Adevěrul, noiembrie 1902 (Anul 15, nr. 4763-4792)

1902-11-26 / nr. 4788

.­ „Cadrele” şi „tinerii De la alec­erea biuroului Camerei în care a fost ales ca vice-preşedinte d. V. O. Morţun, s-a încins o luptă foarte vie între aşa numitele „ca­dre“ ale partidului liberal şi tinere­tul care ameninţă în mod serios să intre în fruntea coloanei. „ Cadrele, de­şi reprezintă un ele­ment glorios în trecutul partidului liberal, glorios ca luptă electorală, însă nu e mai puţin adevărat că partidul liberal ca şi un organism, avea nevoie de un element esenţial care să-i asigure vitalitatea. A fi ră­mas cu vechile cadre, fără a fi re­crutat elemente notă, ar fi însemnat ca partidul liberal să ducă o viaţă de­­gîrbov. E ştiut că de la epoca de glorie a lui Ioan C. Brătianu, partidul li­beral n’a mai făcut nici o achiziţi­­une care să fi meritat o oare­care semnificaţiune. Cîte­va elemente cari au­ apărut, erau sistematic înlăturate de către aşa zisele „cadre“ cari nu îngăduiau tinerilor nici un fel de a­­vînt, pentru a-şî putea ast­fel im­pune cadrele situaţiuni de multe ori nemeritate. A trebuit ca să vină în partidul liberal, pleiada intelectualilor socia­lişti, tineri mai îndrăzneţi, crescuţi la altă şcoală, emancipaţi de preju­decăţile politice şi mai puţin temători de respectul pentru cadre, spre a ri­dica şi organiza tineretul din parti­dul liberal, pregătindu-l pentru o vi­itoare luptă folositoare poate parti­dului liberal. Se înţelege că această acţiune e­­nergică a tineretului, încurajată chiar de unii din fruntaşii cari văd alt­fel de­cît cadrele, nu putea conveni ace­lor cadre cari îşi văd apunînd glo­riile lor politice. Şi la drept vorbind, „cadrele" nu întrupează elementele de glorie al partidului liberal; sînt cîte­va indi­vidualităţi cari aspirau la demnităţi, cam nepotrivite cu meritele lor, şi vâzindu-se eclipsate de acţiunea e­­nergică a tineretului, au întreprins o operă de zavistie cu ajutorul cîtor­­va combatere ridicule şi a cîtor­va ahtiaţi. Aceştia au ridicat faimosul steag a­ nemulţumitei­­cadrelor, declarînd războiui tineretului. Se înţelege că acestora le ţin iso­nul, chid serios, cînd în zeflemea, toţi acei cari pot trage foloase poli­tice din neînţelegerile din sinul par­tidului liberal. Cu toate acestea, mer­sul fatal al lucrurilor va topi încetul cu încetul nemulţumirile cadrelor, în­tocmai cum se topesc bulgării de ghiaţă­ sub acţiunea razelor soarelui de primăvară, Al. Ionescu din fuga condeiului Greşeli de corecturâ Din discursul violent al unui orator li­beral .* — Vedeţi dară că opera conservato­rilor e nerodnică, pe cind opera libera­lilor este salvarea neamţului. * Din romanul,Adevăr" de Zola: Părerea părintelui Fulgence fu că e o fată pe care un elev ar fi voit să o şteargă.* Dintr'o informaţie , D. Dim. Sturdza, monstrul ad-interim la externe, a acordat azi audienţe. * Titlul unui articolaş de senzație: Românul unei tinere principese. * Dintr’o .Felurime“: Genealogia împăratului Wilhelm II se ridică pină la animalul Goligny. (In loc de : amiralul).* Dintr’un articol de reportaj : Situațiunea în Macedonia e dar cit se poate de grasă. Corector D. Lascar, ministru __de interne D. Lascar este ministru de interne. De la d-sa, cum ziceam din prima zi, cerem mai mult de­cît de la ori­care figurant de minister. Cerinţele noastre şi ale ţărei sînt de două fe­luri. In prima linie cerem ca admi­­nistraţiunea să devie aceea ce voia altă dată d. Lascar, un fel de ma­gistratură. Pentru aceasta trebue nea­părat de rupt cu sistemul ca prefec­tul să facă politică. Cît timp aşa va fi, nu vom avea administraţiune. Tot­d’a­­una interesele po­ltice vor prima pe cele pur administrative şi se vor for­ma în judeţe sindicate de exploatare. Cu sistemul acesta al unei adminis­­traţiuni în afară de politică se vor distruge gaşcele de provincie cari sunt totul în judeţe şi cari parali­zează ori şi ce bună voinţă a unor prefecţi—puţin la număr ce-i drep­tul—dar cari ar vroi să facă admini­straţiune... Dacă d. Lascar va face aşa ceva, s’ar întîmpla cea mai mare revoluţi­­une în moravurile politice ale acestei nenorocite ţări. Partidele ar începe să lupte prin propriile lor puteri şi ar înceta scandalul acesta al clientelelor politice cari luptă nu pentru idei, ci pentru ciolan. Putea-va d. Lasear să facă această schimbare de moravuri ? Ne îndoim foarte mult. Pătura noastră politică este atît de subţire, că la ea se adre­sează toate guvernele şi ea alcătueşte figuraţia necesară la comedia politică şi parlamentară. Contra d-lui ministru de interne se va ridica absolut toată lumea şi nu ar avea pe nimeni pe care să se bazeze. Păturile populare cari ar cîştiga enorm de la căpă­­tarea unei bune şi cinstite adminis­­traţiuni, păturile populare sunt excluse de fapt de la viaţa politică şi aşa fiind, nu pot da unui partid temelia a4S­ia de scară necesară, să îpoată rezista putureî suprapuse a politicianilor de la oraş. In atari condiţiunî, în privinţa practicei administrative, va fi greu d-lui ministru de interne, să facă alt­ceva de cît au făcut predecesorii săi. Am fi foarte mulţumiţi, dacă cel puţin, din ciad în cînd, va pune frîu abuzurilor şi va pedepsi pe cei vi­novaţi. De la d. Lascar apoi am fi în drept să ne aşteptăm la măsuri legisla­tive şi în special la aplicarea lor. Legile, în ceea ce priveşte în spe­cial ţărănimea, sînt atît de defectu­oase şi atît de arbitrar aplicate, ori mai bine zis neaplicate, în­cît am putea zice că sintem­ sub regimul banului plac. De atîtea ori am ară­tat că un primar de sat, este mai puternic de­cît însu­şî ministrul. Cit despre prefect, el taie şi spînzură şi ministrul nu are la îndemîna lui aproape nici un mijloc de ă face să domnească dreptatea. D. Aurelian, ca ministru de in­terne, propusese o lege a poliţiei ru­rale, defectuoasă ca amănunte, bună ca intenţiune, cel puţin. Ne întrebăm: ce va face d. Lascar cu această le­ge ? O va aduce în dezbaterea par­lamentului aşa cum a fost propusă, ori va aduce alt proect de lege mai democratic şi cu o mai practică a­­plicare ? E larg cîmpul de activitate al ac­tualului ministru de interne. între­barea care se pune însă este acea­sta : dacă d-sa, nu va înşela şi spe­ranţele unora şi aşteptarea ţărei şi dacă nu s’a înşelat chiar pe d-sa însuşi, acceptind acest portofoliu ? Const. Lille Anvil Ttf.­No. 47 88 FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU ABONAMENTE On an San iuni Tre Iun­­n țară . .... BO lel 15 lei S lei n străinătate. 50 „ 25 , 13 , IO bani in toată țara 15 „ „ străinătate Un număr vechid 20 bani. A . Marli 26 fJoemb­rre 1902­­ DIRECTOR POLITIC’ CONST. MILLE . f _______ W- * ANUNCIURÎ < Uni» pugliia^ IV Let• f • • • t0.50 bani a- n BIROURILE ZIARULUI 11 — Strada Sărindar -TELEFON ALEGEREA PRIMARULUI CAPITALEI Intervenţia d-lui Vasile Lascar Se cunosc împrejurările în cari s’a constituit actualul consiliu comunal. Se știe că d. C. F. Robescu a silit pe d. Pallade să-și ia angajamentul de a-l impune şi pe viitor ca primar al Capitalei, sacrificind pe d. Proco­­pie Dumitrescu. Cu toate că fostul ministru de Interne luase acest angajament, to­tuşi alegerea d-lui C. F. Robescu nu era de loc sigur&jji. Se zice că, zilele acestea, s’a încheiat un pact între mai mulţi consilieri ca să nu s­e aleagă pe d. Robescu ca primar, ci pe d. Alexandru Constantinescu. Intr’adevăr, în sinul noului consi­lii’ sînt patru persoane, afara de d. C. F. Robescu, cari dacă ar fi can­didat pentru demnitatea de primar ar fi întrunit mai multe voturi şi vre­o doi ar fi fost chiar agreaţi de gu­vern, dacă îşi manifestau de la în­ceput această dorinţă. Aceşti patru sînt d uii Em. Porumbaru­, Procopie Dumitrescu, Costescu-Comăneanu şi Alexandru Constantinescu. Dacă guvernul nu intervenea a­­cum pentru alegerea primarului, d. C. F. Robescu n'ar putea să fie ales ca primar. Consiliul comunal actual nu este alcătuit de d. Robescu. Lista n’a fost formată cum a dorit-o d. Ro­­bescu, ci i-a fost impusă de guvern şi de comitetul executiv liberal. Actualul ministru de interne însă a ţinut sâ se respecte angajamentul luat de predecesorul sau și să nu se provoace incidente în consiliul comunal pe chestia alegerei prima­rului.* Ce a făcut d. Vasile Lascar pen­tru a asigura reușita d-lui C. F. Ro­bescu? D. Vasile Lascar a avut șansa ca printre acei cari ar fi putut înlătura reușita candidaturei d-lui Robescu, să aibă trei amici personali şi anume pe d-ni­ Em. Porumbani, Costescu- Comăneanu şi Alexandru Constanti­­nescu. Cum a venit la ministerul de in­terne d. Lascar a intervenit pe lingă aceştia şi i-a rugat să nu se mai o­­pună la alegerea d-lui Robescu, să respecte un angajament luat de gu­vern şi să aleagă de primar pe d. Robescu. Pe cît ştim, d. Lascar a invocat consideraţiuni politice cari il fac sâ inziste pentru respectarea angaja­mentului lnat. Dacă nu s’ar alege d. Robescu, s’ar putea interpreta aceasta ca un act ostil al domnului Lascar faţă de domnul Pallade, s’ar putea susţine că d-na nu se solidarizează, de la început, cu nici un angaja­ment al fostului ministru de interne. Fa­ţă cu aceste consideraţiuni şi pentru a nu se crea dificultăţi d-lui Lascar, toţi acei consilieri cari erau ostili candidaturei d-lui Robescu au renunţat la ori­ce pretenţiune şi au promis ministrului de interne că vor vota pentru d. Robescu. După ce şi-a asigurat concursul d-lor Porumbaru, Costeacu-Comă­­neanu şi Al. Constantinescu, era u­­şor ministrului de interne să obţină şi asentimentul actualului primar d. Procopie Dumitrescu, care nu se va mai hazarda să candideze. Procedînd ast­fel d. Lascar a asi­gurat reușita d-lui C. F. Robescu care va fi ales azi primar al Capi­talei. Unul din consilierii care va vota azi pe d. Robescu pentru a face ha­tirul d-lui "Vasile Lascar, ne-a spus următoarele: — Votez contra conştiinţei mele. Capitala n’are nevoe de un primar care nu ştie să facă alt­ceva în pa­tru ani de­cit un milion sau două de economii. Avem nevoe de ui­ pri­mar care să ne transforme Capitala. „Sunt de făcut mari lucrări de e­­dilitate şi nu Robescu le va putea concepe. „Nu ne putem bizui pe acei cari înconjoară primarul şi să aşteptăm ca ei să-l inspire. Primarul Capitalei trebue să fie o inteligenţă superi­oară, un technician şi estetician, sâ aibă o nemărginită energie şi sâ cheltuiască cu socoteală, iar nu sâ adune fără nici un folos. „Am convingerea că dacă Vasile Lascar prezida alegerile comunale, n’am fi avut pe Robescu primar, ci am fi avut primarul dorit. Acum e prea tîrziui şi sunt consideraţiuni po­litice, de cari dacă Lascar n’ar ţinea seamă, şi-ar crea dificultăţi din prima zi a revenirei sale la interne. „Iată de ce am zis că votez pe Robescu, dar în contra conştiinței mele P. K. P. CA­RNETUL MEU O polemică In presa germană urmează acum o vio­lentă polemică intre criticii teatrali ai diferitelor ziare. Polemica a fost provo­cata de articolele cunoscutului dram­a­­turgHermann Sudermann asupra „triviali­­zărei criticei teatrale“. Scriind articolele acestea, Sudermann, deşi afirmă contrarul, a vroit să se apere odată pentru tot­dea­una împotriva ata­curilor pe care i le dauă în ultimii ani cri­ticii teatrali de la diferite, gazete zilnice. Lui Sudermann criticii, mai ales în urma dram­ă „Trăi­ască viaţa“, îi impu­­u că este un „faiseur", un autor care flatează gustul t­ulţimei în detrimentul artei, un om care operează cu spirite proaste şi care a modernizat melodrama, însuşin­du-şi o technică specială mulţumită careia pune o mantie modernă asupra celor mai răsu­flate trucuri din vechea şcoală teatrală. Toate aceste atacuri — a scris Snier­­mann—nu-1 tulbură şi nu l-au împiedicat, nici nu-1 vor împiedica în calea sa. Dar autorul „Onoriei“ se simte în drept să apere onoarea colegilor săî, dintre cari unii poate mai slabi, sunt împiedecaţî în activitatea şi dezvoltarea lor, de criticii de pe la unele ziare. Pacă poţi să dai dreptate anticilor cînd acuză pe Suder­mann, trebue însă să dă dreptate şi lui Sutermann cînd atacă pe critici, matale, cînd citeşti pasagiile violente, brutale şi triviale extrase din scrierile acestora... N’at rătmas autor german care să nu fi fost sfîşiat de dîrişit. Sudermann protestează contra acelora cari invocînd cazul unui Wagner, susţin că critica nu poate împiedeca pe un ar­tist în drumul său spre succes. Publicul află numai despre acele cazuri în cari ar­tistul triumfă asupra criticei. Acestea însă sînt excepţiile. Se înţelege că articolele luî Sudermann n'au r­mas fără răspuns şi răspunsurile au fost de o violenţă cum rar s’a po­me­nit în presa germană. In Franţa urmarea ar fi fost multe dueluri, in Germania ur­marea este numai cîte­va procese de ca­lomnie şi ofensă. In toată această luptă însă pentru noi romînii rămîne interes ntft partea activă pe care o ia publicul în această luptă care, abstracţie facînd de micile incidente personale şi cari au încheiat polemica, priveşte o cestiune de domeniul esteticei. Cum să nu prospereze literatura şi tea­trul într’o ţară în care publicul dă un interes tot atît de mare, dacă nu chiar mai mare cestiunilor literare, ca și celor din domeniul politic sau social? — B. Bi*. întrevederile monarchiior Iarăşi telegraful aduce o serie de ştiri anunţind întrevederi intre suve­ranii diferitor state. Dintre toate a­­ceste ştiri două au pentru noi un de­osebit interes: aceea anunţînd între­vederea ţarului cu regele Carol la Si­naia şi aceea anunţind întrevederea regelui nostru cu împăratul Franz Jose I şi cu împăratul Wilhelm 11 la Abb­azia. Abbazia pare a deveni un centru po­litic de mare însemnătate pentru noi. Se vede că în frumoasa staţiune de pe ţărmul albastrei Adriatice se va făuri în viitor in bună parte soarta ţarei noastre. Orl-cht Întrevederea intre regele no­stru și împăratul Germaniei ar avea un caracter familiar și orl-cit ea ar fi numai sigilarea împăcărei sub auspi­ciile acelui monarch care a provocat-o, a împăratului Franz Josef,— nimeni nu se va îndoi că la Abbazia se vor discuta şi lucruri de mare importanţă politică. Germania se pregăteşte să închee noul tratate comerciale. Noi avem in­terese vitate de apărat şi asigurat cu această ocazie. Dat fiind tariful vamal ce trece acum prin Reichstag, e de prevăzut că tratativele Romîniei cu Germania in vederea încheerei con­venţiilor comerciale vor fi foarte la­borioase De­sigur că cuvintele decisive se vor schimba la Abbazia cu ocazia a­­cestei întrevederi. Cit despre vizita ţarului la Sinaia,­ e greu de crezut că ea va avea vre­o influenţă politică. East. ta înni­ţi reformele din Macedonia D-lui E. I. Loco Ne intrebî dacă rominii din Macedo­nia vor profiţi ceva de pe urma refor­melor anunţate de Turcia în Macedonia. După cum ai văzut din dărire de seamă ale ziarelor străine, diplomaţia euro­peană priveşte cu­ multă neîncredere proectele turceşti. Se spune chiar că întrevederea viitoare de la Abbazia din­tre regele Carol, împăratul Wilhelm şi împăratul Franz Josef, ar avea de scop tocmai discuţia mijloacelor, prin care Turcia ar putea fi silită să aplice in mod real reformele. Faptul că se vor construi cite­va drumuri mal mult, sau că se vor face oare-şî cari schimbări în magistratura îocaiâ, nu are să influenţeze mult situa­­ţiunea. In ce priveşte in special pe rominiî macedoneni, ei nu trebue să aştepte mult de la Turcia chiar dacă reformele anunţate s’ar aplica in modul cel mai sincer. Salvarea rominilor­ macedoneni trebue să vie de la eî înşişi. Pierduţi in mijlocul populaţiunilor vrăjmaşe­lor, dar şi vrăjmaşe intre ele, connaţionalii noştri vor trebui ca să tragă foloase din această vrăjmăşie. Apoi o alta armă pentru a ajunge să-şi întărească pozi­­ţiunea, este forţa economică, capitalul. Dacă românii­ maced­oneni vor ajunge să domine pieţele principale din Mace­donia, atunci, chiar dacă nu vor avea puterea politică in­tină, viitorul le este asigurat. Asta nu înseamnă că trebue să ne­glijeze cele două forţe culturale din Ma­cedonia : biserica şi şcoala. Insă in această privinţă reformele trebue să vie tot de la macedoneni, in loc ca toţi să se bazeze pe budgetul cultelor. Sint atiţia macedoneni in Rominia. Dacă fie­care ar da pe an o sumă modestă, s’ar stringe un fond puternic cu ajutorul căruia s’ar putea porni in Macedonia o mare acţiune cultirală. Prin urmare întărirea bisericei, şcoaleî şi a băncei, iată adevăratele mijloace carî vor în­tări rominismul in Balcani. Gh. M. POSTA MICA Abonat. Broştcnî.— *S-a am­înat fără dată fixă. D. 31. sin M. Galaţi.—Măsura 72 c.m. nu e sufi­cientă ; trebue minimum 75. Interveniţii grabnic la ministerul de râzboiu, căci alt­fel veţi rămîne pe 5 ani. Puteţi cere din nou schimbarea numelui, ale­­gind pe cel care-l doriţi. D. K. Loco.—Pentru analizarea parafatului, adre­­saţi-vă la staţiunea agronomică, sedifi­­c. veterinară. CHESTIA­ ZILEI D. Lasear și oculta D. Lasear, în zalele cavalerului Sf. Gheorghe, răpune balaurul ocultişt. POLITICA EXTERNA In pragul statului viitor In vreme ce, după cum se ştie, Ita­lia rămăsese în urmă cu legislaţia so­cială, faţa de alte ţări, azi e in momen­tul de a face un pas mare pe drumul «socializăreî». Şi un ministru italian, nu vre-un Enrico Ferri sau Andrea Costi, vrea să indrumeze ţara in aceasta direcţie. Vorbim de propunerea de «mu­­nicipalizzazionea, adică de municipali­­zar­ea tuturor întreprinderilor publice. D. Gmb­lu­—de astă dată mai social şi ca socialiştii—are în vedere următoarele întreprinderi publice : distribuirea de apă, de lumină, canalizările, omnibusu­­m­e şi tramvaiele, telefoanele, farmaciile, întreprinderea de pompe funebre, bru­tăriile, măcelăriile, pieţele cu fructe şi zarzavat, băile, spălătoriile de rufe, fa­bricaţia şi vinzarea gheţei, producerea şi vînzarea de forţă hidraulică, afişagiul cu excepţia plecatelor şi manifestelor e­­lectorale, etc. De­şi acest profet e criticat, şi in unele părţi ale Italiei administraţia e venală aşa că statul nu poate avea în­credere într’insa, totuşi se apreciază, că acest proect, care are un simbure să­nătos, va fi salutar pentru Italia. Anticlericalismul In Franţa Ziarul parizian «La Lanterne» apar­ţine potrivnicilor celor mai energici aî clericalismului în Fr­anţa. Ziarul anti­clerical a fondat o ligă «Les Lanter­­mers» care are de scop sâ combată cle­ricalismul în armată, în şcoală, printre funcţionari, magistraţi, etc. Liga aşa zi­şilor" «Lanterniers» va fi un fel de „Li­gă patriotică» contra duşmanului din lăuntrul republicei. Noul minister grecesc O telegramă din Atena ne vesteşte, că noul minister s’a compus ast­fel: Deliannys, preşedinţia consiliului şi finanţe; Mavromichalis, interne; colone­lul Limpritis, răsboiu ; Skuzes, externe; Romas, instrucţiune; Zygamalas, marină; Carapanos, justiţie. De­şi de 76 de ani, totuşi d. Delian­nys s’a hotărit să ia preşidenţia con­siliului, pentru cit timp, aceasta se va vedea. După toate probabilităţile, ţinind sea­mă de rezultatele alegerilor anterioare, se pare că partidul delyannist va obţine o slabă majoritate ; singura politică po­sibilă va fi deci aceea de compromisuri. D. Deliannys e cel mai bătrin om po­litic de importanţă din Grecia. El a fost ministru şi sub cel dmitin rege al Gre­ciei, Oto "de Bavaria; şi apoi fu prim­­ministru cind el, cînd Trikupis. In ul­timul timp d. Delyannis a rămas mai mult in umbră, probabil dintr’o vrăj­măşie cu regele. El şi-a anunţat programul său­ de guvernămint, care se poate rezuma in cuvintul: Economu­ ! Dar d. Deliannys va intimpina mari dificultăţi spre a-şî pu­ne in îndeplinire planul, şi va avea împotriva sa pe toţi pensiona"!! şi funcţionara statului'.' Situaţia In Spania De­şi se vorbea numai de o remaniat'« ministerială, totuşi noi am prevăzut din primul moment, că nu e altă soluţie po­sibilă de cit ca d. Sagasta sâ se retragă, înlesnind o schimbare de regim. Cititorii noştri cunosc situaţia actuală politică din Spania din lungile articole, pe cari le-am publicat. Pentru azi ţi­nem să înregistrăm num­ic faptul, că tinărul rege a apucat de astă dată coar­nele plugului şi a însărcinat pe d. Sil­­vela să formeze cabinetul. Imediat, după ce cabinetul conserva­tor va fi constituit, de­sigur că d. Sil­­vela va trebui să obţină dizolvarea cor­­teselor. Obstrucţia in Germania O telegramă ne vesteşte, că Reichsta­gul german a adoptat propunerea pre­şedintelui sau de a se pune la ordinea zilei o nouă propunere tinzind să mo­difice regulamentul Reichstagului, spre a pune piedici obstrucţiei minoritarei. E interesant să aţâţăm mecanizm­ul acestei obstrucţii, care supără atit de mult pe împăratul Germaniei ,acest ex­ploatator, care are cel mai mare interes material, ca tariful vamal să fie votat»— după cum spun, fără jenă, socialiştii. Se ştie, că propunerea Kardorff, de a se vota en bloc tariful, mai conţine cîte­­va amendamente pentru scobotirea unor tarife. Socialiştii au profitat de ocazie, pentru a prezenta o groază de sub-a­­mendamente. Şi apoi sunt 23 de referenţi, care tre­ime toţi ascultaţi, după cum a cerut minoritatea , aceştia trebue să facă 37 de referate. Referenţii centrului sunt f­arte scurţi şi in cite­va minute ra­portul e terminat. Dar opoziţia nu se lasă mulţumită. Ea cere retrimiterea la comisie. Cu acest prilej se ridică o in­terminabila dezbatere, apoi se trece la scrutin, care respinge retrimeterea la comisiune. Se trece la ordinea zilei. Dar minoritatea găseşte şi aci prilejul să fie un discurs împotriva ordinei de zi. Ast­fel obstrucţioniştii provoacă două discuţii la fie­care referat : una cînd e vor­ba ca referatul să fie retrimis la comisiune, a doua cu prilejul combate­rea ordinei de zi. Ştiri şi fapte D-na Humbert şi prescripţia. Se pare, că d-na Humbert nu va pu­tea fi pedepsită. După cum se spune, prescripţia legală ocroteşte cea mai mare parte dintre excro­­cheriile ei, dacă nu chiar toate. Acuzarea se va ridica contra tăi­şurilor şi a excrocheriilor d-nei Hum­bert şi a celor ai săi. Dar înainte de a se intra in dezbaterea proce­sului ar trebui să se dovedească, că falsul a avut loc cel mult zece ani înainte de sesizarea parchetului, deci după Mai 1892. Dar faimosul testa­ment al pretinsului Crawford datează de la 6 Septembrie 1877, şi celebra transacţie dintre cei doi nepoţi ima­ginari ai acestui domn inventat a avut loc deja prin Martie 1843. ţă Au trecut deci două-zecî de ani de la comiterea acestor falsurî, aşa că faţă de dînsele nici nu încape discuţia de prescripţie. Şi după tra­diţie, deşi d-na Humbert s’a servit de aceste acte şi mai tîrziui, totuşi nu se pot face urmăriri judiciare în această privinţă. Aşa stă cu chestia falsurilor. Cu privire la excrocherii, acestea se prescriui, dacă au trecut trei ani de la data comiterei lor. Toate ex­­crocheriile comise de d-na Humbert înainte de 1890 sînt prescrise. Tre­bue să admitem, că celebra doamnă, atît de abilă în jonglerii juridice, a luat toate precauţiunile, ca la tim­pul oportun sâ se poată întoarce în Franţa în triumf. Această intrare ar fi de sigur culminarea comicului în acest burlesc roman ! Dar chiar dacă judecătorul de in­strucţie va avea grija să nu lase a trece trei ani peste toate excroche­­riile d-nei Humbert şi chiar dacă ea va fi condamnată, totuşi după două­zeci de ani această condamnare se prescrie. Fiica d-nei Humbert va pu­tea să se întoarcă fără grijă atunci la Paris şi să continue a exploata altă generaţie de „proşti“, vechea a­­facere a misterioasei case de fier putînd fi continuatâ sub firma : „Succesorii d-nei Humbert“. Amor princiar.—Prinţul moşte­nitor al Siamului, în excursia, pe care a făcut-o în America, s’a în­drăgostit de o tînără miss, fiica ge­neralului Wilson, şi imediat a şi ce­rut-o în căsătorie. Prinţul nu e frumos, frumos—căci seamănă cu tatăl săfi — dar tînăra domnişoară îl primeşte ca bărbat fără îndoială, în vederea viitorului regat. Poporul nu constată de­cît cu plă­cere, că prinţii şi regii se apropie conjugalmente de democraţie. Dar ce va zice oare diplomaţia de această apropiată influenţă a Statelor­ Unite în Siam ? Va face ea oare o chesti­une în genul rivalităţilor austro-ruse cu privire la regina Draga ? Ori­ce am spune, opereta nu e moartă: ea a trecut numai din teatru în sinul Curţilor! Despre ce nu poate seri presa rusă?— S’a mai vorbit în ultimele zile despre cenzura rusă. Iată, după o revistă rusească, care apare la Stuttgard, subiectele de" articole in­terzise de cenzură pentru ziarele a­­pârind în Rusia, afară de o înţele­gere prealabilă cu autorităţile. Măsurile luate pentru protecţia drumului de fier în China orientală; Călătoriile agenţilor ministerului de finanţe; Grevele în Rusia ; Sentinţele pronunţate în procesele politice ; întinderea ciumei; Scrisorile Sf. Sinod către contele Tolstoi; Reportaţii prescurtate asupra cere­moniilor sau celor petrecute la Curte; Retragerea lui Pobiedonoszeff; Vizita în Rusia a împăratului Ger­maniei ; etc. In­colo ziarele pot vorbi despre ce poftesc. Victimele baloanelor.—D. Lan­celot remarcă în,,Revue Scientifique“, că după documentele cele mai pre­cise, de la 1783 (adică mai mult de­cît un secol), peste douâ-zeci de mii de persoane au călătorit în balon. Din acest număr mare de persoane nu se socotesc de­cît două-zecî vic­time. Una la mie deci! După cum se vede, statistica ac­cidentelor de baloane nu e atit de în­­spăimîntătoare după cum se crede în genere. Strămoşii lui Wilhelm al II-lea. — S’a vorbit mult zilele a­­ceste de genealogia împăratului Wil­helm al II-lea al Germaniei, care se sue pînă la amiralul Coligny. Această ascendenţă ne revelează şi un alt fapt destul de curios, pe care eru­diţii l’afi uitat în această discuţie genealogică. Fiica amiralului hughe­­not s’a măritat cu Wilhelm I-lă d’ O­­­range, numit tăcutul, şi Luiza-Henri­­eta, nepoata lui Wilhelm I-iIl, a de­venit soţia marelui elector de Brand­­burg, strămoşul lui Wilhelm al II-lea. împăratul Germaniei numără deci printre strămoşii săi pe Wilhelm Tă­cutul. Elocvenţa pe care o dovedeşte ,ia ori­ce ocazie împăratul Germaniei dezminte în mod straniu­ această tă­cută ereditate. Averea Wandeî de Boncza.— Vara trecută a murit la Paris cuno­scuta actriţă Wanda de Boncza, o celebritate a Comediei franceze mai mult prin frumuseţe, de­cit prin ta­lentul ei. După cum am anunţat atunci creditorii actriţei, mai ales croitorii mari, speriaţi de sumele colosale ce le rămăsese datoare, aproape un milion de franci, au sechestrat toate camerele actriţei, aşa că corpul ei n’a putut fi pus pe catafalc de cît în antreul casei. A­­cum cîte­va zile însă sindicii averei răposatei descoperiră că Wanda de Boncza închiriase o casă de fier la Creditul Lyonnais. In această casă s’au găsit 400.000 lei numerar și ju­­vaeruri în valoare de un milion și jum. lei. Miercurea trecută s’au vîn­­dut aceste juvaerurî în hotelul Drouot. La licitaţie s’au prezentat numeroase dame din lumea şi semilumea ele­gantă a Parisului. S’au oferit preţuri enorme. Pen­’n­ un inel care a fost oferit la prima strigare cu 6000 franci, s’a obţinut 13.650. Alte juvaerurî mai mari, printre care opt colane de măr­găritar, se vor vinde mai tîrziui. Vîn­zarea durează pînă la 27 Noembrie. Din viaţa lui Zola.—Fostul e­­ditor Lacroix, care a fost în contact cu toate somităţile literare ale Fran­ţei, a furnizat lui Adolphe Brisson mai multe anecdote din începuturile literare ale lui Zola. Iată una : Tinărul Emile Zola veni pe la sfîrșitul anului 1863 la Lacroix. Era pe atunci încă ucenic sau vînzător la librăria Hachette. Zola aduse lui Lacroix manuscrisul din Contes­a Ni­non. Lacroix uită să citească ma­nuscrisul și Zola venea tot mereu, inzistînd, rugîndu’l și arătîndu-se a­­tît de plin de „focul sacru“ în­cît Lacroix tipări în cele din urmă vo­lumul. Se vîndură vre-o 300 exem­plare și cel­ l’alt volum Confession de Claude, editat tot de Lacroix, nu avu un succes mai mare. Zola se temu că Lacroix ar putea să devie indis­pus și căută să-l îndatoreze­ pe toate căile. „Trimete-mi „Ani Fritz“ de Erkmann-Chatrian—scrie Zola—îi voi dedica trei coloane în ziarul „Salut publique“ din Lyon. Zola scria a­­tunci recensiuni bibliografice pentru această forță. Apoi Zola avu o idee mare: Lacroix să editeze din nou Contes­a Ninon, ilustrate cu desemne de-ale unui tînăr pictor cari vor face enormă senzaţie. E amuzant să vezi cum Zola caută prin scrisorile sale sâ aţîţe curiozitatea editorului, cum mai întîifi nu-i dă numele pictorului și a­­poi il dă, însă numai după ce La­croix se arată într’adevăr curios.­ Pictorul, artistul tînăr încă necu­noscut, căruia Zola ii prezice în scrisoarea sa gloria cea mai mare, nu este altul de­cît Manet. Ediţia ilustrată din Contes­a Ninon n’a a­­părut fiind­că Manet n’a furnizat ilustraţiile promise, dară tinărul Zola a arătat atunci că este nu numai un bun om de afaceri, ci și un inteligent profet. Dreptul de a fluera. — Un in­cident ce s’a Intîmplat la ultimul concert Lamoureux din Paris s’a dez­bătut zilele acestea din punctul de vedere juridic în consiliul municipal din Paris. Un concert de piano de Saint Saens executat de o excelentă artistă a fost turburat prin fluerături pornite de la galerie. Tînărul care provocase această turburare a fost scu3 cu forţa din sală şi predat de un sergent comisarului. Acestuia tî­nărul îi declară că n’are nimic îm­potriva artistei­, dar pianul este un instrument neartistic şi n’are ce căuta într’un concert simfonic. Tînărul a fost luat în bătae de joc, dar în con­siliul municipal consilierul Mithonard a interpelat pe prefectul de poliţie asupra incidentului. Oratorul se bi­zui pe legea după care sergenţilor nu le este permisă intrarea în săli de teatru şi concert de­cît în cazu­rile cînd siguranţa publică este ame­ninţată sau cînd sînt chemaţi de un funcţionar civil. De altmintrelea drep­tul de a fluera este tot atît de ili­­mitat ca şi acel de a aplauda. Un alt orator a invocat chiar şi un pre­cedent. De la un concert Colonne fusese exclus un vizitator care flue­­rase şi Colonne declară că nu va continua să cînte pînă cînd cel dat afară nu va reveni la locul său. Dezbaterea în consiliu a rămas însă fără rezultat, fiind­că lipsea de la şedinţă tocmai—prefectul de poliţie.

Next