Adevěrul, iulie 1903 (Anul 16, nr. 5000-5029)

1903-07-31 / nr. 5029

4 Victimele îngrozitoarei catastrofe din Paris.­­ Focul in Orient DOUA SUPLIMENTE GRATUITE 1) Mișcarea economi­ca cu următorul cuprins: Comerțul cu grîne.—Recolta din Moldova.—Știri.—Financiare.— Licitații importante.— Situația agricolă și tîrgul cerealelor.—Cronica financiară.— "Petrol. — Steaua Romînă și Deutsche­ Bank.—Cereale.­­2) Adevărul în țară cu următoarele corespondențe: Craiova, Telega, Strunga, Sărata-Monteoru, Călimănești, Tg.-Neam­S^^ulcea, Romani Slănicu-Moldova, Galați, Bălțătești, Iași, Tg.-Frum­os. _ Ilustrațiuni: Camera de comerciu din Focșani.—Mînăstirea Cozia THr B.-Vîlcea. • I x «j. . 20 portrete în miniatură înrămate în elegante pas­tremmi |1 faluit ■ pariuri reliefate, 10 pentru album sau buzunar și 10 cu picior pentru masă sau 1 broșa cu reproducerea ori­cărei fotografii, de la biuroul de comenzi Favias din București, str. Gramont Ro. 1, răpesc femei și copii asupra cărora co­mit actele cele mai bestiale și josnice. Austria și Rusia stăruesc acum, prin reprezentanții lor diplomatici, ca să ob­țină de la sultan ca detașamentele de soldați să fie reunite și trupele să fie concentrate în locuri mai mari. Dar cît timp Turcia nu va fi în stăpînirea unei lumi mai mari de bani, at­îta vreme sînt slabe speranțe ca stă­ruințele celor două puteri să aibă vre­un rezultat. Căci, reunite în detașa­mente mari și fără dreptul de rechezi­­ționare, trupele turcești, în starea ac­tuală mizerabilă a finanțelor statului, sunt reduse pur și simplu la foame. Ur­marea acestei stări de lucruri ar fi o revolta a trupelor. Cum din două rele se preferă, în­tot­­dea­una cel mai mic, autoritățile din Constantinopole preferă ca să lase mai înainte pe soldați de a continua să ia zece piei de pe populațiunea creștină. Acesta este, după concepția lor, răul cel mai mic. W. CHESTIA ZILEI DIN CULISELE LIBERALEț, — „Frecări4* și deosebiri de vederi — ”— Am relevat era un articol al „Vo­inței Naționale“ care tindea să sta­bilească că actualmente partidul li­beral este compact, unit și nici o disensiune nic-l tulbură. Nu sînt deosebiri de vederi, ni­meni nu contestă șefia partidului, toată lumea se gîndește numai la un singur lucru, la înlăturarea unei singure primejdii: revenirea d-lui Take Ionescu la putere. Tot­ d’a­una au ținut ziarele libe­rale un asemenea limbagíu cînd în partid erau frămîntări, o situație a­­normală. Atunci se nega totul și se spunea că partidul e unit, că guvernul e mai tare de­cît tot­ d’a­una, că toți stau uniți și devotați în jurul șefului. De astă dată se impunea un ar­ticol prin care să se afirme catego­ric ceea ce nu este, să se spună că partidul liberal nu e de­loc frămîn­­tat de neînțelegeri și că numai ar­monie și pace domnesc în sînul liberalilor și în cabinetul d-lui Sturdza. Așa să fie ? E oare nevoe să reîmprospătăm ciocnirile dintre vechile și nouăle ca­dre, atacul generoșilor din seziunea trecută a Camerei, mișcările ocultei și „frecările“ dintre diferitele nuanțe ale partidului, pentru a arăta situația în care se află liberalii și guvernul d-lui Sturdza ? E oare nevoe să rea­ducem în discuție faimosul amen­dament de 30 deputați semnat și pe care d. Sturdza l’a respins cu furie la legea poliției statului ? Să mai amintim cîte­va pasaje din „ini­mosul“ discurs al d-lui Diamandi Care a implorat pe d. Sturdza să mai lase pe generoși să trăiască în speranța realizarea idealului din pro­­jramul de la Iași, adică a sufragiu­­ui universal ? Acestea nu sunt deosebiri de ve­deri ? Dar drapeliștii au revenit în ju­rul d-lui Sturdza pentru portofolii sau pentru a realiza ceva reforme pe cari sturdziștii și ocultiștii nu le admiteau ? Dar să dezgropăm un document din „Drapelul“, foarte interesant. Pe atunci ziarele brătieniste și sturdziste spuneau că n’au nevoe de drapeliști, că sunt niște suflete rătăcite, niște socialiști sau chiar anarh­iști, că ei urmăresc portofolii și nu principii. La aceste acuzări, iată ce a răs­puns „Drapelul“ la 16 ianuarie 1898 : ....„Dînd seamă cititorilor săi despre rezultatul tratărilor urmate între d-nii Sturdza și Aurelian, 1’Indipendance a­­firmă că aceste tratări nu au putut iz­buti din cauza unei chestiuni de porto­folii ministeriale, de­și acordul se stabi­lise între ambele părți asupra legilor și reformelor de introdus în organizațiunea statului. Cu alte cuvinte, ziarul francez crede că oamenii politici adunați în ju­­rul Drapelului nu urmăresc unificarea și întărirea partidului liberal, că această idee mare și generoasă nu este de­cît pavilionul sub care se ascunde pofta lor nemăsurată de putere. „Cari să fie faptele din cari ziarul francez a putut să tragă o asemenea concluziune asupra scopului ce urmă­rește gruparea politică de la Drapelul ? Toată lumea știe că d. Aurelian, împre­ună cu colegii și amicii săi politici, a părăsit puterea de bună voe, avînd atît încrederea suveranului cît și majorita­tea Camerelor, și a declarat formal în demisiunea sa, care este un act oficial, că părăsește puterea numai în scopul și cu speranța de a înlesni opera de uni­ficare a partidului liberal. „Se știe asemenea că, la constituirea ministerului actual, d. Sturdza a pus la dispozițiunea d-lui Aurelian și a ami­cilor săi politici trei locuri în guvern, ori­care ar fi voit, și că d. Aurelian a declinat această onoare, pentru a per­mite guvernului să aibă mai multă omo­­geneitate și mai multă unitate de acți­une. Se știe, în fine, că, chiar astăzi, președintele cabinetului a oferit grupă­­rei noastre trei portofolii ministeriale, și cu toate acestea din nou d. Aurelian s’a văzut nevoit să decline, cu părere de räți, dar cu hotărîre, oferta ce i se făcuse, „Ce trebue să facă mai mult un băr­bat de stat și o grupare politică pentru ca să convingă pe adversarii lor că ur­măresc alt­ceva de­cît­ deținerea pură și simplă a puterii ? Ar trebui să ne-o spună aceia cari ne acuză că sîntem a­­nimați de pofte zadarnice și de ambi­țiuni meschine. Noi, din parte-ne, am făcut tot ce trebue pentru a dovedi con­trariul. Pe de o parte, atît în parla­ment cît și la coloanele ziarului nostru, am arătat în modul cel mai lămurit punc­tele cari ne despart de cei de la guvern. Pe de altă parte, am refuzat de a sta sau­ de a reveni la putere ori de­rito | ori, în sinceritatea conștiinței noastre, am crezut că nu avem putința d­e a rea­liza, în numele întregului partid­­ națio­­nal-libera­l, îmbunătățirile pe cari le cre­dem absolut necesare pentru mersul îna­inte al acestei țări. „După cum a fost atitudinea noastră pînă acum, tot așa va fi și de acum îna­inte, ori­ce ar zice și orî­ce ar face ad­versarii noștri de ori­ce nuanță și de ori­­ce categorie. Cînd ne-am tras linia de conduită pe care am urmat-o neclintit pînă astăzi, am făcut-o în urma unei mature cugetări și cu convingerea a­­dîncă că ne împlinim o datorie către țară și către partidul din care facem parte“. Prin urmare iată și declarațiuni categorice și din partea drapeliștilor că au fost despărțiți de d. Sturdza și partizanii săi din cauza deosebi­rilor de vederi și deci d. Sturdza trebuie să fi adoptat azi vedenie drapeliștilor! Dar dacă acum nu mai există deosebiri de vederi în partidul libe­ral, am fi curioși să vedem cum se explică rațiunea de­ a exista a dife­ritelor grupări liberale: generoși, cadre vechi, drapeliști, brătieniștî, stătesciștî, sturdziștî și ocultiști ? A nega existența acestor nuanțe din partidul liberal, ar fi să negi însăși existența.... partidului. Se poate însă ca de astă-dată cioc­nirile și „frecările“ de cari vorbea și „Observatorul“ să nu mai pro­voace dizidențe. Se poate. Dar că are să sosească un moment cînd o strașnică răfuială va avea loc în partidul liberal,—aceasta e sigur. Momentul nu e îndepărtat. R P. 1» IDEL PAPA Biserica din satul Riese, unde s'a născut papa Piu al X-lea și și-a făcut primele sale rugăciuni. Justiția militară Sunt ani de zile de cînd lumea și ci­vilă și militară a recunoscut necesitatea reformărei justiției militare în sensul ca să sedea o cît mai mare garanție celor chemați a fi judecați de către instan­țele ei. Inși­și miniștrii de războiț­ au recu­noscut această necesitate și au și numit încă de mult o comisiune însărcinată cu revizuirea și modificarea codului de jus­tiție militară. Pînă astăzi însă, lucrările acestei co­­misiuni nu sînt cunoscute de nimeni; se știe numai că comisiunea a ținut o în­treagă serie de ședințe, dar cum această operațiune datează de un foarte îndelun­gat timp, de­sigur că atît lucrările co­­misiunea cît și modificarea codului de justiție militară au rămas în suspensi­­une, ast­fel că defectele recunoscute în codul de justiție militară și în modul de procedare al acestei justiții continuă a periclita interesele militarilor supuși judecăței. Exemple despre această tristă stare de lucruri sînt nenumărate. Aproape zilnic avem de înregistrat fapte cari dovedesc necesitatea imperioasă a reformărei jus­tiției militare. Din cauza defectelor multiple, am avut de înregistrat adevărate scandaluri în ceea­ ce privește atît modul de anchetare și instruire, cît și de influențare a con­siliilor de război și ale căror sentințe de multe ori au indignat întreaga opiniune publică. Zilele trecute chiar am avut de semna­lat un caz al căpitanului Tomescu care, în mod absolut arbitrar, fusese condam­nat de către consiliul de războiu din Ga­lați la un an de închisoare și pierderea tuturor drepturilor,o condemnațiune dato­rită unor influențe scandaloase. Și dacă arbitrara sentință a fost sfărîmată, a­­ceasta nu se datorește de­cît unor mili­tari de o supremă corectitudine din con­siliul de revizie, cari s’au convins de ne­vinovăția condamnatului și de influențele scandaloase cari au prezidat în judecarea afacerei. Sentința a fost casată și consiliul de războiți din Capitală a recunoscut păti­­mășia colegilor din Galați și în unani­mitate a achitat pe toți inculpații cari nu erau­ de­cît victimele unor intrigi. Pentru a se pune deci capăt acestei stări de lucruri care nu poate de­cît să slăbească încrederea tuntei militare în jus­tiție, se impune ca autoritatea superioară militară să ia cele mai grabnice măsuri pentru a asigura justiția militară în con­tra ori­căror influențe dăunătoare și ile­galități și a restatornici încrederea lumei militare într’o instituțiune menită a dis­tribui adevărata justiție. Al. Ionescu Ce voiți să facă dl. Sturdza ? D-sa s’a mulțumit să pună mîna pe uiscai­va hîrțoage rămase după detronarea lui Cuza-Vodă, a știut să pișce pe rege cînd îl ignora și a a­­juns la bătrînețe cu un singur ideal: acela de a fi „rîndașul“ țărei, după expresiunea-i favorită și care cores­punde atît de bine idealurilor, ori­zonturilor sale politice. . D. Sturdza se mulțumește a cal­cula la ministerul de război și cît costă pe stat un nasture de la o tunică soldățească și cît o cutie de vax, iar la ministerul de externe a știut să respingă pe grecii răniți cari se ’ntorceau la Brăila din războ­iul greco-turc și să expulzeze pe ar­menii creștini cari se refugiau de urgia turcească în contra ghiaurilor. De ce­dar voiți ca regele Carol să dea importanță șefului guvernu­lui cînd e vorba de politica ex­ternă ? Regele vede în d. Sturdza pe „rîndașul“ care cît­e în slujbă e foarte încîntat, sărută mîna stăpânu­lui și se ocupă de mirositorul băli­­gar al grajdului său politic., E chiar primejdios—trebue să-și fi zis regele Carol—să distragi pe un om prea mulțumit a face pe „rîndașul“ și a-l împinge la roluri și misiuni cari n’ar putea de­cît să-i dezechilibreze inteligența ruti­nară și să facă dintr’un bun vătaf un nenorocit om politic. Dacă însă d. Sturdza e prea sa­tisfăcut cu rolul său de „rîndaș“, țara nu poate invidia pentru ea si­­tuațiunea aceasta de a vedea mi­niștri străini și șefi de stat-major străini înlocuind pe miniștrii săî și angajînd interese superioare ale sale, iar în ziua cînd o greșeală neertată ar fi de expiat, regele să se drapeze în dosul iresponsabilită­­ței constituționale, iar partidele po­litice să-și arunce în față acuza­­țiunî de trădare de țară și cu ...a ! Alfa „RÎNDAȘUL“ Ce vor fi zicînd vecinii noștri un­­guri și austriacî și ce va fi cuge­­a­tînd lumea diplomatică asupra ro­­la­lului guvernului nostru în politica externă a țărei ? 0 întrevederea de la Ischl s-a ter­­­­minat. Regele Carol a plecat la Găs­ti­teni să-șî urmeze cura. Contele Goluchowsky, ministrul­­ de externe al imperiului, și mareșa­­l­lul de Beck, șeful statului major al armatei austro-ungare, au fost față la­­ întrevederea regelui Carol cu împă­­r­­atul Franz Iosef.­­ Șeful guvernului român a fost ți­nut la o respectabilă distanță, ca u­­­­nul ce n’avea ce căuta la o între­­vedere în care se discuta despre ro­lul Romîniei într’o eventuală con­­­­flagrație în Balcani și despre atitu­dinea ce ea ar trebui să aibă față de insurecția din Macedonia, care pune în joc interesele atîtor cona­­­­ționale. Aci, în regat, faptul acesta pro­­­­duce o dureroasă impresiune, căci , dacă d. Sturdza se resemnează la o asemenea politică, opinia publică, ca­petele cugetătoare nu înțeleg acea­stă politică a ducerea de nas.­­ Dacă la o întrevedere între mo­narh­al austro-ungar și monarh­al­­ Romîniei nu se simte nevoe de­cît de contele Goluchowsky și de ma­­­reșalul Beck, atunci de sigur că, de fapt, contele Goluchowsky este ministrul de externe al Romîniei și mareșalul de Beck este ministrul de războiu al regatului nostru. Un asemenea caz ne întrebăm de la ce se mai țin, pro forma, niște titu­lari netrebnici și nu se păstrează portofoliile externelor și războiului, pe față, pentru diplomați și mili­tari străini ?!.. Asemenea umpluturi ministeriale, asemenea miniștri de carton sunt o jucărie ofensatoare pentru țară, a­­nume pare că inventată pentru a da subiect de rîs și batjocură străină­­tăței. Trei miniștri de externe a avut țara aceasta, cari s’au simțit a fi miniștri de externe : Mihail Kogâl­­niceanu, Ion Brătianu și Alexandra Lahovary. Oamenii aceștia au știut să se impună, au știut să fie ro­­mîni față de străinătate și au știut, la momente decisive, să întărească și să înalțe spiritul public, sufletul națiunei. Explicația stă în înse­și spiritele acestor trei bărbați de stat: Kogâlniceanu, Brătianu, Lahovary vedeau mai departe de lungul na­sului ; oamenii aceștia aveau orizon­turi, aveau privirea vulturească ne­cesară acelor bărbați de stat che­mați să vegheze asupra destinelor superioare ale unei națiuni. O inspecție necesară Directorul general al serviciului sanitar a făcut o inspecție la spita­lele din Iași, și s-a întors cu un ra­port care pune în evidență o colo­sală destrăbălare la aceste spitale. Un ziar oficios de la Iași critică raportul d-lui Manolescu, ceea ce în­seamnă că directorul general al ser­viciului sanitar n’a cruțat pe nimeni și s’a conformat dorinței d-lui Las­car de­ a tăia în... în carne vie. Dar o singură inspecție nu ajun­ge. Cu riscul de­ a provoca țipete în toată țara, ar trebui ca însuși mi­nistrul de interne, însoțit de direc­torul serviciului sanitar, să calce pe neașteptate mai multe spitale și mai multe orașe și să procedeze cu ener­gie la îndreptarea unei stări de lu­cruri intolerabilă. Se impun deci o serie de inspec­­țiuni sanitare riguroase și numai atunci se va face dovada că minis­trul de interne urmărește cu rîvna o ameliorare a relei stări sanitare. P. Agravarea situațiuneî din­ Macedonia Constatările unui diplomat rus Consulul rus din Voskveb­ d. Man­delștam face, din ordinul guvernului său o călătorie de studii în interiorul vilae­­telor macedonene. Dacă avem în vedere activitatea dezvoltată de acest diplomat și încrederea de care el se bucură la ambasada rusă din Constantinopol, ob­­servațiunile făcute de d. Mandelstam merită a fi discutate. D. Mandelstam istorisește din nou toate cruzimile și barbariile pe cari le îndură populațiunea creștină din Mace­donia, de la soldații turci. Dar faptele acestea sunt pe deplin cunoscute. Diplomatul rus a ajuns la convinge­rea că, din Ianuarie a. c., de la obți­nerea de la sultan a reformelor, dușmă­nia dintre populațiunea musulmană și cea creștină din provinciile macedonene a crescut mult și toată situația, în ge­nere, s’a agravat, fără ca să se fi adus cu adevărat la îndeplinire ceva din re­formele proectate.* Motivul răului, care, se înțelege, e mult mai adînc actualmente, e lipsa de frîu a soldaților, ale căror batalioane și companii sînt desfăcute, ast­fel că ei sînt răspîndiți în mici detașamente în întreaga provincie. Pentru întreținerea corpurilor de tru­pe, în vilaetele Salonic, Monastir și Yes­­kueb, tezaurul are nevoe zilnic de 10 mii lire sterline (250.000 lei). Banii a­­ceștia nu se află însă la dispoziția admi­nistrației turcești, ast­fel că trupele sunt silite să recurgă la rechezițiuni necon­tenite din spinarea locuitorilor. Cei din Constantinopol cred că e foarte natural ca rechezițiile acestea să fie scoase din spinarea populațiunei creștine din Macedonia, iar turcii sînt menajați, ba chiar scutiți de aceste recheziții.* Disperarea creștinilor crește deci din zi în zi, căci trupele turcești nu se mul­țumesc numai cu recheziționarea mij­loacelor de existență, a hranei, ci ei Finanțele Vaticanului Le Temps publică cîte­va amănunte interesante asupra situațiunii actuale a finanțelor Vaticanului. In urma unor pierderi suferite de Vati­can, papa Leon XIII institui, în 1890, co­misiunea pentru administrarea dinarului Sf. Petru. Președintele acestei comisiuni e Rampolla, de la înființarea ei. Mem­brii actuali sunt cardinalii Moconni, Se­­rafino Vannutelli Casseta, Cretoni și Gotti. Comisiunea aceasta, care se întrunește de două ori pe lună, în cabinetul secre­tarului de stat al Vaticanului, adminis­trează pe lângă dinarul Sf. Petru și a­­verea particulară lăsată de Pm IX bi­­sericei. Averea aceasta, contrar știrilor senzaționale cari o urcau­ la 1­00 milioane, se ui­că la aproape 30 milioane. La suma aceasta se adaugă astăzi și averea lăsată de Leo a XIII-a Bisericei, avere care se urcă la suma de 14—15 milioane. Ea e compusă din mai multe proprie­tăți rurale și urbane, cîte­va palate din Roma între cazi mirul Borghese și hîr­­tie de stat austriace, bavareze, franceze și belgiene. Leo XIII-a a primit, la diferitele sale jubileuri, cadouri în valoare de peste patru milioane lei. Bijuteriile, crucile, inelele și ziarele primite ca dar în cursul pontificatului săl­, se urcă la va­loarea de 3 milioane lei. Dinarul Sf. Petru și averea lui Piu IX sunt compuse numai din hîrtie de stat. Dinarul aduce pe an 3 pînă la 4 milioane și din venitul acesta se aco­peră cheltuelile curente ale Vaticanului. Din fuga condeiului Hum­bertoaia și Nae Basinescu Pe cînd eminentul nostru excroc de la Pungâșeștiî-Nouî, dom'Nae Basinescu, nu­ a avut încă onoarea de a fi aranjat îna­intea justiției de creditorii săi în masă, colega sa, Humbertoaia, așa cu „Renta viageră“, i-a luat-o înainte și e obiectul atențiunei generale a lumei pentru ex­­crocheriile sale geniale cari se judecă în acest moment la Paris. Răspunsurile ce dă la interogator par a fi fost ticluite de colegul ei de la Pun­­gășeștii-Nouî, căcî provoacă o imensă ilaritate. Intre alte obiectîndu-i-se de președinte cum că își fermeca creditorii, Humber­­toaia răspunse : — N’am fermecat pe nimeni altul de­cît pe bărbatul meu­ ! Nae Basinescu ar putea răspunde și el: — N’am fermecat pe nimeni altul de­cît pe.... ex-matroana tinerețelor mele ! ! De la Fefelei­-Noul N­OT­E ®* „Minute vesele“ Adică de ce o carte de versuri sau proză să aibă numai de­cît pretenția de a face literatură și să apară în scop de a „instrui“ pe oameni și a-i face să „cu­gete“? Omului îi trebue și lectura ușoară, care să-l facă să rîdă fără a-î obosi prea mult inteligența, fără a-i provoca imaginația și a-î­ngudui prea mult nervii. Gluma ușoară, anecdota, care adesea nu e lipsită de filozofie, distrează pe ci­titor și-i procură o adevărată recreație plăcută. D. Constantin Ștefănescu-Justin, care trebue să fie o bibliotecă ambulantă de glume și anecdote curente, s’a gîndit că poate procura publicului cîte­va ore de veselie și a întrunit într’un volum, intitu­lat Minute vesele, o serie de glume, anec­dote, epigrame, cea mai mare parte ver­sificate. Am citit acest volum și mărturisesc că m’am amuzat perfect și nu odată am rîs din toată inima, ca de pildă de răspun­sul tatălui, care întrebat de copilul său unde se afla dînsul cînd plecau tata și mama în călător­ie de nuntă. Îi răspunde: „la plecare ai fost cu mine și sa întors cu mama ta“. Ungurii, țiganii, evreii sunt puși la con­tribuție cu tot soiul de anecdote. Spiritul „popular“ — gluma care circulă de la o masă la cea­l­altă și pe care Ca­­ragiale a întrupat-o în personajul faimo­sului Mitică, e cules cu asiduitate de au­tor și versificat pentru a se insinua și mai bine. Pentru toți posacii „Minuete vesele“ e o bună doctorie : descrețește fruntea și aduce cu siguranță zîmbetul pe buze. In zilele noastre nu tocmai vesele e un merit să procuri publicului o ast­fel de distracție. Forma ar trebui să caute auto­rul s’o mai pieptene. Se știe însă că în­tot­dea­una spiritul popular nu se prea sinchisește de sintaxă, gramatică și alte asemenea mofturi. El țintește la succes — și cînd te-a fă­cut să zîmbești succesul e al lui­ Yorik Tuturor celor cari au cerut și cer răs­punsuri la această­ rubrică Ie facem rugămin­tea să nu se impacienteze așteptînd răspunsu­rile. Le răspunde fie­căruia, dar e nevoe de timp pentru darea răspunsurilor și e nevoe de spațiu pentru publicarea lor. D. Anton Popescu, T.­Jiu.— Vedeți „Moni­torul O­astei“ No. 33 din 14 Iulie c. Alexandru, Focșani.—întrebați pe ori­care moașe mai tînstră din localitate și vă va da toate lămuririle. P. tt., Loco.—Veți găsi un perfect trata­ment la d-rul N. Melun (strada Doamnei* 27) care rămîne aci în vacanță, Alienus, Viena.—Limba engleză nu se în­vață de­cît facultativ în liceele reale, din cari unele preferă în locu­-I pe cea italiană, —obligator însă nicăeri. Cititor, Buh­uși,—1) întrebați la minister. 2) Pentru anul acesta se intră deadreptul. B. O., Loco.—Adresați o cerere consiliului permanent al instrucției și acesta va decide.­ G. Ocneanu, Bîrlad.—1) Materia întregului liceu­. 2) Examenul în Iunie viitor. Pasionat cititor, Ivești.— 1) . Adresați o­ nouă cerere inspectoratului învățăm­întului particular. 2) Ca. 3)­30 lei. 4) De ambele Expoziția asociației științelor — Ancheta „Adevărului“ —1 . Pavilionul expoziției.­ Secțiunile pe cari le va cuprinde.Adeziunile sosite O vizită făcută la institutul de chi­mie al d-lui dr. Istrati mi-a dat ocazia să văd lucrările ce se fac pe locul a­­parținînd acelui institut pentru expozi­ția pe care o pregătește asociația romînă pentru înaintarea și răspîn­­direa științelor. Lucrările, pentru cari guvernul a venit în ajutor cu suma de 35.000 lei, sînt deja foarte înaintate, și pavilionul destinat expozi­ției va fi cu siguranță terminat pînă la 20 August. Pavilionul se construește sub directa priveghere a d-lui dr. Is­trati, președintele asociației, care de­pune o muncă fără seamăn pentru ca expoziția, prima pînă acum la noi în fe­lul ei, să fie la înălțimea doctului corp sub auspiciile căruia se organizează. Expoziția va cuprinde două­spre­zece secțiuni și anume : matematica și fizica cu aplicațiunile lor ; chimia cu aplica­­țiunile sale; mineralogia, petrografia și geologia; botanica, zoologia și fiziolo­gia ; geniul civil și militar ; medicina umană și veterinară; farmacia și den­tisti­ca ; agricultura și silvicultura ; geo­grafia ; științele sociale și economice; colecțiile particulare ; cărțile didactice , în fine secția retrospectivă relativă la dezvoltarea noastră culturală și cu deo­sebire pe terenul științific. Pentru fie­care din aceste secțiuni s’a primit deja o mulțime de adesiuni, arătîndu-se de către unele din ele și o­­biectele ce se vor trimite spre a fi ex­puse sau chestiunile ce se vor prezenta în congres. Ast­fel în prima secție, a matematicei și fizicei, Gazeta Matema­tică va expune o vitrină cu tot ce pri­­vește lucrările și dezvoltarea acestei importante reviste ; profesorii Climescu din Iași și Țițeica din București vor prezinta chestia vocabularului în știin­țele matematice , profesorul D. Negreanu din București va expune aparatele cu cari a făcut lucrările sale, din care u­­nele comunicate Academiei de științe din Paris ; același lucru în sfîrșit vor face profesorii Miculescu, Bungețeanu, Hepites și Many.* In secția a doua, chimia cu aplica­­țiunile sale, va fi o surprindere pentru toți importanta expoziție a școalei de ceramică din T.-Jiu­ care are vase uzuale și de fantezie foarte numeroase și artis­tic executate sub îngrijirea d-lui Paul Seidl vechiu fabricant de ceramică. Tot aci societatea Steaua Romînă va expune importante produse de petrol, iar ve­chea societate romînă a medicilor și naturaliștilor din Iași creată la 1833, prima imitație în Europa a societăței germane, cu același nume înființată la 1829, va expune numeroase documente relativ la existența sa și obiecte din colecție. Asemenea vor expune: casa Marco Rosazza varietăți de cretă ; casa Mat­­tioli produse de ciment, piatră artifi­cială, etc.; casa Theodor Bartsch săpu­nuri, luminări, etc.; fabrica de bere A­­zuga bere, malț, etc.; fabrica Schiel din Azuga, singura fabrică de hîrtie din țară care a răspuns pînă acum, varietăți de hîrtie; fabrica Staicovici oțel și conserve alimentare, societatea romînă de pro­duse chimice acid sulfuric și, în sfîrșit, pulberăria armatei de la Dudești. Ca lucrări științifice vom avea în a­­ceeașî secție pe ale profesorilor Poni, Riegler, Obreja, Hurmuzescu, Zaharia, Poltzor, Minovici, Georgescu, Hepites, Pfeipfer, Ludvig etc., iar d-nii dr. Ede­­leanu, Talapatanis, Ostrogovici, Vraciu etc. vor expune lucrările lor de labora­tor. In sfîrșit mai putem spune că pro­fesorul Teclu din Viena, pe lîngă lucră­rile sale personale, a însărcinat casa Nachfolger de acolo să trimită spre ex­punere aparatele descoperite de d-sa. * Pentru secția mineralogiei, petrogra­­fiei și geologiei s-au înscris cu nume­roase lucrări profesorii Mrazec, Gr. Ște­­fănescu, Sava Ștefănescu și I. Simio­­­­nescu, precum și d-nii inginer Istrati, la Alimăniștean­u, Popovici-Hațeg, Mun­­­­­teanu-Murgoci, etc. In secția botanicei, i­ zoologiei și fiziologiei s’au înscris cu di­­n­ferite comunicări d-nii dr. Leon, Flo­­­­­rescu, Paulescu, Antipa și Voinov, cum a și d-na Adina Rudeanu din Craiova și u societatea naturaliștilor di­n Romînia.. . Pentru secția geniului civil și militar­i- s­au înscris cu numeroase lucrări d-nii a ingineri Saligny, Radu, Vol și N. Ni­­c­culescu, precum și d-nii maior Grigo­­rescu și căpitan Parepa.­­­ In secția a șasea s’au înscris , pentru: a medicina umană, profesorii Tom­a Iones­­­­­cu, Petrini Paul, G. Marinescu, Gorota,­­ Buicliu, Teohari, Rîmniceanu, Felix, M. Minovici, Petrini-Galați și Severeanu,­­ precum și medicii Urbeanu, Negrescu,­­ Cristescu, Ștefănescu, Livadisci, Șaab­­ner Tuciuri, Miron și Radovici cari vor­­ i face comunicări și vor expune diferite s­ obiecte ; pentru medicina veterinară— a școala veterinară și d-nii Lăcusteanu, i- Furtună, Poenaru, Oceanu, Dumitrescu, I- Motaș, Filip, Riegler, Udrischy și Ga­­­­vrilescu; pentru farmacie d-nii Osvald,­­ Jurist, Hențescu, Konya și Parepa, în a sfîrșit pentru dentistică dr. Krainic. Ase­­­­­menea casele Menu și Brodim vor ex­pune lucrările lor. i­ Pentru secția agriculture­ și silvicul­­t, turci s’au înscris cu comunicări și o­­­­­biecte d-ni: I. Titu, Er. Gheorghiu.­­ Moga, Popovici-Lupa, A. Zaharia, G.­­ Murguci și alții. In secția geografiei va a fi o foarte frumoasă expoziție a socie­­­tăței geografice și a institutului topo­­­grafic al armatei. D-nn­ general Brătianu, - colonel Ionescu, Gh. Lahovary, Brătilă­u și Tzigara-Samurcaș și-au dat o deo­­r­sebită osteneală pentru a uni la un loc­­ tnnf.o nîirfiln mmnanntn r^n1ntiT­ In tnn­inn In ce privește secția științelor sociale și economice, s’au înscris pînă acum cu mai multe lucrări, prezentând dife­rite chestiuni importante cari vor fi discutate la congres, d-nii Valerian Ur­­sianu, Take Ionescu, Urbeanu, Sch­iave, Nenițescu, Krupenski, Robin, Pascal, Colescu,Săulescu și N. Filipescu. O ade­vărată surpriză însă va fi secția colec­țiilor particulare care ne va pune în poziție să constatăm că în țara româ­nească sînt foarte numeroși acei cari iubesc știința și se ocupă cu pasiune reușind a avea colecții importante. Se vor admira între altele colecțiile d-lor Licherdopol, Montandon, Meyer, Floch, Hurmuzache, Frantz Salay, Zota și Po­­povici-Bîznoșanu. In secția cărților didactice vor ex­pune toți autorii, dimpreună cu casa școalelor, cum și editorii—și în sfîrșit în secția retrospectivă și cea din urmă vor expune în primul rînd Academia, ar­­h­ivele, ministerele și diferite școli. A­­poi familiile vechi cari au urmași sau ad­miratori ce au păstrat ceva pînă în prezent aparținînd familiilor Asachy, Lazăr, mitrop, Veniamin Costache, P. Poenaru, Eliade, Bolintineanu, Alexan­­drescu, Ciliac, Alexandri, Zotu, Cuciu­­reanu, Negri, Conta, Negruți, Mandi­­nescu și cu deosebire Cuza. Toți cei rămași pe urma acestora sau admiratorii lor, precum și familiile Știrbei, Bibescu și Gh­i­ca, ca și cele ale celor mai de curînd perduți, cum Bacaloglu, Cobîlcescu, Brînză, Urechiă, Obedenaru, Marcovici, A. Marin, Fătu, Lambrior etc., vor avea ocazia prielni­că să poată redeștepta în prezent vene­rația ce se datorește acestor oameni. In sfîrșit, tot în această secție, se vor­ mai expune, cu ocazia asta, numeroase­ obiecte și de către d-nii dr. Uio Gher­­ghel, N. D. Spi­­eanu, Tz.­Samurcaș, Ionescu-Gion, D. Olănescu și chiar de mai mulți colecționari particulari. I. S. » • «

Next