Adevěrul, ianuarie 1904 (Anul 17, nr. 5180-5207)

1904-01-15 / nr. 5192

­j­i Itiatta dsclirill Iii f aiSiL SUPLIMENT GRATUIT: Adevĕrul în țară, cu următoarele corespondeze : %­li­uși- Buzeu, Tîrgoviște, Giurgiu, Comarnic, P.­Neamțu, Iliriíțü, Tulcea, Bîrlad ,An­­tina și ... , țina cutie mare mazăre boabe specialăȘanaâe^^­îl Cilii­li Íi Ici luli , fasole verde specială, una cutie bame una cutie dovlecei speciali, una cutie pătlăgele vinete, un­ flacon muștar cu mu­s­tWreț, un flacon muștar diafan, una sticlă de oțet de vin, un flacon muraturi englez­ești j^^jț -Pentru statuia lui Cuza-Vodă­­_____ • țr * i***» 1 ifetele precedente 1864 Ici» 90 frani. 1>. Maior ¥*. Niculescu IO Ici. "**"­­( TOT AI. : SICI 1874 bani POÎ) (Situația electoralii, dlai Vaalui — Convorbire cu «1. senator Bastack­i — Retragerea candidaturei d-lui Neron Lupașcu.—Candidatura d-lui Pa­vel Gorgos. — 1). Take Ionescu la Vaslui. — Presiunile prefectu­­lui.—Izbînda d-lui Delavrancea Retragerea camdidaturei dl-hi. Neron Lupașcu Acum cite-va zile am publicat o convorbire ce am avut cu d. căpi­tan Văleanu, prefectul județului­ Vaslui, asupra situației electorale din localitate, pe care interlocutorul nos­tru o vede în culorile cele mai tran­dafirii pentru candidatul guvernului. Să vedem acum ce spun și anti­­prefectorialiî asupra acelei situații Ne-am adresat în acest scop d-lui Bastachi, senator liberal și amic al d-lui Neron Lupașcu, care a bine­voit a ne comunica următoarele: — D. Neron Lupașcu și-a retras candidatura de­oare­ce cu toții so­cotim, că este bine să dăm tot con­cursul nostru d-luî Delavrancea, care, de­și opozant, ar fi însă o podoabă a parlamentului liberal, precum este o mîndrie a oratoriei române. — Se știe de mai bine de o lună de candidatura d-luî Delavrancea ! —■ Noi știam că este vorbă de asta, dar n'am­ luat nici un angaja­ment, că nî speram că pînă în cele din urmă d. V. Lascar ne va da satisfacția cerută și în consecință puteam să ne prezentăm uniți pen­tru a susține o candidatură liberală. Cînd am văzut, însă, că guvernul persistă în greșala sa, atunci și noi am decis, că acum nu ne rămîne de­cît să alegem pe d. Delavrancea, candidatul partidului conservator­­carpist. Candidatura d-luî Pavel Gorgos __Dar cum a răsărit candidatura d-luî Pavel Gorgos, conservator can­­tacuzinist ? _ Eî vezi, aici aui fost buclucuri mari. Prefectul s’a înțeles cu m­ai mulți conservatori cantacuziniștî, ca să se unească și împreună sa­ zdro­bească pe d. Neron Lupașcu. De a­­ceea eî n’au desemnat nici un can­didat. Era h­otărît ca dînșii să vo­teze pe candidatul prefectorial , de aceea s’a lăudat la d-voastre atît de mult d. Văleanu, că e sigur de izbîn­­dă. Iar noi cînd am prins de veste ce șmecherie se pregătește, ne-am dus la d. gen. Lahovari, care e președinte de onoare al partidului cantacuzinist din Vasluiu, și i-am expus ce se pregătește. D. general Lah­ovari s­a revoltat și în ziua aceea a luat tre­nul și a venit la Vasluiu. A convo­cat pe fruntașii cantacuziniștî și le-a expus, că prin atitudinea lor vor a­­duce un blam enorm partidului. A­­tunci cantacuziniștii, ascultînd de sfaturile d-lui general Lahovari, au desemnat candidatura d-lui Pavel Gorgos, făgăduind președintelui lor de onoare că-l vor susține în mod sincer. D. Take Ionescu în Vasluiu — Ce credeți, cam ette voturi va avea d. Pavel Gorgos “? — Stai, stai ! Nu te pripi, căci acum vin lucrurile cele mai boacă­ne. După plecarea d-lui general La­hovari am descoperit că s’a aranjat o nouă tragere pe sfoară. Și anume : d. Pavel Gorgos să fie numai un candidat de pae spre a salva apa­rențele , să i se dea vre-o 10 voturi, restul voturilor cantacuziniste să dea candidatului prefectorial. — Și ce ați făcut ? — Am adunat probele necesare și chiar azi ne-am dus la d. Take Ionescu spre a i le arăta. D. Take Ionescu a rămas uimit de cele ce i-am comunicat și a spus, că va îm­piedica cu ori­ce preț o asemenea combinație electorală atît de imorală. In același timp ne-a încredințat, că Miercuri va fi în Vasluiu, ca­­ să a­­ranjeze lucrurile, căci și d-sa ține Delavrancea să fie ales, ca d. Presiunile prefectului — Prefectul e și acum tot atît de mîndru ca și mai înainte ? Prefectul se laudă, că d. V. Lascar i-a dat mînă largă și abso­lut liberă să facă ori­ce, numai ca d. Delavrancea să nu iasă. A în­ceput cu o serie de presiuni scan­daloase : a transferat în 24 ore trei funcționari de la oficiul poștal, a înlocuit cîțî­va funcționari de la poliție, de la primărie și de la pre­fectură ; amenință și terorisează pe alegători cu­ întreaga urgie a pute­rei prefectoriale și a puterei poli­țienești. E ceva de neînchipuit ce face acest om, numai ca să-și sal­veze situația. Izbânda d-luî Delavrancea — Și față de aceste tot mai a­­vețî speranță în izbînda d-luî Dela­­vrancea ? — Da ! Sîntem siguri de izbînda noastră, mai ales dacă d. Take Io­­nescu va ști să dejoace combinațiile prefectului cu cîțî­va cantacuziniști din localitate. Un lucru pot să-ți afirm : Grosul și puterea reală a partidului liberal din Vaslui, este an noî, iar nu cu prefectul. Am mulțumit d-lui senator Bas­tach­i pentru interesantele comuni­cări ce mi le-a făcut, după ce d-sa m’a autorizat să public tale­ qnale convorbirea nostră. A. C. rar­e. Din fuga condeiului Roba avocaților Avocații retușând să primească în sinul lor, ca să zicem așa, pe fem­eea-avocat, s'au­­ ghidit în schimb sa admite ceva fe­­menin în corporația și pe corpul lor , a­­nume : „roba“. Ast­fel, dacă nu vom avea avocate, vom avea avocați în fuste sau­ rob de șambruri, In special cînd vor pleda „devant­­ chambre de mise en accusation“ roba va deveni fatalmente „rob da șambru". Se așteaptă efecte imense de la roba avocaților. Pe cînd pina acum avocatul nu prea era robul datoriei, se așteaptă ca acum să devină roaba datoriei. Junii avocați așteaptă ca cu roba robească damiceleie și poate și pe unii magistrați cari se nebunesc după fuste Numai d. C. F. Robescu nu trebue să-și pună robă, căci robește cu... cata­rama! _Pac. Băncile populare La congresul din Focșani al băncilor populare, d. I. D. Duca a atins un punct de cea mai mare importanță : neîncrede­rea ce manifestă o parte a țărănimei con­tra amestecului Casei centrale în aface­rile băncilor populare. Natural că d. Duca a căutat să risipească această neîncredere explicînd­ rolul Casei centrale. Chestia aceasta merită să ne oprească atențiunea. De unde provine neîncrederea țărăni­­mei ? Răspunsul e firesc: sătenii noștri au oroare de tot ce este administrație pu­b­lică și nu văd prin urmare cu ochi buni controlul unei autorități. Nu pentru­ că s'ar teme că prea vor fi controlați sau că nu vor fi lăsați să facă ce vor ei, ci pen­tru că știu din experiență că funcționarii publici, că autoritățile instituite de gu­vern nu s’au purtat nici­odată bine cu ei, sătenii, că au­ fost tot­dea­una opri­mați, loviți în interesele lor, conduși după placul guvernanților. Ei se tem deci și acum că Casa centrală are să se amestece În­ afacerile băncilor populare și să’șî impue pretutindeni voința. Un alt argument al țăranilor, cari nu văd cu ochi buni Casa centrală, e că băn­cilor populare care voesc să beneficieze de avantagiile legei, li se cere să facă a­­num­ite formalități. Or, de formalități și acte publice săteanul fuge ca de dracu, fiind­că știe din experiență că toate a­­ceste formalități sunt legate de alergături, de perdere de timp,, de bacșișuri ș. a. Nu încape îndoială, că există și persoane interesate, care nu văd cu ochi buni in­stituția băncilor populare și caută s-o dis­crediteze printre țărani. Aceștia sînt că­mătarii satelor. Dar opera lor se poate ușor distruge, dezmințindu-se minciunile ce cu intenție răspîndesc.­­ Noi ne-am spus cuvîntul nostru în chestia băncilor populare. Tema conferinței d-lui Duca ne întă­rește și mai mult în părerea, că acei cari au sarcina de a conduce și controla băn­cile populare trebue să vegheze în primul rînd ca aceste, mici asociațiunî săteneștî să rămîe tot­dea­una de sine stătătoare și să fie în adevăr, cum am mai zis, niște bănci ale poporului pentru popor. Neîncrederea, "­"rănilor e explicabilă. Dar nu va ajunge vorba sau­ circulara pentru a fi cu desăvîrșire gonită. Va trei­bui ca faptele și atitudinea Casei cen­trale să fie conforme cu intenția bună a legiuitorului și cu adevăratele interese ale­ populațiunii rurale. Ec. : MIȘCAREA ÎNVĂȚĂTORILOR O ocaziune bine nem­erită.—D. Haret și învățătorii— împroprietări­­­­­rea învățătorilor, modificarea legea pensiilor, desființarea pedep­­­­­sei de transferare.—Declarațiile d-lui Haret.—Salariile. — 1 J Chestia avansărilor pe loc. — Modificarea leges -ufrv pentru judecarea membrilor corpului didactic 9­7 Focșani, 12 Ianuarie ■ l^aî fîn iulți învățători, delegați ai di­verselor bănci populare din țara, profi­ti­nd de prezența d-lui Haret la congre­sul din Focșani, au căutat să vorbească ministrului de instrucție despre mai multe din nevoile lor. D. Haret, luînd cunoștință de dorința acestor învățători, a decis ca astăzi, la ora 5, să discute în sala teatrului Lupescu chestiunile care îi agită pe luminătorii satelor. In consecință, astăzi la ora 5, după terminarea ședinței din secțiuni, învăță­torii s’au­ adunat în sala teatrului Lupe­scu. D. Haret a venit și d-sa de îndată. * Cel dintiiu a vorbit d. Timuș (Ilfov). D-sa a arătat că pe învățători trei ches­tiuni îi preocupă actualmente : chestiu­nea împroprietăririlor învățătorilor, ches­tia modificărea legea pensiilor, în sensul ca pentru eșirea la pensie să se ceară 30 ani de serviciu în loc de 35 cum se cere acum, și chestia suprimărea pedepsei de transferare. D. Voicidescu (Ilfov) a vorbit în ace­lași sens, iar d. Popescu (Pașcani) che­mat de colegii săi să vorbească, s’a mul­țumit să declare că nu mai vrea să re­­leveze alte nevoi ale învățătorilor, cele relevate de d-nii Timuș și Voiculescu fiind destul de importante. Toți oratorii au fost călduros aplau­dați, nu­pentru judecarea corpului didactic mar, în sensul egalizărei acestei jude­cări cu aceea a corpului didactic, se­­cundar. Măi mult încă , d. Haret declară că în noul proect de lege d-sa a introdus principiul legel Bérenger, suspendarea a­­plicărei pedepsei. Adică, dacă intri un termen de tr­ei ani de pildă, de cînd s’a pronunțat pedeapsa, învățătorul pedepsit nu se face culpabil de o nouă vină sau­ nu devine recidivist, pedeapsa pronunțată se prescrie. Asistenții aplaudă călduros pe mi­nistru.­­ Continuind, d. Haret arată solicitudi­nea guvernelor pentru clasa învățători­lor și o numără, ca dovadă despre a­­ceastă solicitudine , creiarea casei de e­­conomie și ajutor a corpului didactic, orfelinatul de la Bistrița, etc. " Guvernul ar fi făcut și mai mult pen­tru învățători, le-ar fi urcat întru cit­va salariile, dacă greaua situațiune a finan­țelor țărei nu i’ar fi împiedicat în chip absolut de a mai urca, cu ori­ce sumă cît de infimă, bugetul de cheltueli al statului. Și ar fi făcut aceasta, mai cu seamă pentru că învățătorii și ceî­ l’alțî mici slujbași ai statului sînt aceia cari au­ su­portat cu abnegațiune toate sacrificiile ce li s’au cerut. D. Haret a fost puțin mai drastic în expresiunea d-sale. Ministrul instrucțiu­nei a zis: „Greutățile cele mai mari nu le fac in­tot­dea­una cei mari, slujbașii cei­ mari. Cei mici... tac și înghit !“ Imediat ce situațiunea economică a statului și prosperitatea financiară o vor permite, guvernul nu va pregeta ,să îm­bunătățească situațiunea materială a în­vățătorului, a zis ministrul de instrucție. D. Haret, la sfîrșitul cuvintărei sale, a atins și chestia avansare! pe loc a învățătorilor rurali, arătând că avansă­rile acestea vor­­ deveni în curând mai numeroase, prin umplerea locurilor, ce se golesc în învățămîntul primar unian, ca membră al învățămintului prim ru­ral. D. Ilard­­ a­ terminat, asigurând pe în­vățători că toate guvernele vor avea­ cea mai mare solicitudine pentru dînșii, mai cu seamă că ei înși­și, învățătorii, au ca advocat al cauzei lor, frumoasa mișcare pentru regenerarea economică a țărei, mișcarea pentru creiarea băncilor po­pulare. ■ . Ministrul a fost călduros aplaudat și învățătorul Timuș î-a mulțumit în­ nu­mele învățătorilor pentru asigurările date. * D. Haret s’a sculat și a declarat că va răspunde imediat la dezideratele cor­pului învățătoresc. Mai înainte de toate ministrul a asigurat pe învățători de so­licitudinea pe care le-o arată toate gu­vernele, de­oare­ce toate au conștiință deplină de rolul învățătorului de la țară. Venind la chestiunea acordărei de pă­­mînturi învățătorilor, d. Haret a arătat enormele dificultăți ce se pun în calea acestui lucru și a amintit că mai sînt și alte­­ clase sociale cari cer același lu­cru, anume veteranii și chiar sătenii neîmproprietăriți la 1864 sau urmașii celor împroprietăriți atuncea. „Dacă V’nrh­rin cl­ 7. putnîndi’j, aia ministrul instrucției, am nedreptăți pe săteni și pe veterani, cari v’ar face viața impo­sibilă în sat. Dar, a adăogat d. Haret, guvernul e în imposibilitate materială de a împroprietări pe toți aceia cari cer pământuri, de­oare­ce statul mai posedă numai vre-o 600 moșii, pe cînd în în­tr­eaga țară sunt vre-o 3500 de învăță­tori neîmproprietăriți. Și nu puteți cere ca să silim pe proprietarii particulari să vă vindă moșiile. Vă puteți închipui ur­­mările pe cari le-ar avea această faptă necugetată"1. D. Haret arată că chestiunea împro­­prietărirea învățătorilor nu poate avea nici o soluție imediată. Singurul­­ modus vivendi ar fi acela pe care l’a introdus d-sa și anume : arendarea pămînturilor școlare la învățători, pe o sumă minimă anuală. Ministrul instrucției declară apoi, în aplauzele asistenților, că s’a consultat cu colegul său de la domenii, pentru modificarea legei pentru vinzarea bunu­rilor statului, în sensul ca să se per­mită învățătorilor de a cumpăra moșii de la stat.* Venind la chestiunea modificărea le­gei pensiilor în sensul de a se reduce de la 35 la 30 ani termenul de serviciu pentru învățătorii cari vor să se retra­gă la pensie, d. Ilaret declară că și a­­ceastă chestiune e una dintre cele mai delicate. Nici un ministru de finanțe nu va mai proceda cu atîta ușurință pentru „că-șî fringe mîinile“ căutînd să modi­fice legea pensiilor, de­oare­ce imediat s’ar scula toate categoriile de funcțio­nari ai statului și ar cere ca modifica­­­rile ce s’ar introduce în lege să-i pri­vească și pe dînșiî și să se facă și în favoarea lor. Și una dintre clasele ce ar merita so­licitudinea guvernului, pe lingă aceea a învățătorilor, e cea ofițerească, care a fost greu lovită prin modificarea ce s’a adus legei pensiilor în 1901. Situațiunea­­ financiară a statului nu permite actualmente nici o modificare a legei pensiilor, a terminat d. Haret cu partea aceasta a chestiunea. * A treia dintre doleanțele învățători­lor -o suprimarea pedepsei de transferare. Venind la această chestiune, d. Haret a declarat de la început că d-sa­r pen­tru menținerea acestei pedepse, înainte, prefecții și revizorii școlari aveau dreptul de a transfera pe învăță­tori dintr’o comună în alta, fără alt motiv sau fără altă justificare de­cît in­teresul de serviciu, care adesea nu era de­cît o vorbă goală în dosul căreia era răzbunarea sau dușmănia politică. Astăzi pedeapsa­ de transferare nu se dă de­cât în urma unei sentințe de con­damnare a instanței judecătorești care judecă pe învățători. Ministrul chiar nu poate pedepsi, cu de la sine putere, pe învățător cu transferarea, fără sentință condamnatoare. D. Haret arată motivele care il în­deamnă de a fi pentru menținerea pe­depsei de transferare. Așa de pildă, u­­nui învățător, îi se întîmplă în satul unde funcționează un fapt care-l face imposibil în sat. Transferarea o singura pedeapsă care-1 scoate din acea grea situațiune. Ministrul instrucțiunei spune că, dacă nu se poate declara partizanul ideei su­primăreî pedepsei de transferare, va da in schimb învățătorilor o compensație : anume," d-Sa "spune că are gata din pre»­­­ent de lege pentru modificarea legei M Finist Conflictul jroo-japonez Atitudinea contelui Lamsdorf.­ Ra­porturile ruso-engleze.— Ce poate țarul. Acum se știe cu siguranță că contele Lamsdorf a reușit să ia din nou­ în mină conducerea politicei rusești in Extreimy- Orient. Contele Lamsdorf face tabula rasa de tot ce s’a petrecut de la numirea a­­miralu­lui Alexeife I încoace și reia firul un moment întrerupt al politicei rusești. El e acela, de exemplu, care, printr’o circu­lară recentă către puteri, a confirmat pur și simplu libertatea comerțului în Mand­­clur­ia, pe care o promisese acum ș­ase luni. Politica sa consistă de­ocamdată în a face Japoniei toate concesiunile posi­bile în Coreea,și de a-jl acorda, în Mant­iu­­ria, același tratament ca și celor­l­alte pu­teri, pentru a evita războiul. Rusia, apoi se va strădui din răsputeri ca J­aponia­­ să-i devie aliată și ca China să vază din nou­ în ea pe cel mai bun prieten al ei. împăratul vrea pacea și aprobă vederile ministrului sau de la afacerile străine. Ră­mîne de știut dacă guvernul japonez va avea aceeași înțelepciune și dacă va­­ ști să se mulțumească cu ceea­ ce Rusia poate să-i dea fără decădere. E prea justificată teama că raportările dintre guvernul rusesc și cel japonez, ar fi cît se poate de încordate. Expediția­­ lui Tibet a provocat în Rusia o vie nen­Țul­­țumire, sporită încă de o serie de alte fapte (echipaje compuse din englezi pe cuirasate cumpărate de Japonia în Italia, escortă de torpiloare engleze pentru f­ce­­leași cuirasate, etc). Contele Lamsdorf nu a ascuns ambasadorului Angliei că Ru­sia nu înțelegea nici de cum a lăsa en­glezilor ori­ce libertate de acțiune în Ti­bet și a se dezinteresa de această țară, a cărei înrîurire morală se întinde asupra întregei Mangalia. Trebue­ oare să conchidem de aici că Anglia, spre a se putea mișca în libertate aiurea va lăsa să se încurce cărțile în Extremul­ Orient ? Nu-i probabil. Unii oa­­­meni politici ruși susțin această părere, alții cred că Rusia poate pricinui Angliei ast­fel de încurcături în India, nicit An­glia va da înapoi față de o asemenea perspectivă. Poate vom auzi vorbind­une de mișcări de trupe în Turkestan. Pînă una­ alta, negocierile își urmează cursul între Rusia și Japonia și d’afara peste trei sau patru luni orizontul se va lumina. Pînă atunci știrile rele și binieșe vor perinda întruna.* Țarul e un autocrat. Cum se explică, se întreabă Times, că nu poate hotărî după placu­l fața ce vor lua evenimen­tele din Extremul­ Orient ? E adevărat că autoritatea țarului nu cunoaște în teorie, margini. De exemplu, legile pregătite de miniștrii sunt pur și simplu remaniate sau îngropate dacă ța­rul nu le aprobă. Tot așa și în ordinea executivă, de­oare­ce în Rusia nu există consilii de miniștri, nici responsabilitatea colectivă a acestora,fie­care ministru pri­mește direct instrucțiunile de la țar. A­­cesta, dacă e destul de energic, poate deci controla efectiv imensa administra­ție a imperiului. I­­ Piind­că însă de multe ori o asemenea energie o lipsește, iav­oință^unele excep­țiuni. Un ministru de încredere al țaru­lui face ce vrea cît­va timp. Cu chipul acesta, de exemplu, se înfi­­ință vice-regalitatea specială a Extremu­­lui­ Orient, al cărei scop e de a sustrage conflictul ruso-japonez diplomației rusești. „Amiralul Alex­­ief, zice Times, cores­pondează direct cu țarul în afară de mi­nisterul rusesc al afacerilor străine. Așa că, cînd ambasadorul rus din Paris, Lon­dra sau Berlin, declară că nu știe ce se petrece, nu trebue a se declara îndată că face uz de o expresie diplomatică". De alt­fel, însu’și țarul nu poate lucra, fără teamă de a’și perde popularitatea, contra sentimentului claselor de sus ru­sești.­ De exemplu, Alexandru al II-lea numai cu prețul prestigiului și populari­tății sale, pentru a evita un rǎzboiu sîn­­geros, primi de viziunile congresului din Berlin. Nicolae al II-lea a fi moștenit el curagiul civic al buni­u­lui său? Times conchide zicînd că dacă e vorba a se opera acum o retragere diplomatică, țarul ar trebui să lase grija aceasta pe seama diplomației rusești, căci amiralului Alexeiev, ori cît de inteligent ar fi, îi lip­sește dexteritatea oficială pentru oficiul de negociator. Am văzut mai sus că dezideratul­ lui Times s’a realizat. Asta e însă’șî princi­pala garanție a unui deznodămînt pacific. Ext. Ancheta industrială .Date asupra industriei mari — Cite fabrici avem.— Ce capital aü.— Cîți lucrători ocupă.—Cît combustibil și cîte materii prime consumă. Am primit la redacție volumele con­­ținînd datele și rezultatele anchetei in­dustriale. Deocamdată avem două vo­lume: unul asupra industriei mari, cel­lalt asupra industriei mici. Pînă să avem timpul de a le studia mai cu­de a­­mănuntul, vom căuta sa împărtășim ci­titorilor in două articole conținutul esen­țial al volumelor, începem cu industria mare și rezumăm datele ast­fel: In total avem in Romînia 625 stabi­limente de industrie mari, fără a socoti acele ce se ocupă cu industria extrac­tivă și a construcțiunilor. Aceste stabili­mente dispun de 45.336­ jum. cai putere și ocupă în total 39.746 lucrători. Din cele 625 întreprinderi 403 au fost ex­ploatate la început în mod individual și 192 în mod social, iar 30 au fost în­ființate de autorități publice. Azi 334 sînt exploatate în mod individual și 249 în mod social, iar 42 aparțin la autori­tăți. întreprinderile industriale au urmat deci și la noi calea naturală de a trece din exploatarea individu­lă la cea so­cială. După naționalitate au fost la în­temeiere 305 industriași romîni, 204 străini și 116 nesupuși nici unei pro­tecții străine. Acum 337 sînt romîni, 116 străini și 122 nesupuși unei pro­tecții streine. Capitalul investit în așezămintele in­dustriale mari s-a urcat la întemeere­a lor la 110.433.054 lei. Actualmente este de 247.388.890 lei dintre cari 165.961.615 lei în terenuri, clădiri și instalațiuni, iar 81.427.275 lei în mașini. Cele mai mul­te din aceste fabrici și anume 152 au un capital fix între 250.000 și 500.000 lei. Un capital fix mai mic de 25.000 lei au numai 96 stabilimente. 26 stabi­limente au un capital fix de două mili­oane și mai mare. Și trebue notat că în aceste cifre nu intră de loc industria petrolului.» Din stabilimentele industriei mari 392 au 690 cazane cu o suprafață­ de încălzire de 46.627 m, pt.Combustibulul ce­ l consu­mă într’un an stabilimentele industriale mari reprezintă o valoare de 9.137.230 lei. Se ard mai mult lemne și rămășițe cu 2.327.035 cîntare metrice (­ 100 kgr.). Urmează apoi petrolul brut și derivate cu 804.975 cîntare metrice, cărbunii de piatră cu 644-967 cm., lignitul cu 88.398 cm., koksul cu 56.147 cm. și gazul ae­rian cu 478.765 metri cubi. Toate sta­bilimentele industriei mari consumă materii prime de 120.927.709 lei , din aceste materii primo 25.008 344 lei vin din străinătate și 95.921.365 din țară. Avis celor .cari combat industria. B. Br. NOTE Valutalisme... sanitare Dacă drumul la iad e pavat cu bune intenții, calea spre­ progres e pavată, une­ori, cu smoală în clocote, care te frige în așa ba! în­cît îți zici , pînă la progres, te mănîncă... intențiile. Le spun toate astea apropos de modul cum se traduc în fapte intențiile de a a­­plica un regim sanitar mai solid. Agenții sanitari, știindu-se, „reprezen­tanți ai legei“, procedează cu acea atot­puternicie, care se preface atît de re­pede în samavolnicia caracteristică poli­țismului nostru. Or, poliția sanitară are a face cu bol­navii și a întrebuința brutalitatea față de bolnavi înseamnă, prima, a ucide bolnavii în numele măsurilor sanitare și—secundo —a semîna neîncrederea în populația de jos, spaima de agenții sanitari. Un caz, pe care-l supun meditațiunei și cercetător d-lui director al serviciului sa­nitar al Capitalei, e următorul. Mi se afirmă că un copil al unui servi­tor al Societăței forestiere din str. Doam­nei, bolnav de angina difterică, a fost ri­dicat de la domiciliu, în lipsa părintelui dan,­cu o brutalitate revoltătoare, neno­rocita-i mamă fu silită să se coboare cu el în stradă, fără a-l putea cel puțin în­veli cum se cade, acum, pe vreme de iarnă, și, ast­fel, în fierbințeala teribilei boli, dezvelit, unde credeți c’a fost urcat copilul cu mama lui ? Intr’un tramway—spre a fi dus la spi­tal ! Nu-i așa ? Perfectă izolare : să urci în tramwayul, în care umblă copii, părinți, un copil bolnav de anghină difterică. Acestea nu mai sunt măsuri sanitare ; sunt vandalisme sanitare, cari compromit serviciul sănătății publice. E. O. V. CHESTIA ZILEI Nerone.... Lupașcu (către Corni Mitiță, ca odinioară augurul către Cesar).—Ferește-te de Bărbucică gladiatorulf! EXPOZIȚIA de ANTICHITATI din CRAIOVA Inițiativa societății „Ospătăria școlară“. — Obiecte prvitoare la Tu­dor Vladimirescu.—Armele generalului Solomon.—Bibiluri vechi.— Obiecte de cult.—Obiecte vechi familiare. S’a zis de către unii — profani, bine­înțeles—că o expoziție de obiecte an­tice nu prezintă mare interes. Se înțe­lege că o asemenea credință este foarte greșită, căci în realitate obiectele an­tice sunt documentele istoriei omenești. In privința acestor documente de multă valoare, craiovenii se pot socoti norocoși că li s’a descri­s o expoziție unde să le poată vedea. Organizarea se datorește spiritului inteligent și pătrun­zător al doamnelor din comitetul socie­­tăței „Ospătăria școlară“, care au cău­tat încă odată mai mult să creeze cu acest chip un nou mijloc de ajutorare pentru ospătăr­ie și un drum de cultură națională pentru public. încrezător în valoarea expoziției în cestiune, am căutat să mă folosesc și eu­ de cunoștințele istorice ce se pot căpăta aci. In primul rînd, e și o datorie către societatea „Ospătăria școlar­ă“ de a ne da obolul, mai ales acum, în timp de sărbători, cînd cu un preț de intrare la­ expoziție destul de neînsemnat știm că putem ajuta la hrănirea a sute de copii săi­ aci. Ox­î-cine are o asemenea datorie către copiii sărmani, din care mai tírziu se vor recruta acei cari vor contribui cu viitor­ul lor la viitorul na­țiunei noastr­e. In al doilea rînd, e și o plăcere in­telectuală distracția instructivă pe care ne-o procură expoziția de antichități. Intrînd în expoziția, car­e se află în sala cea mare a hotelului „Minerva“, o­­chiul este plăcut sur­prins chiar din pri­mul moment. Obiectele expuse sunt a­­r­anjate cu gust, căci modul lor de pla­sare este o excelentă indicațiune de chipul cum ar putea cineva să-și înfru­musețeze interiorul casei după valoarea obiectului. Ast­fel, observăm în mijlocul expoziției un cazan foarte vechi, apar­­ținînd d-șoarei Vasiliu, așezat pe o ladă acoperită cu un frumos șal. In lăuntru e pusă o plantă, așezată așa în­cît totul formează o decor­ațiune măreață. Vine apoi grupul de obiecte pr­ivitoar­e la Tudor Vladimirescu. Un pupitru de alamă foarte interesant suportă, pe o masă autograful lui Tudor și o gravură luată de pe un portret al săli din bise­rica pe care a clădit-o la Crețești. La spatele mesei se află bustul lui Tudor și drapelul său. Aceste obiecte, care ating prin far­mecul lor tot ce avem mai scump— trecut­ul plin de idei glor­ioase al isto­riei noastre—trezesc în suflet un senti­ment de mîndrie națională. In fața grupului despre care vorbi­răm, se află o piramidă de arme vechi, încrustate cu sidef și argint. Armele sunt acelea ce au aparținut genondului Solo­mon, al cărui splendid portret este unul dintre cele mai interesante și care apar­­ține colecției d-rei Opran. Se observă apoi un tablou trimis de către d-na Culcer. Tabloul reprezintă portretul primei soții a d-lui Aman, ta­tăl pictorului Aman. E o pictură interesantă, în care cele mai mici detalii de îmbrăcăminte și bi­­juter­iile bogate obișnuite pe acele vre­muri sunt admirabil executate.­­ In vitrine sunt expuse bibilurile cari se obișnuiau în vremur­ile vechi și cari constituiau cea mai interesantă podoabă a costumelor femeești. Aceste bibiluri lucrate de mină sînt atît de fin executate,culorile lor sînt atît de bine combinate în­cît putem judeca de pe ele cît gust aveau femeile din timpul lor. Colecția aparține d-lui gene­ral Cica. Vorbind de tabloul trimis de către d-na Cukcer, nu ne putem opri de a pune în relief gustul cu care el e dra­pat. Stofa e simplă, dar culoarea e bine aleasă. Modul cum este prinsă face ca tabloul să reiasă bine și să­ i se poată aprecia mai cu înlesnire calitățile. Vine apoi grupa obiectelor de cult. Intre acestea este iconostasul pr­ințului Bibescu, înconjurat cu fresce din seco­lul XVIII Apoi un dulap plin cu icoa­ne sau mai bine zis tablouri de mare valoare cu subiecte bisericești. Acestea sunt din colecțiunea d-nelor Chițu, Ro­­manescu, Georgescu, Dancov, Vasiliu, Zavarov și Gigurtu, și dau un farmec deosebit expoziției. O altă parte a salonului e aranjată în adevăr ca un salon. Canapea, ladă, pendulă, rochii,—din colecțiunea d-nelor căpitan Cost­escu, Moscu, Romanescu— toaletă din colecția d-re. Atanasescu și covor din colecția d-nei Manea,—toate acestea dau un farmec nespus, reamin­tind tr­aiul atît de simplu de odinioară al strămoșilor noștri, cari trebuiau a fi ori­cînd gata a evita invaziunile pără­sind în grabă căminurile lor. Am admirat apoi niște obiecte fami­liare, cari au aparținut strămoșilor noș­tri, precum : ceasoarnice, argintării, cer­cei, bucle de centură, peceți, monede, obiecte mici pe cari ei le întrebuințai­ în fie­care moment al vieței lor. Aceste obiecte sunt frumoase, în stare bună, dar moda—acest rezultat al spiritului nostru nestatornic—le-a trecut la antichități. Cu toate acestea, noi, cei cu gustu­rile de azi, să privim în aceste obiecte niște relicve de multă valoare, căci, fără să vorbim de măestria cu care sunt lucrate, apoi ele au aparținut acelor cari ne-au procedat și cari prin munca lor au adus progresul țărei. Cum vedem, expoziția e și de o în­semnată valoare istorică, și îndepline­ște afară de aceasta și un scop filan­tropic. Un vizitator Spre ideal de Mihail Polizu-Micșunești Am azistat aseară, într’o sală aproape goală, cum se și cuvine, (fiind­că era doar vorba de un autor român și de o piesă romînească) la reluarea piesei Spre ideal a lui Mihail Polizu. Pentru mine era o „premieră“. Prie­tenia m’a dus de mînă și mărturisesc că nu m’așteptam.... la ceea ce am as­cultat. Or, ceea ce am auzit o de așa înaltă natură și însușire în­cît, pentru o sin­gură dată, fac excepție la regula ce mi-am impus, obosit și dezgustat de luptă, și care e de a nu mai vorbi de artă în Romînia la surzi și orbi cari nu pot nici auzi nici vedea. Mă grăbesc să adaug, pentru a depărta din capul lo­cului ori­ce bănuială de complezență, cu privire la care cei ce mă cunosc știm­ că dau înainte Rroostea lui Molière, și dacă piesa amicului meu Mihail Polizu mi-ar fi părut rea nimic pe lume nu m’ar fi împiedecat să­­ răspund curat la întrebar­ea sa: „Ți-o spun verde, dra­gul meu, e bună de aruncat la coș“. Și acum, să fixăm puțin impresia și ideilor noastre. Piesa lui Mihail Polizu poate fi pri­vită din trei puncte de vedere: 1, ca atingînd cele mai înalte che­stiuni de umanitate generală, cele mai adînci chestiuni ale eternei inimi ome­nești. II, ca atingînd chestiuni sociale de cel mai grav și mai grabnic interes. III, în fine, ca o delicioasă satiră a moravurilor noastre politice locale. Să reluăm pe scurt­­ prea pe scurt după mine) aceste trei puncte de ve­­­­dere.­­I. Spre ideal e în adevăr titlul potri­vit pentru o asemenea piesă și nici o clipă nu dă de minciună glorioasa sa deviză. Ast­fel cei cîți­va literați, micii­­ intelectuali, studenții, numeroasele fe­­­­mei cari compuneau auditorul restrâna, dar de elită, debordat de entuziasm și autorul, de­sigur mulțumit, dar palid de emoție, a trebuit să salute publicul. Ast­fel­­ și observația a fost pentru mine.

Next