Adevěrul, ianuarie 1905 (Anul 18, nr. 5534-5560)
1905-01-01 / nr. 5534
SITUAȚIA D-LUI LASCAR j cultiștii și d. Lascar.—Frații Brătianu ca emisari.—Atitudinea d-lui Costinescu. — Bun ministru, rou politician. — Adversarii d-lui Lascar. De la personagiul politic căruia doresc articolele precedente, țin și urătoarele amănunte asupra situației ■lui Vasile Lascar : In ultimele evenimente politica pe rana d-lui Lascar a jucat un rol deanto. Se spunea că ocultiștii au cei cu d. Vasile Lascar, pe care nu vor 1 tolereze la ministerul de interne,— era adevărat ce se spunea. Partizani șefiei d-lui Ionel Brătianu loviau d. Lascar, pretextând că d-sa ca mistru de interne ar fi dezorganizat rîdul. De fapt ocultiștii nu si pulu împăca cu ideea că cele mai impozite ministere să fie ocupate de d. Cosescu și de amirul său d. Lascar, mai stă prin munca ți stăruința lor, ați doi miniștri căpâtaseră un mare asendent asupra d-lui Sturdza. * Ața fiind ocultiștii au început mânerele lor încă din sărbătorile Paștilor 904. Ei au tăbărît asupra d-lui CostiescU, căutînd cu tot felul de lingușiri i insistențe, să-l facă să accepte ministrul de interne. Totodată s’au pus insistențe îngă d. Lascar ea să se retragă în iilresul păcei șiiniștei din partidul tibet. Dacă d. Costinescu ceda stăruințelor, 'altiștii atingeau deodată două scopuri : •ai iutii despărțeau pe d. Lascar de Costinessu și apoi aveau cele mai mari vise ca d. Costinescu să devie nepoputr, cetate ca ministru de interne earte greu de evitat, încercarea lor a fost nă zadarnică. Nici insistențele d-lui i’intilă, șici argumentele d-lui Dinu, ici presiunile d lui Ionel Brătian nu au putut determina pe d. Cosnescu ca să accepte portofoliul ttemelor și să fae astfel singur p aca pe care se sprijinea. ■t Imputarea ce o faceau ocultiștii d-lui Iscar nu era numai că a dezorganizat trudul, ci că a făcut legi rele. Frații rădeni cari prin presa lor, că„“..decesti a partidului nu mai poate fi vorba, declaraseră pentru reforma moravul lor,— frații Brătieni nu au acceptatua lege electorală, noua lege comună și noua lege polițienească decit cu ari dificultăți și cu amărăciune în suți. In aceste legi ei vedeau pîrghia «organizarea partidului care în viitor ar mai avea nici slujbe de împărțit, ici n’ar putea exercita ingerințe asura funcționarilor alegători. Intre oculști și d. Lascar era deci și o luptă incipială, lupta principiului vechiü și loial încarnat în ocultiști, contra unor incipii mai moderne, cu adevărat lraie. Cu ocazia legei comunale concilii era să izbucnească pe fața. Prea alt s'ar fi văzut însă mobilul lui și a ruptura a tot fost amînată de ocoliți, pînă cînd teama că d. Costinescu putea apare ca viitor șef al partidui liberal, î-a făcut să dărîme baraca. * Și atunci s’a dat lupta cea mare care silit partidul liberal să se retragă foarte ti, pe cînd ar fi putut să aibă o reigere mai frumoasă, foarte frumoasă iar, cum nu mai avut-o un guvern la ii. După votarea celor citeva legi finantre și economice partidul liberal s’ar fi vtut retrage repetând frumoasele cuvintele Maurului din „Conjurația lui Fieschi“: Maurul și-a făcut datoria, Maurul poate isca !“ Oculta a socotit altfel și a dat ipta, ea n’ar fi avut insă succes dacă ni se asociau elemente cari nu simpatiau deloc cu dinsa, dar cari nu simatiră nici pe ministrul de interne. Din’s toți miniștrii, cel de interne are sinația cea mai grea față cu partidul și a partizanii săi și situația aceasta devne cu atit mai dificilă, cu cit ministrul mai conștiincios, mai drept, maî maistru. D. Lascar a fost așa, d-sa a fost un excelent ministru de interne, dar tocu tai de aceea n’a putut fi un bun poliician. Un exemplu va lămuri aceasta. Să luăm județul Botoșani. Acolo doi fruntași liberali își disputau întîietatea: d. Ionășescu și d. Ullea. Fiecare din aceștia vroia să fie el mai tare în județ, mai tare decît celalt, decit ministrul, decît vodă. Ce să facă ministrul de interne în asemenea condițiuni’? Evident că mult timp nu poate manevra așa încît să-i împace pe amîndoi. E mulțumit dacă fiind drept nu trebue să se strice cu amîndoi. Dacă urmează însă drumul indicat de unul ca fiind mai bun după a lui opinie— are doar și ministrul voe să aibă o opinie ?—imediat îl are pe celalt adversar înverșunat, de moarte. Și cazul de la Botoșani se repetă in toată țara și se repetă nu numai sub liberali, ci și sub conservatori. Așa fiind ministrul de interne și de ar fi un înger își face mulți adversari și de aceea ocultiștii au calculat bine cînd voind să lovească în d. Costinescu au ales pod. Lascar ca victimă. In a Ci’St Chip și-au asociat toate elementele nemulțumite și și-au asigurat succesul pe care altfel nu l-ar fi avut cu niciun preț. Lenes NĂZBÎTI, care l-a găsit la putere în cele mai fericite dispoziții și care preferă să moară decît să î vadă în opoziție! Rugați-vă pentru el ! Fic X țărîna ușoară, 31 Decembrie 1904 Jalnicii conu Mitiță, Tache Protopopescu, Ionel Brătianu, V. G. Mortzun, C. Stere, dr. I. Radovici, d-na Oculta, d-ra Ocultița, P. P. Carp, N. Filipescu și întreaga familie junimistă, precum și d-nii C. F. Robescu, Sipsomo, Otnescu, Zaaria, și întreg bataclanul de la primărie, au nespusa durere, de a anunța încetarea din viață, după o boală dureroasă și lungă de 365 de zile, a scumpului lor X Ü0*41 Conu Mitiță (cu mina bandajată, către d. Ionel Brătianu, care’î aduce cadou de anul nou un nou deget „magnietic” .) Bine că v'ați convins cel puțin în opoziție că nu merge fără degetul „magnieticu ! Numai să nu mi-l tăiați iar, cînd vom ajunge la putere ! PROGRAMUL GUVERNULUI.LUPTA ROȘIILOR DIN ARDEAL a fi voit să facă din capul locului o demarcație între procedarea sa și aceea a d-lui Carp. Mai mult, s'ar părea că, deși admițînd cartelul cu junimiștii, după interesele locale, d. Sturdza ține să indice că precum liberalii nu fac cartel cu guvernul — deoarece e adversarul lor natural—tot astfel junimiștii, cari se zic conservatori, n’ar trebui să facă cartel contra guvernului, deoarece nu sînt adversari naturali ai acestui guvern. Cel puțin aceasta ni se pare deducțiunea teoretică a atitudinei șefului liberalilor. In practică, din partea liberalilor cartelul cu junimiștii e firesc iar din partea junimiștilor, dacă nu e firesc, e cel puțin mai scuzabil ca acela făcut cu guvernul liberal. G. Y. R. urează cititorilor ți cititoarelor sale ca anul 1903 să le aducă împlinirea tuturor visurilor lor de fericire. SECIRETUL. VOTELCI Totul In mina prezidenților Sfîrșim astăzi cu partea finală a interviewului ce ne-a acordat d. Ianovici, în privința procedurei electorale. — In ce privește îndatoririle impuse prin noua procedură electorală prezidenților de tribunale precum și prezidenților birourilor electorale, ele sunt numeroase și variate. Asupra lor însă nu e trebuință de insistat, magistrații í-au dat desigur seamă de la prima citire a legii de importanța serviciilor ce așteaptă țara de la ei. Un singur lucru e bine să se știe în chip precis: după noua lege prezidenții secțiunilor de votare au cele mai întinse puteri. Prezidentul rezolvă singur toate incidentele, reclamațiahils și contestațiunile ce se pot ivi în cursul unei alegeri. Magistrații desemnați prin sorți a prezida operațiunile electorale vor trebui să-și procure din timp și cît se poate mai în taină cîte o ștampilă în cauciuc în dimensiune de 3/3 cm. Reușita deplină, realizarea speranțelor ce așteptăm de la noua lege, stă de acum înainte numai în nepărtinirea și energia prezidenților birourilor electorale. Credem că pe viitor prezidenții birourilor nu vor mai tolera sub nici un cuvînt a se pune în cabinele de votare flacoane cu gumă la dispoziția alegătorilor. Nouile buletine au fost gomate cu mare îngrijire. Ele se închid perfect îndată ce marginea perforată a fost ușor umezită. In colegiile cari aleg peste trei reprezentanți și unde numărul de candidați ar fi mare, primarii sau prezidenții biurourilor, ar putea tolera instalarea, în cabinele de votare a unor mici aparate pentru udarea părților gamate de la plicuri, aparate identice cu acelea ce se întrebuințează în casele de bancă sau în casele mari de expediție. La alegerea de la colegiile a I II a de Ilfov și Dolj, unde numărul plicurilor de închis va fi mare, întrebuințarea acestor mici și inofensive aparate îmî pare chiar indispensabilă. Avantajele noului buletin — Cari sînt avantagiile noului buletin, ce mijoace de înrîurire au mai rămas la dispoziția administrației și la ce fraude electorale vă așteptați? întrebăm pe d. Ianovici. Aplicarea legei pînă acum a dovedit că întrebuințarea diferitelor „chei“ inventate de cei mai iscusiți electori, au devenit imposibile. De asemenea, cu noua lege dispare din moravurile noastre buzunăreala, percheziția corporală și escortarea alegătorilor. Cumpărarea de voturi va dispare de asemenea, candidatul dispus pentru o asemenea cheltuială, neputînd avea neîodată siguranța că alegătorul plătit l'a votat. Tot grație noului buletin dispare din moravurile noastre electorale întrebuințarea „sinckt’i", fraudă care a decis de atîtea ori de soarta alegerilor de la numeroase colegii. Dar dacă nu se poate „suveică“ pozitivă, prin mijlocul căreia s'ar putea forța mai mulți alegători să voteze pentru cutare sau cutare cadidat, se poate insă suveică negativă. Dacă la un colegiu s’ar sustrage un buletin ștampilat candidatului combătut, atunci există posibilitatea teoretică ca șă controlezi pe mai mulți alegători să nu voteze pe acel candidat și să fii sigur că nu l’au votat. De aceea e de dorit ca d. ministru de interne să repete către imprimeria statului ordinul ca sub nici un cuvînt , și nimănui afară de președinții tribunahilor, să nu se elibereze nici un buletin din cele galbene, verzîeau roșii. Dar și această temere e mai mult teoretică, căci între bumarea a două ștampile, precum și controlul prezidentului, al alegătorilor asistenți, al delegaților și al candidaților va fi mai mult decît suficient pentru a se apăra de orice încercare de fraudă. E bine insă că se știe de agenții prea îndrăzneți și prea zeloși, că contrafacerea, sustragerea sau alterarea unui buletin de vot, fie înainte sau în cursul votărei, se pedepsește întocmai cu contrafacerea, sustragerea sau alterarea unui act public. Scoaterea poliției din alegeri O inovație în care punem mari speranțe este scoaterea poliției din alegeri. Sub nici un cuvînt și orice s’ar întîmpla poliția nu are dreptul să se amestece in apropierea localurilor de votare, pînă la distanța de două sute de metri. Prezidenții biurourilor dispun de la începutul operațiunilor de puterea armată și pot cere cînd și cum vor crede de trebuință, sporirea numărului soldaților și al ofițerilor. Administrația poate înă opri pe unii alegători pentru motive variate de a veni la vot. Și se mai poate încă audoarea buletinului Mintos omenească nu poate însă imagina un mijloc de a opri pe un alegător să-și anuleze votul. Buletinele anulate Î11 se intră ,în formarea majorităței. O altă inovație, foarte fericită, e că cei aleși ca delegați în colegiul III, nu vor putea vota decît o singură dată. Pînă acum una și aceeaș persoană a votat în unele colegii ca delegat de 160, de 200 și chiar de 400 ori. Speranțe și așteptări — Sper, zice d. Ianovici, că îndată ce alegătorii se vor fi pătruns de garanțiile ce prezintă noul buletin, viața noastră politică va suferi o radicală transformare. Parlamentele se vor emancipa de sub tirania disciplinei de partid, și controlul lor va deveni eficace , Cameră și Senat, încetînd de a mai fi niște simple birouri de înregistrare. Criza financiară ce-am străbătut provine din cauza neprevederei bărbaților noștri de stat dar mai ales din lipsa de control din partea Parlamentelor. In viitor nu se va mai zice că Camerele sunt produsul violențelor, a ingerințelor și a fraudelor electorale. Era unanimităților guvernamentale o pe punctul de a înceta. Din cauza că ne găsim abia la începutul aplicării nouei legei, reușita guvernului conservator în alegeri o sigură. Și această siguranță provine mai ales din faptul că partidele din opoziție lipsesc, afară de cîteva localități, de o organizație electorală puternică. In ziua cînd vom reuși să scoatem din politică și pe prefecți, atunci partidele au să fie silite de împrejurări să-și transforme cu desăvîrșire organizația lor actuală. Peste un an însă cu noul buletin toate alegerile parțiale vor fi favorabile opoziției. In ce privește temerea cum că un guvern sau altul ar putea modifica procedura electorală și restringe garanțiile, nu-mi pare fondată. Niciodată și nici un popor n’a tolerat în ce privește libertatea electorală și secretul votului să se revie asupra garanțiilor acordate, să se facă un pas îndărăt. La Brăila nu s’a trimes numai un prefect apoigne dar și un prefect orator. D. Varlam avea pînă acum reputația de strașnic elector și într’adevăr că situația de la Brăila reclamă un prefect care știe să facă alegeri. Să se fi pus pe... treabă d. Varlam și să fi... tăcut. Dar d. Varlam a ținut să se afirme și ca perfect prefect orator. Un ziar guvernamental s’a grăbit să ne comunice că noul prefect al Brăilei, cum a descins pe malul Dunărei, s’a dus direct la o întrunire publică în sala „Orfeus“ și a rostit „o strălucită“ cuvîntare arătînd împrejurările în care au venit conservatorii la putere, care este rolul partidului și, ce încredere are regele în acest partid. In urma acestui „strălucit“ ,discurs dacă d. Cantacuzino ar voi să stîrpească odată speța aceasta de prefecți „a poigne“ și oratori electorali, ar trebui să revoace telegrafic pe acest onorabil domn Varlam. Carte poștală neilustrată D-lui Niculae Fleva Ex-tribun al poporului Q. La Roma Adevărul a adus știrea că e vorba să devii guvernator al Băncei Naționale, adică să devii un fel de cută al lui Pepelea în pivnițele Ocultei. Cică nu te-ai hotărît ît că, și că eziți. Să nu faci una ca aceasta, că odată vede nașul, scutiele finului și dacă nu vei mînca astăzi din cașcavalul Ocultei să știi că raimu fără să te mai întălnești cu o asemenea ocaziune. Și cum d-ta, d-le Fleva, ești artist, ar trebui să accepți imediat această slujbă, care pe deoparte nu-î de loc gratuită, iar pe de altă parte îți va da prilejul să-ți plătești capul d-lui Carada cînd o fi să te consulte asupra afacerilor Băncei Naționale. Oculta te-a mîncat de mai multe ori, de ce nai mîncat și d-la odată, așa cum știi d-ta să o faci, cu foc bengal și tremolo la orchestră ? Nu rău, domnule Fleva, nu perde ocaziunea și devin’o guvernator al Băncii Naționale intră odată măcar în cașcavalul Ocultei. Anti-Ocultist Prefectul orator! Cartelul liberalo-junimist Ori cită simpatie am avea pentru personalitățile junimiste, apreciind valoarea personală a fiecăreea nu ne putem opri atrage deducțiile neplăcute ce se impun pe urma procedeului politic al grupărei ce compun. Prin chiar încheerea unui cartel cu liberalii, ei primesc acum de la partidul liberal o secțiune, care se răsfrînge asupra cartelului ce au încheiat, cînd era la putere partidul liberal, însuși d. Sturdza, care era atît de favorabil junimiștilor și în special d-lui Carp, căruia îi prezicea și și succesiunea la guvern, însuși d. Sturdza îi dă azi o lecțiune de moralitate politică. In adevăr, șeful liberalilor a avut ca primă grijă să stabilească în adunarea comitetului executiv al partidului, că orice cartel cu guvernul este exclus—iar în ce privește cartelul, în genere, d. Sturdza nu’l înțelege exclusiv și oficial cu junimiștii, ci și cu alte elemente din opoziție, cum sînt, în unele localități, disidențele conservatoare. Nu tot așa a procedat d. Carp. D-sa a făcut cartel electoral cu guvernul d-lui Sturdza, deși era adversar natural al acelui guvern, cum e azi d. Sturdza,față de guvernul d-lui Cantacuzino. Or, șeful liberalilor pare O NOTAREA Am dat o notă bună d-lui Take Ionescu, ministru de finanțe, cînd era vorba ca să mențină în funcțiune pe d. Christu Grecescu, secretarul general al acestui departament, numit de către d. Costinescu și care ajunsese la acest înalt post, ca un funcționar de profesiune, grație capacităței sale, cu grație schimbărilor politice. Ziceam că era o notă bună, această menținere, fiindcă inaugura o eră nouă și încuraja și pe funcționari și pe de altă parte fiindcă se păstra în minister spiritul de continuitate. Era o notă bună pe lîngă toate acestea fiindcă se începea un fel de asanare a moravurilor noastre politice cari azi fac, din o schimbare de regim, o intregă primenire a aparatului administrativ, de sus și pînă jos. Din nefericire trebue să retragem această notă bună dată guvernului conservator în general și d-lui Take Ionosan, in special, o retragem cu părere de râü, fiindcă d. Grecescu a fost silit să se retragă și în locul d-sale a fost numit d. avocat Căpităneanu. Nu avem nimic de zis contra noului numit. Dinpotrivă ni se spune de d-sa mult bine. Nu este clar în joc persoana d-sale, ci principiul care a suferit o lovitură, ceea ce este regretabil. Ni se mai spune că d-lui Grecescu îi se vor da compensațiuni, dar încă odată, nu-l chestie de ce va deveni, fostul secretar general, ci de faptul că a fost înlocuit un funcționar superior căruia nu i se putea imputa nimica, nici măcar că a ajuns acolo, grație politicei, ori părerilor d-sale, pentru a se numi un partizan politic, încă odată dar regretabil... regretabil din toate punctele de vedere. A. B. —** Adevăruri«»— Ce pățește subgemnatul... Ați pățit de sigur să o luați a doua zi de Sf. Gheorghe sau Sf. Dumitru spre fosta locuință, uitînd că v’ați mutat! Așa pățește subsemnatul cu oficioasele partidelor, de cînd s’a schimbat regimul. Iau „Voința“ și dau de titlu: „Guvern infam“ și iau „Conservatorul“ și dau de „Opoziție fără hal“! Lumea pe dos !... Epurele de la Țibăneșt! Se zice că după vînătoarea de la Țibănești organizată de d. Carp în onoarea prințului Ferdinand, după ce s’a împărțit vînatul, d. Carp a observat că are un epure mai puțin. — Puneți la socoteală, d-le Carp și iepurele pe care vi l’a pus majestatea sa regele și sîntețî chit!... Se așteaptă 1 „La Roumanie“ a provocat pe „Epoca“ să declare dacă cele relatate de „Adevărul“ asupra audienței d-ui Carp la rege sunt sau nu adevărate. Deși au trecut zile la mijloc, răspunsul n'a sosit și va fi, probabil, așteptat încă multe zile! Rigoletto Generoșii se fălesc, în a spune că dl Ionel Brătianu s’a arătat vrednic de numele ce-l poartă, dovedind față cui suveran o independență de caracter, cum rar se vede. Ei dau, pentru a ilustrat aceste zise, citeva exemple recente, chiar cari vom reproduce unele. Sosise ziua plecărei la Iași a familiai regale, pentru a lua parte la inaugurarea celor două biserici și la serbarea centenarului seminarului Veniamin. j înainte de a pleca, regele comunici! d-lui D. Sturdza, președintele consiliut lui de miniștri, că 5l invită a-1 însoți într. vagonul regal, împreună cu d-nii HarOtz Lascar și Costinescu. D. Ionel Brătianu se simțea jigniți Era firesc ca să însoțească pe rege, d. i D. Sturdza, în calitate de șef al guvernului, d. Itaret, ministrul care avea să prezideze serbările din Iași, și în fine ministrul de interne, care avea ca îndatorire să veghijeze chiar asupra persoanei suveranului. Prin nimic însă nu era justificată această favoare adusă d-lui Costinescu, pe cînd ea se refuza celorl alțî miniștri?, și anume d-lar Porumbaru, Stoicescu și Ionel Brătianu. Acum nu era bine stabilit, dacă regele a făcut aceasta intenționat sau nu, totuși fostul ministru de externe, a ținut să riposteze la cel d’întîî prilej. Pentru a doua zi se fixase un dejun la Palat, la care regele a ținut să asiste toți miniștrii. D. D. Sturdza, telegrafia alui Ionel Brătianu, de a veni imediat la Iași, pentru a participa la dejunul regal. La aceasta, d. Ionel Brătianu, dădu tot telegrafic următorul scurt, dar cuprinzător răspuns : — „N’am fost poftit în vagonul regal, refuz să vit ca marfă de transit". Se începe a se vorbi despre hotărîrea luata de d. Ionel Brătianu de a refuzi d-lui Sturdza budgetele și convenția. Miniștrii fură invitați la un dejun la palat, la care aveau să fie și unii miniștrii străini. D. Ionel Brătianu fu informat că nu va mai ocupa locul fixat de protocol pentru ministru de externe la masa regală. D. Ionel Brătianu nu state mult pe gânduri. Cerut a fi primit de suveran ți îl comunică că dacă nu i se redă locul ce i se cuvine, nu va lua parte la masă și va explica cauza neparticipărei sale. D. Ionel Brătianu a fost satisfăcut. Dan. D. Ionel Brătianu și regele — Citeva destăinuiri — Prin cercurile liberale și junimiste din Iași, se discută și se comentează aprig atitudinea regelui în ultimele evenimente. Dela epoca în care s’a produs cunoscuta manifestație împotriva regelui, pe vremea opoziției unite, nu s’a mai amestecat atîta persoana suveranului în luptele politice ca astăzi. Nu e convorbire mai intimă, intre politiciani, sau discuții mai deschise la cluburi, din care să lipsească subiectul pasionant la ordinea zilei. Regele și d. Ionel Brătianu, regele și d. Carp. E un fapt, pe care nimeni nu-1 poate contesta. Cereți © date cu numărul ADEVERUJLUI de azi vineri revista săptâmbală ilustrată și DUIULINIGA al căreia giriati număr le împarte GRATUITtuturor cititorilor noștri AnUL 1904 De ce atîta bucurie, la miezul nopei, cînd anul vechiu moare și cel nou ncepe ? Iată o întrebare pe care foarte ledumerițî mulți și-o pun. Să fie bucuria că am trăit încă un an, că ne-a ost dat să fim cu un an mai bătrîni ? Apoi în acelaș moment în care ne vine acest gînd nu trebue să ne spunem: Dacă am trăit cu un an mai mult, totodată de aci încolo vom trăi cu un an mai puțin... E vorba poietului „Cu mîi 16 zilele -ți adaogi, cu ori viața ta oe azi“ care plasticizează admirabil sentmentul acela curios ce cuprinde pe unul gînditor cînd la isprăvitul unui ane ridică pentru o clipă deasupra curului vremei....* Cu toate acestea veselia cu care se erbează anul nou, își găsește într’un sngur cuvînt explicația și acel cuvînt sta că anul vechiu a trecut. Cită m în tăiere nu se ascunde în acest cuvînt a trecut!“ Vremea curge liniștită, numai noi ne turburăm în ea. Ea, vremea, 9re atot vindecătoare și dacă înghite momentele de fericire ce le-am gustat, înghite însă și durerile și suferințele de tot felul... Și dacă de la om ne ridicăm la omenire vremea mai îndeplinește și un alt rol : ea însemnează mersul înainte al omenirei, căci în ciuda tuturor pesimiștilor, viitorul ne apare tot mai frumos și mai mîndru și toate simptomele sociale arată că omenirea va vedea odată zile mai bune și mai fericite. Acelui fermecător „a trecut“ cu care vremea curgînd ne mîngîie, îi se opune deci strigătul entuziast : „înainte mereu înainte!“. In această privință, dacă ne oprim un moment în curgerea vremei și ne ridicăm deasupra ei, anul 1904 ne-a adus o mare mingîiere. La două extremități ale Europei deodată, s-a început lupta contra întunericului. Pe cînd în Franța se dărîmă cu puternice lovituri ultimele rămășițe ale fanatismului și superstiției, în Rusia curentul liberal inundă totul, răstoarnă pe puternicii întunericului și ridică la suprafață pe propovăduitorii luminei. Sunt acestea semne ale vremei pe cari numai orbii pot să nu le vadă... Multă asemănare are starea de azi a lucrurilor din Rusia cu aceea din Franța înainte de marea revențiune. Nici cîmpiile înzăpădite ale Siberiei cu Bastiliile lor nemiloase, nici o armată întreagă de zbiri polițienești, nici cele mai groaznice persecuțiuni, nu mai pot înăbuși glasul libertățea. In asemenea momente se mișcă massele orașelor, dar și fruntașii unui neam se ridică și înalță glasurile lor puternice. Filosoful părăsește cabinetul sau de studii, savantul părăsește laboratoriul, artistul atelierul său pentru a participa la lupta pentru liberate... Oameni în funcțiuni înalte, stîlpi ai regimului, nu mai pot închide ochii pentru a nu vedea răul și prin vocea lor răsună strigătul desperat al poporului flămînd de dreptate și libertate în saloanele somptuoase ale autocrației... In asemenea momente se găsește un principe Trubețkoi care repetă țarului cuvintele istorice din ajunul marei revoluțiuni franceze, cari au răsunat și în palatul din Versailles la urechile regelui Franței: „nu mai este o răscoală Măria ta, ci e o revoluție a ceea ce se petrece... Popoarele cînd luptă pentru libertate, nu numai că ne apar mai mari și mai bune; ele sînt chiar mai mari și mai bune. Astfel istoria ne arată că în decursul unor asemenea lupte tinerii și bătrînii sînt cuprinși de idei generoase; libertatea pe care ei o doresc, n’o precupețesc altora și strigătul despre egalitatea tuturor nu este o frază goală. Poate că astăzi deviza republicei franceze : „Libertate, Egalitate, Fraternitate“ este în multe privinți o frază; ceea ce e sigur însă este că în timpul marei revoluțiuni n'a fost, că fiecare a crezut din tot sufletul în ea, dovadă legiuirile ce s’au dat atunci. Acelaș vînt de generozitate sură acum în Rusia, nu se mai cunoaște deosebirea de naționalitate și rusul opresor luptă alături de finlandez, de polonez, de lituan, de evreu pentru libertate, pentru egalitate... Și nimic nu e mai contagios decît dorul acesta de libertate, nimic mai contagios decît generozitatea aceasta. E o constatare mîngîietoare care onorează pe om, că dacă răul e contagios, într’o măsură mult mai mare e contagios binele și revoluțiunea mare franceză cu ideile ei liberale a zmuls lirei lui Schiller acele opere geniale cari zguduiesc și azi, in timpul unei resurecțiuni a reacțiunei, inimile tuturor. Pe cînd sabia franceză cucerea drepturile omului, lira germană cînta aceste drepturi în cîntece vrednice de ele.... Și dacă lupta pentru libertate ce s'a început în Rusia are un caracter mai grandios, nu mai puțin importantă este apta ce se dă în Franța dominațiunei clericale. Cu sfărîmarea bisericei catolice în Franța, libertatea repoartă ultimul ei triumf în Franța, își întărește temelia pe care a fost așezată. La frontierele Franței nu încetează dreptatea, dară libertatea încă încetează acolo pe continentul european, exceptînd patria lui Tell. Și cu toate acestea la sfîrșitul anului 1904 libertatea nu-și începe marșul ei triumfal din Franța, ca acum o sută de ani, nici din Germania refăcută și prosperă, ci și-l începe de la extremitatea cealaltă a Europei și ași putea spune că pe cîmpiile Asiei, ale Siberiei și Mandciuriei, din sîngele fiilor celor mai nevinovați și mai nobili ai Rusiei, răsare libertatea.* Sub steaua Libertățea se naște anul 1905. Ce se petrece în Rusia și ce se petrece în Franța, dovedește aceasta. Dar sunt și alte semne ale vremei ma’ nfA, dar numai puțin sigure. Oare și?, fie o simplă întîmplare că în anul 1904 am avut de înregistrat o serie de scandaluri : lumea aceea de unde ies împărații și regii, împărătesele și reginele? Nu e un lucru nou că în cercurile acelea înalte tot oameni trăiesc. înaintea revoluțiunei franceze, curțile regești nu erau cunoscute ca aziluri ale moralităței. Gospodăria metreselor la curtea diferiților Ludovici, avusese precedente pînă și la Curtea Papilor celobatarî; desfrîul acesta caracteriza înalta și cea mai înnaltă aristocrație, pe cînd virtutea își găsea refugiul in casele burghezilor. Azi nici clasele mijlocii, nici cele de jos, nu pot reclama virtutea ca privilegiu al lor. Și de aceea te revoltă pruderia burtă verzimei față cu o Luiza de Coburg sau o Luiza de Saxa. Pe lîngă Elisabetele, Catarinele și Măriile Terezii,greșelile celor două Luize dispar ca luna lîngă soare, dacă comparația aceasta prea luminoasă mi e îngăduită în acest caz. Am putut însă vedea o lume întreagă, poporul, detestind această pruderie și apărind libertatea Luizei de Coburg, și facînd ovații Luizer de Saxa care își reclama dreptul de mamă, dreptul cel mai sfînt.. Liberte.ti«., și pentru cei mari — iată o deviză nouă, frumoasă, din care răsună cerința aceia ultramodernă care formează esența libertăței însăși, cerința ca să se dea individualităței libertatea de a se dezvolta. Nu e vorb : de o exagerațiune bolnăvicioasă a individualităței, ci de principiul sănătos că omului trebuie să i se dea putința ca să-șî dezvolte aptitudinele sale, că nu trebuie să se puie piedici aspirațiunilor sale. Și în pragul anului 1905, odată cu noua apariție a stelei libertăței, care fusese eclipsată un moment, vedem începîndu-se realizarea marei cerințe a dreptului individualității. Să plîngem deci în noaptea anului nou fiindcă noi avem de trăit în vii- ‘ tot un an mai puțin ? Doar’ anul ce moare ne-a deschis nouă orizonturi și anul ce vine ne aduce perspectiva unui trai mai bun pentru omenire ! Cu anul ce a murit s’au scufundat în neigrul trecut mizeriile și nevoile și anul ce vine ne găsește mai cu experiență, mai pregătiți pentru lupta ce se va da în condiții mai favorabile ! ! Să ciocnim deci paharele și: „lai mulți ani!“ I. Brăniște&na. 99