Adevěrul, noiembrie 1902 (Anul 15, nr. 4763-4792)
1902-11-26 / nr. 4788
. „Cadrele” şi „tinerii De la alecerea biuroului Camerei în care a fost ales ca vice-preşedinte d. V. O. Morţun, s-a încins o luptă foarte vie între aşa numitele „cadre“ ale partidului liberal şi tineretul care ameninţă în mod serios să intre în fruntea coloanei. „ Cadrele, deşi reprezintă un element glorios în trecutul partidului liberal, glorios ca luptă electorală, însă nu e mai puţin adevărat că partidul liberal ca şi un organism, avea nevoie de un element esenţial care să-i asigure vitalitatea. A fi rămas cu vechile cadre, fără a fi recrutat elemente notă, ar fi însemnat ca partidul liberal să ducă o viaţă degîrbov. E ştiut că de la epoca de glorie a lui Ioan C. Brătianu, partidul liberal n’a mai făcut nici o achiziţiune care să fi meritat o oarecare semnificaţiune. Cîteva elemente cari au apărut, erau sistematic înlăturate de către aşa zisele „cadre“ cari nu îngăduiau tinerilor nici un fel de avînt, pentru a-şî putea astfel impune cadrele situaţiuni de multe ori nemeritate. A trebuit ca să vină în partidul liberal, pleiada intelectualilor socialişti, tineri mai îndrăzneţi, crescuţi la altă şcoală, emancipaţi de prejudecăţile politice şi mai puţin temători de respectul pentru cadre, spre a ridica şi organiza tineretul din partidul liberal, pregătindu-l pentru o viitoare luptă folositoare poate partidului liberal. Se înţelege că această acţiune energică a tineretului, încurajată chiar de unii din fruntaşii cari văd altfel decît cadrele, nu putea conveni acelor cadre cari îşi văd apunînd gloriile lor politice. Şi la drept vorbind, „cadrele" nu întrupează elementele de glorie al partidului liberal; sînt cîteva individualităţi cari aspirau la demnităţi, cam nepotrivite cu meritele lor, şi vâzindu-se eclipsate de acţiunea energică a tineretului, au întreprins o operă de zavistie cu ajutorul cîtorva combatere ridicule şi a cîtorva ahtiaţi. Aceştia au ridicat faimosul steag a nemulţumiteicadrelor, declarînd războiui tineretului. Se înţelege că acestora le ţin isonul, chid serios, cînd în zeflemea, toţi acei cari pot trage foloase politice din neînţelegerile din sinul partidului liberal. Cu toate acestea, mersul fatal al lucrurilor va topi încetul cu încetul nemulţumirile cadrelor, întocmai cum se topesc bulgării de ghiaţă sub acţiunea razelor soarelui de primăvară, Al. Ionescu din fuga condeiului Greşeli de corecturâ Din discursul violent al unui orator liberal .* — Vedeţi dară că opera conservatorilor e nerodnică, pe cind opera liberalilor este salvarea neamţului. * Din romanul,Adevăr" de Zola: Părerea părintelui Fulgence fu că e o fată pe care un elev ar fi voit să o şteargă.* Dintr'o informaţie , D. Dim. Sturdza, monstrul ad-interim la externe, a acordat azi audienţe. * Titlul unui articolaş de senzație: Românul unei tinere principese. * Dintr’o .Felurime“: Genealogia împăratului Wilhelm II se ridică pină la animalul Goligny. (In loc de : amiralul).* Dintr’un articol de reportaj : Situațiunea în Macedonia e dar cit se poate de grasă. Corector D. Lascar, ministru __de interne D. Lascar este ministru de interne. De la d-sa, cum ziceam din prima zi, cerem mai mult decît de la oricare figurant de minister. Cerinţele noastre şi ale ţărei sînt de două feluri. In prima linie cerem ca administraţiunea să devie aceea ce voia altă dată d. Lascar, un fel de magistratură. Pentru aceasta trebue neapărat de rupt cu sistemul ca prefectul să facă politică. Cît timp aşa va fi, nu vom avea administraţiune. Totd’auna interesele poltice vor prima pe cele pur administrative şi se vor forma în judeţe sindicate de exploatare. Cu sistemul acesta al unei administraţiuni în afară de politică se vor distruge gaşcele de provincie cari sunt totul în judeţe şi cari paralizează ori şi ce bună voinţă a unor prefecţi—puţin la număr ce-i dreptul—dar cari ar vroi să facă administraţiune... Dacă d. Lascar va face aşa ceva, s’ar întîmpla cea mai mare revoluţiune în moravurile politice ale acestei nenorocite ţări. Partidele ar începe să lupte prin propriile lor puteri şi ar înceta scandalul acesta al clientelelor politice cari luptă nu pentru idei, ci pentru ciolan. Putea-va d. Lasear să facă această schimbare de moravuri ? Ne îndoim foarte mult. Pătura noastră politică este atît de subţire, că la ea se adresează toate guvernele şi ea alcătueşte figuraţia necesară la comedia politică şi parlamentară. Contra d-lui ministru de interne se va ridica absolut toată lumea şi nu ar avea pe nimeni pe care să se bazeze. Păturile populare cari ar cîştiga enorm de la căpătarea unei bune şi cinstite administraţiuni, păturile populare sunt excluse de fapt de la viaţa politică şi aşa fiind, nu pot da unui partid temelia a4Sia de scară necesară, să îpoată rezista putureî suprapuse a politicianilor de la oraş. In atari condiţiunî, în privinţa practicei administrative, va fi greu d-lui ministru de interne, să facă altceva de cît au făcut predecesorii săi. Am fi foarte mulţumiţi, dacă cel puţin, din ciad în cînd, va pune frîu abuzurilor şi va pedepsi pe cei vinovaţi. De la d. Lascar apoi am fi în drept să ne aşteptăm la măsuri legislative şi în special la aplicarea lor. Legile, în ceea ce priveşte în special ţărănimea, sînt atît de defectuoase şi atît de arbitrar aplicate, ori mai bine zis neaplicate, încît am putea zice că sintem sub regimul banului plac. De atîtea ori am arătat că un primar de sat, este mai puternic decît însuşî ministrul. Cit despre prefect, el taie şi spînzură şi ministrul nu are la îndemîna lui aproape nici un mijloc de ă face să domnească dreptatea. D. Aurelian, ca ministru de interne, propusese o lege a poliţiei rurale, defectuoasă ca amănunte, bună ca intenţiune, cel puţin. Ne întrebăm: ce va face d. Lascar cu această lege ? O va aduce în dezbaterea parlamentului aşa cum a fost propusă, ori va aduce alt proect de lege mai democratic şi cu o mai practică aplicare ? E larg cîmpul de activitate al actualului ministru de interne. întrebarea care se pune însă este aceasta : dacă d-sa, nu va înşela şi speranţele unora şi aşteptarea ţărei şi dacă nu s’a înşelat chiar pe d-sa însuşi, acceptind acest portofoliu ? Const. Lille Anvil Ttf.No. 47 88 FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU ABONAMENTE On an San iuni Tre Iunn țară . .... BO lel 15 lei S lei n străinătate. 50 „ 25 , 13 , IO bani in toată țara 15 „ „ străinătate Un număr vechid 20 bani. A . Marli 26 fJoembrre 1902 DIRECTOR POLITIC’ CONST. MILLE . f _______ W- * ANUNCIURÎ < Uni» pugliia^ IV Let• f • • • t0.50 bani a- n BIROURILE ZIARULUI 11 — Strada Sărindar -TELEFON ALEGEREA PRIMARULUI CAPITALEI Intervenţia d-lui Vasile Lascar Se cunosc împrejurările în cari s’a constituit actualul consiliu comunal. Se știe că d. C. F. Robescu a silit pe d. Pallade să-și ia angajamentul de a-l impune şi pe viitor ca primar al Capitalei, sacrificind pe d. Procopie Dumitrescu. Cu toate că fostul ministru de Interne luase acest angajament, totuşi alegerea d-lui C. F. Robescu nu era de loc sigur&jji. Se zice că, zilele acestea, s’a încheiat un pact între mai mulţi consilieri ca să nu se aleagă pe d. Robescu ca primar, ci pe d. Alexandru Constantinescu. Intr’adevăr, în sinul noului consilii’ sînt patru persoane, afara de d. C. F. Robescu, cari dacă ar fi candidat pentru demnitatea de primar ar fi întrunit mai multe voturi şi vreo doi ar fi fost chiar agreaţi de guvern, dacă îşi manifestau de la început această dorinţă. Aceşti patru sînt d uii Em. Porumbaru, Procopie Dumitrescu, Costescu-Comăneanu şi Alexandru Constantinescu. Dacă guvernul nu intervenea acum pentru alegerea primarului, d. C. F. Robescu n'ar putea să fie ales ca primar. Consiliul comunal actual nu este alcătuit de d. Robescu. Lista n’a fost formată cum a dorit-o d. Robescu, ci i-a fost impusă de guvern şi de comitetul executiv liberal. Actualul ministru de interne însă a ţinut sâ se respecte angajamentul luat de predecesorul sau și să nu se provoace incidente în consiliul comunal pe chestia alegerei primarului.* Ce a făcut d. Vasile Lascar pentru a asigura reușita d-lui C. F. Robescu? D. Vasile Lascar a avut șansa ca printre acei cari ar fi putut înlătura reușita candidaturei d-lui Robescu, să aibă trei amici personali şi anume pe d-ni Em. Porumbani, Costescu- Comăneanu şi Alexandru Constantinescu. Cum a venit la ministerul de interne d. Lascar a intervenit pe lingă aceştia şi i-a rugat să nu se mai opună la alegerea d-lui Robescu, să respecte un angajament luat de guvern şi să aleagă de primar pe d. Robescu. Pe cît ştim, d. Lascar a invocat consideraţiuni politice cari il fac sâ inziste pentru respectarea angajamentului lnat. Dacă nu s’ar alege d. Robescu, s’ar putea interpreta aceasta ca un act ostil al domnului Lascar faţă de domnul Pallade, s’ar putea susţine că d-na nu se solidarizează, de la început, cu nici un angajament al fostului ministru de interne. Faţă cu aceste consideraţiuni şi pentru a nu se crea dificultăţi d-lui Lascar, toţi acei consilieri cari erau ostili candidaturei d-lui Robescu au renunţat la orice pretenţiune şi au promis ministrului de interne că vor vota pentru d. Robescu. După ce şi-a asigurat concursul d-lor Porumbaru, Costeacu-Comăneanu şi Al. Constantinescu, era uşor ministrului de interne să obţină şi asentimentul actualului primar d. Procopie Dumitrescu, care nu se va mai hazarda să candideze. Procedînd astfel d. Lascar a asigurat reușita d-lui C. F. Robescu care va fi ales azi primar al Capitalei. Unul din consilierii care va vota azi pe d. Robescu pentru a face hatirul d-lui "Vasile Lascar, ne-a spus următoarele: — Votez contra conştiinţei mele. Capitala n’are nevoe de un primar care nu ştie să facă altceva în patru ani decit un milion sau două de economii. Avem nevoe de ui primar care să ne transforme Capitala. „Sunt de făcut mari lucrări de edilitate şi nu Robescu le va putea concepe. „Nu ne putem bizui pe acei cari înconjoară primarul şi să aşteptăm ca ei să-l inspire. Primarul Capitalei trebue să fie o inteligenţă superioară, un technician şi estetician, sâ aibă o nemărginită energie şi sâ cheltuiască cu socoteală, iar nu sâ adune fără nici un folos. „Am convingerea că dacă Vasile Lascar prezida alegerile comunale, n’am fi avut pe Robescu primar, ci am fi avut primarul dorit. Acum e prea tîrziui şi sunt consideraţiuni politice, de cari dacă Lascar n’ar ţinea seamă, şi-ar crea dificultăţi din prima zi a revenirei sale la interne. „Iată de ce am zis că votez pe Robescu, dar în contra conştiinței mele P. K. P. CARNETUL MEU O polemică In presa germană urmează acum o violentă polemică intre criticii teatrali ai diferitelor ziare. Polemica a fost provocata de articolele cunoscutului dramaturgHermann Sudermann asupra „trivializărei criticei teatrale“. Scriind articolele acestea, Sudermann, deşi afirmă contrarul, a vroit să se apere odată pentru totdeauna împotriva atacurilor pe care i le dauă în ultimii ani criticii teatrali de la diferite, gazete zilnice. Lui Sudermann criticii, mai ales în urma dramă „Trăiască viaţa“, îi impuu că este un „faiseur", un autor care flatează gustul tulţimei în detrimentul artei, un om care operează cu spirite proaste şi care a modernizat melodrama, însuşindu-şi o technică specială mulţumită careia pune o mantie modernă asupra celor mai răsuflate trucuri din vechea şcoală teatrală. Toate aceste atacuri — a scris Sniermann—nu-1 tulbură şi nu l-au împiedicat, nici nu-1 vor împiedica în calea sa. Dar autorul „Onoriei“ se simte în drept să apere onoarea colegilor săî, dintre cari unii poate mai slabi, sunt împiedecaţî în activitatea şi dezvoltarea lor, de criticii de pe la unele ziare. Pacă poţi să dai dreptate anticilor cînd acuză pe Sudermann, trebue însă să dă dreptate şi lui Sutermann cînd atacă pe critici, matale, cînd citeşti pasagiile violente, brutale şi triviale extrase din scrierile acestora... N’at rătmas autor german care să nu fi fost sfîşiat de dîrişit. Sudermann protestează contra acelora cari invocînd cazul unui Wagner, susţin că critica nu poate împiedeca pe un artist în drumul său spre succes. Publicul află numai despre acele cazuri în cari artistul triumfă asupra criticei. Acestea însă sînt excepţiile. Se înţelege că articolele luî Sudermann n'au rmas fără răspuns şi răspunsurile au fost de o violenţă cum rar s’a pomenit în presa germană. In Franţa urmarea ar fi fost multe dueluri, in Germania urmarea este numai cîteva procese de calomnie şi ofensă. In toată această luptă însă pentru noi romînii rămîne interes ntft partea activă pe care o ia publicul în această luptă care, abstracţie facînd de micile incidente personale şi cari au încheiat polemica, priveşte o cestiune de domeniul esteticei. Cum să nu prospereze literatura şi teatrul într’o ţară în care publicul dă un interes tot atît de mare, dacă nu chiar mai mare cestiunilor literare, ca și celor din domeniul politic sau social? — B. Bi*. întrevederile monarchiior Iarăşi telegraful aduce o serie de ştiri anunţind întrevederi intre suveranii diferitor state. Dintre toate aceste ştiri două au pentru noi un deosebit interes: aceea anunţînd întrevederea ţarului cu regele Carol la Sinaia şi aceea anunţind întrevederea regelui nostru cu împăratul Franz Jose I şi cu împăratul Wilhelm 11 la Abbazia. Abbazia pare a deveni un centru politic de mare însemnătate pentru noi. Se vede că în frumoasa staţiune de pe ţărmul albastrei Adriatice se va făuri în viitor in bună parte soarta ţarei noastre. Orl-cht Întrevederea intre regele nostru și împăratul Germaniei ar avea un caracter familiar și orl-cit ea ar fi numai sigilarea împăcărei sub auspiciile acelui monarch care a provocat-o, a împăratului Franz Josef,— nimeni nu se va îndoi că la Abbazia se vor discuta şi lucruri de mare importanţă politică. Germania se pregăteşte să închee noul tratate comerciale. Noi avem interese vitate de apărat şi asigurat cu această ocazie. Dat fiind tariful vamal ce trece acum prin Reichstag, e de prevăzut că tratativele Romîniei cu Germania in vederea încheerei convenţiilor comerciale vor fi foarte laborioase Desigur că cuvintele decisive se vor schimba la Abbazia cu ocazia acestei întrevederi. Cit despre vizita ţarului la Sinaia, e greu de crezut că ea va avea vreo influenţă politică. East. ta înniţi reformele din Macedonia D-lui E. I. Loco Ne intrebî dacă rominii din Macedonia vor profiţi ceva de pe urma reformelor anunţate de Turcia în Macedonia. După cum ai văzut din dărire de seamă ale ziarelor străine, diplomaţia europeană priveşte cu multă neîncredere proectele turceşti. Se spune chiar că întrevederea viitoare de la Abbazia dintre regele Carol, împăratul Wilhelm şi împăratul Franz Josef, ar avea de scop tocmai discuţia mijloacelor, prin care Turcia ar putea fi silită să aplice in mod real reformele. Faptul că se vor construi citeva drumuri mal mult, sau că se vor face oare-şî cari schimbări în magistratura îocaiâ, nu are să influenţeze mult situaţiunea. In ce priveşte in special pe rominiî macedoneni, ei nu trebue să aştepte mult de la Turcia chiar dacă reformele anunţate s’ar aplica in modul cel mai sincer. Salvarea rominilor macedoneni trebue să vie de la eî înşişi. Pierduţi in mijlocul populaţiunilor vrăjmaşelor, dar şi vrăjmaşe intre ele, connaţionalii noştri vor trebui ca să tragă foloase din această vrăjmăşie. Apoi o alta armă pentru a ajunge să-şi întărească poziţiunea, este forţa economică, capitalul. Dacă românii macedoneni vor ajunge să domine pieţele principale din Macedonia, atunci, chiar dacă nu vor avea puterea politică intină, viitorul le este asigurat. Asta nu înseamnă că trebue să neglijeze cele două forţe culturale din Macedonia : biserica şi şcoala. Insă in această privinţă reformele trebue să vie tot de la macedoneni, in loc ca toţi să se bazeze pe budgetul cultelor. Sint atiţia macedoneni in Rominia. Dacă fiecare ar da pe an o sumă modestă, s’ar stringe un fond puternic cu ajutorul căruia s’ar putea porni in Macedonia o mare acţiune cultirală. Prin urmare întărirea bisericei, şcoaleî şi a băncei, iată adevăratele mijloace carî vor întări rominismul in Balcani. Gh. M. POSTA MICA Abonat. Broştcnî.— *S-a amînat fără dată fixă. D. 31. sin M. Galaţi.—Măsura 72 c.m. nu e suficientă ; trebue minimum 75. Interveniţii grabnic la ministerul de râzboiu, căci altfel veţi rămîne pe 5 ani. Puteţi cere din nou schimbarea numelui, alegind pe cel care-l doriţi. D. K. Loco.—Pentru analizarea parafatului, adresaţi-vă la staţiunea agronomică, sedific. veterinară. CHESTIA ZILEI D. Lasear și oculta D. Lasear, în zalele cavalerului Sf. Gheorghe, răpune balaurul ocultişt. POLITICA EXTERNA In pragul statului viitor In vreme ce, după cum se ştie, Italia rămăsese în urmă cu legislaţia socială, faţa de alte ţări, azi e in momentul de a face un pas mare pe drumul «socializăreî». Şi un ministru italian, nu vre-un Enrico Ferri sau Andrea Costi, vrea să indrumeze ţara in aceasta direcţie. Vorbim de propunerea de «municipalizzazionea, adică de municipalizarea tuturor întreprinderilor publice. D. Gmblu—de astă dată mai social şi ca socialiştii—are în vedere următoarele întreprinderi publice : distribuirea de apă, de lumină, canalizările, omnibusume şi tramvaiele, telefoanele, farmaciile, întreprinderea de pompe funebre, brutăriile, măcelăriile, pieţele cu fructe şi zarzavat, băile, spălătoriile de rufe, fabricaţia şi vinzarea gheţei, producerea şi vînzarea de forţă hidraulică, afişagiul cu excepţia plecatelor şi manifestelor electorale, etc. Deşi acest profet e criticat, şi in unele părţi ale Italiei administraţia e venală aşa că statul nu poate avea încredere într’insa, totuşi se apreciază, că acest proect, care are un simbure sănătos, va fi salutar pentru Italia. Anticlericalismul In Franţa Ziarul parizian «La Lanterne» aparţine potrivnicilor celor mai energici aî clericalismului în Franţa. Ziarul anticlerical a fondat o ligă «Les Lantermers» care are de scop sâ combată clericalismul în armată, în şcoală, printre funcţionari, magistraţi, etc. Liga aşa zişilor" «Lanterniers» va fi un fel de „Ligă patriotică» contra duşmanului din lăuntrul republicei. Noul minister grecesc O telegramă din Atena ne vesteşte, că noul minister s’a compus astfel: Deliannys, preşedinţia consiliului şi finanţe; Mavromichalis, interne; colonelul Limpritis, răsboiu ; Skuzes, externe; Romas, instrucţiune; Zygamalas, marină; Carapanos, justiţie. Deşi de 76 de ani, totuşi d. Deliannys s’a hotărit să ia preşidenţia consiliului, pentru cit timp, aceasta se va vedea. După toate probabilităţile, ţinind seamă de rezultatele alegerilor anterioare, se pare că partidul delyannist va obţine o slabă majoritate ; singura politică posibilă va fi deci aceea de compromisuri. D. Deliannys e cel mai bătrin om politic de importanţă din Grecia. El a fost ministru şi sub cel dmitin rege al Greciei, Oto "de Bavaria; şi apoi fu primministru cind el, cînd Trikupis. In ultimul timp d. Delyannis a rămas mai mult in umbră, probabil dintr’o vrăjmăşie cu regele. El şi-a anunţat programul său de guvernămint, care se poate rezuma in cuvintul: Economu ! Dar d. Deliannys va intimpina mari dificultăţi spre a-şî pune in îndeplinire planul, şi va avea împotriva sa pe toţi pensiona"!! şi funcţionara statului'.' Situaţia In Spania Deşi se vorbea numai de o remaniat'« ministerială, totuşi noi am prevăzut din primul moment, că nu e altă soluţie posibilă de cit ca d. Sagasta sâ se retragă, înlesnind o schimbare de regim. Cititorii noştri cunosc situaţia actuală politică din Spania din lungile articole, pe cari le-am publicat. Pentru azi ţinem să înregistrăm numic faptul, că tinărul rege a apucat de astă dată coarnele plugului şi a însărcinat pe d. Silvela să formeze cabinetul. Imediat, după ce cabinetul conservator va fi constituit, desigur că d. Silvela va trebui să obţină dizolvarea corteselor. Obstrucţia in Germania O telegramă ne vesteşte, că Reichstagul german a adoptat propunerea preşedintelui sau de a se pune la ordinea zilei o nouă propunere tinzind să modifice regulamentul Reichstagului, spre a pune piedici obstrucţiei minoritarei. E interesant să aţâţăm mecanizmul acestei obstrucţii, care supără atit de mult pe împăratul Germaniei ,acest exploatator, care are cel mai mare interes material, ca tariful vamal să fie votat»— după cum spun, fără jenă, socialiştii. Se ştie, că propunerea Kardorff, de a se vota en bloc tariful, mai conţine cîteva amendamente pentru scobotirea unor tarife. Socialiştii au profitat de ocazie, pentru a prezenta o groază de sub-amendamente. Şi apoi sunt 23 de referenţi, care treime toţi ascultaţi, după cum a cerut minoritatea , aceştia trebue să facă 37 de referate. Referenţii centrului sunt farte scurţi şi in citeva minute raportul e terminat. Dar opoziţia nu se lasă mulţumită. Ea cere retrimiterea la comisie. Cu acest prilej se ridică o interminabila dezbatere, apoi se trece la scrutin, care respinge retrimeterea la comisiune. Se trece la ordinea zilei. Dar minoritatea găseşte şi aci prilejul să fie un discurs împotriva ordinei de zi. Astfel obstrucţioniştii provoacă două discuţii la fiecare referat : una cînd e vorba ca referatul să fie retrimis la comisiune, a doua cu prilejul combaterea ordinei de zi. Ştiri şi fapte D-na Humbert şi prescripţia. Se pare, că d-na Humbert nu va putea fi pedepsită. După cum se spune, prescripţia legală ocroteşte cea mai mare parte dintre excrocheriile ei, dacă nu chiar toate. Acuzarea se va ridica contra tăişurilor şi a excrocheriilor d-nei Humbert şi a celor ai săi. Dar înainte de a se intra in dezbaterea procesului ar trebui să se dovedească, că falsul a avut loc cel mult zece ani înainte de sesizarea parchetului, deci după Mai 1892. Dar faimosul testament al pretinsului Crawford datează de la 6 Septembrie 1877, şi celebra transacţie dintre cei doi nepoţi imaginari ai acestui domn inventat a avut loc deja prin Martie 1843. ţă Au trecut deci două-zecî de ani de la comiterea acestor falsurî, aşa că faţă de dînsele nici nu încape discuţia de prescripţie. Şi după tradiţie, deşi d-na Humbert s’a servit de aceste acte şi mai tîrziui, totuşi nu se pot face urmăriri judiciare în această privinţă. Aşa stă cu chestia falsurilor. Cu privire la excrocherii, acestea se prescriui, dacă au trecut trei ani de la data comiterei lor. Toate excrocheriile comise de d-na Humbert înainte de 1890 sînt prescrise. Trebue să admitem, că celebra doamnă, atît de abilă în jonglerii juridice, a luat toate precauţiunile, ca la timpul oportun sâ se poată întoarce în Franţa în triumf. Această intrare ar fi de sigur culminarea comicului în acest burlesc roman ! Dar chiar dacă judecătorul de instrucţie va avea grija să nu lase a trece trei ani peste toate excrocheriile d-nei Humbert şi chiar dacă ea va fi condamnată, totuşi după douăzeci de ani această condamnare se prescrie. Fiica d-nei Humbert va putea să se întoarcă fără grijă atunci la Paris şi să continue a exploata altă generaţie de „proşti“, vechea afacere a misterioasei case de fier putînd fi continuatâ sub firma : „Succesorii d-nei Humbert“. Amor princiar.—Prinţul moştenitor al Siamului, în excursia, pe care a făcut-o în America, s’a îndrăgostit de o tînără miss, fiica generalului Wilson, şi imediat a şi cerut-o în căsătorie. Prinţul nu e frumos, frumos—căci seamănă cu tatăl săfi — dar tînăra domnişoară îl primeşte ca bărbat fără îndoială, în vederea viitorului regat. Poporul nu constată decît cu plăcere, că prinţii şi regii se apropie conjugalmente de democraţie. Dar ce va zice oare diplomaţia de această apropiată influenţă a Statelor Unite în Siam ? Va face ea oare o chestiune în genul rivalităţilor austro-ruse cu privire la regina Draga ? Orice am spune, opereta nu e moartă: ea a trecut numai din teatru în sinul Curţilor! Despre ce nu poate seri presa rusă?— S’a mai vorbit în ultimele zile despre cenzura rusă. Iată, după o revistă rusească, care apare la Stuttgard, subiectele de" articole interzise de cenzură pentru ziarele apârind în Rusia, afară de o înţelegere prealabilă cu autorităţile. Măsurile luate pentru protecţia drumului de fier în China orientală; Călătoriile agenţilor ministerului de finanţe; Grevele în Rusia ; Sentinţele pronunţate în procesele politice ; întinderea ciumei; Scrisorile Sf. Sinod către contele Tolstoi; Reportaţii prescurtate asupra ceremoniilor sau celor petrecute la Curte; Retragerea lui Pobiedonoszeff; Vizita în Rusia a împăratului Germaniei ; etc. Incolo ziarele pot vorbi despre ce poftesc. Victimele baloanelor.—D. Lancelot remarcă în,,Revue Scientifique“, că după documentele cele mai precise, de la 1783 (adică mai mult decît un secol), peste douâ-zeci de mii de persoane au călătorit în balon. Din acest număr mare de persoane nu se socotesc decît două-zecî victime. Una la mie deci! După cum se vede, statistica accidentelor de baloane nu e atit de înspăimîntătoare după cum se crede în genere. Strămoşii lui Wilhelm al II-lea. — S’a vorbit mult zilele aceste de genealogia împăratului Wilhelm al II-lea al Germaniei, care se sue pînă la amiralul Coligny. Această ascendenţă ne revelează şi un alt fapt destul de curios, pe care erudiţii l’afi uitat în această discuţie genealogică. Fiica amiralului hughenot s’a măritat cu Wilhelm I-lă d’ Orange, numit tăcutul, şi Luiza-Henrieta, nepoata lui Wilhelm I-iIl, a devenit soţia marelui elector de Brandburg, strămoşul lui Wilhelm al II-lea. împăratul Germaniei numără deci printre strămoşii săi pe Wilhelm Tăcutul. Elocvenţa pe care o dovedeşte ,ia orice ocazie împăratul Germaniei dezminte în mod straniu această tăcută ereditate. Averea Wandeî de Boncza.— Vara trecută a murit la Paris cunoscuta actriţă Wanda de Boncza, o celebritate a Comediei franceze mai mult prin frumuseţe, decit prin talentul ei. După cum am anunţat atunci creditorii actriţei, mai ales croitorii mari, speriaţi de sumele colosale ce le rămăsese datoare, aproape un milion de franci, au sechestrat toate camerele actriţei, aşa că corpul ei n’a putut fi pus pe catafalc de cît în antreul casei. Acum cîteva zile însă sindicii averei răposatei descoperiră că Wanda de Boncza închiriase o casă de fier la Creditul Lyonnais. In această casă s’au găsit 400.000 lei numerar și juvaeruri în valoare de un milion și jum. lei. Miercurea trecută s’au vîndut aceste juvaerurî în hotelul Drouot. La licitaţie s’au prezentat numeroase dame din lumea şi semilumea elegantă a Parisului. S’au oferit preţuri enorme. Pen’n un inel care a fost oferit la prima strigare cu 6000 franci, s’a obţinut 13.650. Alte juvaerurî mai mari, printre care opt colane de mărgăritar, se vor vinde mai tîrziui. Vînzarea durează pînă la 27 Noembrie. Din viaţa lui Zola.—Fostul editor Lacroix, care a fost în contact cu toate somităţile literare ale Franţei, a furnizat lui Adolphe Brisson mai multe anecdote din începuturile literare ale lui Zola. Iată una : Tinărul Emile Zola veni pe la sfîrșitul anului 1863 la Lacroix. Era pe atunci încă ucenic sau vînzător la librăria Hachette. Zola aduse lui Lacroix manuscrisul din Contesa Ninon. Lacroix uită să citească manuscrisul și Zola venea tot mereu, inzistînd, rugîndu’l și arătîndu-se atît de plin de „focul sacru“ încît Lacroix tipări în cele din urmă volumul. Se vîndură vre-o 300 exemplare și cel l’alt volum Confession de Claude, editat tot de Lacroix, nu avu un succes mai mare. Zola se temu că Lacroix ar putea să devie indispus și căută să-l îndatoreze pe toate căile. „Trimete-mi „Ani Fritz“ de Erkmann-Chatrian—scrie Zola—îi voi dedica trei coloane în ziarul „Salut publique“ din Lyon. Zola scria atunci recensiuni bibliografice pentru această forță. Apoi Zola avu o idee mare: Lacroix să editeze din nou Contesa Ninon, ilustrate cu desemne de-ale unui tînăr pictor cari vor face enormă senzaţie. E amuzant să vezi cum Zola caută prin scrisorile sale sâ aţîţe curiozitatea editorului, cum mai întîifi nu-i dă numele pictorului și apoi il dă, însă numai după ce Lacroix se arată într’adevăr curios. Pictorul, artistul tînăr încă necunoscut, căruia Zola ii prezice în scrisoarea sa gloria cea mai mare, nu este altul decît Manet. Ediţia ilustrată din Contesa Ninon n’a apărut fiindcă Manet n’a furnizat ilustraţiile promise, dară tinărul Zola a arătat atunci că este nu numai un bun om de afaceri, ci și un inteligent profet. Dreptul de a fluera. — Un incident ce s’a Intîmplat la ultimul concert Lamoureux din Paris s’a dezbătut zilele acestea din punctul de vedere juridic în consiliul municipal din Paris. Un concert de piano de Saint Saens executat de o excelentă artistă a fost turburat prin fluerături pornite de la galerie. Tînărul care provocase această turburare a fost scu3 cu forţa din sală şi predat de un sergent comisarului. Acestuia tînărul îi declară că n’are nimic împotriva artistei, dar pianul este un instrument neartistic şi n’are ce căuta într’un concert simfonic. Tînărul a fost luat în bătae de joc, dar în consiliul municipal consilierul Mithonard a interpelat pe prefectul de poliţie asupra incidentului. Oratorul se bizui pe legea după care sergenţilor nu le este permisă intrarea în săli de teatru şi concert decît în cazurile cînd siguranţa publică este ameninţată sau cînd sînt chemaţi de un funcţionar civil. De altmintrelea dreptul de a fluera este tot atît de ilimitat ca şi acel de a aplauda. Un alt orator a invocat chiar şi un precedent. De la un concert Colonne fusese exclus un vizitator care fluerase şi Colonne declară că nu va continua să cînte pînă cînd cel dat afară nu va reveni la locul său. Dezbaterea în consiliu a rămas însă fără rezultat, fiindcă lipsea de la şedinţă tocmai—prefectul de poliţie.