Adevěrul, ianuarie 1904 (Anul 17, nr. 5180-5207)

1904-01-28 / nr. 5204

a Demonstrația profesorilor contra d-tt. Rarei SUPLIMENT GRATUIT: Litere și Arte cu următorul cuprins : Text: Determinismul fatalist, de Orna.—Da dosar, poezie de C. Cosea.—Din firul vre­me!, de E. Xanta.—Mină 11 mină, poezie de Vladimir.—Moș Gheorghe, de O. Tafrali.— De ce trîntește ? snoavă de Victor Bilciurescu.— C. Cosco, schiță biografică. — Văcarul­ Domn, de Dimitrie Florian.—Năravul din fire, de Csenetrap. Ilustrațiuni : Mînă a mină.—C. Cosco. Pentru statuia lui Cuza-Vodă — Subscripția „Adeverului“ — Listele precedente 1925 lei, 90 Imul. Elevii clasei a V-a din liceul Viat cili Basarab prin elevul Ch­iri Vasile, lei 17. TOTAL : Lei 1942 bani 90 D. electorale și candidații se vor afla în fața a mii și mii de votanți, con­trolul va deveni imposibil, zadarnic, inutil. Secretul absolut al votului se con­fundă în ideea sufragiului universal. Acesta e singurul adevăr mare și care se va realiza în­potriva tu­turor piedicilor. I. Y. a­­ trecut aproape o lună pînă să vie răs­punsul.* Se acreditează din ce în ce mai mult părerea că Japonia e împinsă la razboiu de Anglia și Statele­ Unite, care au­ inte­rese mari în Extremul­ Orient și voesc să forțeze pe Rusia ca să părăsească Man­ciuria sau, în cel mai rău­ caz, să recu­noască suveranitatea Chinei asupra Man­­ciuriei, pentru ca și alte puteri să aibă acolo porțile deschise. Momentul li se pare acum mai potrivit de­cît ori­cînd pentru a forța mina Ru­siei, din cauză că aceasta nu s’ar putea încurca acum într’un război m­, fiind preo­cupată mai mult de evenimentele din O­­rientul european, care așteaptă și ele o soluțiune în cursul acestui an și nu mai pot fi amînate.­ Trebue să se conteze însă și cu eventua­litatea unui război­ ruso-japonez. In cazul acesta, probabil că Japonia va începe ostilitățile pe mare, și anume la Port-Arthur, căci va trebui să închidă flota rusă de razboiu în apele de la Vla­divostok și Port-Arthur pentru a putea debarca trupele de uscat în sudul Coreei. Dar pentru ca flota rusă ancorată la l’en­- Arthur să poată fi inofensivă, ar trebui ca sau aceasta să renunțe la ori­ce activi­tate și să se retragă în marea apărată prin așa numită „limbă a tigrului“, sau japonezii ar trebui să o silească, prin forța armată, la această retragere, ceea ce n’ar fi greu­ japonezilor, cari n’ar avea de­cît să observe flota de la Vladivostok și să’șî încordeze toate puterile la Port- Arthur. Numai după ce se vor asigura ast­fel de aceste două flote ruse, vor putea ja­ponezii să se ocupe cu debarcarea trupe­lor lor în Coreea. In cazul cel mai bun însă, adică dacă nu vor întîmpina obsta­cole, îmbarcarea și debarcarea aceasta vor dura cel puțin două luni, după care ja­ponezii vor putea înainta spre fluviul Yalu, unde se află grosul trupelor rusești. Pînă aci însă e o distanță de vre-o 500 kilo­metri, care reclamă un marș militar de mai multe zile, din cauza terenului în cea mai mare parte muntos. Ciocniri pe us­cat nu se vor putea deci produce aga de curînd. Ext. provoc să mă urmezi pe terenul discu­­țiunei serioase și amănunțite în această chestie atît de importantă, de gravă, care a ajuns la noi să nu mai fie luată în serios de­cît cînd produce rezultate tragice. Prima mea scrisoare considera duelul din punctul de vedere numai filozofic ; în aceasta de față voiu intra in mediaș rel, după vorba lui Horițiu, și mă voiu încerca să trec de la ideile generale la propuneri concrete. Să stabilim, Intiia și Intim­, că d-ta ca și mine „consideri duelul ca un rău­“. Aci o toată chestia, căci un „râu“ tre­­buiește îndreptat pe cît se poate de curînd și de complect. Adăogi, că acest rău este „incit ne­cesar în unele cazuri“. Cine, iubite a­­mice, se gîndește să nege sau să dis­cute măcar acest adevăr al lui La Pa­risse ? (Te rog iar să nu’mî trimeți mar­tori !) Evident este că în unele cazuri due­lul rămîne și va rămînea în veci singu­rul mijloc de a înlătura asasinatul. Mi-ai luat sau țî-am luat o femeie (vorba vino !) adorată cu pasiune; nici o lege ome­nească nu mă poate despăgubi de răul ce mi l’am făcut; pasiunea oarbă și sălba­tică stă cu ochii înflăcărați între noi (vorba vino, Homio !). Duelul rămîne dar singurul arbitru posibil într’un asemenea caz și singurul mijloc de a nu face un asasin dintr’un nenorocit. Duelul...... sau filozofa, căci, la vîr­sta noastră, amico, știm prin experiență că, cum zice Musset, Le malchont j’ai souffert s’est enfui com­­me un rêve... Insă, pe cînd „sîngele este în fierbere“ din cauza tinereței sau din cauza pasi­­unei, filozofia își pierde cuvintele și „răul necesar“ rămîne singur elocvent și ascultat. Conchid și eu: Să restrîngem acest rău­ tocmai la cazuri indispensabile. Cum ?—Am zis-o deja : 1) Printr’o legislațiune draconiană; 2) Prin instituirea unui tribunal de onoare arbitrar, a căruia formă este foarte lesne de găsit. Iată propunerile mele concrete și fără nici o „exagerație“. Insă mărturisesc cu ne-ar trebui, pen­tru a ajunge la un rezultat practic, do­uă lucruri cari nu tocmai lesne se gă­sesc la noi :voință și stăruință Englezii le au­ pe amândouă. Sper acum, iubite amice, cu­ viitoarea ta scrisoare va fi ceva mai.... lungă și ceva mai documentată, al tău vech­iu amic Constantin Bălăceanu A Demonstrația profesorilor contra d-nului Haret Agitația profesorilor secundari.—Bustul lui Gheoghe Ch­ițn.—­Profe­­sorii secundari la d. Haret.—Profesorii la d. Emil Costinescu. — D-nii Sturdza și Haret în contra profesorilor. Agitația profesorilor secundari Intre profesorii secundari din toa­tă țara s-a pornit o agitație foarte mare în contra d-lui Haret, ministru al instrucțiunei și al cultelor, agita­­­ie la care participă de­o­potrivă profesorii liberali și opozanți. Rostul agitației este, că deși si­tuația financiară a statului s’a îm­bunătățit, deși s’a făgăduit acum patru ani, cînd s’a și redus lefurile și gradațiile profesorilor, că reduce­rea este provizorie, pentru cel mult trei ani,—totuși d. Haret nu s­a gîndit să urce cît de puțin măcar lefurile lor prin noul budget. In acelaș timp, însă, a prevăzut în budget urcarea lefurilor profeso­rilor universitari cu 360 lei pe an. Aceasta este, pe lingă multe al­tele, ceea­ ce a îndîrjit pe profesorii secundari din întreaga țară. Bustul lui Gheorghe Chițu S’a format în sinul profesorilor secundari un comitet de acțiune din care fac parte și liberali și con­servatori de ambele nuanțe, ca să chibzuiască o demonstrație energică în contra d-lui Haret, reamintindu-î nedreptatea ce a făcut prin desfiin­țarea gradațiilor. Acest Comitet, după mai multe ședințe, a socotit că cel mai bun și mai elocvent mijloc de demonstra­ție ar fi ridicarea unui bust lui Gheorghe Chițu­, fost ministru de instrucție, care în 1883 a introdus prin o lege gradația profesorilor. Această idee a fost admisa de toți profesorii secundari din întreaga țară.­­ In acest scop s’a ho­tarat ca fie­care profesor să cotizeze cu 10—~20 lei pe lună. Gestiunea era însă, unde să se a­­șeze acest bust, spre a avea un ca­racter și mai accentuat de demon­strație în contra d-lui Haret, și de eternă recunoștință a profesorilor pentru Gheorgh­e Ch­ițu. Și comite­tul a decis ca bustul să fie așezat în vestibulul ministerului instrucției, «««tini no ri s­nopf. sh frpm­»». în fip­tj Dnu iv '-'w ------------------ — ----­care zi pe lîngă el, cît timp o fi ministru, și sa simtă, cit este d-sa de nepopular între profesori. Toți profesorii, chiar și liberalii, sînt entuziasmați de aceasta și se speră că cel mult pină la vacanțele cele mari bustul se va putea așeza. Profesorii secundari la d. Haret Iată cum motivează membrii co­mitetului de acțiune pornirea lor în contra d-lui Haret : In Decembrie, cînd s’a depus bud­getul, profesorii secundari observînd că lefurile colegilor lor de la uni­versitate s’au sporit, iar ale lor au rămas aceleași—au ales o delegație cu însărcinarea de a merge la d. Haret să ceară reînființarea dreptu­rilor lor asupra gradațiilor. D. mi­nistru al instrucției a răspuns, însă, că nu poate face acest lucru din cauza d-lui ministru de finanțe, care nu-î dă mijloace în acest scop. Profesorii bănuiau că e un șiret­lic la mijloc, dar nu știau ce să facă. Atunci se formase comitetul de acțiune. Profesorii la d. Emil Costinescu Unui profesor i-a venit ideia să se facă un demers și pe lîngă d. E­­mil Costinescu, cu atît mai vîrtos, că însuși ministrul de instrucție a declarat, că acel care se împotri­vește la reînființarea gradațiilor, este ministrul de finanțe. Delegația care a fost la d. Haret s’a dus apoi și la d. Emil Costi­nescu. De prisos a mai spune ce figură a făcut d. Emil Costinescu, cînd de­legația i-a comunicat în ce mod îl acuză d. Haret. D. Emil Costinescu a recunoscut temeinicia cererei profesorilor, și a declarat că e gata a pune la dispo­ziția ministerului instrucției suma de 250.000 lei pentru gradația pro­fesorilor. Delegația, foarte mulțumită, s’a dus din nou la d. Haret spre a-i comunica vestea îmbucurătoare, dar acesta a răspuns: —Să mă consult întîiu cu d. Dim. Sturdza. D-nii Sturdza și Haret fesorilor Firește că profesorii au așteptat cu nerăbdare reînființarea gradații­lor. Care nu le-a fost, însă, mirarea, cînd au aflat că atît d. Dim. Sturd­­za, cît și d. Sp. Haret au fost din nou în contra recunoaștere! dreptu­rilor lor, refuzînd chiar oferta d-lui Costinescu de a prevede în acest scop 250.000 lei. Gestiunea era să se aducă înain­tea Camerei de către d-n­. Dragu, Ștefan Ioan, etc. Dar se știe în ce mod turcesc au fost împiedicați a­ceștia de a lua cuvîntul. "­­ — Față de toate aceste profesorii au decis, că nu mai este alt chip, decît să facă o mare demonstrație în contra d-lui Haret. Mulți profesori cer, însă, ca de­monstrația să nu se oprească numai la bustul lui Gheorghe Chițu, ci să urmeze și altele, pînă cînd li se vor recunoaște drepturile la gradații. A. C. contra pro­ Piu fugă condeiului Petiția către Cameră Poporul a început să se miște ! Și cum nu era să se miște cînd a fost atins în setea sa, în ambigui sau­, în tot ce’l putea face să uite de 5 la sută, de suprimări, reduceri și multe alte econo­mii de ale lui Ionu Mitiță ! Legea contra beției a d-lui Iancu Poe­­naru-Bordea a pus vîrf persecuțiilor re­gimelui ! Poporul trezit, ca să zicem așa, din somnul cel de moarte în care’l adînciră barbarii de tirani, deșteptat asupra pri­mejdiei „legei infame“, a petiționat ora la Cameră, a protestat contra privilegiu­lui boeresc de a face chefuri și chiolha­nuri și a terminat cu acest strigăt al marei revoluții de la 1789. —, Egalitate înaintea beției ! Beau boerii, să bea și poporul! ! — A la votru și să mai vie un rînd! Pac Secretul votului Cele mai sigure case de fier se deschid sau se sparg, cele mai as­cunse secrete de stat se divulgă — fiind­că cu cit se iau mai mari ga­ranții de a păstra un secret cu atît se excită ispita de a ’l viola. Iată de ce ori cîte măsuri se iau pentru garantarea secretului de vot, ele se dovedesc insuficiente și spo­resc cel mult ingeniozitatea și șirete­nia din partea celor ce au­ interesul de a ’l viola — fapt care corupe tot mai mult moravurile electorale. Nu e anul împlinit de cînd­­ parla­mentul a votat o modificare a pro­ceduri electorale propusă de d. Las­car și iată că ministrul de interne e nevoit a veni cu un proect de lege pentru o nouă modificare. Eri chiar d. general Lahovary a interpelat în astă privință la Senat și d. Lascar Va rugat să aibă o în­țelegere împreună, căci e decis a veni cu un proect de lege. In adevăr, semnele de pe­ buletine ale fie­cărui candidat, dau loc la următoarea fraudă: se cere alegă­torului să aducă o jumătate ruptă din semnele de la buletinele pe care nu le votează, și aceasta nu se ob­servă la birou­, de­oare­ce aceste bu­letine nu se mai deschid. O altă cheie care se întrebuințea­ză e și aceea a punerei sigiliului candidatului, sigil care se pune, mai drept sau mai strîmb, după cum cere interesul controlului. Se vor lua măsuri prin noua mo­dificare să se împiedice și aceste fraude. Fiți siguri că practica va născoci altele, căci pe cită vreme e­­xistă putința de a controla pe ale­gători, mijloacele se vor găsi. Aci­stă chestiunea adevărată a secretului votului. Nu mijloacele, ci însu­șî putința de control asupra alegătorilor trebue înlăturată. Or, cîtă vreme avem colegii elec­torale, cu 2—3—400 de alegători și alegeri cu cîte 100 și 200 de votanți, atîta vreme se va face tot posibilul pentru a se controla acești alegători. In ziua cînd vor dispare colegiile Omul în Romînia Prima­rizerie națională Avem prilejul de a constata cu multă satisfacțiune ca economia noastră națio­nală cîștigă pe zi cu mijlgb, tot mai mult teren. De sigur că dînsa ar lua propor­­țiunî neașteptate dacă bărbați­ politic­ al țarei, dacă guvernele fără deosebire de nuanță, s’ar preocupa cu adevărat de nevoile ei și ar da toată atențiunea tu­turor chestiunilor de ordin economic. O nouă ramură de activitate națională bogată în perspective fericite o imensa rizerie ce se va croia în curînd la Brăila, prima la noi în țară, care va fi un izvor de existență pentru sute de brațe mun­­citoare și de nouă venituri pentru stat și comună.* O ultimă statistică oficială ne arată că țara noastră importează anual 20 milioane kg. orez, ceea­ ce reprezintă o cifră aproximativă de 6 milioane lei. Alimentul acesta atît de nutritiv și care a devenit indispensabil clasei munci­toare a adus la noi nu de la locul de producțiune precum ar fi de dorit, în care caz ar fi și mai bine și mai con­venabil ca cost, ci prin intermediul ri­­zeriilor din Germania, Olanda, Belgia, Franța, Austro-Ungaria și Egipet. Cauza e aceea că orezul nu se impor­­tează în Europa curățit complect sau în tijă ; 80 la sută din coajă e curățită ia locul de producțiune și restul de 20 la sută din­rizeriile din Europa enu­merate mai sus.* Creindu-se o­rizerie în țară neajunsul acesta va dispare pentru noi. Pe lîngă că vom fi în măsură de a aduce orezul direct din regiunile de producțiune, pe lîngă că vom avea satisfacțiunea de a număra o industrie națională mai mult mai sunt și alte avantaje practice și i­­m­ediate dare se impun cu tot dinadinsul atențiune! econom­iștilor noștri. Sunt diferi­te și numeroase industrii­ a­nexe care pot trage enorme foloase din creiarea unei rizori­ , așa de pildă fabri­­cole de scrobeală, de pudră și bere, a po­ distileriile de grîne, mori etc. Dintr’un scrupulos calcul matematic ar rezulta: că pentru a obține 75 kgr. orez curat o novoe de 100 kgr. brut, căci curățirea orezului pentru a putea fi pus în vînzare cauzează o psrdare de 25 la sută. Tonajul navigațiunoi, veniturile va­male și fiscale vor avea deci o urcare de 25 la sută, diferența în plus pe care o va întrebuința mizeria și pe care o re­clamă curățirea complectă a orezului. Instalațiunile inițiale vor costa vre-o 2 milioane lei și pentru a face ca între­prinderea aceasta să reușească pe de­plin concesionara Reis und Handelsac­­tiengesellschaft din Bremen-Hamburg e hotărîtă a angaja un capital rulant de mai multe milioane. E de notat că so­cietatea aceasta dispune de un capital material de 37 jun. milioane și e pro­prietara a 14 lizcri­ între care și una a: ___4. ___vol. —~ — l—v­i­l. IU Ulrd­U JJUULi. U­liUl­t­­lCrt­ui UhUiUl IMUU (în tijă). D. P. I. Bancotescu, deputat de Brăila, căruia se datorește în totul ini­țiativa acestei nouî industrii a vizitat zilele acestea portul Galați împreună cu o delegațiune a societăței compusă din d-ni­ Anton Deppo, Franz Berzaner și dr. von Puștan. Comisiunea negăsind în Galați un teren destul de prim­cios pen­tru a face cuvenitele instalațiuni și­ a transportat cercetările sale la Brăila. Orașul nostru a fost mai fericit. Vizitînd difer­ite terenuri, societatea a decis în mod definitiv de a înființa în cel mai scurt timp rizeria pentru curățitul ore­zului , comuna Brăila a rezervat în a­­cest scop un teren de 15 mii metrii pătrați.» După exportul de­ carne care va în­cepe la noi ori-cîte dificultăți ar căuta să-l pună d. Sturdza, iată că și înființa­rea unei rizeriî va ridica Brăila la ran­­gul unui adevărat oraș comercial. Față de nevoile crescînde ale difer­itelor pă­turi din orașul acesta, perspectiva unei nouî ore de belșug ce­ i se arată nu poate de­cît să bucure pe orî­cine simte cu adevărat romînește. ——— Rola Războiul ruso-japonez Ruptura diplomatică.— Declarația războiului.— Japonia războinică. —Momentul potrivit.—Ostilitățile pe mare.—Ciocnirile pe uscat. întreruperea relațiunilor diplomatice dintre Rusia și Japonia nu constitue încă o declarațiune de războiu. istoria cunoa­ște multe cazuri de conflicte între state, cari au fost urmate de ruptură diploma­tică, fără să se fi produs razboiu între ele. In cazul de față însă, toate probabi­litățile pledează în favoarea izbucnirea u­­nui conflict sîngeros și elí se afirma la Cameră că guvernul nostru ar fi și pri­mit comunicarea oficială a declarațiunei de razboiu. Știr’ea aceasta, greu­ de con­trolat, a fost crezută de toată lumea. După toate aparențele, Japonia vrea razboiu. Alt­fel mi proceda la ruptura di­plomatică, înainte chiar de a i se fi remis răspunsul Rusiei. De altă parte, însă" se prea poate ca acest pas al cabinetului din Tokio să nu fie de­cît un mijloc de presiune asupra Rusiei—cum ne-a tele­­grafiat e și corespondentul nostru particu­lar,—căci Japonia s’a săturat tot aștep­­tînd. Răspunsurile Rusiei au suferit mari întîrzieri : ultima notă japoneză, de pildă, a fost expediată cabinetului din Peters­burg la 31 Decembrie st. v., așa că a Geandarmeria din Macedonia Generalul italian Degiorgis Comandantul geandarmeriei din Macedonia Semnificare politică Lupta surdă din culisele liberale, pe tema legei comunale a d-lui Lascar, în­târzie punerea la ordinea zilei a nouei in­­dicațiuni ce rezultă din ultimele alegeri parțiale. Dacă ea însă im a provocat încă o po­lemică parlamentară între guvern și o­­poziție, nu e mai puțin însă obiectul u­­nor serioase comentarii în cercurile po­litice. Dm.cUn /I Im* Hnlm­.Mn«nA„ 1 ~ licuonu u lui chun­a UCCa 1*4­­ miniiii a d-lui Ioan Lahovary la Tecuciu­ au­ fă­cut fără îndoială mare impresiune — ori cît alegerea d-luî Delavrancea s’ar fi da­­torînd unui cartel cu opoziția liberală. Dar ceea ce a pus vîrf rezultatelor anti-guvernam­entale a fost alegerea d-lui Dissescu la Teleorman. Două semntine au dat o deosebită sem­nificare politică acestei alegeri. Lupta a fost înverșunată. Candidatul guvernului era sprijinit de persoane și instituțiuni cu multă influență în locali­tate—și apoi să nu se uite că guvernul are în județul Teleorman pe lângă prefect, patru consilii comunale urbane : la T.­­Măgurele,­­Alexandria, Zimnicea și Ro­șiorii de Vede. Ales în asemenea condiții, d. Dissescu rezumă în mandatul său indicațiunea ge­nerală a actualului corp electoral. Această alegere, în mod firesc, vine să fixeze neted situațiunea opozițiuneî con­servatoare: ea e stăpînă în acest moment pe corpul electoral, pe unul deci din fac­torii constituționali. Așa se explică și faptul că cel­ l’alt fac­tor—într’o audiență din ultimele zile, a întrebuințat la adresa grupării d-lui Carp o d­enumire pe care nu și-o dă această grupare, denumirea de „junimiștii“ ! Poate că de aceea d. Carp a și răspuns era la Cameră d-lui Dissescu, care ’î zi­cea : „Sper că facem bine — Faceți-o ! Poate că d. Carp a început să dorească să se facă mai repede experiența guver­­nării conservatoare, fără junimiști, de­oare­ce a căpătat convingerea că semni­ficarea politică a rezultatelor electorale obținute de opoziția conservatoare nu mai poate fi ignorată de Coroană. Don Stilust Ce este de făcut Iubite amice,­ ­cu duelul? D-lui Horia Rosetti Ai avut amabilitatea de a­­ răspunde scrisoarei mele tot prin Adeverul : toc­mai aceasta doream, căci scopul meu­ este, înainte de toate, să determinăm, dacă se poate, (și sper că se va putea), un curent favorabil în opinia publică. Mulțumesc lui Dumnezeu că am trăit de ajuns ca să văd o opinie publică puter­nică în țara mea și, de­oare­ce există, nimic de aci în­colo nu se va putea face fără dînsa sau în contra ei. Lucrurile fiind ast­fel, dragă Horia, te întreb iarăși : „Ce este de făcut cu duelul ?“—Și te provoc (pentru mila lui Dumnezeu numi trimete martori!) te z7n abonat, T.­Severin. —Dom piepteni, Carlos, Galați.—1. Se poate vindeca defi­nitiv. 2. Nu strică dacă se face cu apă fil­trată , în tot căzui e bine de întrebat un medic, care va examina organele. Vechiul cititor, Roman.—D. ministru de in­terne nare zile fixe de audiență, ci primeș­te ori­cînd vine un minister și nu e prea o­­cupat. Un cititor, Galați.— 1. Trebue să se pre­zinte și să ceară apoi animarea pe temeiul că face studiu în străinătate. 2. Da, pierde drepturile și face apoi 4 ani armata. Tier., K., Loco.—Cele mai bune și mai si­gure informațiuni le puteți dobîndi la ofi­..ml ofXtiaV « v » ecuivx V.1V11V. Sophie Br., Galați.— De moarte naturală. (I. J.­ Urincirescu, Ploești.—La toate între­bările dv. nu poate răspunde de­cît un co­misionar în articolele ce vă interesează. O reformă reformată „Dacă muntele nu vine la Mohamet, se duce Mohamet, la munte“. Proverbul acesta turcesc se potrivește de minune cu situa­ția de azi a d-lui V. Lascar. De luni de zile, d. ministru de interne se căznește să facă pe membrii majorită­­ței (muntele) mai docili față de reforma­­ comunală rurală. N’a reușit, căci munte­le stă nemișcat. Atunci Mohamet (d. Las­car) a înțeles că cu modul acesta nu se va face nici o apropiere între d-sa și munte și a făcut ca Mohamet într’o si­tuație identică.* Numească-se aceasta ori­cum s’ar­­ numi: capitulare, rațiune de stat, drago­­­­ste pentru porto­foli­ii,—un lucru e sigur: i ci. Lascar ese grozav de rănit din această­­ luptă pentru reforma comunală. Căci, judecind fără părtinire cele pe­trecute pînă acum, nu se poate contesta că d. ministru de interne a primit din partea majorităților o lovitură dureroa­să. Din capul locului a văzut că reforma sa comunala nu este agreată de fruntașii partidului. Cu toate acestea a persistat în­­ dorința sa de a fi trecut în istoria Ro­­mîniei moderne ca un mare reformator și a făcut sforțări enorme spre a învin­ge majoritatea. Litru aceasta se bizuia pa intervenția autoritară a d-lui Sturdza­­ și pe solidaritatea cu d. Emil Costi­nescu. ■ Și d­. Sturdza a intervenit, amenințînd că se retrage de la putere, și d­. Costines­­cu a intervenit și d-sa, căutînd să con­vingă majoritățile. In zadar. fruntașii partidului au declarat verde că pe ei nu-î sperie amenințările și și-au­ menținut punctul de ved­ere. Atunci d. Lascar a cedat, cum au­ ce­dat și d-niî• Sturdza și Costinescu, și din tot proectul de reformă comunală n’a mai rămas nimic din­ cele proectate de d­. mi­nistru de interne—căci principiile admi­se în ultimul consiliu al fruntașilor par­tidului nu sunt ale d-lui Lascar, ci ale d-lui C. Stere.* Iar d. V. Lascar continuă a fi mini­stru de interne, cu toate loviturile ce a primit în ultimul timp. Pe d. Lascar CHESTIA ZILEI Prăpădenie­i Rușii riscă sa-î prăpădească japonezii, guvernamentalii se duc, se pră­pădesc ca un cîntec bătrînesc, numai cei ce vor citi săptămînal, cu în­cepere de la 5 Februarie, Belgia... Orientului (revistă separată) a 5 bani numărul, riscă să se prăpădească... de rîs !! nu-l putem însă învinui de această dra­­goste de portofoliu, căci d-sa este înainte de toate liberal și la liberali căpătarea și păstrarea cu ori­ce preț a portofoliilor ministeriale este o veche boală. Se prea poate însă ca majoritățile să nu se mai mulțumească cu avertismente pentru d. ministru de interne ; toată lu­mea a înțeles că fruntașii partidului uufi mai voesc pe d. Lascar, și numai acesta se face că nu înțelege. Acum și-a salvat portofoliul cu chiti, cu vai. Putea-va visă s’o facă și mai tîrzi­i? Ad. îARAȘI CAZUL ISPAȘOIU In închisoare.— Epilepsia larvară.— In tot cazul bolnav.— Are societatea dreptul de a se răzbuna?.— Preocuparea oamenilor civilizați In închisoare Soldatul Ispășani, acelaș care a oprit trăsura regală î­­ drum spre a se plînge regelui de suferințele ce zicea că îndură în cazarmă, a­­celaș care a fost apoi pedepsit și în cele din urmă a împușcat pe un brav ofițer și pe un sergent în chiar cancelaria batalionului său,— a început să-și facă osînda. Sentin­ța dată contra lux a intrat în vi­goare — omul se va isprăvi în în­chisoare, dacă, dată fiind toată dis­poziția și alcătuirea lui sufletească, nu ne va da iarăși de vor­bă prin vre-o nouă ispravă a sa. Dar deși cazul soldatului Ispășo­­iu este judiciarmente închis, discu­ția în jurul lui continuă și chiar ultimul număr al Curierului judiciar ne aduce un articol foarte savant al domnului Iulian Teodorescu, membru de ședință la tribunalul llvov, în sprijinul sentinței Consi­liului de război și din Craiova. Epilepsia salvată In articolul sau d. Iulian Teodo­rescu caută să dovedească cum că nici medicina nu este fixată asupra chstiunei dacă criminalii în felul lui Ispășoiu suferă de ceea ce se nu­mește epiclepsie larvară. De aci conchide apoi că consiliul de raz­boiu a făcut bine condamnînd pe Ispășoiu. Mai intiia să înlăturăm din dis­cuție o medică, suntem­ de acord că dacă privești cazul Ispășoiu și toate cazurile identice din punctul de ve­dere al dreptului pur, al dreptului, nu al dreptăței, se înțelege că nu poți ajunge de­cît la condamnarea cri­minalului. Numai nebunia evidentă ar fi putut să-l scape, acea nebunie pe care fără multă greutate și pro­fanul o poate stabili. Din moment însă ce cauți să dis­cuți costiunea și în domeniul me­dicinei, psih­o-patologiei, atunci con­cluzia d-lui Iulian Teodorescu cade de la sine, fiind­că atunci vei avea să cumpănești toate împrejurările cați aui precedat crima lui Ispășoiu și vei trebui să constați că omul acesta trebue să fi suferit cel puțin de o stare de supraescitare dacă nu chiar de mania persecuției, admițînd, ceea ce toți partizanii sentinței consiliului de razboiu, admit, anume că per­­secuțiunile acelea n’au existat de­cît în închipuirea lui Ispășoiu. In tot cazul bolnav De ast­fel cestiunea se mai pune și altminteriea. Ceea ce a îndurat Ispășoiu îndură orî­ ce soldat. Chiar și orășenii, în tot cazul tot atît de culți ca și Ispă­șoiu, îndură cu resemnare duritatea cîte odată prea mare, a vieței de ca­zarmă. Nu’mî amintesc de un caz în care un soldat să fi mers la Vodă, sau în cele din urmă să fi mers pînă acolo îxi cît să împuște superiori cară nici nu erau superiori iî lui di­recți, aceia de pe urma cărora su­ferise—dacă suferi­se."La, tinerii sus­ceptibili se întîmpă une­orî că ne mai putând suporta greutățile vieței de cazarmă se sinucid ei, dar e foarte rar cazul ca un asemenea om care doar voește s’o termine cu viața, să răpună odată cu a sa și pe aceea a pretinsului sau martirizator. Așa fiind lucrurile, cum se face că tocmai Ispășoiu comite un șir întreg de fapte care pun mentalita­tea lui într’o lumină stranie, cari îl arată ca pe un om sufletește anor­mal ? Ca și d. Teodorescu nu sunt me­dic destul pentru ca să intru în dis­­cusiunea ipotezelor psih­iatrice. De nu­ î epilepsie larvară, o fi altă boală, dar boală este,—și în acest caz pe­deapsa era barbară, pentru­ că cel puțin atîta trebue să fi cucerit noi pînă astăzi față cu evul mediu­, a­­nume că să nu mai pedepsim pe nebuni. Are societatea dreptul de a se răzbuna Alt­ceva bine-înțeles este cînd sus­ții ca d-l Iulian Teodorescu dreptul societăței de a se răzbuna, căci a­­ceasta susține distinsul jurist cînd scrie : „Cinismului lui Ispășoiu, sol­datului răzvrătit din batalionul de vînători, a răspuns consiliul de răz­boi și cum trebuia să răspundă”". D-l Teodorescu termină cu această frază, scurtă și energică. Din această frază sună pare că jus­tificarea răzbunării crimelor de că­tre societate. Cu durerea în inimă, aceasta eliminează pe unii membri din mijlocul ei pentru tot­dea­una, spre a’î împedeca de a maî comite rele nouî, pentru a’î îndrepta îi în­chide pe timp limitat, căutînd tot mai mult a’î deturna printre mun­că nu exagerată și plăcută de la pornirile lor rele, de caii nu sunt vinovați direct, pe cari poate le-au moștenit sau le-au contractat în mij­locul condițiunilor vitregi ale medi­ului în care au trăit. Dacă societa­tea ar striga încă răzbunare, atunci ar trebui să fie logică și să pedep­sească pe fie­care după cum a gre­șit, cu alte cuvinte să aplice literal­mente principiul: ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, viață pentru via­ță, tot așa cum a fost luată viața să se ia viața. Din fericire am trecut de vremu­rile acestea și înainte ca mediciniș­­tii să fi căzut de acord asupra res­ponsabili­tățea sau mai bine irespon­­sabilităței criminalilor închisorile mo­derne au început tot mai mult a fi transformate într-un fel de spitale. Timpul va aduce probabil­­ și refor­ma cea mare : judecata o vor pro­nunța juriștii, iar pedeapsa o vor fixa medicii. Cînd aceștia vor con­stata îndreptarea condamnatul va fi pus în libertate. Preocuparea oamenilor civilizați Cazul Ispășoiu insă nu va dispa­re de la ordinea zilei. Iară­și iară se va repune pe tapet, fiind­că toa­tă lumea simte că în psih­­icul ace­stui individ este ceva anormal și că locul lui nu era la închisoare, ci la balamuc. Nimeni nu caută să justi­fice fapta lui Ispășoiu, ca se con­damnă singură. Dar tocmai asta caracteriza pe omul civilizat, că nu e preocupat de pedepsirea autorului unei fapte ireparabile, ci de cestiunea mult mai înaltă dacă autorul acela era un om sănătos și normal la minte cînd­ a comis fapta.­­ Fiind­că cum socotim barbar ca un nebun pe care și poporul îl poate aprecia, să fie pedepsit,—tot ast­fel trebue să judecăm și despre nebunii aceia cari de alt­fel sînt absolut normali în inteligența lor, ba întrec chiar pe oamenii de sea­ma lor, se poticnesc însă de mica lor marotă, care cu timpul devine tot mai mare, terminîndu­se ca la pa­ranoia de pildă, cu paralizie ge­nerală, pînă la care însă bolnavul poate comite crime. Poleia

Next