi bani, trebue să şi cheltueştî. Sâ ne întoarcem la exemplul tipic al Goverel. Ei, e zadarnic. Baia aceasta nu va putea prospera dacă guvernul nu se va grăbi, nu numai să sporească numărul cabinelor de baie, ci mai ales să asi­gure vizitatorilor un oare­care confort. Dacă o asemenea staţiune rentabilă nu are o apă bună de băut, dacă sur­sele ei nu slnt incă captate, ce vrei să facă, ori­cit de simpatic şi de abil ar fi medicul conducător al băilor? Statul riscă să piardă un venit, dacă persistă în economiile de până acum. Măsuri de luat Trebue să se acorde credite pentru a se putea face cunoscute băile noastre mai bune și a le putea da acel confort care este indispensabil bolnavului care cheltuește sume considerabile pentru a-şi putea regăsi sănătatea. Apoi să se pună un sever control a­­supra hotelurilor şi birturilor. Să nu ţi se ia preţuri atit de mari, in­cit să fie mai convenabil ca să mergi la o baie din străinătate, care de­sigur că atrage—de­o­cam­dată cel puţin—mai mult pe vizitatori. Dacă se va face aceasta, atunci nu numai că statul va avea din staţiunile balneare un venit considerabil, ci cu timpul şi averea naţională se va re­simţi, căci astăzi milioane de lei ies afară din ţară, pentru că deşi avem staţiuni climaterice şi balneare de sari ne invidiază o lume intreagă, nu ştim să procedăm aşa fel în­cit locuitorii Ro­­mtniei să nu mai meargă de­cit la sta­ţiunile noastre. Gal,­blicul in interesul sănătăţeî să nu fie exploatat, şi să se impue vinzătorile de bere un control sever, luindu-se cele mai aspre măsuri contra acelora cari nesocotesc regulile igienice, expunind consumatori la diferite boaie. Ast­fel la toate berăriile se practică răul obiceiu, că resturile de bere c® rămin de prin paharele consumatorilor şi toate scursorile, se adună intr’un vas destinat pentru aceasta şi cei lacomi­­ă de ciştig, pentru a nu pierde nici „ turile, le împart prin pahare pe care su le umple deplin cu bere din butoiu şi le dau la consumatori, expunindu-i tu­ru­ro­r bolilor. Precum industriaşii au înţeles că pen­tru a se face ceva în interesul lor, nu trebue să se lase grija pe guvern şi să se agite cerind ce le trebue, tot aşa şi publicul consumator să nu se lase a fi păcălit plutind pînă şi lăturile, şi să ceară, împlinind chiar ca serviciul pen­tru distribuţia bereî să fie ţinut in mod curat şi vizibil, cum se face in toate berăriile mari din străinătate, ast­fel ca să se poată vedea cind se toarnă berea prin pahare, iar nu închis cu paravane, pentru a nu se putea observa cind se scurg toate paharele şi resturile pentru a le da consumatorilor. Teodor Bemetrescu POŞTA MICA Un licenţiaţi Botoşani.—­Adreslaţi-va cu cererea di­rect d-luî Niculescu-Telega, director la ministerul domeniilor. D-rei Alexandrina, last— Căutaţi Monitorul ofi­­cial* din luna Iulie. D-luî Pădui­tacu, Vaslui.—La librăria Aicalay, ca­lea Victoriei. Unui elev, Giurgiu. — Condiţiunile ce ştiţi au fost publicate in „Monitorul oficial1*, însă privitor la şco­­îile de meserii. D-rele Pence și Manola. — 1) Privesc pe luplini­­toare, 2) imposibilă pentru cursul primar. Aurel, Loco.— Dacă absolventul de la Handelsa­kademie are vre-un titlu din ţară care’1 scuteşte de 3 ani armat­­, numai atunci face un an. G. P., rl.Măgurele.—întrebaţi la librăria Felix Al­ean, Paris. Emil Costescu, Corabia.­­ Pentru a fi înscris la curs­a de oant© trebue să depuneţi o mică probă că aveţi voce. Faceţi petiţie între 25 August 1 Sep­tembrie. $&Ubuî cititor regulat, Loco.— La Kissingeni Hotel de Ru­ssia. D-lui lonescu-G­­irgiu.— Nu se află. N. O., Loco şi cei­l’alţi.— D. profesor dr. Babes a plecat in concediu la Budapesta, Craiova Berea în pahare D-lul director al „Adeverului* Bucureştii Am citit că fabricanţii de bere voesc a trimete ministerului un memoriu prin care să solicite cîte­va îmbunătăţiri in acest comercial, partea cea mai princi­pală fiind oftenirea acestei băuturi in interesul populaţiei muncitoare, spre a combate alcoolismul. Ideea este dintre cele mai bune, dar pînă se va ajunge la scopul dorit, fa­bricanţii de bere ar trebui să aibă in vedere şi să ia singuri iniţiativa, ca pu­ A se vedea în corpul ziaru­lui amănunte relativ la fderaiarea de lingă Cernăuţi precum şi ultimele informa­­ţiuni şi ştiri telegrafice ale nopţei. CARNETU)L MEC Epidemiile sociale Incontestabil­i , există incidente sociale cu caracter epidemic. Ast­fel sunt emi­grările: Cauzate de om­mulţire prea mare a populaţiunii, aşa că o parte nu-şi mai găseşte traiul, sau de condiţii politice defavorabile sau de perspectiva îmbogă­ţiri ele Încep în mic şi In linişte, pentru a cuprinde repede apoi mii şi mii de oa­meni, a’i buimaci, a-i face aa plece chiar cin­e nu au nici o nevoe s’o facă. In ultimul timnp s’a proclamat greva lucrătorilor din portul Brăilei. A urmat greva brutarilor din Galaţi, greva brăţă­rilor din Iaşi şi în cele din urmă le-a venit şi lăutarilor,să se pună in grevă la Brăila. Ultima grevă nu e lipsită da o notă comică, dar ea tocmai arată că acum pe timpurile acestea de căldură, cînd omul este mult mai lesne iritabil, incidentul social ce se numeşte gravă, a început să ia la noi un caracter epidemic. Incontestabil că la baza tuturor acestor greve sînt dureroase neajunsuri. Brutarii cari lucrează 18 ore din 24, lucrătorii din port­emi sînt exploataţi, lăutarii cărora li se scurtează cîştigul interzicindu-li-se cîntatul după miezul nopţeî, adică tocmai cînd începe „dorul de muzică,— suferă, îndură greu mizeria din care vor cu ori­ce preţ să iasă, dar epidemia tot epidemie este. Ca la ori-ce epidemie însă nu ajunge nici la greve să scoţi armata, să uzezi de forţa brutală, ci trebue să cauţi a re­media răul care a provocat-o, să te gîndeşti la înlăturarea mizeriei în care zac nenoro­ciţii revoltaţi. Din acest punct de vedere trebue apreciate grevele din urmă. B. Br. nBB^BBSSSBS^ DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE ;" “ x ANUNCIURÎ /*& ' -*/K\ /• bănia pagina IV Lei. ... 1 ... 1 0.50 bani /»­.­ • n 12 „ ....... 2.— B BIROURILE ZIARULUI 11 -y1Strada Sărindar -TELEFON 11 CHESTIA. ZILEI Șefii celor două mari partide istorice profită de .grelele împrejurări prin care trece patria“— pentru a'şî da în cap cu tot soiul de isprăvi­, personale ! Dezarmarea generală Propunerea ţarului.—Nota din „Daily Telegraph“.— Pacea de 30 de ani.—Primul stadiu­ ai dezarmare!—Grija ţarului.—Atitudinea Italiei.— Ideea e pe drum! Am anunţat şi am­ comentat la timp zvonul despre o dezarmare generală. To­tuşi discuţia asupra acestei chestiuni nu poate fi închisă. E foarte probabil, că nota ziarului Daily Telegraph, anunţind că ţarul va reinoi propunerea sa de dezarmare, nu e exactă. Fără îndoială, ţarul e puţin dispus să reinceapă o manifestaţie, care a avut atit de puţin răsunet, de cînd cu conferinţa de la Haga. Totuşi nu e indiferent, că acest zgo­mot a circulat prin diverse cercuri po­litice. Aceasta e un indiciu, că chesti­unea n’a dispărut de la ordinea zilei In Europa, şi că fără indoială nu va trece mult şi ea va fi pusă din cou, sub o formă sau sub alta, nu numai pentru popoare, dar chiar pentru guverne şi cercurile diplomatice. In depeşa adresată din Roma ziaru­lui Daily Telegraph era o preciziune des­tul de remarcabilă. Ea indicase, in mintea tuturor tacă acea telegramă, că ţarul nu va reproduce de astă dată sub o formă generală şi vagă propunerea sa de dezarmare, dar ‘ că va adapta-o la starea prezentă a Europei. * In realitate, de trei­zeci şi doi de ani n’a mai avut loc nici un razboi­ conti­nental european. Chiar şi puterile din Europa răsăriteană par a fi adoptat faţă de Turcia o politică deosebită. Nu mai a vorba, ca Turcia să fie dezmembrată, ci din contra protejată. Ast­fel, pe con­tinentul european pacea pare asigurată. Atenţia Europei e atrasă mai mult In a­­fară *de cit în interior. Deci să luăm lucrurile aşa cum slnt ast­fel. Ajunge, ca Europa actuală să dispue de destule forţe militare pentru a susţine expansiunea sa In Africa şi în Asia ; ea nu are nevoe de armate continentale şi facind rezervă pentru ceea ce e necesar «pentru menţinerea ordine! interioarei», ea poate să-şi licen-,­ţieze armatele sale coloniale. Iată planul pa care Daily Telegraph îl atribue ţarului.H* In ziua în care naţiunile Europei vor renunţa la armatele cari au ca pretext politica continentală, in ziua, in care ele nu vor reţine de­cit forţele necesare pentru politica colonială sau pentru «poliţie», Europa va fi uşurată de o mare­ parte din povara care o apasă. Acesta va fi primul stadiu al dezar­­mărei şi dezarmarea -i complectă se va produce atunci, cind o politică colonială mai coerentă, mai prudentă şi mai o­­meneascâ se va fi substituit spiritului de brutalitate, care degradează astăzi ac­ţiunea europeană în lume, şi cînd pro­gresul justiţiei sociale va fi dispensat clasele privilegiate de a pune strajă în jurul privilegiilor lor. * Fără indoială, nota din „Daily Tele­graph“ nu justifică o decisie precisă şi fermă a ţarului, dar ea e fără îndoială ecoul preocupaţiunilor acestuia. Ţarul e de­sigur tulburat de profunda agitaţie interioară a imperiului sait. Ţăranii suferă şi se revoltă; studenţii alături de lucrători cer reforme ; noua dezvol­tare capitalistă şi industrială agravează râul, de care suferă populaţiile rurale, şi dacă ele sunt împovărate de impozit, in momentul d in care proprietatea colec­tivă a comunelor începe a se disolva, ele pot fi aduse la disperare şi poate chiar la revoluţie. Dar cum să se uşureze starea ţăra­nilor, cum să se fae din impozite, cum să se evite sau cel puţin să se îndul­cească criza politică şi socială, care sa­ anunţă, dacă imperiul rus e obligat să­­­facă faţă tot­odată cheltuelilor enorme,­ pe cari le antrenează evoluţia sa indus­trială şi enormelor cheltueli militare. Dacă e adevărat, că ţarul Nicolae, pre­ocupat de viitor, s’a pus să studieze «chestia socială» şi dacă el s’a adresat intr’un mod cam naiv unui librar din Leipzig, atunci toate lecturile şi toate reflexiile sale trebue să-l conducă la aceeaşi concluzie : aceea, că el nu va putea evita zguduituri violente, de cit uşurind sarcinile de pe umerii popo­rului, şi că nu va putea micşora sar­cinile poporului de cit reducind ch­el­­tuelile militare. Să fie acesta un re­flex pierdut, care apare in nota din Daily Telegraph ?...• E curios, că această depeşă vine din Roma, îşi are oare ea originea in cer­curile diplomatice italiene? E adevărat, că Italia vrea să-şi mărească influenţa sa in Albania, dar prin rmjioace paci­fice. Rivalitatea de influenţă dintre Ita­lia şi Austria in aceste regiuni se poate rezolva prin compromisuri. Prin adesiunea ei la triplice, Italia e a­­siguratâ împotriva unei lovituri din acea­stă parte şi prin înţelegerea sa recentă cu­­ Franţa, ea n’are nici o grijă din partea Alpilor, de­sigur, că ea a încetat sâ se mai teamă, că Franţa cedind sugestiei clericalilor, va interveni să restabilească puterea temporală a papei. Ea ştie, că nimenî nu va vedea cu un och­i gelos şi neîncrezător, progresele sale in Medi­­teranea. Dacă e de eî vre-un popor, pentru care întreţinerea unei armate mari să fie o inutilitate scumpă, apoi acesta e de­sigur poporul italian. Şi el ar avea un inte­res vital, ca să poată întrebuinţa pentru lucrări publice şi opere industriale su- P­OEZII de D. KARR Ave Marin! Mult iubirea noastră în toamna o­stenită, Cu mina tremurîndă sâ-I aprindem făclia. Să suspinăm ca frunza ce cade ’n­galbenită: Ave Maria ! Culege-I crisanteme din sera părăsită. Petalele ce plouă întind melancolia Și plîng cu lacrimi calde pe moarta adormită : Ave Maria ! In inima mea sapă-i o groapă cit de adîneâ. S’o uit, să nu mă prindă vre-odată nostalgia, De­asupra el uitarea aşterne-o ca o stincă Ave Maria! Naiada Naiada asta, tu nu ştii, Ne ispiteşte ’n fie­care seară Cînd capul meu pe piept îl ţii Sub luna cu zîmbirî de ceară. Din lac răsare înegrită De vremuri triste şi de ploi, Cascada ’n pîntece palpită Dar ochii-i sînt mereu la noi. Ascult’o cum suspină ’n fie­care seară Pe lingă ea cînd trecem mină ’n mină Naiada 'şi aminteşte iară De dragostea-i din lumea cea pâgînă. Cintec­elia Am băut din gura sclavei Vin de aur, parfumat, Şi-am dormit apoi pe sinu­î, Sân în marmură sculptat. Sclava azi de apriuri doarme Sub un şir de chyparoşi; Umpleţi amforile iară, Voia să ’l uit dinţii frumoşi. Hamlet Cavaler în negre haine, Palid ca şi luna moartă, Ce turburătoare taine, Ce melancolii te poartă Printre ziduri ruinate Cu zîmbirî de hărei uscate ? Sub albeţile de lună Abunii sínt de sidef. Ce armuri sonor răsună ? Umbră prinde relief... E strigoi ? e spirit rău­ ? Tatăl tău !.. E tatăl tău !.. Palidul Hamlet deschide Ochii mari peste măsură. Buzele i sínt livide, Vorba s’a ’necat în gură! Umbra i-a şoptit misterul. De mînie prinde ferul. Spada străluceşte ’n vini Dar s’abata la picioare. Fişier­ din tristul cînt, Murmure şopotitoare Pribegind pe la ureche i-au adus tristeţea vechie. Şi sub razele de lună Vede-un fiu suspinator Pe Ofelia nebună, Legănînd’o adormitor Ca pe o lebădă în vis, Visul lui plutea spre abis... Cînd din ziduri dimineaţa Se ridică in nori de fum Şi ’n rotogoale ceaţa Către mare ’şi face drum, Sub sinistrul parapet Zăcea mort bietul Hamlet. Rivalităţi Una blondă, blond Narcis ; Ochi de ape, păr de vis. Alta brună , doi tăciuni Ard în ochii ei nebuni. Braţe fine de pastel A ’ntins blonda către el. Braţe calde, sau aprins Către el bruna a­’ntins A rămas nedumerit, Către bruna­ a pornit. Bruna caldă, nerv­ şi sînge Intre sînu’i alb îl strînge. De plăcere se ’nfioară Ea-l sărută, dar l’omoară. Cînd Narcisul abătut Plînge visul lui pierdut. Amin! De acuma imib­ră smintită, Cufundă-te ’n uitări deplin. Ea este o roză veştejită Care ’n mocirlă azvîrlită Agonizează ’ntr’un suspin! Amin! Nu mai zvîcni de acum într’una Simţind al geloziei chin Cînd ea te sugruma, nebuna! Voi împletiţi umil cununa Ce morţilor li se cuvin : Amin! Mori, inimă, de­şi sînt viu unvâlve-te 'n voal de spleen. Iar pieptu-mi palid straveziu Va fi prietenos sicriu Pe care visele se ’nchin! Pe dună Amin! Scîntee sticloasa dună Sub văpăile de stele Şi sub lacrime de lună. In nuanţe care mint Se sfîşie în dantele Ape de-aur şi de argint. Zboară cu aripi lucitoare Fluturi mari — albă nălucă — Sînt corăbii călătoare! Uită gîndurile grele Chinuit de dor de ducă Zboară, suflete, cu ele! Să te perzi pe neaşteptate Unde cerul se abate Peste apele ’nstelate. Bolnav Mi-e sufletul bolnav, o ştii, II chinuesc melancolii Adînci, şi doruri ne ’nţelese In vagul lui frumos se ţes«, Mi-e sufletul bolnav, o ştii, Din dragostile vechi, tîrzii rămas’au rane de regret Şi sîngele picură ’ncet. Veghează dar la căpătîiu; Cu mîna-ţi albă mă mîngîia, Pe pieptu-mi capul ţi-ai lăsat, Sâ bată inima ’ncetat Şi muşchii ’nţepenesc pe rînd, Eu voiu muri, presimt, curînd Pentru mormînt un imn îţi cer; Să-mi cînţ! un vers trist din Baudelaire. Din infern Se lasă-o ceaţă vineţie... De fum, de viciu şi orgie Taverna ’ntreagă este plină, Albeşte a­ lămpilor lumini Plouînd petale obosite, Petale galbene-ofilite. Pe ochii mi grei ceaţă se lasă iar capul mi-a căzut pe masă... Fecioară palidă, curată, In fandal inimei ’ngropată, Din bruna visului răsar! Cu ochi! străvezii şi mari ! Pe faţa mea îmbătrînită Sâ pul o roză ’mbobocită. In părul meu dezordonat Mărgăritaru ’nlăcrămat. In sufletul corupt deplin Să răsădești curatul crin. # In inima-mi noapte-i tîrzie E fum, e viciu, e orgie... (Din volumul „ Opa’e și Rubine* ce va apare în curînd). Cărţi şi reviste Reforma socială in Rom­inia de G. K. Skarlet.nvocat, Brftila.—(Jartea are ca­­ moto armatoarele rîndurî: Cînd ce vom obişnui şi noi romînii să­­ iubim dreptatea şi să ne rezemăm pe a­­devăr; cînd ne vom obişnui ca cel d’intîiu ' bogătaş ca şi cel din urmă calic să mun­cim, să credem, să sperăm prin noi în­­şi­ne, cînd ne vom solidariza între noi, ca adevăraţi fraţi, trumri ori­ ce reformă, orî­ cît de radicală, va avea succesul dorit în ţara noastră,— atunci numai, viitorul Romîniei va fi asigurat pentru vecie.

Next