Adevěrul, ianuarie 1903 (Anul 16, nr. 4822-4851)

1903-01-15 / nr. 4835

Anul XVI.­No. 483 ti fondator ALEX. V. BELDIMANU ABONAMENTE On an Saat luni Tre luni ® țară SO lei 15 lei 8 lei ű străinătate. 50 „ 25 ■ 13 * 1O bani in toată țara 15 „ „ străinătate Un număr vechiu 20 bani. Mercuri 15 ianuarie 1963 DIRECTOR POLITIC (CONST. MILLE M­ANCIURέT mia pagina IV LeL • S > •­­ 0.50 bam ,.r~ » m­ , î 2.­BIROURILE ZIARULUI îl — Strada Sărindar 11 t­elefon .interview cu Ediție de seară Mărturisirile lui Parizianu - Ce spun­­ acționarii.-De cind se operează.- Denunțarea altei asociațiuni „Reverul“ în 6 pagini De la 1 Februarie In fie­care LUNI Viața militară ...... supliment gratuit. In fie­care MARȚI litere și sîrtă .... supliment gratuit. In fie­care MIERCURI JE Mișcarea economică, supliment gratuit. In fie­care JOI O foae umoristică.............supliment gratuit. In fie­care VINERI Din toată lumea . . . supliment gratuit. In fie­care SAMBATA MVToda ilustrată supliment gratuit. In fie­care DUMINICA steama și copilul supliment gratuit. Interview cu 9.­lake Ionescu Înțelesul politic al alegerilor.—Reviriment în corpul electoral.— Even­tualitatea unei invalidări.—Mersul alegerei de la Caracal. — Cine a adus forța armată.—Element de obstrucție ?—Cauzele reușitei. Ingerințele. — Părerea în chestia conversiunii.— Declarații importante. N’am­­ voit să treacă două­zec­­­ și patru de ore fără a putea comunica cititorilor Adevărului impresiunile ce ducea cu sine învingătorul de la Ca­racal asupra alegerei sale, tăcută în mijlocul celui mai viu interes al în­­tregei țări. Am așteptat deci pe d. Take Io­­nescu, ori la domiciliul său din str. Cătunului și am putut să-l felicit cel d’intíiü pe pragul casei sale, pe cînd nu se debarasase încă de florile ce i se oferiseră de cetățeni în gara de Nord, înțelesul poli­tic al alegerilor — „Adeverul” a comunicat citito­rilor săi, a doua zi după alegerile comunale, impresiunile d-v. asupra în­țelesului politic al rezultatelor acelor alegeri. Am dori astăzi să fim tot noi aceia cari să împărtășim citito­rilor impresiunile d­e asupra alege­rilor partate de er­. — Bucuros și iată ce am a vă spune în astă privință. Rezultatele a­­legerilor parțiale confirmă perfect filozofia politică a alegerilor comu­nale, cu o tendință spre agravarea simptomelor de la alegerile comu­nale și anume slăbirea guvernului și dovedirea absolutei imposibilități pen­tru junimiști de a fi alt­ceva de­cît elemente de.... balotaj: aceste ele­mente pot împiedeca rezultate pozi­tive, nu pot da însă ele înși­le re­zultate pozitive ; balotaje da, dar nu victorii. i grăbirea guvernului e cît se poate de evidentă. Pentru prima oară adu­­nîndu-se voturile a opt alegeri libe­ralei, cu cei independenți la un loc, nu ajung la 49 la sută din numărul voturilor exprimate. Experiența s’a făcut, notați bine, în condițiunî nor­male, în județe de diferite feluri și intîmplarea făcuse ca din opt județe să fie patru unde junimiștii se con­sideră tari : la Dîmbovița, Dorohion­î, Vasluiu­ și Putna. Reviriment in corpul electoral — Vă așteptați așa curma la a­­cest reviriment în corpul electoral ? — Departe de noi asemenea cre­dință—și de mi-ar fi spus cine­va la 12 Februarie, acum două­zeci și trei luni, cînd am­ plecat de la putere, că azi țara se va pronunța ast­fel în favoarea partidului conservator nu l’aș fi întărit în speranțele sale. ■Nici una din măsurile ce am luat de cînd sînt la guvern : suprimările de funcționari, reducerile de lefuri și pensiuni, etc., etc., nici una din toate acestea nu le-am exploatat, de­și ei, în locul nostru, și-ar fi creat numai­de­cît platforme de răsturnare. Cu toată această atitudine a noas­tră, ei au reușit să nemulțumească în așa chip țara, în­cît s’au creat adevărate fortărețe conservatoare, a­­colo unde acum zece—doi­spre­zece ani de abia existau conservatori, pre­cum : Tecuciul, Muscelul, Romanația. Eventualitatea unei invalidări . — Pe cît se aude, d. Sturdza ar avea intențiunea să ceară Camerei invalidarea alegerei d­v. — Nici nu se poate închipui un lucru ca acesta. E adevărat că la 88, cînd m’am ales la Craiova, Ion Bră­­tianu a voit să mă invalideze, împre­ună cu alți 17 deputați, dar în cele din urmă guvernul lui Brătianu a renunțat la această idee. In tot cazul este absolut imposibil să am vre­o părere asupra vre­unei ipoteze care nu s’a prezentat. Mersul alegerei de la Caracal — In p­rivința mersului alegerei de la Caracal ne-ați putea da cîte­va împresiuni? S’au semnalat incidente... — Despre toate astea v’ar putea informa mai bine cei ce aui stat în curtea localului de alegeri, căci eu am fost tot timpul în sala de vot. Știim însă că în ajun veniseră din Craiova bătăuși cunoscuți, aceiași cari mă urmăriseră acum doi ani la Tg.­Jiu și cari m’au­ insultat acum un an La Craiova. In ajunul alegerei, Sîmbată, d. Bra­­bețianu s’a cina din partea noastră la d. Poroineanu sa-i propue un sis­tem de măsuri comune de ordine. Propunerea n’a fost admisă, rămî­­nînd ca ambele partide să ia măsuri ca lucrurile să se facă în liniște. Detaliile alegerei se string și eu acum și-mi fac dosarul. Cine a adus forța armată — Ce a fost cu chemarea forței armate ? — Forța armată n’a fost necesară la nici un moment al zilei: pe la 4 jumi. aproximativ, poate chiar ceva mai tîrziu­, eram în sala de vot, cînd în mijlocul liniștei celei mai perfecte, și după ce nu mai rămăseseră de­cit 2—3 alegători să mai voteze, ne-am pomenit că o companie de infanterie vine și se așează pe sub ferestrele localului de alegeri. Pre­ședintele biroului, d. Gărlișteanu, singur în drept, după lege, a aduce forța armată, fie în local, fie în ju­rul localului, a întrebat cum de s’a adus armata, fără ordinul său și că­pitanul răspunzînd că ordinul se dă­duse de procuror, președintele birou­lui a ordonat ca armata să se re­tragă imediat, ceea ce a și urmat. Nu cred să fi stat trupa nici cinci minute. Și la venirea și la plecarea trupei nu era nici o tulburare, nici înlăuntru, nici afară, nici pe strade. Element de obstrucție ? — Ați fost atacat pe tema că pre­zența dv. în Cameră va zădărnici lucrările Adunărei ? — De legenda aceasta a unui o­­rator liberal de la Caracal a rîs și bunul simț al țăranilor prezenți la acea întrunire și e demnă de mintea acelor cari m’ați botezat Belzebnt! N’am zădărnicia să mă cred o forță a Naturei, am doar­ pretenția de a fi reprezentat și făcut să triumfe o idee , anume că nu e adevărat că totul e posibil în Romînia. Cauzele reușitei — Căror împrejurări credeți că datoriți reușita dv. ? — In prima linie Romanațul e un județ cu desăvîrșire conservator. A­­proape­ unanimitatea oamenilor de sea­mă sunt conservatori și conservatorii din Romanațî — poate fiind­că nici unul nu-mi datorește personal abso­lut nimic —îmi sunt de un devotament extraordinar. Al doilea, ori­ se s-ar zice, gu­vernul d-lui Sturdza e odios la toată lumea ; al treilea era imposibil să nu se producă o reacție în contra goanei pe care mi-o dă­d. Sturdza de doi ani de zile. Prea voia să decreteze care anume dintre adver­sari să intre în parlament și care nu. E drept că datorez recunoștință d-lui Sturdza, m’a ajutat mult în izbînda mea. De doi ani de zile nu face de­cît să vorbească de mine, să se ocupe de persoana mea. Am început să cred în teoria reclamei !! Dar a patra și cea mai importantă împrejurare, după mine, este că o­­pinia publică, după cum v-am mai spus, a sfirșit prin a-șî da seama de starea de degradare morală la care era minată, încetul cu încetul, prin sistemul unanimităților. De a­­ceea de cînd sînt în opoziție n’am luat odată cuvîntul în public fără s’ating această chestie a absolutei necesități de a eși din acest regim al minciunei electorale și a­tot-puter­­niciei guvernamentale. — Vă așteptați la majoritatea pe care ați avut’o? —• Dacă ingerințele guvernului n’ar fi fost cu desăvîrșire ne mai­a­­uzite, chiar la noi în­­ară, aș fi în­vins nu cu 32, ci cu o sută și mai mult de voturi majoritate. .* Balotajul din Focșani Din­ alegerile parțiale cari s’aîi efec­tuat Duminică, două sunt cari prezintă un interes cu totul deosebit. Alegerea din Caracal și cea din Focșani. De cea d’inziță ne ocupăm în altă parte, asu­pra celei de a doua ani mai avea de făcut cîte­va observațiuni. Incontestabil că d. Filipescu a pus mult preț ca să intre în parlament. Cu atît mai mult dorea aceasta, cu cit d. Take Ionescu candida la Caracal și candida cu mulți sorți de reușită. Din capul locului d. Filipescu se afla în­­tr-o pozițiune de inferioritate, și anume prin faptul că pa cind contra d-lui Take Ionescu se desfășura toată furia liberală și administrativă, d. Filipescu era tratat eil bon enfant. Pentru cine cunoaște firea și tem­peramentul d.lui Filipescu, trebuia­ să­­ se clar,că in condițiunî atît de «leza­­vanta gioriste, reușita la Focșani trebuia din fuga condeiului Postul «Sandrov.» De vre-o doi ani lucește pe firme­n­­tul poeziei naționale un fel de Marțial sau Juvenal, care semnează Gandrov și-și efectuează la R-Sărac satira ca un fel de revistă de fine de an. In satira asupra lui 1902 ,găsim, intre altele, opinia Juvenalului din R.-Sărat a­­supra lui Manoliu și a lui Giron : „Apoi, Manoliu neică­lugi din țară cu­ o d­rjjpă, Cu-o evreică amorezat Gara foarte l­a frapat Și Lumea întreagă­ a fermecat, Făcindu-ne adine oftat, Lăsînd vai Spi­rdonia Săracă să-și vînza ca, Spiridonia din Iași, Unda plîng mulți păgubași*. Iar despre Giro» cîntă așa: „O ! dar incă­ ați auzit D’un lucru ne­pomenit. Ge lumea ’ntreagă « crucțts Că, Principesa de Saxon, Moștenitoarea de Tron, A fugit cu un Giron, Un profesor de bonlQi|^^^. (.are mult în llî.c, ș’ast­fe! s'a De copii și de bărbat­, De familie, de Stat Și d’al eî rang însemnat. Auzi lucru minunat Să stai un an căscat!“ Cerem un premiu al Academiei pentru acest Juvenal cu adevărat popular! Par. Ingerințele — Ați putea să ne citați vre-o in­gerință mai nouă ? De pildă, cunoașteți chestia cărților electorale luate de sub-pre­­fecți și păstrate de ei pînă în ziua alegerei: tinc cu totul noi­. In acest colegiu majoritatea, sau cel puțin jumătate din alegători, sînt țărani. Un mare număr din ei, 80 90— nu pot preciza acum exact—de la bariere au­ fost luați în primire, duși direct la casa unui senator liberal, unde li s’a dat de mîncare și bău­tură prealabilă și pe urmă au­ fost aduși cîte 4-5 sub bună escortă la vot, după ora 2 p. m. Din astă pri­cină dimineața pînă la ora 12 jum. cînd am mers la dejun, nu votaseră de­cît 127 de alegători și nu mai e­rau de «atît­ aici? Fiind­ca sínt la acest capitol— din care multe frumoase aliniate mi le rezerv pentru altă ocazie—să vă mai spun una nouă și nostimă. Camera de vot are ferestre care dau la stradă, în vederea trecătoru­lui. De­și aveau perdele, aceste per­dele erau ridicate, dar geamurile erau ast­fel vopsite că din stradă se putea vedea tot ce se petrece înăun­tru. Alegătorul trebuia deci să vină la fereastră și agentul guvernamen­tal il controla din stradă dacă pune sau nu buletinul candidatului guver­nului în plicul dat de birou. Am surprins, cînd cu alegerile co­munale, acest nou­ metod de a dis­truge secretul votului și de astă­ dată, înainte de începerea operațiunilor electorale, am cerut președintelui să ordone să se lase perdelele la fe­restre ! Dar să nu mai inzist acum asu­pra mijloacelor cu cari au crezut li­beralii să poată triumfa ! Părerea In chestia conversiune! — Am pînă acum, în adevăr, des­tule lucruri interesante de la dv. asupra alegerei de la “Caracal și mî-aș permite o întrebare de alt or­din, de ordin politic general. De ac­tualitate e chestia conversiunei. Ce credeți despre încheerea ei ? — Conversiunea — ne­­ răspunde fostul ministru de finanțe din cabi­netul Cantacuzino — este lucrul cel mai natural și nu pricep cum gu­vernul face acâta caz dintr'un lucru așa de firesc. De-o parte in țară am avut doi ani buni agricoli și, grație impozi­telor puse de noi, un excedent bud­getar , de altă parte în toată Europa, in urma păcei anglo-bure și a­ mul­tor eșecuri ale societăților­ industriale, este și pretoră de bani și în special preferență pentru plasare în valori de stat de­cît în valori de întreprin­deri industriale și speculative. O declarație importantă — De alt­fel, anul trecut, în primele zile ale lui Ianuarie, în Paris, un cunoscut al meu­, președintele celei mai mari instituții financiare din Fran­ța, m’a întrebat de ce nu do­rim conversiunea, căci deja atunci era perfect p­osibilă și în bune condiții. Am răspuns că fiind în opoziție, după obiceiurile recent introduse, nu eram nici în parlament și prin ur­mare nu aveam cui să adresez ase­menea sfaturi. Eu sunt mulțumit că se face con­versiunea și că ea se face înaintea indicerei convențiilor comerciale—dar, înainte de a felicita pe d. Sturdza că face conversiunea la 1903, nu uit că la April 1899 ne-a lăsat datorie flotantă 65 de milioane și lucrări contractate de peste 100 de milioane, de­și i se spusese de către marea finanță că venise vremea să ne o­­prim. Cu această ultimă declarație, a cărei importanță nu va scăpa ni­­menul, am încheiat interviewul nos­tru, mulțumind învingătorului de la Caracal de amabilitatea ce ne-a a­­rătat acordîndu-ne un timp prețios de repaus, după atîtea osteneli ale unei vajnice campanii electorale. Alta să-i fie foarte dezagreabilă. D. Fili­­pescu este o fire de luptător și ca a­­tare trebue să prefere o înfringere după o luptă încordată unui succes care are multă asemănare cu un act de mărinimie din partea adversarului. D-l Filipescu a căzut în balotaj. Cine știe dacă nu-i pare mai bine că s’a în­­tîmplat ast­fel! Liberalii sperari că vor putea asista la o luptă în arena par­lamentară a celor douî coritol conser­vator și junimist. Nici Îndoială nu în­cape că la o adică liberalii ar fi văzut și acest spectacol. Dară, care ar fi fost situațiunea d-lui Filipescu iață cu d-l Take Ionescu alesul într’o luptă în­­verșunată in care guvernul a uzat de toate mijloacele de presiune ce i stă­teau la dispoziție ? D. Filipescu nu poate intra în Ca­meră din voia liberalilor, adversarii săi naturali, ci­ numai contra voinței lor. Ori­ce se va zice însă, reușita d-sale la Focșani, ar fi pătată de faima unui cartel imoral... Iată de ce credem că bine și inteligent face d. Filipescu ve­­i..­.ai«,in po di. i,«id­.i­. Dacă știrea aceasta nu s’ar adeveri, nimeni ’nu o va regreta mai mult de­cit d. Filipescu, Ies. In aceste împrejurări țara n’a pu­tut vedea de­cît suferințele ei pro­­prii, cășunate de economiile d-nului Sturdza, fără să zărească cel puțin un alt orizont nou, ci din potrivă vă­­zînd pe șeful guvernului refuzînd cu nătîngie ori și ce alt mijloc de îmbogățire a țarei, ci stăruind veci­nie in economii, economii cu ori­și­ce preț, economii chiar acolo unde nu se pot face și unde ele devin cri­minale !... Corpul electoral este dar de astă dată logic și are dreptate cînd nu socoate guvernul d-lui Sturdza ca pe un guvern salvator. Aceste adînci nemulțumiri cari există în țară, s’au concretizat în voturile date opozițiunei conservatoare, și ele ar fi fost date ori­cărei alte opozițiuni. Fără a fi conservatoare țara a devenit opozi­ționistă și în special contra politicei a-lui Sturdza. Un alt guvern de­cît acela al d-lui Sturdza, s’ar retrage de la putere. Azi o deține prin forța lucrurilor și fiind-că are majoritatea parlamentară. Mîine însă dacă actualul parlament s’ar dizolva, guvernul ar rămînea în minoritate, bătut pentru prima oară în țara romînească, pe calea electo­rală. Așa fiind, ceea ce reese din ul­timele alegeri parțiale, este credința câ guvernul d-lui Sturdza nu mai are cel mult de­cît o legislatură de trăit. Regele nu va permite partidu­lui conservator ca să vină la putere prin alegeri. El va face semn d-lui Sturdza că poate pleca și va încre­dința puterea partidului conservator, așa ca și de astă-dată să aibă sa­tisfacția să pretindă că grație lui, a revenit la putere... Că această eventualitate este un bine ori nu rău, e altă chestiune. Ne mărginim pentru astăzi ca să con­statăm numai o stare de lucruri care reese lămurit din ultima cercetare a corpului efectoral. Const. Hille POȘTA MICA Contra-Doucula.—1) Prescripția începe de cînd sentința devine definitivă, ori daca s’au făcut urmă­riri, de la ultima procedură de urmărire. 2) Manda­tele de arestare nu se pot prescrie, ele ori cînd pot fi reunoite. A. N&l­ r.Loco.­­l) Faceți apel la comisiunea de apel, la administrația financiară, pînă la 20 ianuarie și îngrijați-vă să luați cunoștință de termen. D-nei C. M. s. Oscar sI Frederic, rege al Su­ediei, Norvegiei, Soth­ilor și Vendelor, Stockholm. D-lui I. F. Turnu Măgurele.— Consultați pe d. avocat Toma Florescu, din localitate, care va va da cuvenitele lămuriri. D-lui 31. Gh. Galați.— Adunați actele următoare: actul de naștere, de școală, de armată, un certificat emanînd din localitate de la primărie, că vă bucu­rați de o bună reputație, în sfirșit actul de renunțare la ori­și­ce supușie străină. Aceste acte, împreună­ cu o cerere pe timbru de 25 bani, le trimiteți ministeru­lui de justiție cerînd ca să înainteze Camerei cere­rea dv. Trebue firește stăruind­ și la minister și la Cameră ca să puteți reuși. And­a Tăcut Focșani.— La librăria Alcalay Bucu» ruș­ î. Apolon. Loco.­­4) Nu­­ tipărim în volum.­2) A apă­rut in franțuzește. 3) Se publică ședințile mai impor­tante. Orion, Loco.—La ministerul instrucțiune?: învățămintele alegerilor Alegerile parțiale de alaltăeri, Du­minică, sunt un adevărat dezastru pentru guvernul d-lui Sturdza. Lăsînd la o parte reușita d-lui Take Ione­­scu, la Caracal, care osta un deza­stru personal pentru șeful guvernului, cele­l­alte alegeri sînt osîndirea din partea corpului electoral, fără apel și recurs, a politicei generale dusă de guvernul liberal. La Muscel și la Romanațî opoza­­țiunea conservatoare iese triumfă­toare, în toate cele­l­alte părți gu­vernul a fost pus în balotagiîi afară de la Dîmbovița, unde d. Vintilă Bră­­tianu, a eșit, dar cu greu, la limită. Alegerile de asaltăeri și înfrîngerea morală de la alegerile comunale do­vedesc că guvernul d-lui Sturdza, a găsit mijlocul ca să-și pună în potri­vă­­ pînă și țara legală, care pînă a­­cum, slavă Domnului­ n’a variat de loc în guvernamentalizmul ei constant, ori și ce guvern ar fi fost la putere. Și acest verdict sever al corpului electoral vine ch­iar după succesul incontestabil al guvernului în chestia conversiunei. S’a cântat chiar să se speculeze această reușită, dar ea n’a adus nici un folos, căci corpul elec­toral, s’a arătat mai intratabil de­cît marea finanță străină. Aceasta din urmă a consimțit să facă credit țarei, țara însă n’a bine-voit să facă cre­dit d-lui Sturdza. Dar, s’ar putea spune ca în defi­nitiv cazul guvernului este în fa­voarea sa. A năzuit să asaneze fi­nanțele statului, a făcut economii și dacă este astăzi impopular, aceasta este grație faptului ca și-a făcut da­toria. E un demerit pentru corpul electoral, că se arată atît de egoist în­cît părăsește pe un guvern care și-a făcut datoria și tocmai pentru că și-a făcut’o. Oare așa să fie ? In discursul meu ținut la Cameră cu ocaziu­­nea dezbaterilor la mesagiu, am a­­vut onoarea ca să arăt țarei ca gu­vernul d-lui Sturdza nu și-a făcut datoria de­cît pe jumătate, a făcut ca medicul care lasă operația înce­pută la mijlocul ei și de­sigur că bolnavului cu acest tratament nu-i poate merge bine de loc. Lucrarea complimentară mare și cu adevărat importantă a schimbare! vieței romînești, a îndreptărer­eî spre altă cale de­cît budgetul statului, îmblînzirea crizei economice născută pe urma echilibrărei budgetului, toate aceste guvernul d-lui Sturdza nici nu le-a făcut, nici nu le-a bă­nuit măcar, ceea ce este și nu-i trist, parțial e 0 greșală de reparat In Franța, dupa un apel al ligei drep­turilor omului, președintele republicei, in urma re­comandațiunea prefectului, a grațiat pe criminalul Vidai, care fusese condamnat la moarte. Asasinarea femeilor,—aceasta era spe­cialitatea lui Vidai. Mare a fost num­ă­rul nenorocitelor victime cari au expi­rat sub loviturile de pumnal ale aces­tui criminal fioros, care cu un fel de voluptate inexplicabilă mutila corpul lor. A fost o ușurare pentru lumea feme­­nina a unei târî întregi cind s’a anun­țat prinderea lui Vidal și cînd după verdictul juraților asasinul a fost des­tinat ghilotinei, fie­care a găsit că nici­odată o piodă mai dreaptă nu s’a dat. Cu toate acestea tocmai condițiuni­a stranii și modul fioros în care a comis crimele sale, precum și nepăsarea—revol­tătoare pentru profani­—ce a manifestat-o, au condus la convingerea ca Vidal este un bolnav, un nebun, un om cu o stare fizică și psih­ică anormală și deducțiu­­nile logice coincidind cu constatările de fapt ale oameiilor științei, au­ condus la grațiarea lui Vidai. Grațiarea a fost primită cu aceeași sa­tisfacție cu care s-a primit condamna­rea, simptom îmbucurător, fiind-că arată că părerea modernă și științifică cum că unii criminali trebue tratați ca niște nenorociți bolnavi, începe să răzbească și nu straturile largi ale populațiunei. Avem și la noi un caz în care sen­tința justiției considerată ca necesară pentru val­oidtarea principiului egalității tuturor înaintea legei, are navoe de co­rectura unui act de grație. Vorbim de cazul nenorocitului Gandiano. Acesta, un copil incă, a comis un asasinat în condițiune atît de stranii, fără ca să se vadă vre-un m­otiv plauzibil, fără ca să ia vre-o precauțiune spre a nu fi prins etc. un­cit atît ar fi suficient pentru a m’l prezenta ca pe un anor­mal. Dar, dacă mai ai în vedere grando­mania lui, spiritul excesiv de aventu­rier, înclinarea spre fantastic, insenzi­­bilitatea,­anormalitatea psih­ică devine evidentă. Fruntașii psih­iatrei noastre au și confirmat aceasta. Ei bine, o da­torie de umanitate și de justiție im­pune ca Alexandru Gandiano să fie scos din închisoare și dat în paza me­dicilor. Actul de grație va fi în cazul acesta un act de înaltă dreptate, nu de eroare. S.­ CHESTIA ZILEI Tratamentul d-lui Sturdza Ce tratament se aplică lui com Miniță de cînd a reușit ă. Take Io­nescu la Caracal! __________­________________ Desființarea accizelor și înființarea fondului comunal (la foed­ de lege prezintat Corpulor Legiuitoare de d. Emil Costinescu, mi­nistrul finanțelor), Calitățile ce trebue să îndeplinească, am putea să ne întrebăm dacă există vre­un impozit a cărui formă să fie plă­cută și care să nu producă pierdere de timp. Toate impozitele, fără excepție, prezintă aceste inconveniente. Formalitățile ce se cer la vamă pen­tru scoaterea unor mărfuri sunt ele mai simple și pierderea de timp mai mică ? Aceleași neajunsuri nu intîmpină con­tribuabilul și cînd se duce la percepție să plătească dările ? Obiecția nea dar din acest punct de privire, dacă este întemeiată, nu trebue adresată numai accizelor, ci tuturor im­pozitelor. Accizele au intrat în obiceiuri; acest impozit funcționează fără reclamațiuni nici dificultăți reale, poporațiunea s’a învățat cu el, n’are nimic excesiv, nici exagerat in tarifele sale, este indispen­sabil existenței orașelor, și, fiind-că este perceput zi cu zi, ceas cu ceas, aproape nici nu se bagă în seamă că există. Și se știe câ cel mai bun impozit este a­­cela care se percepe ușor. Accizele din punct de privire fi­nanciar S’a zis că accizele sunt un impozit fi­­nanciarmente rău, fiind­că costă prea scump ca percepere în raport cu impo­zitele directe. Dar aceste două impozite­ direct și indirect, au, fie­care, inconve­nientele și avantagiile lor. Inconvenientul impozitului indirect este că pricinuește cheltueli prea mari ca percepere, dar nu sunt numai acci­zele în acest caz. Impozitele indirecte percepute de stat nu costă tot așa de scump? Și chiar impozitele directe nu sînt foarte costisitoare ca percepere ? Dar apoi, ce reprezintă acest spor da cheltuială în percepere? Nu este de­cît prețul serviciului ce dă acest impozit contribuabilului sub o formă m­­ai puțin oneroasă pentru dînsul, făcind plata im­pozitului facultativă într’o oare­care măsură. Este adevărat că pe contribuabil îl costă mai scump că plătește numai cind consumă, de­cît cind plătește la zi fixă, într’un moment poate cind n’are cu ce. Dar această remunerațiune a fiscului se justifică prin serviciul făcut contribua­bilului, căruia îi cere impozitul sub o formă mai puțin vexatoare, mai puțin oneroasă, ca forma brutală a somațiunei, a procesului-verbal de vînzare, cum se face pentru impozitul direct. Ori­cum ar fi, acest fapt este larg compensat prin această împrejurare că accizele nu lovesc exclusiv pe localnici, dar și pe străinii, cari frecventează o­­rașele, fie pentru afacerile, fie pentru plăcerile lor, consumind articolele su­puse taxelor locale. Intr’adevăr, cind locuitorii de la țară aduc produsele lor în orașe, profită de o mulțime de avan­­tagii: găsesc o piață unde’șî trec pro­dusele: poliție, luminat, drumuri Mine, etc. Și, prin consumațiunea ce fac, plă­tesc partea lor de sarcini cari incumbă orașului. Tot așa in zilele de sărbători, de ceremonii, consumațiunea făcută in aceste zile de distracție, este, in general, o consumațiune voluntară și de lux, care are ca efect de a procura un spor in veniturile accizelor. Mulțumită acestei compensațiuni, cota­­parte a impozitului aplicabil fie­cărui locuitor este ast­fel simțitor redusă. Și așa și trebue să fie. Afară de aceasta, pentru a-șî face cine­va o idee exactă de adevărata situa­­țiune, să cunoască adică sarcina ce apasă asupra populațiunii, trebue să observe că, printre locuitorii aceluiași oraș, con­­sumațiunea este foarte țieer­ată de la un menaj la altul . Accizele din punct de privire al agriculture! O altă obiecțiune, care s’a făcut și casa s’a raportat și în expunerea de motive a d-lui ministru de finanțe, este și aceea că agricultura ar fi suferind din pricina acestui fel de impozit. D. Costinescu are cite-va pasagii foarte înduioșătoare cu privire la suferințele poporațiunii de la țară. Au însă intr’adevăr dreptul să se plingă ruralii In contra acizelor? Nu, răspund partizanii accizelor. Clasele agricole cari locuesc împreju­rul orașelor se bucură din potrivă de un avantagaj imens: produsele lor se consumă și se desfac ușor în orașe, iar pamintrile lor au o valoare cu mult superioară pămînturilor situate în lo­calitățile depărtate de centrele mari. Populațiunea rurală nu se poate plînge că are la indemînă o piață deschisă unde își poate scurge produsele. Se poate zice, intr’un chip aproape general, că agricultura preferă, cu tot impozitul accizelor, să-și viază produsele in orașele vecine, de­cit să le vinză la țară. Acela care vinde la dînsul nu se sinchisește de locul unde se consumă produsele ce a vindut; el cere prețul care-i convine pentru marfă, care se consumă, fie in localitate, fie în orașe. De­sigur, marfa care se duce în orașe este grevată de aceit care-i sporește prețul, dar acest spor nu-l suportă vin­­zatorul, ci negustorul său­ consumatorul. De aceea nu este exact că sarcinile ora­șelor ar influența produsele agricul­­turei. Oare producătorii, dacă n’ar găsi pe piețele orașelor prețuri mai ridicate, centruri de schimb mai avantagioase; dacă, într’un cuvînt, ar suporta ei taxa de acciz, n’ar prefera localitățile unde n'ar exista asemenea taxă? Cu toate acestea, se întimplă contra­riul. Pe de altă parte, desființindu-se taxa de acciz pe aceste produse, agricultura ar trage oare vre­un folos ? Nu , fiind­că va trebui să vîndă și ea mai­eftin, de­oare­ce prețul mărfurilor ar scădea cu valoarea ce reprezintă taxa de acciz. In ce privește folosul ce ar decurge pentru poporațiunea orașelor din supri­marea taxei el este problematic, de­oare­ce este știut că, in ce privește a­­ceste produse agricole, oferta este tot­­dea­una mai mică ca cererea. Prin­ urmare, rezultatul ar fi că nici agricultura, nici consumatorii n’ar ciș­­tiga nimic. In schimb, comunele orașe­lor ar­e’ămine păgubașe,­fiind private de venitul acestor taxe. Accizele din punct de privire moral S’a mai pretins că acest fel de im­pozit dă naștere la fraude și la decla­­rațiuni mincinoare. Obiecțiunea este întemeiată. Dar oare numai în materie de accize se produc ele ? Nu­ sunt destui contri­buabili, cari încearcă , de a scăpa de plata altor impozite ? Nu este luptă veșnică intre fisc, care caută să stoarcă din impozite tot ce poate să producă, și intre contribuabili,, cari cred că-i dau prea mult ? Trecind perceperea taxelor de accid la stat, fraudele au să înceteze? Desi­gur că nu. In sfirșit, ori­care ar fi forma­rea în perceperea accizelor, fie din punctul de privire al pretinselor vexațiuni ce pri­­cinuesc, fie din punctul de privire al intirzierilor impuse publicului prin for­

Next