Adevěrul, septembrie 1903 (Anul 16, nr. 5061-5090)

1903-09-26 / nr. 5086

< ■L­A A­nu XVI. — No. 5086 FONDATOR ALEX. V. REMIIMANDIT Abonamente : în țară: un an 30 lei; 6 luni 15 lei; 3 luni 8 lei; 1 lună 3 străin. „ „ 50­25 „ „ „ 13­7­ fi­n­a­n fi f> 7» n Un exemplar în țară 10 bani; în străinătate 15 bani Ediția de seară 6 Pagini Procesul Socolescu.-Ocazia și inamovibilitatea prefectului SUPLIMENT GRATUIT: Belgia...Orientului cu următorul cuprins : Text : Teatrul National, de Safit.—Părerea mea, poezie de Const. N. Sarry.— Simpa­tiile noastre: Aurel Petrescu.—In dealul Spirei, poezie de D. Teleor.— „Grupul repeten­ților“.—Un ultimatum.—Pentru d-rul Babeș.— Pesimist, poezie de C. Cosca. — E sau­ nu f­emeea om? studiu filo-biblo-fizio-psih­o­logic.—Biserica și duduele.—Cusur ascuns, mo­nolog de Ionescu-Quintus.—Graiul paralelelor. Ilustrațiunii. Despăgubirile lui Ianu Mitiță.— Aurel Petrescu. — La ofițerul stărei civile. Un guler ,,Abbe‘­ negru cu „pendant“ specialitatea ma­relui magazin Au­prige I­ixe str. Lipscani 66’—70. Premiul gratuit: V" OCULTA ȘI INAMOVIBILITATEA PREFECTULUI I — Intervenția „Voinței44 — Un ziar oficios al guvernului a confirmat știrea că d. Vasile Lascar lucrează la alcătuirea unui proect de reformă administrativă prin care va declara inamovibilitatea prefec­ților. Fără a aștepta proectul, „Adevă­rul“ s’a declarat, în principiu, pen­tru inamovibilitatea prefectului. Am discutat, în trăsături generale, întru­cît această inamovibilitate a prefec­tului e bună și­ am susținut ideia d-lui Lascar cu căldura care ne in­spiră ori­ce reformă bună, liberală și democratică. N’am uitat însă să relevăm că politicienii au primit acest proect al d-lui Lascar cu ironii și cu prezi­cerea că inamovibilitatea prefectului este ceva irealizabil la noi. Intr’adevăr, „Adevărul“ a fost sin­gurul ziar care a susținut ideia ina­­movibilităței prefectului. „Epoca“ s’a lepădat de această defonia și a căutat chiar să dove­­­d­ească că d. Carp nu s’a gîndit la­­ prefecți cînd a fixat ca prim punct al­­ programului sări de guvernămînt inamovibilitatea administrativă. Un singur ziar liberal a îndrăznit să intre și el în discuție, dar... n’a spus nimic precis; acel ziar e orga­nul d-lui Vasile Epurescu, care­ s’a pierdut în cîte­va considerațiuni ge­nerale fără a se pronunța dacă este pentru sart contra inamovibilitățea prefectului. Polemica fiind deschisă și „Ade­vărul“ continuînd să susțină inamo­vibilitatea prefectului, de­și toți po­­liticianii o combateau în culise, nu se mai putea ca „Voința Națională“ să ignoreze această discuție și să continue să... tacă. Deci organul ocultei s’a hotărât să vorbească. Dar cum­­ „Voința“ n’a anunțat că d. Lascar are un proect pentru inamovibilitatea pre­fectului. Aceasta a anunțat-o sau a strecurat-o numai „I­ndependance R­oumaine“, probabil fără știrea d-lui Vintilă Brătianu. Să se pronunțe categoric contra ■­»inamovibilitățeî prefectului ? Atunci­­ ar fi știut că oculta atacă fățiș pe d. Lascar, că î-a declarat războiu. Dar trebuia alimentat curentul con­tra proectului, care s’a accentuat printre politicianii liberali, curent ostil deci și ministrului de interne. Aceasta a hotărît pe cei de la „Voința Națională“ să intervină în discuție și ignorând că e vorba de inamovibilitatea prefectului, de un proect al d-lui Lascar, să facă pur și simplu generalități asupra misiu­ne! prefectului, dar din cari gene­ralități să reiasă că... oculta se de­clară, prin organul ei autorizat, con­tra proectului d-lui Lascar. Mărturisim că am polemizat cu „Epoca“ asupra inamovibilităței pre­fectului, susținînd proectul d-nului Lascar și am continuat cu căldură politica în jurul proectului minis­trului de interne, în urma unui ră­mășag ce am făcut că Voința Națio­nală va sări în ajutorul „Epocei“ și contra d-lui Lascar! Am cîștigat pariul, v­oința s’a­­ sfesicat cu Epoca și combate inamo­vibilitatea prefectului. * „Epoca“ e încîntată de succesul pe care l’a repurtat, dar la care—a­­ceasta o va recunoaște — am con­tribuit și noi prin sinceritatea și convingerea cu care am susținut democratica idee a inamovibilităței prefectului. Dar confrații de la „Epoca“ se înșală cînd cred că ceea­ ce spune ziarul d-lor Pietraru și Vintilă Bră­tianu e... părerea guvernului. In guvern sînt atîtea nuanțe în­cît nici odată nu se poate ști care este părerea­­ guvernului. „Voința“ reflectează însă tot­dea­una părerea ocultei și părerea acelor care sînt contra d-lor Costinescu și Lascar,— aceasta se știe precis. Acum dacă părerea aceasta,a o­­cultei are vre-o trecere în partidul liberal, nu mai e vorba. Dacă oculta n’ar mai dicta în partid, apoi parti­dul ar fi alt­fel, n’ar avea ca ș^s­ pftd. Sturdza și tot ce nu-î brătie­­ni șt n’ar fi prigonit în^^acești^fi^l. Dar să relevăm, %p^tru a încheia, ce spune Voința contraă^inovibili­­tățea prefectului.­­ Prefectul, zice organul ocultei, nu este numai un funcționar al sta­tului, cum vrea d. Lascar să fie, ci este și un om de încredere al gu­vernului. Prefectul, dacă este abil, poate face pe lîngă politică și ad­ministrație. Cu alte cuvinte : contra inamovi­bilităței prefectului. Dar organul ocultist, care vrea să treacă și de organ al guvernu­lui — de­și combate doi miniștri din cabinet — mai răspunde, in­direct, și la inspecțiile ce le face d. Lascar. Se știe că în majoritatea județelor inspectate, d. Lascar a găsit o des­trăbălare colosală, mai ales la sate. Bine-înțeles că această destrăbălare privește pe prefecții respectivi, caii s’au arătat incapabili ca adminis­tratori, dar abili politiciani. Ei bine, apărarea acestor incapa­bili a luat-o „Voința Națională“, pentru a avertiza pe d. Lascar că n’are să­ î fie așa de lesne nici mă­car să facă o remaniare de prefecți, necum să declare inamovibilitatea. Iată ce zice „Voința“ : „Găsim în aceste situații (adică în si­tuația de prefect, N. Red. Ad.) oameni care nu pentru situația momentului sau pentru vanitatea personală au primit a­­ceastă funcție. Avocați buni și cu cli­entelă au renunțat la ea ; proprietari mari și-au lăsat­­ interesele și îngrijirea moșiilor pentru a-șî consacra tot timpul serviciului publicului; persoane cari au ocupat situațiuni cari se consideră mult mai înalte ca formă, au primit prefec­­turi, dîndu-și seamă că acolo poți și face tot ce crezi bun, și să aplici, și să vezi rezultatele. „Și sub aparența unor servicii de par­tid, ei au servit țara și pot să facă să înflorească a 32-a parte a țărei; și cste o dată chiar prin pilda ce dan, ei pot să aibă o acțiune directă asupra între­­gei economii naționale“. Cu alte cuvinte de asemenea oa­meni care numai în aparență au servit partide, dar care în realitate s’au sacrificat pentru administrație, ci. Lascar nu poate să se despartă. Precum se vede, oculta se pro­nunță sistematic contra miniștrilor pe care ea îi găsește primejdioși pentru realizarea politicei și planu­rilor ocultiste. Aceasta dovedește însă că în par­tidul liberal e un balamuc, că atunci chiar cînd un ministru vine cu o reformă bună, alții o zădărnicesc fie din invidie, fie din interese de po­­liticianism ordinar și că liberalii au un șef de care nici unora, nici al­tora nu le pasă. B. X. Din fuga condeiului Conu Mitiță la instrucție cu începere de erî, d. Haret plecînd în concediu, conu Mitiță a intrat interim In ministerul instrucțiunei pînă la 14 No­­embrie. Noroc pe capul dascălilor și tuturor ins­tituțiilor dependințe de departamentul instrucției, Conu Mitiță va realiza în decursul in­terimatului sau o serie de reforme : 1) Va face o statistică a bucățelelor de tibișir ce se întrebuințează în școlile pri­mare, rurale, urbane, gimnazii, licee, de fete și de băeți și va dovedi că se pot economisi 867 bucățele tibișir pe fie­care an. 2) Va inspecta dormitoarele internate­lor pe neașteptate și­ va elimina ori­ce elev din clasa VI sau VII de liceu, pe care'l va găsi cu „boale rele“, ca pe ele­vul pe care l-a eliminat pe acest motiv din școala de fir de militari din Iași. 3) Va opri la școala de bele-arte să se lucreze după natură n­udurî femeești. 4) Va opri Miercurea și Vinerea să se joace la Teatrul Național. 5) Va impune mîncare de post Miercu­rea și Vinerea în toate internatele statu­lui și în fine 6) Va cere direcției Teatrului Național să reia Baba Oarba sau­ Fluerul lui Aghiuță. Per Se agravează! Afacerea borderourilor distruse se a­­graveasă. Cînd am ridicat chestiunea acum vre-o două săptămînî și am pus-o la ordinea zilei, știam bine că guvernul s’a încurcat rău­, în urma întroducerea în sentința tribunalului a incidentului ridicat de d. avocat Dissescu, în procesul Parizianu. In adevăr d. Dissescu cerînd ca tri­bunalul să­ facă o descindere la ministe­rul de finanțe, spre a constata dispariția unor borderouri, a fost imediat întrerupt de d. prim-procuror Hamangiu, care de­clarang că recunoaște că s’au distrus borderourî a cerut respingerea inciden­tului, ceea ce­ s’a și admis. Incidentul a­­cesta figurează azi în corpul sentinței tribunalului. Noi l’am relevat dîndu-i importanța ce are. Am întrebat, cu drept cuvânt dacă, parchetul care recunoaște distrugerea de borderouri, a încheiat p proces-verbal con­statator. Am întrebat dacă s’a deschis ac­țiune pentru a se afla și pedepsi autorii delictului. Am întrebat, în fine, pe ce nume, adevărate sau deghizate, au­ fost borderourile distruse. Am întâmpinat un mutism sepulcral din cîmpul guvernamental. Am pus atunci să vorbească guvernul printr’un comunicat anterior sentinței tribunalului, apărut în Voința Națională de la 80 Februarie 1903 și care suna:­­ „Nu s’a constatat lipsa nici unui b­or­­derou­ de plata titlurilor oștie la sorți de la 1889 încoace... Și chiar dacă s’ar da peste o asemenea lipsă, investigațiuni­­le justiției n’au a suferi întru nimic, căci se găsesc toate borderourile de plata cupoanelor titlurilor eșite la sorți, și ușor se poate vedea cui au aparținut pînă în ultimul moment". Am întrebat cum rimează acest comu­nicat al guvernului cu declarația primu­­lui-procuror din sentința tribunalului ? Am întîmpinat aceeași sepulcrală tăcere din cîmpul guvernamental. Astăzi însă d. Stelian, unul din avo­cații statului în procesul fraudelor, vine să declare înaintea Curței de apel că pri­­mul-procwor s’a precipitat cu recunoaș­terea distrugerei borderourilor, că aceasta nu se poate constată, de­oare­ce borderou­­rile sunt și pe nume deghizate, că ele sînt risipite prin pivnițî, etc. Pe nume deghizate erau­ și în afacerea Panama și cu toate astea s’au aflat numele adevă­rate. Declarația d-lui Stelian nu numai că e contrazisă categoric de aceea a d-lui prin-procuror Hamangiu, dar se bate în cap și cu comunicatul guvernului din Vo­ință de la 20 Februarie, care zicea că se găsesc toate borderourile de plata cupoa­nelor eșite la sorți și ușor se poate vedea cui au­ aparținut pînă în ultimul mo­ment. Cum se vede totul se bate cap în cap și aceasta dovedește că în­ distrugerea bor­derourilor rezidă un mister, dacă nu mai multe, de a cărui descoperire guvernul duce mare grijă. Afacerea borderourilor se agravează l S Y. R. Cu toate aceste înfierări sînge­­roase d. Sturdza crede că mai poate deține puterea, fără a compromite și mai mult statul și țara romînea­­scă. Obrazul său de venerabil falsifi­cator nu simte, nici cît o ciupitură de purice palmele academice pe care i le dă justiția țărei—și ast­fel fiind în loc să se retragă în viața pri­vată, deține puterea și sfidează și țara și străinătatea. Inconștienței primului ministru­ se datorește faptul că d-nii Stelian și Djuvara pot pleda în chip așa de strălucit pentru onoarea și interesele statului român și că nu sunt trași de mînecă întocmai ca avocatul ți­ganului din anecdotă... In marasmul senil al inteligenței sale naufragiate d. Sturdza habar nu are de importanța celor ce se vorbesc la Curtea de apel, de lovi­turile ce i se dau, căci dacă ar mai avea o licărire de inteligență ar exclama cel puțin cunoscuta zică­­toare : „Ferește-mă, Doamne, de prie­teni“. Const. Mille Liga și politiciani. Tot­dea­una noi am susținut că Liga culturală trebue să se ferească de luptele politice și mai ales ca să se pună în serviciul opozițiunea ori al guvernului. Pentru a fi susținut aceasta se știe că geamurile­ noastre au suferit, tipografia ne-a fost de­vastată și o adevărată goană , s’a întreprins contra noastră. De alt­fel am fost răzbunați în curînd fiind-că amestecul acesta nenorocit al politi­cei în luptele naționale, ale Ligei a adus decăderea ei vai­ decăderea chiar a mișcărei naționale în Tran­silvania. După multe peripeții, Liga a re­venit pe calea cea­ bună și în mare parte lucrul acesta se­­ datorește ac­­tualuolui președinte, d­. Petre Grâ­­dișteanu, care deși aparținînd parti­dului liberal, n’a fost nici odată sturdzist și s’a ferit să facă politica militantă, to­cmai pentru a nu atrage asupra Ligei bănuiala că ar influ­­ența-o politicește. 1 . Cu regret vedem însă că sunt ve­leități de a se atrage Liga pe arena luptelor politice, că din această cauză se nasc dis­cuțiuni inutile și chiar nenorocite. O scrisoare a d-lui Luca Elefterescu, președintele secției ligei din Prahova, ar putea da naștere la polemici măsuri care să fie în­po­triva scopului Ligei și a idealului ei național. Nu vom lua, bine înțeles, partea nici a uneia nici a alteia din părți, dar ceea­ ce ne putem permite, în interesul general, este să facem apel la armonie și la disciplină. Liga atîta a suferit pe urma po­­liticianilor, cauza națională a fost și este periclitată tot din această cauză, în­cît nu ar fi de loc tocmai astăzi momentul ca neînțelegerile să spul­bere și puținxd ce s’a făcut după naufragiul trecut... Adevĕrul D. Sturdza n’a apucat să ia inte­rimatul m­inisterului instrucției și goana contra profesorilor bănuiți a nu fi gu­vernamentali începe. Mai mulți profesori, institutori și în­vățători din Prahova au­ fost anchetați și dați judecăței pentru crima de a fi participat la congresul și banchetul stn­­den­ților universitari, la Ploești. Era­uz în­tot­dea­una ca membrii cor­pului didactic să fraternizeze cu studen­ții în orașele pe unde țineau aceștia con­grese și mootinguri. Acelaș lucru l’ati făcut și dascălii din Ploești. S’a căutat, zadarnic, a se stabili că la congres s’ar fi ars portretul d-lui Stur­dza și la banchet s’ar fi insultat pe d. Haret și pe d. Sturdza. Nu s’a putut stabili nimic și nu s’a putut articula nimic în­potriva dascălilor care să fie o abatere de la demnitatea lor. S’a stabilit apoi ca supremă vină aceea că au asistat la un congres oprit de mi­nistru­­l, corpul didactic n’a fost avizat de așa ceva și habar n’avea că ministrul instrucției a oprit congresul. Dar chiar de ar fi fost avizat corpul didactic, ca cetățeni, încă, nascăliî aveau dreptul de a asista la congres și ca a­­ceasta nu ar fi lipsit de la datorie și demnitate. Ceea ce se prepară deci în contra das­călilor ploeșteni este o josnică răzbunare care trebue să pună în mișcare întreg corpul didactic, dacă acesta mai ține la independența și demnitatea sa. Don Stilust Persecuțiuni contra profesorilor D. Sturdza și justiția Se cunoaște anecdota țiganului de la jurați , înțelegînd că­ î prost apă­rat, că avocatul lui bate cîmpii și că atît Curtea cit și jurații sînt impa­cientați, țiganul se aplecă către a­­părător și trăgîndu-l de mînecă îi șopti cu glas destul de tare . Scur­­teaz’o bolantie că mă bagi în­ ocnă. Daca venerabilul falsificator d. Di­­mitrie Sturdza ar fi fost de față la judecarea procesului fraudelor de către prima secție a Curței de apel, de­sigur că tot așa ar fi tras de mî­necă pe d-nii Stelian și Djuvara și î-ar fi rugat să fie mai puțin elocvenți ...în contra d-sale. In adevăr cei doi avocați ai statului s’au încercat să dovedească Curtea toate pagubele ce a suferit statul pe urma tăișuri­lor de la finanțe. Apărînd așa de bine statul care a suferit atît de mult, care și-a văzut periclitată con­versiunea, care este expus să plă­tească despăgubiri tuturor detento­­rilor de rentă, distinșii avocați în focul elocvenței lor au uitat însă un lucru : cu cît vor apăra mai bine pe stat, cu atîta vor înfunda mai mult pe venerabilul falsificator... Lucrul acesta este învederat. Ce a fost mai grav în toată afacerea fraudelor de la finanțe ! Nu de­sigur faptul că niște funcționari s’au apu­cat să realizeze cîștiguri ilicite în dauna detentorilor rentei române. Nu. Ceea ce este mai grav e faptul că s’a descoperit că însuși guvernul român, ori un singur ministru cel puțin, s’a pretat la aceste onorabile operațiuni, fie chiar și în folosul statului, ori a unui așezămînt pu­blic. Cînd este dovedit că în ope­rațiunea Nifon onorabilul d. Sturdza a tras fals, cînd în 1901—1902 este gravă bănuială că mîna lui I. Pic­­torian a fost condusă de același ve­nerabil falsificator, înțelegeți ușor ce emoțiune s’a produs în cercurile financiare străine și în acelea ale de­tentorilor de rentă romînă. Nu-e lu­cru grozav ca niște funcționari să abuzeze de pozițiunea lor. Ei sînt pedepsiți pentru acest fapt și se iau măsuri ca pe viitor lucrul necorect să nu se mai repete. Ce voiți însă să se zică atunci cînd se constată că un ministru a fost dascăl în false trageri, cînd se vede lămurit că ceea ce au făcut Parizianu, Dumitrescu, Măcărescu și cei­l’alțî nu-î de­cît rezultatul atmosferei delictuoase de la ministerul de finanțe, atmosferă creată de onor. d. Dim. Sturdza ? Cu cît se va dovedi mai bine și luminos că statul a păgubit și ma­terialmente și moralmente pe urma tragerilor false, cu atît fie­care do­vadă va fi o lovitură mai mult pe capul bătrînului dascăl care a avut simțul moral atît de pervertit în­cît ne-a făcut și de batjocura lumea și a dăunat statul mai rău de­cît s’ar putea crede... De alt­fel deciziunea Camerei de punere sub acuzare în afacerea Pic­­torian ce­ î pare de­cît o lovitură dată profesorului lui Pictorian și ce­l care osînda pronunțată de tribunal și ce poate fi­ și deciziunea pe care o va pronunța Curtea, căci în mo­­mentul cînd scrim aceste rîndurî pro­cesul încă se pledează ?... N­OTE ®» Sonia Nădejde Numărul romîncelor care se disting în străinătate crește pe fie­care zi. Una din romîncele care se relevă azi în pictură, în mijlocul Mü­nchenului emi­namente artistic, este d-na Sonia Nădejde, fiica soților Ion și Sofia Nădejde, destul de cunoscuți lumea politice și literare de la noi. Am urmărit dezvoltarea talentului ace­stei tinere artiste încă de pe cînd urma școala de arte frumoase din­ Iași. Am putut constata apoi la München marile progrese, siguranța și calitățile teh­nice ce a realizat sub conducerea maeștrilor din metropola picturei moderne. O șansă deosebită a avut d-na Sonia Nădejde — pe care o datorește tot sie­șa, fizicului ei interesant de brană, orientală. Marele portretist Lenbach a văzut-o, a distins-o și cer­îndu-i voia de a-i face por­tretul, î-a dat lecțiuni și a introdus-o în cercul familiei sale, invitînd-o la serbările artistice ale­ pictorilor. Schița ce dăm aci, reprezintă­ pe Sonia­­ Nădejde într’un costum antic, la o ser­­bare artistică. Regele Carol, care se oprește­ aproape în fie­care an la München, a cumpărat a­­nul acesta din nou trei tablouri ale Sor­inei Nădejdei,o încurajare care o va face de sigur să cîștige noua aventuri. Scăpată de visul urît al unei căsătorii nenorocite, Sonia Nădejde s’a regăsit pe sine însă­șî, și-a consacrat viața cu totul idealurilor sale artistice și face azi cinste părinților săi și tatei sale. E. D. F. POSTACA O mamă, Loco. — 1) Strada Polonă peste drum de doctorul Gerota. 2) Intre 5—7. 3) Zece lei. Zilnic cititor, Brăila.—1) D. V. G. Morțun, Sf. Constantin G. 2) Steiner, Pasagiul Vil­­lacros, V. Maim, Cîmpina.—1) Dicționarul d-rului Urech­iă, librăria Alcalay. 2) Tot al d-lul dr. Urechiă. Cititor din Vărâște. — 1) Omiși­ nu se bu­cură de amnistie; dacă au trecut de 30 ani fără ca să fi fost recrutați, nu mai pot fi înrolați și nu sunt susceptibili de nici o pe­deapsă. 3) Demersurile recomandate de d-v. le-am făcut. Pînă acum fără rezultat. Vom mai încerca, Henry le C­haton, Craiova.— 1) E foarte se­rios. 2) Absolut corect. 3) Am aflat despre cîte­va persoane , care au făcut cîștiguri mari. Ce-î drept însă, lucrul­ e cam rar. Cititor, Huși. — Nu s'a prezentat la recru­tare și a fost recrutat în lipsă ? In cazul a­­cesta beneficiază de amnistie și nu face ar­mata de­cît pînă cînd se­ eliberează tinerii din acelaș contingent. Dacă însă nu s'a prezentat și nici nu fost recrutat,­ e omis și nu se bucură de amnistie. Sacrificare­a ep­scopului Jaquet Presa și sacrificarea episcopului Ja­quet. —Uneltirile m­onseignorului Morenstein.—Intervenția guvernu­lui român.—Datoria guvernului in viitor. Dacă este­ adevărat ceea ce ni se spu­ne, atunci presa cel puțin s-a arătat foarte nedreaptă față de episcopul catolic Jaquet din Iași, prin aceea că a păstrat cea mai mare tăcere cînd acest prelat s'a văzut silit să părăsească țara noastră grație uneltirilor mo­nseignorului Horen­stein. * In adevăr, după cît ne asigură persoa­ne în măsură de a fi bine informate fos­tul episcop catolic de Moldova, departe de a căuta să facă prozeliți printre ro­­mînî, după cum obicinuesc agenții cato­­licizmului din Muntenia, lua o­ parte ac­tivă l­a propaganda noastră națională, ro­­manizînd pe ciangăii unguri stabiliți prin diferite părți în Moldova. Mai mult, spre a face pe străini să’șî piardă cît mai mult din caracterul lor na­țional, episcopul Jaquet se servea numai de preoți italieni și francezi cari, neputînd să învețe limba germană și în special cea ungară care predomină la București, erau obligați să învețe în șase luni limba romînească și să predice în această limbă prin biserici. De aceea și în tot timpul cît episcopul Jaquet s’a aflat în capul eparh­iei cato­lice din Moldova, nici un preot ungur sau­ german n’a putut răzbate în acea e­­i parohie pentru ca, pe lîngă prozeliți în ale catolicizmului ce au­ datoria să facă printre romînî, să observe ca nemții să rămînă nemți și ungurii să devină și mai șovini de­cit stat.* In sfîrșit ca o dovadă despre dragostea fostului episcop catolic din Moldova pen­tru limba și naționalitatea noastră, vom spune că înaltul prelat catolic încă pe cînd era profesor de limbile neo-latine la universitatea din Fribourg căuta să se ocupe de aproape cu studiul limbei ro­mâne. Or, tocmai lucrurile acestea n’au plăcut monseignorului Horenstein și de aceea dînsul, ca agent în solda societăței Sf. Pavel din Budapesta și a statului ungar, s’a pus luntre și punte și cu ajutorul mi­niștrilor Austriei de aci, din Elveția și din Italia, cari sunt unguri, a reușit să îndepărteze din R­omînia pe episcopul Jaquet. . Purtarea aceasta a monseignorului Horenstein în cazul fostului episcop ca­tolic de Moldova nu ne miră, cunoscute fiind sentimentele dușmănoase pe cari arh­iepiscopul catolic din București le are față de țara noastră, dar ne miră că gu­­­vernul român­ n’a căutat să intervină cu mai multă energie — căci a intervenit—• pontifi­ca să paralizeze uneltirile mon­­­seignorului Horenstein.­­ „ Dar azi faptul e îndeplinit și, cu tot regretul ce avem că episcopul Jaquet a fost sacrificat numai pentru că a căutat să-și facă datoria în conștiință, nu mai avem la ce reveni asupră­ î, ceea ce ne interesează acum e ca guvernul să ia din timp măsuri serioase pentru ca atunci când , vaticanul ar cuteza să trimită și în Moldova un episcop ca cel din București , refuze a’l accepta. An al Vinei? 26 Septembre 1003 « . « . • • » 3.­agilii Util«!». ■nelarî ; Limüspagma IV­A i ■­­S ■ iliși reclame , Leî 0.50 baA . 2.— DIRECTOR POLITIC CONST. MIILE CHESTIA. ZILEI El­evul : Dar d-ta n’aî fost ca mine ? Conu Mitiță (ff. rușinat) : Ptiu, bătute-ar Dumnezeu ! școală ! Conu Mitiță : Umilii cu flori după fete ? O să te dau afară din Expoziția asociației științifice — Preumblări prin expoziție — — Ați fost la expoziția asociației ști­ințelor ce s’a deschis la institutul de chimie, de pe cheiul Dîmboviței (splaiul Magheru) ? Nu ? Rați ați făcut și gh­i­­biți-vă deci de a o vizita. Ea va fi in­structivă pentru d-voastră nu numai dintr’un singur punct de vedere. . Scriitorul acestor rînduri este și­ el dintre aceia cari au văzut prin străină­tate expoziții mari. Acolo unde știința datează de secole, unde m­ii de savanți lucrează, la înaintarea lor, se înțelege­ că poți să vezi mai multe de­cît la noi. Dar expoziția aceasta care s’a deschis acum pe splaiul Magheru, este o reve­­lațiune pentru cine o vizitează. Nu­mai e locul de a spune cu un zîmbet milos de indulgență: „pentru noi o­mult“, e mult pentru ori­cine și pentru o țară care a cultivat științele, pe cînd la noi o luptă crîncenă și sîngeroasă pentru naționalitate, era piedica ori­cărei preo­cupări științifice. Inter armis silent mu­­sao,—cînd viața unui popor este numai o continuă luptă, nu poți pretinde de la el să facă știință. Numai eporele de pace sunt prielnice progresului științific, —și—aceasta e lucrul principal în ju­mătatea de secol, mai puțin de o clipă în viața unui popor, noi pe lîngă că am creat un stat, am făurit independența și regatul, ne-am consolidat politicește și ne-am cucerit un loc în rîndul națiu­nilor civilizate,—am mai găsit vreme să creem­ o știință romînească, o știință care în aplicările și adaptările ei la viața practică, cît și în progresele ei științi­fice ni se arată ca într’o oglindă mi­nunată, în această expoziție. Cînd o parcurgi și cu grabă nervoasă arunci ochii peste tot și peste toate, ți se impune fără voe reflexia : cît de pu­țin ne cunoaștem noi înșine ! cum nu știm noi ce avem și ce am realizat! Multe critice nu s’ar mai fi făcut, mulți cârtitori ar fi amuțit, de mult pesimiz­­mul bolnăvicios ce s’a sădit în sufletele tinerimei noastre s’ar fi risipit, — dacă am fi avut putința să arătăm celor veș­nic nemulțumiți: „Iată, priviți ce am făcut ! Cazul progresului nu stă în loc, chiar dacă aceasta vi se pare. El merge tot înainte, trecînd peste acei cari îi se pun în cale !“ Slavă Domnului, că la noi nu prea are cine ’i se pune în cale și e foarte caracteristic și mișcător că printre cei carî au lucrat la înaintarea științelor, nu lipsesc în expoziție nici miniștrii bisericei. * Și cînd vezi adunată la un loc toată această uriașă muncă intelectuală, și cînd intri în sala expoziției retrospec­tive și compari lucrurile de acum o ju­mătate de secol cu acolo de acum,­­ nu se poate să nu ți se umple sufletul de entuziasm. Sînt deci oameni în țara aceasta care fără să facă zgomot în ju­rul numelui lor, fără să participe la luptele acele pătimașe care te fac să ți se urască viața, lucrează în cabinetele și laboratoriile lor tăcute și liniștite, pentru binele omenirei, găsind satisfac­­țiune complectă în muncă. Această este una din concluziunile edificatoare ce­re impune vizitarea expoziției. E și din ea, cum esta altă­dată credinciosul zdrobit de mizeriile vieței, din biserica în care se închinase. Și o asemenea expoziție, unde fie­ce colț este o dovadă despre lupta și a savantului român pentru a a­­fla adevărul, îți dă încrederea că unde mai e întuneric, lumină se va face to­tuși în cele din urmă. Și toată această gamă de sentimente ce o evocă expoziția se datorește mun­­cei nestrămutate a unui singur om mai ales, doctorului Istrate. El prin persis­­tență și neobosită muncă a reușit să a­­dune pe toți oamenii noștri de valoare, să-i scoată din camerele și laboratoriile lor, să-i prezinte poporului căruia îi servesc dezinteresați, determinînd la a­­cesta sentimente de stimă și venerați­­une pentru ființe cari puteau să­ treacă necunoscute și neapreciate prin m mijlo­­cul nostru,­ fiind-că adevărată știință e­­vită clamoarea de bilciu care este me­diul de viață al mediocrităței Și șarla­tanului. Cită stăruință î-a trebuit doc­torului Istrate pentru ca să determine pe acești oameni, timizi ca toți sa­vanții, ca să dea în vileag, să arate mulțimei aceea ce puziau ca o comoară prețioasă, ce este copilul lor sufletesc, produsul frămîntărilor de creeri în lungi zile și nopți de muncă făcută adesea­­orî în condițiunî foarte puțin favora­bile. Dacă expoziția aceasta laudă pe cine­va, ea laudă în primul rînd pe maestrul pe organizatorul ei. Și aci­astă conclu­­zie poți trage : expoziția aceasta arată ca poate un singur om cu voință, conș­tient de ce urmărește și stăruitor în hotărîrile sale luate după matură chib­zuință. Doctorului Istrat o recunoștință! ¥ Mi-am propus să vizitez expoziția pe rînd, cu încetul, cum se cuvine unei­ asemenea expozițiuni. Ce vom găsi mai interesant, ce mă va impresiona mai mult­, vom­ arăta iarăși pe rînd în acest loc. Sînt profan și pot să f’i­ greșit în aprecierile mele. N’am însă intențiunea­ de a critica ci numai de a înregistra. Ci­titorii să mă controleze. Să se ducă la expoziție și de astă dată sînt­ sigur cel puțin că impresia ce o va avea, va fi mai presus de așteptările lor, chiar așa mari cum de­sigur și vor fi după arti­­colele apărute în toată presa, începem cu secția medicală. Sănătatea este tot ce are omul mai scump. E un aforizm vechitt acesta. Varianta lui: Să­nătatea este tot ce are un popor mai scump, nu e mai puțin adevărat. Să vedem aci ce s’a lucrat pentru a com­bate boalele, ce s’a făcut pentru a le recunoaște in primul rînd, căci numai aceasta poate garanta combaterea. Gă­sim acolo ca expozanți somitățile noastre medicale : profesorii Petrini-Galațî, Ma­­rinescu, Râmniceanu, spitalele noastre, institutele noastre medicale. Vedem arta pusă în serviciul științei. Vedem oameni de știință artiști. Iată de pildă muzeul doctorului Gerota. E un muzeu particu­lar, făcut fără nici un ajutor de la stat. Dacă sînteți obicinuiți a privi suferin­țele omenești drept în față, vizitați a­­cest mic muzeu. E instructiv de tot și o dovadă de cum lucrează omul de știință. Ocupat la spitale, făcînd clientelă,— doctorul Gerota mai găsește vreme să-șî alcătuiască acest muzeu din piese care sunt toate opera sa. Iată figuri întregi din ceară colorată,—o specialitate a dis­tinsului om de știință. De la 1886 lu­crează mulagiî de acestea și colecțiile multor clinice din Capitală conțin piese datorite lui. Generațiuni de medici au învățat și vor învăța pe ele. Aci învă­țați unde duce neglijența și ignoranța omenească. Aci găsiți femeia aceea care s’a lăsat vreme îndelungată chinuită de un chist pînă cînd abdomenul î-a luat proporții de nedescris. Aci vedeți her­niile sub variile lor forme. Știința chi­rurgiei le-a răpit în totul caracterul a­­larmant ce-1 aveau altă dată. Bolnavii sînt operați și vindecați complect. Aci vedeți cancerul sub diferite forme, tot atît de îngrozitor ca aspect, ca și ca durere și efecte. Aci vedeți un trup o­­menesc despuiat de piele — nu vă spe­riați, și acesta e de ceară—făcut de doc­torul Gerota cu concursul d-lui Brănduț de la școala de bele-arte. E o figură de pe care să se poată studia anatomii mușchilor. In sfîrșit aci vedeți ceea­și afară de gloanțe, prin neglijență priu inghite sau copilul își introduce în nas sau urechi sau intestine , clici de la cu­tii do sardele, nasturi, boabe­, ace, iglițe, etc. etc. Cu ajutorul razelor Roentger doctorul Gerota le-a descoperit în pro­funzimile unde se ascunseseră și le-a ex­tras. Fotografii cu raze Roentgen vî arată cum erau ascunse aceste corpuri și în diferitele faze ale extracțiunei sai eliminării. Și ani de zile muzeul acesta, în care fie­care piesă este o probă a muncii, unui savant dublat de un artist, a exis­tat ani de zile în București fără ca cine­va să fi știut ceva despre el! A trebuit ca d-l doctor Istrati să organizeze ex­poziția, pentru ca să afle publicul des­pre el, să-l admire și să admire măi am *­les pe vrednicul autor și proprietar. Trec la expoziția d-lui profesor Mari­­nescu. Aci­­ intrăm în domeniul medi­­cinei, în care filozofia are o parte mare, aci se fac studii asupra organelor care prin dezvoltarea și aplicațiunea lor, fac pe om să se deosebească de cele­l­alte animale și permit științei să’l claseze deosebit dîndu-l pe lîngă numele spe­ciei homo și nobilul titlu de sapiens. Să ne oprim un moment pentru ca în­tr’un număr viitor să privim cu de a­mănuntul expoziția savantului d-l Ma­­rinescu, a căruia reputațiune a trecut departe peste hotarele țărei noastre. B. Brănișteanu­

Next