Adevěrul, ianuarie 1904 (Anul 17, nr. 5180-5207)
1904-01-28 / nr. 5204
a Demonstrația profesorilor contra d-tt. Rarei SUPLIMENT GRATUIT: Litere și Arte cu următorul cuprins : Text: Determinismul fatalist, de Orna.—Da dosar, poezie de C. Cosea.—Din firul vreme!, de E. Xanta.—Mină 11 mină, poezie de Vladimir.—Moș Gheorghe, de O. Tafrali.— De ce trîntește ? snoavă de Victor Bilciurescu.— C. Cosco, schiță biografică. — Văcarul Domn, de Dimitrie Florian.—Năravul din fire, de Csenetrap. Ilustrațiuni : Mînă a mină.—C. Cosco. Pentru statuia lui Cuza-Vodă — Subscripția „Adeverului“ — Listele precedente 1925 lei, 90 Imul. Elevii clasei a V-a din liceul Viat cili Basarab prin elevul Chiri Vasile, lei 17. TOTAL : Lei 1942 bani 90 D. electorale și candidații se vor afla în fața a mii și mii de votanți, controlul va deveni imposibil, zadarnic, inutil. Secretul absolut al votului se confundă în ideea sufragiului universal. Acesta e singurul adevăr mare și care se va realiza înpotriva tuturor piedicilor. I. Y. a trecut aproape o lună pînă să vie răspunsul.* Se acreditează din ce în ce mai mult părerea că Japonia e împinsă la razboiu de Anglia și Statele Unite, care au interese mari în Extremul Orient și voesc să forțeze pe Rusia ca să părăsească Manciuria sau, în cel mai rău caz, să recunoască suveranitatea Chinei asupra Manciuriei, pentru ca și alte puteri să aibă acolo porțile deschise. Momentul li se pare acum mai potrivit decît oricînd pentru a forța mina Rusiei, din cauză că aceasta nu s’ar putea încurca acum într’un război m, fiind preocupată mai mult de evenimentele din Orientul european, care așteaptă și ele o soluțiune în cursul acestui an și nu mai pot fi amînate. Trebue să se conteze însă și cu eventualitatea unui război ruso-japonez. In cazul acesta, probabil că Japonia va începe ostilitățile pe mare, și anume la Port-Arthur, căci va trebui să închidă flota rusă de razboiu în apele de la Vladivostok și Port-Arthur pentru a putea debarca trupele de uscat în sudul Coreei. Dar pentru ca flota rusă ancorată la l’en- Arthur să poată fi inofensivă, ar trebui ca sau aceasta să renunțe la orice activitate și să se retragă în marea apărată prin așa numită „limbă a tigrului“, sau japonezii ar trebui să o silească, prin forța armată, la această retragere, ceea ce n’ar fi greu japonezilor, cari n’ar avea decît să observe flota de la Vladivostok și să’șî încordeze toate puterile la Port- Arthur. Numai după ce se vor asigura astfel de aceste două flote ruse, vor putea japonezii să se ocupe cu debarcarea trupelor lor în Coreea. In cazul cel mai bun însă, adică dacă nu vor întîmpina obstacole, îmbarcarea și debarcarea aceasta vor dura cel puțin două luni, după care japonezii vor putea înainta spre fluviul Yalu, unde se află grosul trupelor rusești. Pînă aci însă e o distanță de vre-o 500 kilometri, care reclamă un marș militar de mai multe zile, din cauza terenului în cea mai mare parte muntos. Ciocniri pe uscat nu se vor putea deci produce aga de curînd. Ext. provoc să mă urmezi pe terenul discuțiunei serioase și amănunțite în această chestie atît de importantă, de gravă, care a ajuns la noi să nu mai fie luată în serios decît cînd produce rezultate tragice. Prima mea scrisoare considera duelul din punctul de vedere numai filozofic ; în aceasta de față voiu intra in mediaș rel, după vorba lui Horițiu, și mă voiu încerca să trec de la ideile generale la propuneri concrete. Să stabilim, Intiia și Intim, că d-ta ca și mine „consideri duelul ca un rău“. Aci o toată chestia, căci un „râu“ trebuiește îndreptat pe cît se poate de curînd și de complect. Adăogi, că acest rău este „incit necesar în unele cazuri“. Cine, iubite amice, se gîndește să nege sau să discute măcar acest adevăr al lui La Parisse ? (Te rog iar să nu’mî trimeți martori !) Evident este că în unele cazuri duelul rămîne și va rămînea în veci singurul mijloc de a înlătura asasinatul. Mi-ai luat sau țî-am luat o femeie (vorba vino !) adorată cu pasiune; nici o lege omenească nu mă poate despăgubi de răul ce mi l’am făcut; pasiunea oarbă și sălbatică stă cu ochii înflăcărați între noi (vorba vino, Homio !). Duelul rămîne dar singurul arbitru posibil într’un asemenea caz și singurul mijloc de a nu face un asasin dintr’un nenorocit. Duelul...... sau filozofa, căci, la vîrsta noastră, amico, știm prin experiență că, cum zice Musset, Le malchont j’ai souffert s’est enfui comme un rêve... Insă, pe cînd „sîngele este în fierbere“ din cauza tinereței sau din cauza pasiunei, filozofia își pierde cuvintele și „răul necesar“ rămîne singur elocvent și ascultat. Conchid și eu: Să restrîngem acest rău tocmai la cazuri indispensabile. Cum ?—Am zis-o deja : 1) Printr’o legislațiune draconiană; 2) Prin instituirea unui tribunal de onoare arbitrar, a căruia formă este foarte lesne de găsit. Iată propunerile mele concrete și fără nici o „exagerație“. Insă mărturisesc cu ne-ar trebui, pentru a ajunge la un rezultat practic, două lucruri cari nu tocmai lesne se găsesc la noi :voință și stăruință Englezii le au pe amândouă. Sper acum, iubite amice, cu viitoarea ta scrisoare va fi ceva mai.... lungă și ceva mai documentată, al tău vechiu amic Constantin Bălăceanu A Demonstrația profesorilor contra d-nului Haret Agitația profesorilor secundari.—Bustul lui Gheoghe Chițn.—Profesorii secundari la d. Haret.—Profesorii la d. Emil Costinescu. — D-nii Sturdza și Haret în contra profesorilor. Agitația profesorilor secundari Intre profesorii secundari din toată țara s-a pornit o agitație foarte mare în contra d-lui Haret, ministru al instrucțiunei și al cultelor, agitaie la care participă deopotrivă profesorii liberali și opozanți. Rostul agitației este, că deși situația financiară a statului s’a îmbunătățit, deși s’a făgăduit acum patru ani, cînd s’a și redus lefurile și gradațiile profesorilor, că reducerea este provizorie, pentru cel mult trei ani,—totuși d. Haret nu sa gîndit să urce cît de puțin măcar lefurile lor prin noul budget. In acelaș timp, însă, a prevăzut în budget urcarea lefurilor profesorilor universitari cu 360 lei pe an. Aceasta este, pe lingă multe altele, ceea ce a îndîrjit pe profesorii secundari din întreaga țară. Bustul lui Gheorghe Chițu S’a format în sinul profesorilor secundari un comitet de acțiune din care fac parte și liberali și conservatori de ambele nuanțe, ca să chibzuiască o demonstrație energică în contra d-lui Haret, reamintindu-î nedreptatea ce a făcut prin desființarea gradațiilor. Acest Comitet, după mai multe ședințe, a socotit că cel mai bun și mai elocvent mijloc de demonstrație ar fi ridicarea unui bust lui Gheorghe Chițu, fost ministru de instrucție, care în 1883 a introdus prin o lege gradația profesorilor. Această idee a fost admisa de toți profesorii secundari din întreaga țară. In acest scop s’a hotarat ca fiecare profesor să cotizeze cu 10—~20 lei pe lună. Gestiunea era însă, unde să se așeze acest bust, spre a avea un caracter și mai accentuat de demonstrație în contra d-lui Haret, și de eternă recunoștință a profesorilor pentru Gheorghe Chițu. Și comitetul a decis ca bustul să fie așezat în vestibulul ministerului instrucției, «««tini no ri snopf. sh frpm»». în fiptj Dnu iv '-'w ------------------ — ----care zi pe lîngă el, cît timp o fi ministru, și sa simtă, cit este d-sa de nepopular între profesori. Toți profesorii, chiar și liberalii, sînt entuziasmați de aceasta și se speră că cel mult pină la vacanțele cele mari bustul se va putea așeza. Profesorii secundari la d. Haret Iată cum motivează membrii comitetului de acțiune pornirea lor în contra d-lui Haret : In Decembrie, cînd s’a depus budgetul, profesorii secundari observînd că lefurile colegilor lor de la universitate s’au sporit, iar ale lor au rămas aceleași—au ales o delegație cu însărcinarea de a merge la d. Haret să ceară reînființarea drepturilor lor asupra gradațiilor. D. ministru al instrucției a răspuns, însă, că nu poate face acest lucru din cauza d-lui ministru de finanțe, care nu-î dă mijloace în acest scop. Profesorii bănuiau că e un șiretlic la mijloc, dar nu știau ce să facă. Atunci se formase comitetul de acțiune. Profesorii la d. Emil Costinescu Unui profesor i-a venit ideia să se facă un demers și pe lîngă d. Emil Costinescu, cu atît mai vîrtos, că însuși ministrul de instrucție a declarat, că acel care se împotrivește la reînființarea gradațiilor, este ministrul de finanțe. Delegația care a fost la d. Haret s’a dus apoi și la d. Emil Costinescu. De prisos a mai spune ce figură a făcut d. Emil Costinescu, cînd delegația i-a comunicat în ce mod îl acuză d. Haret. D. Emil Costinescu a recunoscut temeinicia cererei profesorilor, și a declarat că e gata a pune la dispoziția ministerului instrucției suma de 250.000 lei pentru gradația profesorilor. Delegația, foarte mulțumită, s’a dus din nou la d. Haret spre a-i comunica vestea îmbucurătoare, dar acesta a răspuns: —Să mă consult întîiu cu d. Dim. Sturdza. D-nii Sturdza și Haret fesorilor Firește că profesorii au așteptat cu nerăbdare reînființarea gradațiilor. Care nu le-a fost, însă, mirarea, cînd au aflat că atît d. Dim. Sturdza, cît și d. Sp. Haret au fost din nou în contra recunoaștere! drepturilor lor, refuzînd chiar oferta d-lui Costinescu de a prevede în acest scop 250.000 lei. Gestiunea era să se aducă înaintea Camerei de către d-n. Dragu, Ștefan Ioan, etc. Dar se știe în ce mod turcesc au fost împiedicați aceștia de a lua cuvîntul. " — Față de toate aceste profesorii au decis, că nu mai este alt chip, decît să facă o mare demonstrație în contra d-lui Haret. Mulți profesori cer, însă, ca demonstrația să nu se oprească numai la bustul lui Gheorghe Chițu, ci să urmeze și altele, pînă cînd li se vor recunoaște drepturile la gradații. A. C. contra pro Piu fugă condeiului Petiția către Cameră Poporul a început să se miște ! Și cum nu era să se miște cînd a fost atins în setea sa, în ambigui sau, în tot ce’l putea face să uite de 5 la sută, de suprimări, reduceri și multe alte economii de ale lui Ionu Mitiță ! Legea contra beției a d-lui Iancu Poenaru-Bordea a pus vîrf persecuțiilor regimelui ! Poporul trezit, ca să zicem așa, din somnul cel de moarte în care’l adînciră barbarii de tirani, deșteptat asupra primejdiei „legei infame“, a petiționat ora la Cameră, a protestat contra privilegiului boeresc de a face chefuri și chiolhanuri și a terminat cu acest strigăt al marei revoluții de la 1789. —, Egalitate înaintea beției ! Beau boerii, să bea și poporul! ! — A la votru și să mai vie un rînd! Pac Secretul votului Cele mai sigure case de fier se deschid sau se sparg, cele mai ascunse secrete de stat se divulgă — fiindcă cu cit se iau mai mari garanții de a păstra un secret cu atît se excită ispita de a ’l viola. Iată de ce ori cîte măsuri se iau pentru garantarea secretului de vot, ele se dovedesc insuficiente și sporesc cel mult ingeniozitatea și șiretenia din partea celor ce au interesul de a ’l viola — fapt care corupe tot mai mult moravurile electorale. Nu e anul împlinit de cînd parlamentul a votat o modificare a proceduri electorale propusă de d. Lascar și iată că ministrul de interne e nevoit a veni cu un proect de lege pentru o nouă modificare. Eri chiar d. general Lahovary a interpelat în astă privință la Senat și d. Lascar Va rugat să aibă o înțelegere împreună, căci e decis a veni cu un proect de lege. In adevăr, semnele de pe buletine ale fiecărui candidat, dau loc la următoarea fraudă: se cere alegătorului să aducă o jumătate ruptă din semnele de la buletinele pe care nu le votează, și aceasta nu se observă la birou, deoarece aceste buletine nu se mai deschid. O altă cheie care se întrebuințează e și aceea a punerei sigiliului candidatului, sigil care se pune, mai drept sau mai strîmb, după cum cere interesul controlului. Se vor lua măsuri prin noua modificare să se împiedice și aceste fraude. Fiți siguri că practica va născoci altele, căci pe cită vreme există putința de a controla pe alegători, mijloacele se vor găsi. Acistă chestiunea adevărată a secretului votului. Nu mijloacele, ci însușî putința de control asupra alegătorilor trebue înlăturată. Or, cîtă vreme avem colegii electorale, cu 2—3—400 de alegători și alegeri cu cîte 100 și 200 de votanți, atîta vreme se va face tot posibilul pentru a se controla acești alegători. In ziua cînd vor dispare colegiile Omul în Romînia Primarizerie națională Avem prilejul de a constata cu multă satisfacțiune ca economia noastră națională cîștigă pe zi cu mijlgb, tot mai mult teren. De sigur că dînsa ar lua proporțiunî neașteptate dacă bărbați politic al țarei, dacă guvernele fără deosebire de nuanță, s’ar preocupa cu adevărat de nevoile ei și ar da toată atențiunea tuturor chestiunilor de ordin economic. O nouă ramură de activitate națională bogată în perspective fericite o imensa rizerie ce se va croia în curînd la Brăila, prima la noi în țară, care va fi un izvor de existență pentru sute de brațe muncitoare și de nouă venituri pentru stat și comună.* O ultimă statistică oficială ne arată că țara noastră importează anual 20 milioane kg. orez, ceea ce reprezintă o cifră aproximativă de 6 milioane lei. Alimentul acesta atît de nutritiv și care a devenit indispensabil clasei muncitoare a adus la noi nu de la locul de producțiune precum ar fi de dorit, în care caz ar fi și mai bine și mai convenabil ca cost, ci prin intermediul rizeriilor din Germania, Olanda, Belgia, Franța, Austro-Ungaria și Egipet. Cauza e aceea că orezul nu se importează în Europa curățit complect sau în tijă ; 80 la sută din coajă e curățită ia locul de producțiune și restul de 20 la sută dinrizeriile din Europa enumerate mai sus.* Creindu-se orizerie în țară neajunsul acesta va dispare pentru noi. Pe lîngă că vom fi în măsură de a aduce orezul direct din regiunile de producțiune, pe lîngă că vom avea satisfacțiunea de a număra o industrie națională mai mult mai sunt și alte avantaje practice și imediate dare se impun cu tot dinadinsul atențiune! economiștilor noștri. Sunt diferite și numeroase industrii anexe care pot trage enorme foloase din creiarea unei rizori , așa de pildă fabricole de scrobeală, de pudră și bere, a po distileriile de grîne, mori etc. Dintr’un scrupulos calcul matematic ar rezulta: că pentru a obține 75 kgr. orez curat o novoe de 100 kgr. brut, căci curățirea orezului pentru a putea fi pus în vînzare cauzează o psrdare de 25 la sută. Tonajul navigațiunoi, veniturile vamale și fiscale vor avea deci o urcare de 25 la sută, diferența în plus pe care o va întrebuința mizeria și pe care o reclamă curățirea complectă a orezului. Instalațiunile inițiale vor costa vre-o 2 milioane lei și pentru a face ca întreprinderea aceasta să reușească pe deplin concesionara Reis und Handelsactiengesellschaft din Bremen-Hamburg e hotărîtă a angaja un capital rulant de mai multe milioane. E de notat că societatea aceasta dispune de un capital material de 37 jun. milioane și e proprietara a 14 lizcri între care și una a: ___4. ___vol. —~ — l—vil. IU UlrdU JJUULi. UliUltlCrtui UhUiUl IMUU (în tijă). D. P. I. Bancotescu, deputat de Brăila, căruia se datorește în totul inițiativa acestei nouî industrii a vizitat zilele acestea portul Galați împreună cu o delegațiune a societăței compusă din d-ni Anton Deppo, Franz Berzaner și dr. von Puștan. Comisiunea negăsind în Galați un teren destul de primcios pentru a face cuvenitele instalațiuni și a transportat cercetările sale la Brăila. Orașul nostru a fost mai fericit. Vizitînd diferite terenuri, societatea a decis în mod definitiv de a înființa în cel mai scurt timp rizeria pentru curățitul orezului , comuna Brăila a rezervat în acest scop un teren de 15 mii metrii pătrați.» După exportul de carne care va începe la noi ori-cîte dificultăți ar căuta să-l pună d. Sturdza, iată că și înființarea unei rizeriî va ridica Brăila la rangul unui adevărat oraș comercial. Față de nevoile crescînde ale diferitelor pături din orașul acesta, perspectiva unei nouî ore de belșug ce i se arată nu poate decît să bucure pe orîcine simte cu adevărat romînește. ——— Rola Războiul ruso-japonez Ruptura diplomatică.— Declarația războiului.— Japonia războinică. —Momentul potrivit.—Ostilitățile pe mare.—Ciocnirile pe uscat. întreruperea relațiunilor diplomatice dintre Rusia și Japonia nu constitue încă o declarațiune de războiu. istoria cunoaște multe cazuri de conflicte între state, cari au fost urmate de ruptură diplomatică, fără să se fi produs razboiu între ele. In cazul de față însă, toate probabilitățile pledează în favoarea izbucnirea unui conflict sîngeros și elí se afirma la Cameră că guvernul nostru ar fi și primit comunicarea oficială a declarațiunei de razboiu. Știr’ea aceasta, greu de controlat, a fost crezută de toată lumea. După toate aparențele, Japonia vrea razboiu. Altfel mi proceda la ruptura diplomatică, înainte chiar de a i se fi remis răspunsul Rusiei. De altă parte, însă" se prea poate ca acest pas al cabinetului din Tokio să nu fie decît un mijloc de presiune asupra Rusiei—cum ne-a telegrafiat e și corespondentul nostru particular,—căci Japonia s’a săturat tot așteptînd. Răspunsurile Rusiei au suferit mari întîrzieri : ultima notă japoneză, de pildă, a fost expediată cabinetului din Petersburg la 31 Decembrie st. v., așa că a Geandarmeria din Macedonia Generalul italian Degiorgis Comandantul geandarmeriei din Macedonia Semnificare politică Lupta surdă din culisele liberale, pe tema legei comunale a d-lui Lascar, întârzie punerea la ordinea zilei a nouei indicațiuni ce rezultă din ultimele alegeri parțiale. Dacă ea însă im a provocat încă o polemică parlamentară între guvern și opoziție, nu e mai puțin însă obiectul unor serioase comentarii în cercurile politice. Dm.cUn /I Im* Hnlm.Mn«nA„ 1 ~ licuonu u lui chuna UCCa 1*4 miniiii a d-lui Ioan Lahovary la Tecuciu au făcut fără îndoială mare impresiune — ori cît alegerea d-luî Delavrancea s’ar fi datorînd unui cartel cu opoziția liberală. Dar ceea ce a pus vîrf rezultatelor anti-guvernamentale a fost alegerea d-lui Dissescu la Teleorman. Două semntine au dat o deosebită semnificare politică acestei alegeri. Lupta a fost înverșunată. Candidatul guvernului era sprijinit de persoane și instituțiuni cu multă influență în localitate—și apoi să nu se uite că guvernul are în județul Teleorman pe lângă prefect, patru consilii comunale urbane : la T.Măgurele,Alexandria, Zimnicea și Roșiorii de Vede. Ales în asemenea condiții, d. Dissescu rezumă în mandatul său indicațiunea generală a actualului corp electoral. Această alegere, în mod firesc, vine să fixeze neted situațiunea opozițiuneî conservatoare: ea e stăpînă în acest moment pe corpul electoral, pe unul deci din factorii constituționali. Așa se explică și faptul că cel l’alt factor—într’o audiență din ultimele zile, a întrebuințat la adresa grupării d-lui Carp o denumire pe care nu și-o dă această grupare, denumirea de „junimiștii“ ! Poate că de aceea d. Carp a și răspuns era la Cameră d-lui Dissescu, care ’î zicea : „Sper că facem bine — Faceți-o ! Poate că d. Carp a început să dorească să se facă mai repede experiența guvernării conservatoare, fără junimiști, deoarece a căpătat convingerea că semnificarea politică a rezultatelor electorale obținute de opoziția conservatoare nu mai poate fi ignorată de Coroană. Don Stilust Ce este de făcut Iubite amice, cu duelul? D-lui Horia Rosetti Ai avut amabilitatea de a răspunde scrisoarei mele tot prin Adeverul : tocmai aceasta doream, căci scopul meu este, înainte de toate, să determinăm, dacă se poate, (și sper că se va putea), un curent favorabil în opinia publică. Mulțumesc lui Dumnezeu că am trăit de ajuns ca să văd o opinie publică puternică în țara mea și, deoarece există, nimic de aci încolo nu se va putea face fără dînsa sau în contra ei. Lucrurile fiind astfel, dragă Horia, te întreb iarăși : „Ce este de făcut cu duelul ?“—Și te provoc (pentru mila lui Dumnezeu numi trimete martori!) te z7n abonat, T.Severin. —Dom piepteni, Carlos, Galați.—1. Se poate vindeca definitiv. 2. Nu strică dacă se face cu apă filtrată , în tot căzui e bine de întrebat un medic, care va examina organele. Vechiul cititor, Roman.—D. ministru de interne nare zile fixe de audiență, ci primește oricînd vine un minister și nu e prea ocupat. Un cititor, Galați.— 1. Trebue să se prezinte și să ceară apoi animarea pe temeiul că face studiu în străinătate. 2. Da, pierde drepturile și face apoi 4 ani armata. Tier., K., Loco.—Cele mai bune și mai sigure informațiuni le puteți dobîndi la ofi..ml ofXtiaV « v » ecuivx V.1V11V. Sophie Br., Galați.— De moarte naturală. (I. J. Urincirescu, Ploești.—La toate întrebările dv. nu poate răspunde decît un comisionar în articolele ce vă interesează. O reformă reformată „Dacă muntele nu vine la Mohamet, se duce Mohamet, la munte“. Proverbul acesta turcesc se potrivește de minune cu situația de azi a d-lui V. Lascar. De luni de zile, d. ministru de interne se căznește să facă pe membrii majorităței (muntele) mai docili față de reforma comunală rurală. N’a reușit, căci muntele stă nemișcat. Atunci Mohamet (d. Lascar) a înțeles că cu modul acesta nu se va face nici o apropiere între d-sa și munte și a făcut ca Mohamet într’o situație identică.* Numească-se aceasta oricum s’ar numi: capitulare, rațiune de stat, dragoste pentru portofoliii,—un lucru e sigur: i ci. Lascar ese grozav de rănit din această luptă pentru reforma comunală. Căci, judecind fără părtinire cele petrecute pînă acum, nu se poate contesta că d. ministru de interne a primit din partea majorităților o lovitură dureroasă. Din capul locului a văzut că reforma sa comunala nu este agreată de fruntașii partidului. Cu toate acestea a persistat în dorința sa de a fi trecut în istoria Romîniei moderne ca un mare reformator și a făcut sforțări enorme spre a învinge majoritatea. Litru aceasta se bizuia pa intervenția autoritară a d-lui Sturdza și pe solidaritatea cu d. Emil Costinescu. ■ Și d. Sturdza a intervenit, amenințînd că se retrage de la putere, și d. Costinescu a intervenit și d-sa, căutînd să convingă majoritățile. In zadar. fruntașii partidului au declarat verde că pe ei nu-î sperie amenințările și și-au menținut punctul de vedere. Atunci d. Lascar a cedat, cum au cedat și d-niî• Sturdza și Costinescu, și din tot proectul de reformă comunală n’a mai rămas nimic din cele proectate de d. ministru de interne—căci principiile admise în ultimul consiliu al fruntașilor partidului nu sunt ale d-lui Lascar, ci ale d-lui C. Stere.* Iar d. V. Lascar continuă a fi ministru de interne, cu toate loviturile ce a primit în ultimul timp. Pe d. Lascar CHESTIA ZILEI Prăpădeniei Rușii riscă sa-î prăpădească japonezii, guvernamentalii se duc, se prăpădesc ca un cîntec bătrînesc, numai cei ce vor citi săptămînal, cu începere de la 5 Februarie, Belgia... Orientului (revistă separată) a 5 bani numărul, riscă să se prăpădească... de rîs !! nu-l putem însă învinui de această dragoste de portofoliu, căci d-sa este înainte de toate liberal și la liberali căpătarea și păstrarea cu orice preț a portofoliilor ministeriale este o veche boală. Se prea poate însă ca majoritățile să nu se mai mulțumească cu avertismente pentru d. ministru de interne ; toată lumea a înțeles că fruntașii partidului uufi mai voesc pe d. Lascar, și numai acesta se face că nu înțelege. Acum și-a salvat portofoliul cu chiti, cu vai. Putea-va visă s’o facă și mai tîrzii? Ad. îARAȘI CAZUL ISPAȘOIU In închisoare.— Epilepsia larvară.— In tot cazul bolnav.— Are societatea dreptul de a se răzbuna?.— Preocuparea oamenilor civilizați In închisoare Soldatul Ispășani, acelaș care a oprit trăsura regală î drum spre a se plînge regelui de suferințele ce zicea că îndură în cazarmă, acelaș care a fost apoi pedepsit și în cele din urmă a împușcat pe un brav ofițer și pe un sergent în chiar cancelaria batalionului său,— a început să-și facă osînda. Sentința dată contra lux a intrat în vigoare — omul se va isprăvi în închisoare, dacă, dată fiind toată dispoziția și alcătuirea lui sufletească, nu ne va da iarăși de vorbă prin vre-o nouă ispravă a sa. Dar deși cazul soldatului Ispășoiu este judiciarmente închis, discuția în jurul lui continuă și chiar ultimul număr al Curierului judiciar ne aduce un articol foarte savant al domnului Iulian Teodorescu, membru de ședință la tribunalul llvov, în sprijinul sentinței Consiliului de război și din Craiova. Epilepsia salvată In articolul sau d. Iulian Teodorescu caută să dovedească cum că nici medicina nu este fixată asupra chstiunei dacă criminalii în felul lui Ispășoiu suferă de ceea ce se numește epiclepsie larvară. De aci conchide apoi că consiliul de razboiu a făcut bine condamnînd pe Ispășoiu. Mai intiia să înlăturăm din discuție o medică, suntem de acord că dacă privești cazul Ispășoiu și toate cazurile identice din punctul de vedere al dreptului pur, al dreptului, nu al dreptăței, se înțelege că nu poți ajunge decît la condamnarea criminalului. Numai nebunia evidentă ar fi putut să-l scape, acea nebunie pe care fără multă greutate și profanul o poate stabili. Din moment însă ce cauți să discuți costiunea și în domeniul medicinei, psiho-patologiei, atunci concluzia d-lui Iulian Teodorescu cade de la sine, fiindcă atunci vei avea să cumpănești toate împrejurările cați aui precedat crima lui Ispășoiu și vei trebui să constați că omul acesta trebue să fi suferit cel puțin de o stare de supraescitare dacă nu chiar de mania persecuției, admițînd, ceea ce toți partizanii sentinței consiliului de razboiu, admit, anume că persecuțiunile acelea n’au existat decît în închipuirea lui Ispășoiu. In tot cazul bolnav De astfel cestiunea se mai pune și altminteriea. Ceea ce a îndurat Ispășoiu îndură orî ce soldat. Chiar și orășenii, în tot cazul tot atît de culți ca și Ispășoiu, îndură cu resemnare duritatea cîte odată prea mare, a vieței de cazarmă. Nu’mî amintesc de un caz în care un soldat să fi mers la Vodă, sau în cele din urmă să fi mers pînă acolo îxi cît să împuște superiori cară nici nu erau superiori iî lui direcți, aceia de pe urma cărora suferise—dacă suferise."La, tinerii susceptibili se întîmpă uneorî că ne mai putând suporta greutățile vieței de cazarmă se sinucid ei, dar e foarte rar cazul ca un asemenea om care doar voește s’o termine cu viața, să răpună odată cu a sa și pe aceea a pretinsului sau martirizator. Așa fiind lucrurile, cum se face că tocmai Ispășoiu comite un șir întreg de fapte care pun mentalitatea lui într’o lumină stranie, cari îl arată ca pe un om sufletește anormal ? Ca și d. Teodorescu nu sunt medic destul pentru ca să intru în discusiunea ipotezelor psihiatrice. De nu î epilepsie larvară, o fi altă boală, dar boală este,—și în acest caz pedeapsa era barbară, pentru că cel puțin atîta trebue să fi cucerit noi pînă astăzi față cu evul mediu, anume că să nu mai pedepsim pe nebuni. Are societatea dreptul de a se răzbuna Altceva bine-înțeles este cînd susții ca d-l Iulian Teodorescu dreptul societăței de a se răzbuna, căci aceasta susține distinsul jurist cînd scrie : „Cinismului lui Ispășoiu, soldatului răzvrătit din batalionul de vînători, a răspuns consiliul de război și cum trebuia să răspundă”". D-l Teodorescu termină cu această frază, scurtă și energică. Din această frază sună pare că justificarea răzbunării crimelor de către societate. Cu durerea în inimă, aceasta eliminează pe unii membri din mijlocul ei pentru totdeauna, spre a’î împedeca de a maî comite rele nouî, pentru a’î îndrepta îi închide pe timp limitat, căutînd tot mai mult a’î deturna printre muncă nu exagerată și plăcută de la pornirile lor rele, de caii nu sunt vinovați direct, pe cari poate le-au moștenit sau le-au contractat în mijlocul condițiunilor vitregi ale mediului în care au trăit. Dacă societatea ar striga încă răzbunare, atunci ar trebui să fie logică și să pedepsească pe fiecare după cum a greșit, cu alte cuvinte să aplice literalmente principiul: ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, viață pentru viață, tot așa cum a fost luată viața să se ia viața. Din fericire am trecut de vremurile acestea și înainte ca mediciniștii să fi căzut de acord asupra responsabilitățea sau mai bine iresponsabilităței criminalilor închisorile moderne au început tot mai mult a fi transformate într-un fel de spitale. Timpul va aduce probabil și reforma cea mare : judecata o vor pronunța juriștii, iar pedeapsa o vor fixa medicii. Cînd aceștia vor constata îndreptarea condamnatul va fi pus în libertate. Preocuparea oamenilor civilizați Cazul Ispășoiu insă nu va dispare de la ordinea zilei. Iarăși iară se va repune pe tapet, fiindcă toată lumea simte că în psihicul acestui individ este ceva anormal și că locul lui nu era la închisoare, ci la balamuc. Nimeni nu caută să justifice fapta lui Ispășoiu, ca se condamnă singură. Dar tocmai asta caracteriza pe omul civilizat, că nu e preocupat de pedepsirea autorului unei fapte ireparabile, ci de cestiunea mult mai înaltă dacă autorul acela era un om sănătos și normal la minte cînd a comis fapta. Fiindcă cum socotim barbar ca un nebun pe care și poporul îl poate aprecia, să fie pedepsit,—tot astfel trebue să judecăm și despre nebunii aceia cari de altfel sînt absolut normali în inteligența lor, ba întrec chiar pe oamenii de seama lor, se poticnesc însă de mica lor marotă, care cu timpul devine tot mai mare, terminînduse ca la paranoia de pildă, cu paralizie generală, pînă la care însă bolnavul poate comite crime. Poleia