Adevěrul, iunie 1903 (Anul 16, nr. 4969-4998)
1903-06-01 / nr. 4969
f V SUPLIMENT GRATUIT Moda Ilustrată cu următorul cuprins : Test: Cronica Modei, de Laura.—Dimineață, poezie de Jean Moscuna.—Buletin muzical.—Pemneea.—Patru reguli pentru a nu plictisi niciodată prietenii.— Curățirea bluzelor.—Diverse.— Hidroterapia.— Mici obiceiuri.— Arta de a fi tînără și frumoasă.— Ce se spune de noi.—Condica gospodăriei.— Concurs pentru cititoare.—Sfaturi și rețete.— Distracții. Jocuri și dezlegări. Ilustrațiuni : Pălării de vară. — Rochie pentru grădină. — Guler.— Rochie pentru plimbare.—Rochie elegantă.—Desemn pentru storuri. ■ O vastă de pichet albă, specialitatea magazinului A. Premiul y Falun . Braunstein, str. Carol 62. Anul XYL—No. 4969 . FONDATOR ALEX. V. HEUMMANU Abonamente : în țară: un an 30 lei; 6 luni 15 lei; 3 luni 8 lei; 1 lună 31, străin. „ „ 50 „ „ „ 25 „ „ „ 13 „ „ * 6 Un exemplar în țară 10 bani ; în străinătate 15 bani Duminecă 1 Iunie 1903 DIRECTOR POLITIC C €> & T. MÎLLE Anundlnrî: Linia pagina 1Y................................Le« 0.50 bani » »III.......................„ 2.» inserții și reclame . . . . „ 3.— Puterile și drama din Belgrad.^Interview cu ^vacumpei PETRU K.IRM.BOllOEYIdl — proclamat rege al Serbiei de armată — Regele Carol și drama de la Belgrad — SMn culisele politice — Se știe că regele Alexandru a ținut cu orice preț să facă o vizită regelui Carol pentru ca să-l oblige astfel să-î întoarcă această vizită și odată ce un Hohenzollern va călca pe teritoriul sârbesc ceîl’alțî suverani se vor hotărî mai lesne pentru a se duce și ei la Belgrad. Regele Carol a făcut însă tot posibilul pentru a amina această vizită. S’a dus în Bulgaria să răspundă vizitei unui principe și amîna mereu vizita la Belgrad. Faptul s’a remarcat și a fost viu comentat. Atunci au început tratative între Belgrad și București asupra vizitei regelui Carol. A rămas ca la toamnă regele Carol să întoarcă regelui Alexandru vizita sa și d. Alexandru Catargiu, ministrul nostru la Londra, plecînd, zilele trecute, la Belgrad a fost autorizat de regele Carol să spună regelui Alexandru că s’a hotărît definitiv să vină la toamnă la Belgrad. . Dacă regele Carol a întîrziat atît de mult această vizită, dacă mereu se invocau pretexte pentru a se justifica această puțin curtenitoare întîrziere, aceasta se datorește faptului că împăratul Franz-Iosef ar fi zis că nu este de demnitatea unui Hohenzollern să se ducă la Belgrad și să sărute mîna Dragei. Dar, în fine, vizita s-a hotărît definitiv acum cîteva zile pentru Septembrie. Comunicarea oficială a făcut-o ministrul Serbiei chiar în aju Bine înțeles că evenimtere de la Belgrad au afectat multipa rege, ar pe de altă parte era foarte disfăcut că a avut tăi»,, de nereu această vizită, era amînare zic că în cercura palatiste afirma de la Belgrad a fost primită cu oroare și dispreț. Regele Carol ar fi zis că nu-și explică ce fel de oameni, sunt acei cari au asasinat femeea, dar despre regele AlexanJ», cînd a aflat că el a tras priirmnoc,zis:: — A ! E o dovadă că Alexandru ar fi fost un rege despot ! De astfel cam toate actele^^le purtau pecetea despotisdhem! Și și!«&iî sînt... dresați în libertate ! "^ Așa ar fi zis regele" <1%-pl. D. Sturdza comunicînd apoi regelui că a fost un adevărat măcar la conacul regal, regele a început să-și amintească de modul cum a fost detronat Cuza-Voa» fi rît spun— Ce cuminte a fost Cuza-Vodă ! Nu s’a opus de loc. A semnat abdicarea fără nici o ezitare și am auzit că era om curagios. — Da, Sire, — ar fi răspuns d. Sturdza—dar și conspiratorii noștri au fost oameni de treabă și delicați. Ei n’au pătruns în palat călcînd pe cadavre. Ei n’au trecut peste gardă și n’au spart ușile, întinzînd revolverele. Se plănuise astfel încît să nu se comită cea mai mică ireverențiozitate față de Cuza și dacă el s’ar fi împotrivit cu arma, hotărît era ca cel atacat să nu fi ripostat, iar ceî-l’alțî să-l dezarmeze fără nici o violență. Era un jurămînt care s’a respectat! —Am auzit — răspunse regele— dar nu știu rău ce s’ar fi întîmplat dacă Vodă Cuza făcea ceea ce a făcut și Alexandru, adică împușca pe acel care-i cerea abdicarea. Dar a fost mai cuminte Cuza! D. Sturdza să spună regelui că o singură dată a fost cuminte Cuza, atunci cînd a abdicat, — o platitudine pur sturdzistă. Regele urmărește însă cu o mare pasiune evenimentele de la Belgrad și a cerut că dacă vor fi știri grave să i se comunice și în cursul nopței. D. Mavrocordat, ministrul nostru de la Belgrad, trimete, prin Semiin, relațiuni din oră în oră. Regele a ordonat ca în „Monitorul Oficial“ să nu se publice toate aman un colo asupra dramei ele la Belgrad, ci numai primele depeșă ale „Agenției“ cari cuprind știrea detronarea și asasinărea. Bineînțeles că regele ar fi cerut să fie informat și despre intențiunile împăratului Austriei și ele d-niî Sturdza și Ionel Brătianu au avut o lungă conferință cu d. de Pallavicini. E probabil că azi se va ține un consiliu de miniștri, dacă vor sosi oarecari răspunsul? ce se așteaptă la niște note ce s’au expediat miniștrilor noștri plenipotențiari de la Viena și Petersburg. R. P. Tinerime și fraudele Acum cînd triqßl nefericitului G. D. Pallade a fost scoborit în locașul de veci, cînd tineretul liberal de care era înconjurat la Bîrlad, a auzit ultimele cuvinte de energică protestare în contra celor cari, vriți să scape ei, căutau să necinstească pe defunctul fost ministru de finanțe. Tineretu' liberal,—zicem, — are Dinastii. Karagheorghievici ‘ reproducem a o cartă poștală care circulă acum în mii de exemplare în Serbia. m m Sus la mnga e Karagheorghe, întemeietorul dinastiei. ”"liberatorul Serbiei. La dreapta Alexandru Karagheorghevici, fost rege al Serbei, detiWat de Obrenovici. Tatăl lui Petre I Karagheorghevici al căruia portret se vede jos la stînga pe cînd la dreapta e portretul lui Gheorghe, viitorul moștenitor al tronului sîrbesc. La mijloc se vede vatura familiei Karagheorghevici. • Ediția de scară anB R H H H nBiHDBr^ul azi o supremă datorie de a apăra cu ultima energie pe omul care și-a sacrificat viața pentru a-șî salva onoarea. G. D. Pallade a vorbit la Bîrlad în mod destul de limpede, el a acuzat în mod formal pe Pictorian ca autor al tragerilor false săvîrșite fără știrea defunctului fost ministru, și ca atare victorian ori e deplin vinovat și tolerat de justiție, ori a lucrat din ordinul „altora“ decît al ministrului său respectiv. Asupra guvernului liberal din care odinioară a făcut parte și defunctul G. D. Pallade, planează cu drept cuvînt bănuiala gravă de complicitate cu autorii interesați sau neinteresați materialmente în operațiunile incorecte și scandaloase descoperite la ministerul de finanțe și cari necinstesc nu numai partidul liberal, dar ating și prestigiul acestei țări. Tineretul liberal, acel tineret care a format garda de onoare a celui care a murit apărîndu-și cinstea, e dator ca să se ridice cu energie, să-și unească glasul cu al celui mort în împrejurări atît de triste, și să ceară partidului liberal și guvernului său, ca să facă cea mai deplină lumină în chestia fraudelor și a incorectitudinilor de la finanțe. Acest tineret, intrat în partidul liberal cu gîndul și dorința de a restatornici tradiția de cinste și democratism a adevăratului partid liberal, nu trebue să lase ca peste această afacere necinstită să se întindă vecinica mușama a politicianilor fără scrupule și fără nici un pic de demnitate. O spunem aceasta cu atît mai mult cu cît în opinia publică se șoptesc deja numele adevăraților vinovați, ocrotitori ai Pictorienilor și cari vroiau să necinstească numele unui om a cărui viață și muncă cinstită a închinat'o cu drag țarei și partidului din care făcea parte. Așteptăm să vedem la lucru pe tineretul liberal, pentru a ne convinge dacă în acest tineret a mai rămas măcar ambițiunea de a nu se lăsa a fi considerat ca complice cu autorii și acoperitorii defraudatorilor cari necinstise partidul liberal. Al. Ionescu Cititor curent, Fălticeni—Incontestabil nu da și la caz cînd garanția ar fi mîncată, sluiescă vii plin^reț parchetului pentru abuz de încredere. D-lui A. P. P. R.-Sarat. — Societatea Pondera a luat asupră-i afacerile societăței Universala. Plătiți deci Fondercî, care își ia obligația a vă despăgubi la caz de nenorocire. D-lui Or. Galați.—Acționarii societății trebuesc de considerat banii ca perduțî. Asigurații sunt luați de societatea Pondera. D-lui V. D. Loco. — Trimiteți și vom vedea. Publicăm tot ce este publicabil și ziaristic în același timp. O desperată, Craiova. — încercați petrolul Hahn. D-lui Uit. Brăila.—o cerere regelui prin mareșalul palatului ® k — Cititor zilnic. Moinești.— Nu exist^ân Romînia legea brevetului de invenții^Bisetica ar exista o invențiune brevetată a TitUi.^ un a ar avea valoare în toate țările cu cară Romînia ar avea convenție în acea viață. D-lui B. M. Herța.— Valoarea de pui mușterin. Adresați-vă d-lui Sturdza, p. ministru, care este mare și dibac^Jibkumia mat, ori d-lui Bianu, pentru d. Sturza» .< Devotat cititor. — E posibil, dar cinW văpoate da un răspuns afirmativ sigur? D-lul Gr. St. Loco.— Manuscrisul s'a dat d-lul redactor al suplimentului literar, care este suveran apreciator. Cititor. Loco.—Probabil pentru că la acest bilciu se cumpără străchini și donii pentru ziua morților, a moșilor noștri. Are D-lul N. Constanța. — Se va trage la 1 22 Iunie, dacă se trage. Sălbăticii legitime Un strigăt de oroare s’a ridicat din piepturile noastre când am auzit de toate sălbăticiile săvârșite la Belgrad. Și fiecare se pune firește din punctul lui de vedere. O’a veștejit uciderea reginei și a surorilor sale, can însă din fericire n’au fost ucise, s’a condamnat acest pronunciament, care face să cadă putera disciplinei militare, s’au adus îmittuire aghiotantului regal, care și-a trădat pe regele său, iar aicii au socotit ca inutilă uciderea miniștrilor și a familiei lor. Nu sunt de loc sângeros și nu sânt de loc dispus să vărs sânge ori vinovat ori nevinovat. De altfel cred că nimeni nu este în drept să suprime pe altul, nici individ pe individ, în lupta pentru existență și nici măcar societatea, așa zisa răzbunătoare. Aici însă este altceva. E vorba de explicațiunea unui eveniment istoric. Or, cele ce s’au întâmplat în Serbia, sînt explicabile și justificate, prin situațiunea politică a acestei țărî și prin imposibilitatea sa de a eși din această stare de robie și de rușine în care a adus-o dinastia Obrenovicî. Atît Milan cît și Alexandru suprimaseră orî și ce mijloc de protestare a poporului sîrb. Constituțiunea a fost schimbată de zeci de ori și în fiecare dată se sfîșia unul cîte unul drepturile poporului. Scupcina prin ultima lovitură de stat devenise de drept un simplu birou de înregistrare a voinței regale, deputații erau în majoritate numiți de rege și deci la ordinele lui. Libertatea gîndirea și a presei a fost suprimată, libertatea întrunirilor desființată. Cum însă un popor își poate manifesta dorințele lui? Prin presă, prin întruniri, prin parlament. Prin presă și întruniri se arată dorințele poporului, iar parlamentul le aduce la îndeplinire, așa că toate schimbările în statele civilizate, se fac pe cale legală, fără prea multe zguduituri, prin jocul firesc al așezămintelor constituționale. Cîni însă unui popor i se răpesc toate aceste mijloace de emancipare și de expansiune, cîmd pe de-asupra singura putere în stat, regele, dă dovezi v|ie și de cruzime și de incapacit? cînd este prada intrigilor de izolat și a intrigilor de femei, cînd regalitatea devine un scandal intolerabil și permanent, e natural ca poporul să facă exploziune și o esploziune de multe ori face victime. Cu cît mai multă comprimare a fost, cu cît lanțurile iu•frnWsta î *n car * cu cît robii sîntnpi deznădăjduiți,U atît și năzbranare^este mai grozavă, mai ^lbsfti^Mai j*ncă odată explica*fol#eS_și igrozăvenia fenomenelor fiizice." Aceasta fiu va să zică că recigidul • d uzabil e in principiu. E o chestiune de împrejurări. De altfel a fost o vreme cînd actualul rege al României a fost fobicetul unui complot și în capul acelui complot era actualul prim-minstru al Romîniei, anor. d. Dimitrie Sturdza. D-sa a proclamat că dreptul de suprimare,al unui suveran, este cîteodată justificat. Nu știm dacă în acel moment dreptatea era cu d-nul Sturdza—și noi cred«, că nu. Ceea ce însă astăzi putem« siguri, e că revoluțiunea de la Belgrad și suprimarea brutală a familiei regale sîrbi^tî, este perfect explicabilă și justificată prin împroburile în cari s’a comis. 1 Particularitățile acestei tragice întîmplărî pot să ne înduioșeze orî să ne revolte. Ele însă nu trebue judecate separate de actul principal, de suprimarea violentă a unui rege de care poporul sîrbesc nu ar fi putut scăpa altfel decît luîndu-i viața și tîrînd în conspiriunea aceasta pe toți aceia cari erau indispensabili pentru ajungerea scopului. Corist. Miile a enumara aceste perfide între altele, iată ce zice: „In chestia Ghenadie, cînd au văzut că s’au încurcat, toți își spălau mîinile ca Pilot și’țî șopteau misterios prin colțuri: „De, d-le, Vodă ne-a încurcat. El a voit să scape de Ghenadie“. Și se înțelege ușor At era de periculoasă acreditarea unei asemenea versiuni. . . . ................................................ „S’a amestecat numele regelui pînă și intri un proces particular, unde desigur era mai mult amestecul pătimaș al unui ministru. „Și aceste confidențe de la om la om se întind tot mai mult și rătăcesc credința multora cari le pot lua drept fapte adevărate, ișa s’a întins bănuiala că în chestia falsurilor de la, finanțe, m. sa acopere cu înalta sa protecție pe cei vinovați, că în chestia tunurilor Krupp tot m. sa este acel care impune să se favorizeze industria germană. El va pare cumpărarea tunurilor una din condițiile conversiunea împrumutului de 175 milioane ? „Și imprudența guvernanților noștri de a amesteca numele m. s. regelui, a fost și mai mare în chestia petrolului. Cînd o gazetă guvernamentală, patronată de un om care cunoaște toate firele politicei guvernului, face grava destăinuire că ni sa a încurajat opoziția liberală la 1901 în contra guvernului conservator, care trata cu societatea „Standard Oil“, e ușor apoi a crede șoaptelor cari spun că s’ar voi să se favorizeze societățile germane..................................... „îndrăzneala aceasta a liberaților de a amesteca numele regelui și a se lăuda cu sprijinul său ne reamintește cele ce tot de el se șopteau pe timpul răscumpărării acțiunilor drumului de fier Strasberg. „Și atunci ca și acum, nu s’au mulțumit că ei s’au înavuțit, ci au șoptit că s’au preschimbat registre pentru a se trece sub scriitori și oameni ale căror nume ar trebui ferite de orice bănuială“. Să vedem acum cum vor justifica liberalii aceste calomnii perfide! R. X. Coroana și Conservatorii — „Calomnii perfide”" — Am relevat, la timp, atitudinea cîtorva ziare conservatoare din provincie față de Coroană, o atitudine car agresivă, care întradevăr n’a fost dezavuată la centru, dar nici aprobată. Am crezut, la început, că e o voce izolată, că e o părere personală care nu angajează întreg partidul conservator. Se pare însă că în cercurile diriguitoare conservatoare domnește o oarecare uimire că regele nu a ținut, pînă acum, nici o socoteală de ele petrecute la aleri, ceea ce a scandalizat în așa fel pe contvatori încît vedem că inși și organul lor autorizat, ziarul „Conservatorul“, a început să publice articole cari, în mod foarte transparent, pun în discuție persoana regelui. Mai ales articolul din „Conservatorul“ intitulat: „Calomnii perfide“ este viu comentat în cercurile politice. Sub cuvînt de a apăra pe rege de oarecari..., calomnii perfide ale liberalilor, „Consemvptorul“ profită pe ocazie de: » Din fuga condeiului Moșii de la Bucureștii Noul Cică emeritul escroc de la Bucureștii Noul, o să facă Moși și la orașul d-sale și anunță programul chiar al acestui bilciu sui generis sau mai bine suis-generis. Cum d. Basinescu operează singur, fără consiliu de administrație, tot așa și la bilciu va opera în persoană. Iată cîteva din operațiunile sale de specialitate . Va înota sub apă stînd mai multe minute, ceasuri chiar și anîa cu cît o putea sta mai mult cu atît îl va fi mai bine. Va face producțiuni optice . Intîiul tablou : Visul: vederea unui oraș superb de înflorire : fabrică de bere, de cărămidă, restaurant, lăptărie, biserică, cimitire, heleștee, pescari, palate, lapte și brînză, mateloți,pescari, pescari mai ales. Al doilea tablou : Deșteptarea : Bărăganul întins și pustiu, iar pe el un brigand care operează prin buzunările nenorociților vizionari... Ultimul tablou : O celulă la Văcărești și în ea d. profesor Basinescu meditînd asupra măreției și decadenței idealului său. Foc bengal, rășină și alte afumături. O să fie dar frumos. Lume, alergați la Moși la București.-Nouî 1 Per o ® MOTE Realitate și fantezie — a propus de drama din Belgrad Evenimentele din Belgrad sunt de un caracter atît de grav, încît acum, 24 ore după știrea despre sinistrul eveniment, nu te poți încă reculege. In istoria modernă el este unic. Nici faimoasele măceluri de la Curtea rusească, nici chiar evenimentele de la Curtea franceză din timpul revoluțiunei, nu pot fi comparate cu evenimentele din Belgrad. Nici fantazia cea mai bogată n’ar fi putut imagina o dramă care să fie în toate detaliile ei atît de crudă, de emoționantă și de bogată în momente tragice. Ca întotdeauna realitatea a fost mai bogată în invențiune de situațiuni, dovedind absurditatea afirmațiunea unor esteți despre superioritatea fantaziei asupra realităței. Un psiholog va examina cu voluptatea anatomului cînd examinează o piesă patologică, starea sufletească în care trece să se fi aflat regele în momentul cînd conspiratorii au pătruns în camera lui. Tot așa și cu regina Draga. Momentul în care Otello nebun de gelozie recomandă Desdemonei să se roage e o jucărie față cu momentul tragic al realității în cazul de la Belgrad. Dintr’o femeie săracă, s’a văzut urcînd treptele unui tron. A făcut aceasta cu dragostea în inimă pentru copilul-rege, care o aștepta iarna în frig la ușa mamei sale sau numai dintr’o socoteală de intrigantă—cine știe ? Cine va ști vreodată? Probabil este că totul a fost din partea ei o socoteală pe cînd el — regele—o iubia atît de mult încît a sacrificat totul pentru dînsa ! Copil răsfățat, urcat pe un tron la vîrsta cînd nu avea încă maturitatea cuvenită, el a mers cu îndrăzneala pînă dincolo de extremul permis... A arestat și expulzat oameni bătrîni, l-a maltratat, a publicat, suspendat și repus în vigoare Constituțiuni, a respins de la dînsul — pînă și pe tatăl său și toate acestea pentru o femeie. Că a putut să-șî permită atîtea și atâtea nedreptăți fără a avea să sufere ceva, î-a dat curajul tiranului. Era abia de 27 ani, dar de trei ani era un despot în toată accepția cuvîntului. Și văzînd cîte îndură poporul, armata sa, se liniștise, după toate aparențele ! Nu se mai gîndea că acest popor, că o parte dintr’Insul ar putea să se răzvrătească! Și deodată noaptea, pe cînd nici nu visa, se pomenește trezit din somn, singur alături de dînsa, fără ca cineva să-i vie în ajutor ! In fața revolverelor supușilor săi, a dat cel puțin o ultimă dovadă de demnitate. A culcat la pămînt pe cel d'Intíin care îndrăznise să-l ceară lui, regele țarei, ca să abdice !... A trebuit să moară și ea de asemenea! Ea a voit să forțeze prea mult norocul și a plătit cu viața ! Poeții, să nu mai strige uimiți : „Fantazie ! Fantazie!“ ci să-și îndrepte privirile spre realitate, natura le va oferi în toate mai mult decît visurile lor cele mai fantastice. B. Diversiunea zadarnică Evenimentele din Belgrad desigur că bucură pe d-l Sturdza. D-sa își zice că norocul Va servit și de astădată și că cele întîmplate în Serbia, vor ținea încordată opiniunea publică timp de cîteva săptămâni, răstimp în care se va uita și moartea tragică a lui Pallade, și testamentul lui, precum și întreaga chestie necurată a fraudelor de la finanțe. Este adevărat că grozăvenia celor petrecute la Belgrad fac să pălească și moartea lui Pallade și chestia falsurilor patriotice. Nimeni nu va putea azi să impună țarei o altă preocupare decît aceea a întîmplărilor de peste Dunăre, cari covîrșesc prin dramatismul și importanța lor pe toate celelalte și în special cestiunile interne. D. Sturdza însă, se bucură degeaba. Apele riului se umflă la un moment, se revarsă, dar cu timpul revin la matca lor. Tot așa și cu cele ce se petrec azi la Belgrad. Vor pasiona opiniunea publică o lună, două, dar cînd se va calma vîlva patimilor și a emoțiunei, tot la falsurile de la finanțe ne vom întoarce și vom cere socoteală falsificatorului de actele sale. Are un spin otrăvit guvernul d-lui Sturdza în corpul său și pînă nu îl va scoate, va fi bolnav, va da în cangrenă și moartea va surveni ca o fatală urmare. Chestiunea de la finanțe este prea gravă și prea de actualitate și azi și peste șase luni, ca ea să fie ștearsă de la ordinea zile prin un eveniment extern, ori ăt de important ar fi el. Sfinx Regele Milan și regina Natalia Din dramele Obrenovicilor.—Divorțul. Toată viața tânărului rege căzut acum victimă complotului din Belgrad, s’a resimțit de tragicele scene al căror martor involuntar a fost. In special divorțul părinților săi a făcut desigur o impresie mare și decisivă asupra regelui care atunci era în vîrsta cea mai susceptibilă de impresiuni a copilăriei. Iată un istoric al acestui divorț care a făcut atâta senzație în vremea lui: La 17 Octombrie 1875 Milan se căsători cu Natalia. Din căsătoria lor se născu în ziua de 14 August 1876 prințul Alexandru, care se urcă pe tron în 1889 după abdicarea tatălui său. Unirea aceasta princiară fu o căsătorie din amor. In timpul sarcinei reginei însă Milan se arătă simțitor față de grațiile uneia din damele de onoare ale reginei, din care cauză ușa apartamentelor reginei îi fură închisă de aci înainte. Milan ceru iertare și cînd văzu ca totul e u n zadar se răzbună afișînd în public legături de dragoste, pînă lucrurile luară proporțiile unui scandal enorm, cînd Natalia se văzu nevoită să părăsească Serbia împreună cu fiul său. In Rusia unde plecă îi se făcu o primire frumoasă, cu toate sentimentele austrofile ale bărbatului său (1887). Cîteva luni după întoarcerea ei la Belgrad, regina fiind într’o biserică, trecu pe lingă femeia unui ministru străin, de religie grecească, care venea să i se prezinte, prefăcîndu-se că n’o vede. Cauza era că regina crezuse că această damă e amanta lui Milan. A doua zi Milan îi scrise că deoarece nu-și îndeplinea datoriile de suverană, ar face mai bine să plece. Atunci cei doi soți semnară o învoială Contrasemnată de doi miniștri, precum că prințul Alexandru să petreacă iarna împreună cu mama sa, unde îi va plăcea să cează, iar că situația va fi, la întoarcerea sa, definitiv regulată. Regele, care obținuse să fie lingă dînsul pe fiul său pînă la iarnă, voi să plece cu el în Ungaria, însă regina veni de luă pe prințul Alexandru și-l duse la Baden, apoi la Florența. Cînd vor să se reîntoarcă în Serbia, Milan stărui să rămîie la Wiesbaden. Șase luni după aceea, Natalia voi din »Q0 să se reîntoarcă la Belgrad. La aceasta regele răspunse că deoarece nu e cu putință să se înțeleagă, era hotărît să divorțeze (1888). Regina replică imediat că nu meritase nici de, cum umilirea ce-i pregătea regele, dar Milan, după ce concediase trei ministere de nuanțe diverse ca să găsească unul docil, tori autoritățile eclesiastice să pronunțe divorțul. Regina refuză să primească pe episcopul Demetrius, aducător sau al unei somațiuni de înfățișare, sau al unei nouî învoieli privitoare la prințul Alexandru. Milan voia însă cu orice preț să reguleze chestia conjugală și rerisă în acest scop, sinodul sîrbesc cu o cerere de divorț.Regina refuzînd să consimtă la introducerea cestiunei in instanță, nu voi măcar să se despartă de prințul regal, pe care ministrul de războiu, generalul Protiș, era însărcinat să-l readucă de la Wiesbaden. Milan, care nu se dădea înapoi de la procedeurile cele mai puțin galante, ceru și obținu concursul autorităților germane ca să ridice cu forța pe prințul de la mama sa. Guvernul german căruia i s’a imputat această faptă brutală alegă că „n’are a face durerea unei mame cu interesele unui stat“. Directorul poliției și mai mulți agenți fură însărcinați cu această ispravă și interziseră pînă și reginei să’Și conducă fiul la gară. Această ispravă avu loc în 13 iulie 1888. Natalia, odată cu răpirea violentă a fiului său, fu expulzată din Germania. In ziua de 27 Iulie, episcopii se pronunțară pentru incompetența simțului sinod în materie de divorț. Dar Milan nu se dădu bătut și s’adresă consistoriului, care n’avu aceleași scrupulurî ca și sfîntul sinod, dar care totuși nu vor să nu fie seama de procedura obicinuită cînd regele declară că regina nu se va înfățișa la proces. Recurgînd din nou la sinod, Milan destitui pe unul din episcopii recalcitranți ca să aibă majoritate, iar noul mitropolit, Teodosiu, primind târgul ce îi so propusese, pronunți divorțul în ziua de 12 Octombrie 1888. In timpul acesta, purtarea foarte nobilă a reginei, opusă atitudinei furioase a monarhului, sporise popularitatea sa ii dauna popularitățea lui Milan. Milan crezu că-i va fi ușor să produci o diversiune în spiritul poporului său aducînd în discuție chestia revizuirei Constituției. Păru un moment că planul său va fi încoronat de succes, căci opinia publică se părea că a uitat de regină, care plecase in Crimeea într’un castel ce-i pusese la dispoziție țarul Rusiei. Milan fu prins, însă, în propria sa cursă: în două rînduri, alegătorii trimiseră în Scupcină o majoritate ostilă guvernului. Această majoritate, odată aleasă, deveni, e adevărat, foarte docilă, și votă tot ce îi se cern; țara, însă, lua lucrurile altmintrelea. Milan, dezgustat de jocul strîns co era nevoit să joaca de vre-o cîteva săptămîni, părăsi partida și abdică în favoarea fiului sau (1# Martie 1889). Starea semănăturilor Ultimul buletin întocmit la ministerul domeniilor asupra semănăturilor arată ca în general semănăturile de toamnă sînt bune. In unele comune arăturile de porumb nu s’au terminat încă , în cele mai multe județe se face prima prășită a porumbului, iar în cîteva județe s’a și terminat cu acea prășită. In general însă se simte nevoe de călduri, în urma ploilor abundente ce au făcut ca prima prășită să se facă cu multă greutate. Livezile de fin și izlazurile sunt bune. Viile, în general, sunt bune. In județul Constanța se continuă cu semănatul meiului. In multe județe s’a început seceratul rapiței și cositul trifoiului. Din Prahova s’a anunțat că livezile de pruni promit o recoltă mediocră. Ploaia de la 22 Maiu a fost mai în toate părțile însoțită de grindină, care a cauzat în cele mai multe locuri mari stricăciuni semănăturilor. Astfel în comuna Bogdănești din Bacău au fost distruse de grindină 216 hectare de grîă, 16 di secară, 17 de orz, 300 de ovăz, 403 di. de porumb și 366 de vii. In jud. Dîmbovița furtuna și grindina au distrus case, pomi, stîlpi de telegraf curănd la pămînt semănăturile de toamnă. De asemenea în județele Muscel, Neamțși Tecuci.