Adevěrul, decembrie 1902 (Anul 15, nr. 4793-4821)
1902-12-08 / nr. 4800
P~ K K Anul XV.—No. 4800 FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU ABONAMENTE Un an Şase luni Tre l«n în ţară . .... 30 lei 15 lei 8 lei * străinătate. 50 „ 25 ■ 13 • 10 bani în toată ţara străinătatei» » Un număr vechii 20 bani. Sr jssffl. SITUAŢIA D-LUI VASILE LASCAR Din culisele liberale Numirea d-lui Safta, ca prefect al Capitalei, continuă a fi viit comentată in cercurile liberale. Unii consideră această numire ca.... îndrăzneaţă, alţii spun că ministrul de interne nu ţine seamă de nici o consideraţiune politică cind e vorba să facă vreo numire importantă, iar amicii d-lui Vasile Lascar sa organizează pentru a apăra pe ministrul de interne în potriva vreunuî eventual atac fie al "ocultei", fie al tinerimei generoase. D. Lascar pare a nu se intimida față de aceste semne ostile cari se disting zilnic în cercurile liberale. D. Lascar, sa ştie prea bine, a intrat in minister în nişte condiţiuni excepţionale şi cari i-au întărit considerabil situaţia sa politică! In partid clocoteai! multe patimi, intrigile se fineai! lanţ şi frămintările lăuntrice ameninţai! distrugerea puternicei organizaţiunî liberale. După demisia d-luî Pallade, se căuta un ministru de interne, dar singurul om politic care se impunea era, fără îndoială, d. Vasile Lascar. De sigur că d-sa n’a intrat în guvern fără a lua mai inttim toate garanţiile că va putea rezista intrigilor şi conspiraţiilor acelor nuanţe liberale cari au alte aspiraţiuni decit actualul ministru de interne. Se zice că cea mai puternică garanţie luată de d. Lascar ar fi angajamentul d-lor Sturdza, Stătescu şi Costinescu de a-l sprijini cu toată sinceritatea, de a se solidariza cu acţiunea sa şi de a-l apăra în potriva tuturor încercărilor de a se paraliza activitatea sa ca ministru şi acţiunea sa ca om politic. Pe această garanţie se pare că se bizue d. Vasile Lascar. Dar să vedem ce se petrece in partid de cînd d. Vasile Lascar a intrat in minister. Cel d'intîiii act al d-luî Lascar, ca ministru de interne, a fost confirmarea alegere! conservatorilor la Tecuci şi înlocuirea prefectului local. Cum s’a interpretat aceasta? Conservatorii, bineînţeles, că au jubilat spunînd că e un succes al lor. Junimiştii, deşi n’au spus-o prin ziare, dar prin culise afirmat că d. Lascar va căuta să neutralizeze acţiunea filo-junimistă a d-lui Sturdza şi se va afirma ca adversar imparţial al ambelor nuanţe conservatoare. In contra numirei d-lui Donici ca prefect la Tecuci, opoziţia n’avea ce __ C*« numit lin m Q nioftM f vo^îiin apune, o a uuiiiiv *-iis . will« președinte de tribunal. Liberalii tecuceni spun, însă, că d. Lascar nu a consultat pe nimeni la numirea noului prefect și intr’adevăr am aflat că ministrul de interne n’a întrebat pe nici un deputat sau senator din Tecuci dacă le convine d. Donicî. Dar pe cit ştim d. Lascar a evitat orice înţelegere cu reprezentanţii Tecuciului pentru motivul foarte simplu că ei nu s’afi înţeles intre ei, nici in trecut şi nici nui se înţeleg nici în prezent. Prin urmare ei n’ar fi căzut de acord asupra numireî unui prefect şi ast-fel s’ar prelungit o stare de lucruri anarchică la Tecuci. Pe de altă parte, un viclean politician, explică ast-fel numirea d-lui Donici la Tecuci. D. Lascar venise la interne cu faima că va transforma administrația într’o adevărată magistratură. Or, după scandalurile de la Tecuci, după izbînda conservatorilor, dacă se numea un prefect pentru a distruge opoziţia, faima d-lui Lascar se ducea în 24 de ore. Numirea ca prefect a unui magistrat în localitatea unde izbutise opoziţia, confirmarea primarului conservator, erau acte de natură a menţine aureola noului ministru de interne. Dar consideraţiile politice ?—întrebau liberalii tecuceni. La aceasta se zice că d. Lascar a răspuns că dacă liberalii nu vor putea recuceri Tecuciul, îl va dărui conservatorilor pentru a putea astfel inaugura alte moravuri la administraţie şi în politică. A doua numire a fost aceea a prefectului de Prahova. D. Gogu Negulescu a făcut mari sacrificii băneşti primind această demnitate, aceasta o şt îi toţi acei cari cunosc activitatea de avocat a d-luî Negulescu. Cum s’a făcut această numire ? Şi aci d. Lascar s’a lovit de o situaţie extern de delicată. La Ploeşti izbutiseră liberalii în alegeri contra unei puternice opoziţiuni conservatoare şi contra unei dizidente liberale. Deci d-nii Stoicescu şi Al. Radovici, cari conduc pe liberalii prahoveni, aveau cuvîntul să-şi desemneze pe noul prefect. Prefectura de Prahova plictisise guvernul de un an, fiindcă nu se găsea un prefect care să fie agreat de leaderii ploeştenî. Atunci d. Lascar s’a hotărit, cu riscul de a se împiedeca de d-nii Stoicescu şi Radovici, să numească pe d. Negulescu. In faţa actului îndeplinit, d. Stoicescu a agreat pe noul prefect şi, pentru a face să dispară credinţa că nu l’ar agrea şi că a fost numit contra voinţeî sale, însuşi d. Stoicescu s’a dus la d. Sturdza pentru a î recomanda pe noul prefect pe care nu-l cunoştea. Iată, dar, că după un an de zile, s*a găsit, in fine, chiar un ploeştean, care să accepte prefectura cu asentimentul, mai mult sau mai puţin Spontanei!, al conducătorilor de la Prahova. Cu toate acestea, dacă ocazia se va prezenta, conducătorii liberali de la Prahova nu vor ezita să reziste autoritatea cu care caută să le impună d. Vasile Lascar, care pare că nu vrea sa știe că la Prahova e deprins d. Stoicescu să fie ministru de interne ori cine ar fi titularul acestui departament. * In fine, a treia numire care a făcut zgomot, e aceea a prefectului Capitalei. * Primind demisiunea d-luî Iulian, tocmai în momentul cind « Voinţa Naţională» anunţase că d. Iulian rămîne la postul Său, d. Lascar a ţinut să rezolve această numire in cîteva ore şi intr’adevâr în patru ore a numit pe d. Safta. Graba aceasta se explică prin faptul că se iviseră vre-o cinci candidaturi şi toţi au început să pună în mişcare aparatul lor de influenţe. Unul era un brătienist, altul un stătescist, un al treilea ud sturdzist, un al patrulea un ex drapelist etc. D. Lascar ştia bine ce înseamnă tratative şi conciliabule pentru numirea prefectului Capitalei, că ele duc la un fiasco şi la nemulţumiri. Atunci s’a oprit la d. Saita şi în cîteva ore i-a făcutdecretul, prefectul a jurat, s’a instalat la poliţie şi toţi candidaţii şi-au atirnat armele in cui. Dar e bună, sau nimerită alegerea d-luî Saita ?—Iată ce se discută in cercurile liberale. Presa oficioasă liberală a primit această numire cu o foarte semnificativă răceală şi surprindere. Intr’un ziar oficios a apărut o notă care trăda o grozavă amărăciune şi multă răutate; intr’alt ziar o notă din care transpirau deziluzii şi o alta, ceva mai elogioasă, dar... făţarnică. Notele prin cari oficioşii anunţau numirea d-lu Safta, erau probabil scrise de chiar candidaţii la prefectura Capitalei! Aşa se explică de ce această numire a fost mai bine primită chiar de «Adeveru!» decit de oficioasele liberale, de «Adeverul» care, azi, e sincer şi speră că noul prefect va mai civiliza poliţia, şi mîine, cu aceeaşi sinceritate, va fi poate silit să-i atace cum a atacat pe toţi acei prefecţi cari nu s’au ilustrat decit prin acte de sălbătăcie fiind in capul poliţiei. Asupra casărilor da la Piatra, R.Sărat şi Roşiorii de Vede, asupra confirmare! alegere!conservatorilor la Drăgăşani, iarăşi se fac fel de fel de comentarii. Intr’adevăr, înştiinţarea acestor casări era însoţită prin ziare de scrisori şi declaraţiunî de.... aderare din partea liberalilor in joc. Au fost dar casări cu aderări, dar probabil aderări mai mult sau mai puţin voluntare ! * Iată bilanţul celor citeva zile de activitate a noului ministru danteene. Acum J. Vasile Lascar se ocupă să vadă cum stau liberalii in judeţele unde au a se face alegeri parţiale şi se mai ocupă cu modificarea proectului d-lui Aurelian privitor la organizarea poliţiei rurale. Venind cu această reformă se va putea mai bine aprecia modul de-a vedea al d-lui Lascar şi caministru de interne şi ca om politic. R. X. Ediţia de seară Chestia notei americane In corpul ziarului publicăm textul unei note a guvernului Statelor Unite care a fost transmisă guvernului nostru şi care tratează despre cestiunea evreilor din Romînia. Credem că dacă nu altă dată, cel puţin acum, în momentul cînd atmosfera politică se arată în vecinătatea noastră foarte încărcată, trebue să resimţim cu toţii greutatea cu care apasă asupra noastră această cestiune. Adevăraţi patrioţi şi naţionalişti, noi n’am urmat curentului, ci am’susţinut în tot-d’auna că treime să i se dea o soluţiune pentru ca ca să nu poată servi oricînd de pretext unei puteri străine ea să se amestece în treburile noastre. Am mai cerut să se dea o soluţie chestiunei evreieşti pentru că aceasta este şi în interesul economic al ţarei. Dar tocmai fiind că suntem sinceri patrioţi şi naţonalişti, îndată ce am auzit că Statele-Unite s'au amestecat în treburile noastre interne, am cerut guvernului ca să răspundă cu toată energia şi cu toată demnitatea. Ni s’a opus că guvernul nu poate face aceasta, de oarece in nota au i s’a transmis,—afirmaţiune astăzi dezminţită de fapte ce nu se pot contesta. Este adevărat că nu s’a transmis aceeaşî notă guvernului român, care s’a transmis marilor puteri, dar o notă i s’a transmis, care în multe părţi se aseamănă cu aceea adresată puterilor, şi la această notă trebuia să răspundă. Ce a răspuns guvernul ? — aceasta ţara are dreptul să cunoască şi pentru a objine satisfacerea acestui drept am publicat noi textul notei. Dacă d. Sturdza va continua să tacă, dovada se va fi făcut că n’a ştiut să menţie demnitatea ţarei şi ţara îl va judeca. Drepţi înăuntru, demni in afară — după acest principiu etnie tratată chestia evreiască. Contrariul este mai primejdios decit orice am face. Am. pronunţat asupra tuturor gestiunilor puse, căcî printre ele erau unele de mare însemnătate, cum de pildă cestiunea evreiască şi Casa rurală, şi ar fi somat pe conservatori ca şi ei la rîndul lor să se pronunţe asupra acestor cestiunî şi să intre în dezvoltarea ideeî generale de guvernămînt a partidului conservator Ar fi fost abil, curagios şi de datoria unui guvern care se pretinde democratic şi care deci este dator să spună lămurit în numele cărora principii guvernează şi va guverna. In locul tuturor acestor lucruri mari, d. Dimitrie Sturdza l-am văzut oprindu-se la lucruri mici, inzistînd asupra cestiunilor de al nouălea ordin, dînd explicaţiuni caraghioase şi copilăreşti, cum de pildă, a fost cu chestia papucilor ofiţerilor bulgari şi a faptului că d-sa poartă vecinie cizme. Ce să maî zicem apoi de minunata metaforă a conservatorilor cari nu ştiu să scoată sunete din flautul naţiunei? Nu am ascultat acest discurs, dar l’am citit tot cu atîta deprimare, cum am suferit cînd am ascultat la Cameră, discursul relativ la Adresa tronului. D. Sturdza este ajuns astăzi într’un stadiu intelectual în care trebue împedicat,cel puţin să vorbească. Am văzut ce comedii a făcut pe urma mîncarimei sale de limbă cu gazetarii străini. S’a lecuit de această boală, dar ar trebui să fie lecuit şi de boala de a vorbi în parlament, căci ne face ţara de ocară. Sînt, slavă Domnului, alţi bărbaţi în guvern cari mînuesc destul de inteligent arta de a vorbi. Să ia aceştia cuvîntul, să ne înjure cît vor pofti pe noi aceştia care aparţinem minorităţei, dar să ne injure inteligent, căci aşa cum d. Sturdza ne combate, noi rîdem fireşte şi rămînem neatinşi, dar ţara se compromite în ochii străinătăţeî. D-lor din guvern, fie-vă milă de obrazul ţarei romîneştî şi faceţi pe d. prim-ministru ca să fie tot aşa de rezervat în vorbire, cît a devenit de discret, faţă de gazetarii străini, pe cari acum cinci luni de zile, îi pisa cu intervievările sale. Coast. Mill® plinit datoria faţă cu dezmoşteniţii societăţei noastre. Iată cu o asemenea stare de lucruri se impune o reformă complectă a asistenţei publice. Înainte de toate asistenţa publică trebue descentralizată. O instituţiune ca aceea a consilierilor de asistenţă—Armeniathe— funcţiune publică, dar onorifică,—este la noi o necesitate inexorabilă. Apoi se impune o strînsă colaborare a calităţeî publice cu cea privată. Aşi fi chiar de părere ca să se dea toată asistenţa publică pe nuna particularilor, autorităţile vărsînd numai institutelor de caritate centralizate ca subvenţiune actualele fonduri sau poate unele ,iau mari. Numai astfel se va putea lupta cu succes pentru a se remedia măcar o parte din groaznica mizerie ce bîntue toate cartierele excentrice ale Capitalei,—mizerie pe care nici cea mai abilă pană n'o poate descrie în toată întregimea eî. B. Biagonisma d-luî Sturdza La Cameră am suferit ascultînd răspunsul d-luî Sturdza, dat tuturor deputaţilor atît din opoziţie, cît şi din sinul majorităţeî. Am suferit, căci s’a răsvrătit în mine vrednicia de om, vâzînd decăderea intelectuală a unui bărbat care conduce destinele ţarei şi care deci este socotit, fără drept cuvînt de sigur, cel mai bun, cel mai deştept, cel mai de seamă dintre noi toţi. Ce va fi zicînd străinătatea despre ţara romînească dacă ar judeca-o după cuvîntările d-luî Sturdza ? La Senat, acelaşi dezastru intelectual s’a repetat. Acolo ca şi în Cameră se ridicaseră cestiuni mari şi de actualitate. D. Petre Missir, de pildă, desfăşurase un întreg program de însănătoşire a vieţei noastre politice, d-nii Petre Grădişteanu şi Valerian Uraianu ridicaseră chestiunea Legei Casei rurale, pe care au combătut-o d-nii generali Manu şi Lahovary, cari de altfel au criticat şi toate actele guvernului şi mentalitatea lor generală. Un prim-ministru şi şef de partid ar fi profitat de minunata ocaziuna ce i se dădea ca să desfăşoare ideia generală şi conducătoare a partidului liberal, care-î concepţiunea economică, politică şi socială, s’ar fi Asistenţa publică In urmărirea adevăratei misiuni ce o are un ziar, de a fi oglinda pe cit posibil fidelă a stărei reale de lucruri ce domneşte într'un oraş, o ţară, în lume chiar. — Adeverul a pornit anchetele sale asupra mizeriei din Capitală. E natural aceasta, fiindcă şi ziarul trebue să se ocupe mai întîiu şi mai ales de ceea ce sepetrece în jurul său. Aceste anchete au zguduit de sigur pe mulţi cari le-au citit în căldura moleşitoare a salonului în care se servea vre-o băutură caldă şi întăritoare —şi liniştea multora a fost tulburată. Lucru—o recunoaştem—cam neplăcut, dar folositor, pentru că, e bine să aminteşti din cînd in cînd celor bine-cuvîntaţî de soartă că în apropierea lor trăiesc fiinţe cari ar fi fericite dacă ar avea fărâmiţările mesei lor şi nu le au... Este o mizerie neagră ce se desfăşură înaintea noastră şi se etalează cu tot acel complex da fenomene, boală, tîmpeală, tocire a sentimentelor de pudoare, disperare,—cari însoţesc mizeria. Credeam că sîntem maî fericiţi decît marile metropole ale Occidentului, că mizeria dinWhite- Chapel şi din cartierele Uvriere ale Parisului nu se găsesc la noi. Ancheta Adeverului ne arată că ne-am înşelat şi ne arată cît nu ne-am îm Sin fuga condeiului Stil« Stiliacului Bravul cetăţean d. colonel Trădescu care se îngrijeşte cu tot din adinsul de coşarul judelui — distructor sin Stilian Popeanu, a mai dat la iveală o perlă de stil a eminentului stilist care a descoperit că Kogâlniceanu era Responsabilitatea si Rosetti era Presa ! E vorba de o capodoperă de proces verbal încheiat de sin Stilian Popescu, in care se poate citi următoarea frază: „D-sa era îmbrăcat întocmai ca și cînd era îmbrăcat pentru a eși pe stradă". In clasa Ili-a primară elevul sin Stilian Popescu ar primi nota 1 pentru asemenea frază şi i s’ar ÎU“» şi căciula ca să rămînă la post două ceasuri, în care timp să scrie da 300 de ori corect această fraza Cum însă sin Stilian a scăpat de clase lîia primară, îşi poate permite nesupărat, pe lingă alte torturî, să tortureze şi gramatica şi stilul, cari se vede că n’au nici o protecţie în ţara noastră, unde codul penal nu prevede pedepse pentru.... stilicid şi gramaticid ! Legiuitorul n’a prevăzut apariţia pe mapamond a stiliciduluî sin Stilian, care omoară stilu cu stiletul! Periaţii POȘTA MICA Ţăndărică, Loco. — 1) Sabia i s’a dat îndărăt Ini Dani an-Pașa. 2) A demisionat din acest post. 3) Informați-vă direct la Camera de comerț. 4) Poate de d. Assan. M. Q., Loco.—Nu dăm asemenea sfaturi. Adresațivă unui medic. Un cititor, Loco.— 1) Relații sexuale perverse a fost învinuirea. 2) Cu suplimente. CARNETUL MEC Două tracţiuni . Sînt două soiuri de tracţiuni actualmente in Capitală: cine vrea să stie în tramvai, cine doreşte se poate preumbla şi cu sania. Totuşi această variaţie nu o putem considera ca o fericire. Sîntem foarte recunoscători primăriei, că a ascultat de plîngerile unanime ale cetăţenilor, cărora nu ie dă mina să-şi facă cursele în birje, şi a permis direcţiei tramvaiului să ridice zăpada de pe şine. Dar acum avem unele străzi cu zăpadă alteia fără .. E aproape imposibil, ca cineva să facă o cursă în sanie, fără ca să nu fie silit să treacă şi peste liniile tramvaiului pe pavagiul gol. Şi astfel asistăm zilnic, la maltratarea cea mal barbară a bieţilor caî... Nu maî vorbesc de chinuirea nervii, r celor de prin sănii. Desigur, că in asemeni împrejurări primblarea în aceste poetice vehicule numic amuzament nu se poate numi. C’e-i de făcut? Ar fi doui soluţii: sau să se acopere din nou toate străzile cu zăpadă, sau ca primăria să dispue curăţirea tuturor drumurilor. Prima soluţia de sigur, că ar ridica din nou protestări din toata părţile şi deci nu se poate primi. Rămîne, ca primăria să dispue curăţirea zăpezii de pe toate străzile, aşa cum sa şi cade pentru un oraş civilizat, şi ca trăsurile să înceapă a circula din nou. Gh. M. 11 Duminicii 8 t decembrie 1002 DIRECTOR POIITIC CONST. MILLE ----------ANUNCIURÎ Linia pagina IV Lei. . . . . . 0.50 Dai III » ...2.— BIROURILE ZIARULUI - Strada Sărindar — îi T E L E F O 19 ■» CHESTIA ZILEI Conu Mitiţă învaţă pe conservatori să chite din „flautul naţiunei* POLITICA EXTERNA Bla Camera bulgară Cu prilejul celei de a treia citiri a legei comunale au avut loc scene tumultoase în Sobranie. Zankov, stind pe scaunul său de deputat, a făcut propunerea, ca socialiştii să fie excluşi de la orice consfătuiri ale partidelor, deoarece ei nu dau concursul pentru votarea legilor, ci pun numai beţe în roate. Diverşi deputaţi, din diferite partide, au declarat, că această propunere e ofensătoare pentru adunarea naţională şi au cerut o retragere a cuvintelor. In numele guvernului ministrul de finanţe Saratov a declarat, că Zankov n’a făcut această propunere în calitate de prezident, ci In calitate de deputat. In urmă incidentul s’a declarat închis. Agitaţii politice la Serbia Intro mare întrunire, ce a avut loc la Belgrad, 500 de liberali, reprezentanţi ai aripei drepte a partidului liberal avnt în mod vădit partea cabinetului Tatar Marcovici, aprobind recentul săi program, şi declarindu-se gata să-l susţie. Adunarea a blamat de asemeni foarte sever pe liberalii antidinastici şi a votat o moţiune, prin care declară că liberalii adevăraţi vor rămine totdeauna credincioşi dinastiei Obrenovicî, orice s’ar întimpla. Aceasta e de altfel in tradiţiile partidului liberal, a cărui soartă, de la 1858, epoca la care el a rechemat in Serbia pe Milos, e intim legată de familia Obrenovicî. Adunarea a decis să se scoată o gazetă, care va purta titlul Srpska Nezavlsnost. (Independenţa sîrbă). Reorganizarea partidului liberal,, spaniol Se anunţă in mod grav, că d. Sagasta a întrunit la dînsul acasă, în Madrid, vre-o două-zecî de şefi ai grupurilor liberale şi că a discutat cu dinşiî programul liberal democrat, pe baza căruia liberalii se vor prezenta in apropiata perioadă electorală. După cum se spune, s’a decis crearea unui mare comitet, pentru a conduce partidul liberal în timpul alegerilor provinciale și generale. Se zice, că d. Sagasta va fi șeful suprem al acestui comitet diligent. De altfel se poate prezice, fără frică de dezminţire, că liberalii spanioli vor da o mare lovitură da sabie în apă. Cine oare va mai fi atit de naiv, ca să maî creadă în realizarea unui program liberal şi democratic stabilit de d. Saga sta ?. Oare liberalii spanioli n’au avut cel maî frumos program din lume, cuprinzind toate reformele ce s’ar fi putut dori, în momentul, cind d. Sagasta a succedat generalului Azcarraga. Şi ce a rămas din acel program democratic ? * Nimic. D. Sagasta a sacrificat totul elementelor reacţionare cari domină l« Curte, eî n’a ştiut să-şi menţie măcar tendinţele sale anticlericale şi el, şeful partidului liberal, a mers pină la a admite intervenţia Vaticanului in afacerile, interne ale Spaniei! Tot ce se va face cu d. Sagasta ia acest sens e osteneală pierdută. D. Ganalejas a înţeles situaţia şi pentru acest motiv a întrunit la dlusul stingă liberală pentru a defini bina programul sâu şi atitudinea sa, distincta da acele ale d-lui Sagasta. Din aceasta parte efortul e evident mai serios şi ar putea să dea rezultate practice. Desigur, că democraţii spanioli trebue să-şî pua speranţele în d. Ganalejas, dacă doresc în mod sincer succesul definitiv al cauzei lor. Congresul socialist international • Secretariatul internaţionalei socialiste publică în Peuple ordinea de zi, care a fost fixată pentru congresul socialist international, ce va avea loc anul viitor la Amsterdam. Ordinea de zi cuprinde următoarele puncte : 1. —Chestia grevei generale. 2. —Armata permanenta. 3. —Extinderea secretariatului internaţional. 4. —Ziua de muncă de nouă ore. 5. — Regularea internaţională a politicei socialiste. 6. —Politica emigrărilor şi a imigrărilor. (Propusă de partidul socialdemocrat argentinian). 7. —Tribunale de arbitragiu obligatoriu. 8. —Organizarea breslelor. 9— Monopolizarea băuturilor de către stat. (Propunerea Fabian Society Londra). 10.—Socializmul şi politica comunală. 11. —Atitudinea proletariatului internaţional în chestiile naţionale. ("Propunerea social-democraţilor cehi). 12. —Asigurarea în vederea invalidităţei şi a bătrîneţelor. (Social-democraţia olandeză). 13. —Corespondenţii externi ai zistrelor socialiste. (Partidul muncitori francez). Literatură populară Printre picături ! Un ţigan era logodit, pisemne, cum vede treaba, în alt sat. Intr’o zi bîndu-se la mireasă, numai l’a apucat o ploaie mare pe drum. Cînd a văzut el aşa, s’a dezbrăcat binişor de toate celea, pînă în pielea’goală, le-a băgat, cum a putut, în căciulă şi punînd’o sub subțioară şi-a căutat de drum înnainte. După ce a trecut ploaia, ţiganul s’a îmbrăcat frumuşel la loc şi cînd a ajuns la mireasă şi-au făcut toţi cruce văzîndu-1 neatins de loc de ploaie. — Ştiţi cum am făcut ? ix întrebă el, după ce-î mei lăsă, să se mai mire o bucată. — Ilauleu ! da! spune, că ne omoram aici pe Ioc, de ne mai ţii aşa ! strigară ţiganii. — Ham sărit printre picaturi ! răspunse el,... cînd picaici, eu săream din ei le... şi tot aşa !... Avarul Cic’a fost odată doi fraţi; unul era putred de bogat,iar cel l’alt nu era nici de mincarea cîinilor şi... mai avea şi o casă de copil pe deasupra ! Frate-so cel bogat, era zgîrcit de n’ar fi văzut nimic, să-l fi picat luminarea şi nu-l puteai scoate bucăţică din mînă. Din pricina asta nu voise ca să se însoare» Că D-zeu însă şi numai bogatul cade la o zăcere grea. Lux frate-so cel sărac însă tot îl se făcu milă de dînsul, se ducea hojma pe la el, de unde avea, de unde n’avea îi ducea cîte o bucăţică de ceva, îi dădea cite o ulcică de apă şi’l întreba : ce’l doare şi cum îi mai este?... mă rog ca fratele, siegele apă nu se face. Bogatul însă nu se îndrepta şi acum vedea el singur că pînă aici i-a fost! Frate-so il păzia, să nu-i scape mortăciune, fâr’de luminare. Intr-o zi însă bogatul rugăse frate-so, să se ducă acasă şi să-l lase singur, că are o leacă de treabă şi...a veni mai încolo. Săracul eşi, şi după ce închise uşa după dînsul, se întoarse şi începu a se uita prin bolta uşeî, să vada ce are să facă frate-so. Bogatul după ce se văzu singur, se înţepeni din toate puterile şi bălăbănindu-se cum putu, se ridică în capul oaselor,... scoase o motoaşcă de sub căpătîiu şi o vărsă dinainte-i... erau numai galbeni... Apoi mai scoase una şi iar o vărsă,... şi încă una, şi apoi alta,... şi tot aşa, vr’o cîteva şi pe toate le vărsă, se făcuse un morman de galbeni dinaintea lui, coşcogemite de mare !.„ Pe urmă începu a lua cîte unul, a-l arunca în gura şi apoi înghiţia !... Se mai odihnia cîte o leacă şi apoi iar mai arunca cîte unul, şi iar înghiţia... şi tot aşa ! — Trăăăăzni-te-ar crucea, drace... d’apoi de ce te-ai apucat ? zise atunci săracul, minunîndu-se de cele ce vedea. — Ba, să-l trăsnească pe frati-to, nu pe mine,... că nici eu n’am mai văzut minunea asta, pîn’acum ! răspunse dracul, care era şi el acolea lingă uşă şi privea. Pricolicii Pricolicii se cred a fi fost nişte oameni, cari la anumite epoci, se prefăceau în fiare sălbatice şi făceau rafa omului. Iată ce Sf.provesteşte despre un pricoliciu : Un tînăr flăcău, care era pricoliciu din naştere, la timp, se căsători cu o tînără fată din alt sat. După obiceiu, la săptămîna după nuntă, înjugă boii la car, puse mîncare și băutură în car și luă nevasta să se ducă pe calea întoarsă la socrii lui pentru a se cinsti. Mergînd pe drum el spuse nevestei, că poate să le iasă înainte vre-o fiară sălbatică, dar ea să nu se sperie, ci să pună mîna pe secure şi să dea pînă la sînge. Ajungînd ei pînă într’o pădurice, pe unde ducea drumul, el oprii boii şi intră în pădure fără a fi bănuit de nevastă. Acolo se despuie, se dete peste cap de trei ori şi se prefăcu într’un mînz •■roşn, cu capul de om. După aceea eşi şi sări asupra nevestei c’o mănînce. Nevasta însă, care îl observase de departe, puse mîna pe secure şi cum se repezea el peste căruţă asupra ei, îl lovi peste o ureche, făcîndu-i o tăietură adîncă. îndată ce el fu sîngerat, a fugit în pădure şi dîndu-se înapoi peste cap de trei ori, se prefăcu iarăşi om, după care se îmbrăcă cu hainele şi veni la căruţă spre a continua drumul. întrebat fiind de nevasta sa, el i- a spus că nu ştie nimic şi că bine am făcut de a dat cu securea, căci alt fel de nu l-ar fi sîngerat, ar fi mîncat-o. Ajungînd la părinţii ei, le-a povestit întîmplarea pe furiş, arătîndu-le şi rana de la ureche sîngerîndă, or părinţii l’au priceput că ginerele lor e pricoliciu şi i-au luat nevasta oprind’o la ei acasă. Sama pădure! Despre mama pădure! poporul crede că ar fi fost stăpîna morţilor şi a pădurilor şi ar fi locuit în fundul munţilor şi de acolo număî noaptea umbla şi efitreera munţii şi pădurile. Ea se închipueşte în formă de femee bâtrînâ, urîţâ, măre şi grozavă. Era val de bietul om sau femee, care se întilnea cu mama pădure în cale, sau la care din nebăgare de seamă, uitînd uşa descuiată sau ferestre destupate intra în case, căci îi mînca, le vărsa sîngele, etc. Un bărria povestea că, intr’o odare mare ae afla ca pădurar , om şi o femee, cari nu mai aveau de cit o fetiţă ca de 10—12 ani. Intr’o zi de sărbătoare, ei plecară la tîrg să’şî cumpere cele trebuincioase casei, lăsînd acasă pe micuţa lor fetică să îngrijească de păsări şi de bordeii, căci locuiasă într’un bordeiu. Cînd au plecat d’acasă ei au sfătuit pe copilă, ca îndată ce va apune soarele să încue uşa bine, să astupe fereastra bordeiului bine şi să nu dea drumul nimănui înăuntru. Fata însă cînd a Inserat, fiindu-i vrit din bordeiu singură, s’a suit pe bordeiu și a început a plînge. Atunci muma pădurei care era într’un copac din apropiere, se dete jos, veni la fată și o mîngîe, zictndu-i că se culcă și ea în bordeiu cu fata; atunci fata intră cu baba în bordeiu. Cum intră baba în bordeiu, baba seschimbă la faţă , făcea nişte ochi mari cît strachina, fata speriindu-se îi zise: „mari ochi, mătuşica dragă“, ea îi răspunse: „mari, maică, că departe trebue să văz“. Făcu nişte picioare lungi în cît unul era pe pragul tindei şi altul în colţul supatuluî, fata îi zise : „da lungi picioare ai, mătuşă“, iar ea îi răspunse: „lungi, maică, că mult trebue să calc“. Făcu nişte dinţi cît secerea şi o gură cît baniţa şi fata o întrebă iarăşi: „mare gură şi mari dinţi aî, mătuşica“, iar ea îi răspunse : „mari, maaică, căci cîte şi citi am mai mîncat eu ca tine“. Zicînd acestea, s’a pus şi a mîncat fetiţa, lâsîndu-i nu*mai căpăţîna, pe care o puse în fereastră cu dinţii rînjiţî. Cînd veniră părinţii a doua zi şi văzură căpăţîna în fereastră, de departe li s’a părut că rîde, iar mama ei îi arăta un şir cu mărgele ce-î cumpărase din tîrg. Cînd ajunseră văzură că fata lor a fost mîncată de mama pădurei. Ţiganul şi pomana Un ţigan făcuse pomană pentru sufletul tătînâ-so şi mă-seî; dar bietului om i s’a întîmpîat poznă că in sat au mai fost pomenit pe la rominî. De lucrul ăsta nici un ţigan nu ştia, fiindcă cînd tocase popa la biserică ei nu au mai întrebat crezînd că toacă pentru pomana lor. Popa, ca popa, s’a dus întîiu şi întîii, pe' la pomenile romînilor şi mai cu seamă pe la cei cu dare de mînă, că ăia au mîncara mai bună şi vin mai bun şi popa — cum sînt popii — se poate sătura şi umplea o burtă a luî ? Şi tot mîncînd aşa popa îi se umflase burtade se făcuse burtoi şi gros ca un butoiu. Către seară numai ce se lăsă popa spre pomana ţigănească. Ţiganul ca orice om băgase la foc o căldare cu varză pe care o unsese cu untură şi în care mai băgase şi cîteva bucăţi de oae, fiindcă auzise şi ţiganul că oaea e bine cuvîntată şi aşa poate s’o milostivi şi D-nezeu şi de pomana lui. Dar, ţiganul ţigan, în pomană băgase porc pe care D-zeu nu voeşte sâ-l vadă fiindcă este o făptură a lui dracu... şi se ţine numai de beţoroage de astupă şi scormone izvoarele. Nici nu-î trecuse ţiganului prin minte de istoria astai, dar ce e drept, neam de neamul lui noi mai făcuse pomană şi nu ştia socotelile. La*ţigan în bordeiu erau sîrînşi gard d’eimică de şedeaă ca ciupercile. Ţiganul vâzînd că nu mai vine popa se apucase să facă la un piepten...' şi tot hîrcîia la un corn de bou, şi din cînd în cînd se răstia la gard (dăaciuci) cari pe furiş bagaaau beţile în căldare şi le trăgeaaaii prin gură!... Hop! intră şi popa, care pe loc în-ncepu a mormol şi dascălu a scotoci prin dăsagi şi prin nişte cărţi să găsească unde stă scrisă slujba care se citeşte la pomană. Văzînd ţigania pe popă, se scoală foarte grăbit, îşi ia căciula din cap să răsteşte la gard că: „te avei bengăscu daac habai; ita avei rasai sa citime...etc“» In urmă se întoarce către popa care scoboarâ pe gîrliciul bordeiului şi-i zice:...ca hai părinte, face-m’aş în ea de pomană, c’a fiert varza în căldare pîn’s’a făcut terciu!!!... Gh. Popescu-Ciociuiel Paris, 1902 Noembris