Adevěrul, ianuarie 1905 (Anul 18, nr. 5534-5560)

1905-01-15 / nr. 5545

Anul al XVIII-lea.—No. 5545 ^ ^ ^ 5 ba 111 In­ tortâ­ țar» Ai«?x. V. II^Idleatina ABONAMENTE Un an . . lei 16,— 6 luni ... 8.— 3 luni . . . . . „ 4.— o lună . . ... „1.5 In streinătate îndoit Abonamente combinate (Adeverul politic și Dimineața) Un an . ........................... lei 32,— 6 luni ... . . „ 16.— 3 luni .......................... „8. o lună........................... „ 3 — In streinătate îndoit saw VSZBU&BBBBSBSEB&SSSSSUBBBBBti DIRECTOR POLITIC c oast, mills: PUBLICITATEA: Linia pe corp 6 în pag. III-a bani 20 ...... IV-a . 10 PUBLICITATEA UNITA­In aceiași zi la ambele ziare Linia în pagina III.­­­­ . bani 30 . . . IV. . . „15 Inserții și reclame ,linia Loi 2 A­pare zilnic la ora 5 seara © la ultimele știri ale zilei ~....... Telefon 260. ftiurourile ziarului, str. Sărindar II Sîmbătă 15 Ianuarie 1905 Sinosroase ciocniri la Hosto®a.-tai8 tur int! la aleoerile din Unnaria Berlin și sunt acolo înregistrate de ziare, pot circula tot atit de bine ți la noi. Pu­blicul are discernămintul suficient , știe unde trebue așteptat o confirmare sau o dezmințire, dar ceea ce dorește, ceea ce are drapat să ceară e să fie egal de re­pede informat ca și Apusul Europei și ceea ce avem noi dreptul să pretindem este ca, atunci cind facem atîtea sacrificii bă­nești spre a servi publicul cititor, să nu ni se pună bețe in roate, călcindu-se legea și intronîndu-se cenzura, ca în Husia. E o măsură arbitrară, Vexatorie, și pe Cit de absurdă pe alita de inutilă, căci a doua zi chiar oștirile telegrafice oprite ziarelor noastre, sosesc în ziarele străine , așa că ceea ce ne este interzis nouă, e permis străinilor. Să poftească guvernul să aplice pe te­legramele ziarelor străine ce ne sosesc negrea la cenzurei, Cain Rusia—dacai dă mîna. Dar asta e caracteristica guvernelor noastre : liberale față de străinătate și căzăcești față de cetățenii țarei ! S. T. R. o luptă, pe care el o refuză— dacă este adevărat că o refuză? Din una două­ ori sunt un candi­dat serios în colegiul al III-lea de Teleorman, ori nu sunt. Dacă sunt totul să explică. Dacă nu sunt, atunci d. Filipescu, ar avea mijlocul să facă să reușească unul din amicii săi junimiști ori liberali, punîndu-i candidatura contra mea. Dacă gu­vernul va combate în chip serios a­­ceastă candidatură, va fi o dovadă că eu sînt candidatul guvernamental deghizat, dacă nu o va combate, va reuși candidatul d-lui Filipescu și d-sa va cîștiga un deputat prieten, mai mult în parlament. E aceasta o soluțiune pentru toată lumea? Dacă da, atunci lucrul este isprăvit, căci încă odată, nu-mi pot da seama ce ași putea să fac ca sâ silesc guvernul să mă combată ? Iacă odată dar dacă d. Filipescu știe acest mijloc, îl rog, să mi-l facă cunoscut. CONST. MIN­E Magistratura și procedura electorală — Un răspuns d-lui S. Pop­escu - Am publicat era raportul adre­sat ministrului de justice de d. Scarlat Popescu, primul­ președinte al Curbei de apel, care ia prezidat ultima alegere din Teleorman. V. N. P. Ianovici, luînd cuno­­șt­ință de acest raport, și fiind unul care urmărește cu pasiune aplicarea legei de la care așteaptă o radicală transformare a moravurilor noastre electorale, ne-a declarat următoa­rele : — Am analizat cu atențiune ra­portul d­lui Sc. Poposea. „In ce privește amînarea proce­selor aceasta nu ne interesează mai ales că alegerile generale au­ de o­­biceiu loc odată la patru ani. Dar dacă e nevoe să se înființeze o a patra secție a Curtei de apel după cum cere d. prim-președinte, o ase­menea secțiune s’ar putea înființa iară o mare cheltuiala pentru stat, dacă s'ar reduce numărul membrilor tuturor Curților de la 5 la 3. In privința buletinului d. prim­­președinte recunoaște că forma ad­misă este bună pentru garantarea s­cretului votului, însă crede că, de pildă, la colegiul al II-lea de Il­fov nu toți alegătorii vor avea timp să voteze. Să facem un mic calcul: în co­legiul al II-lea de Ilfov, cel mai mare din țară, nici­odată n’au votat peste 3500 alegători, ceea­ ce face o mijlo­cie de 350 pentru cele zece secțiuni de votare existente. La fie­care sec­țiune există cite cinci cabine de vo­tare, ceea­ ce face o mijlocie de 70 alegători de fie­care cabină. Votarea poate dura de la 9 dimi­neața și pînă la 10 seara cu o sus­pendare de o oră pentru dejun. Ră­­mîn deci 12 ore. Mai scădem o oră și luăm numai 11 ore sau 660 mi­nute. Prin urmare dacă împărțim 660 prin 70 constatăm că fie­care ale­gător va dispune de peste 9 minute pentru a lipi buletinele, operațiune care nu cere nici două minute chiar dacă a­r fi 30 de buletine. Dacă, în practica, se va întîmpina vre-o reală dificultate, ceea­ ce nu prevedem, remediul e lesne : înmul­țirea secțiunelor de votare în cole­giile care aleg mai mult de trei re­prezentanți. Sta­m­pilarea buletinelor nu poate fi o greutate fiindcă art. 14 din pro­cedură dispune ca: „în caz cînd președintele alegerea crede că ștam­­­pil­irea buletinelor, din cauza nu­mărului lor, ar fi prea anevoioasă, el va putea cere să fie ajutat în această unică însărcinare de un ju­decător, desemnat prin tragere la sorți, de președintele tribunalului local". Președinții biurourilor pot cere de acum sau numai în ajunul alegerea primului președinte desemnarea ju­decătorilor pentru țt împilare. D. Sc. Popescu propune însă că în loc de buletine individuale toți candidații să fie trecuți pe un sin­gur buletin, iar alegătorul să aibă dreptul a tăia cu creionul pe candi­dații pe cari nu va voi să-i voteze. Știm că d. Sc. Popescu e unul din magistrații noștrii cei mai eminenți , și cei mai stimați ; propunerea sa însă nu e nici nouă și nici reali­zabilă; întocmai un asemenea sistem s’a propus Camerei și a fost respins în unanimitate și de toate partidele fiindcă el dă loc la un așa mare număr de chei în cit votarea se poate zice că s’ar face pe fap. * Părerea d-luî Sc. Popescu ca ale­gătorii cari nu știu carte să nu mai poată vota direct, e rațională, o îm­părtășesc foarte mulți și se poate lesne realiza ! Propunerea d-luî Popescu va pu­tea fi discutată numai cînd se va modifica întregul nostru sistem e­­lectoral. In chestia balotajului de la cole­giul al IlI-lea primul­ președinte sus­ține aceiași părere pe care d. Iano­vicî a propus-o și dezvoltaP o în Ca­meră. D. Ianovicî a susținut ca balota­­giile la colegiul al IlI-lea să nu se mai facă a doua zi ci peste opt zile cum se fac toate balotagiile. Sena­tul însă n’a primit modificarea de și d. Lascar a inzistat. Neprimindu-se modificarea se im­pune acum candidaților de la cole­giul al IlI-lea o cheltuială îndoită pentru costul și imprimatul buleti­nelor căci altfel,­în caz de balotaj, a­­legerea nu s’ar putea efectua a doua zi. Iată observațiunile ce se pot a­­duce raportului d-lui prim-preșe­­dinte al Curtei de apel. O chestiune care agită însă acum cercurile politice e lipsa buletine­lor albastre pe care guvernul e o­­bligat să le pună în vînzare pe la toți debitanții de tutun. Față cu această procedure a gu­vernului d. Ianovici propune ca prin o modificare a procedurei buletinele albastre să poată fi vîndute direct candidaților de către Imprimeria statului sau grefele tribunalelor în­dată ce aceștia au obținut de la președintele tribunalului certificarea declarațiunei de candidatură. Cu sistemul acesta guvernul poate opri mîine și vînzarea hîrtiei timbrate. O altă modificare a procedurei electorale ar fi să se impună im­primeriei statului obligațiunea de a trimite grefelor tribunalelor, îndată ce a apărut convocarea colegiilor în „Monitorul Oficial“, un număr de buletine egal cu de trei ori numă­rul alegătorilor înscriși înmulțit cu numărul reprezentanților de ales. Ar fi foarte interesant de știut dacă președinții tribunalelor au în­ceput tipărirea buletinelor, pentru candidații cari au făcut deja decla­­rațiunile. In Capitală imprimarea buletinelor cu tot numărul mare, se va putea face cu înlesnire de către imprimeria statului sa ît orice altă tipografie. Terminind, d. Ianovici ne-a rugat să atragem atențiunea magistrați­lor, însărcinați cu prezida­rea, opera­țiunilor electorale, să-și procure cîte cinci ștampile diferite în cauciuc. E lesne de înțeles că­ dacă magistrații nu s’ar servi, de la colegiul I de Camera pînă la al II-lea de Senat, decîte numai de una și aceeași ștam­pilă, ea ar putea fi imitată de că­tre acei cari și-au­ făcut o specialitate din falsificarea alegerilor. Aceste ștampile costă foarte ef­­tin, dar în tot cazul cheltuiala pri­vește pe stat fiindcă, este obligato­rie ca și deplasarea magistraților. NĂZBÎTII Doliul nostru Punem pe ziua de azi, doliu la ghetre și la piciorul stîng ! Sîntem dezolați! Protectorele nostru, geniul nostru tu­telare, juvenila Sa Alteță Beizadea Smin­tită, Prostilă, Vintilă I. I. C. C. B. B. Bră­­tianu ne-a părăsit, ne-a abandonat unei existențe crude și nemiloase, fiind­că fără proza d-sale viața nu maî ne nici un șarm pentru noi! Ne trebue zilnic o porție de disnatie, de distante, de... smintirie. Or, aseară, „Voința Naționale“ n'a adus nici o combatere de a lui Vintilă și d’aia muza noastră­ tutrice, văzîndu-mă atît de vifelice și-a zis că e momentul propice să’mî devie inspiratrice și iată-mă, scriind aice, cu dublă forță motrice, aceste ver­suri imprecatrice: O tu, al meu­ Vintilă, Zis și­ Prostilă Și Smintilă, Fii damă mantilă Și mă combat» Fără milă! Și-o jur, copilă! Țivilă ! Că-mi iau o mantilă De­jenilă Ș'o automobilă! Numai coniricUe-mă In Voința... Nationala“ |­ ___ Trăsnită.­ ­asA­dever­uri» O confisoara simbolistă HRO’a ajurs-SEKEîEEs Cetățeanului Ion Ni­ghinescu, din co­muna Murgoși, județu Dolj, primarul respectiv i-a­ confiscat mai multe bro­șuri și cărți, printre care Constituția și Legea electorală. Nu știm dacă acest primar a voit să simbolizeze guvernul, dar simbolizm a făcut, fără să știe, poate, ca și d. Jour­­dain proză. Nici prinea cu lipsă la cîn­­tar nu se confiscă mai des la noi ca a­­ceste două cărțulii: „Constituția“ și „Legea electorală“. încolo : libertate absolută ! Serviciu! În urma reclamei ce iam făcut, ipța“ a primit o comandă de 250 h­îrtia maculatură. S’a cerut un termen de 48 de ore spre a se putea furniza numere proas­pete de tot. D. Carp și agenții electorali Intr’un cerc de agenți electorali . — Noi avem preferență pentru ele­mentul generos. — Da ! Fiindcă e mat... generos. — Dar ce ? D. Carp ? Prea o... Carp­­anos ! — Do cit cu­ Carp mai bine lupți cu... Carp’’ in nas ! Rigoletto. „Vo­kgi. Absurditatea continuă E, iarăși momentul să ne amintim pe „perseverare diabolicum“ al d-lui Sturdza și să zicem, de astă dată, perseverare... stultitia est :­a stărui e o prostie, pând­ea prostie, e să stârni intr’o măsură, pe care și logica și bunul simț o condamnă. Voim să vorbim de­ abuzul ce se comite oprindu-se nu numai expedierea, dar și sosirea telegramelor al căror conținut nu are avantajul de a corespunde capriciilor celor însărcinați cu această nelegiuită și absurdă cenzură. Am­ protestat împotriva măsurei, cînd a luat’o d. Sturdza și reînoim protesta­rea noastră azi, cînd și-o însușește gu­vernul d-lui Cantacuzino. Alaltă erî, de pildă, primim de la co­respondentul nostru din Viena. Cu privire la evenimentele din Italia, intre multe altele, o telegramă prin care se referă la o telegramă anterioară, prin care în­registra zvonul că s’ar fi dat foc Peters­­burgului și s’a comis o încercare de omor asupra țarului. Or, această telegramă anterioară noî n’o primiserăm, ceea ce n’a împiedecat ca zvonul telegrafiat nouă să apară într’un ziar din Capitală, care nu are servi­ciu telegrafic—fapt care ar merita o spe­cială cercetare din partea d-lui Cerchez noul director al poștelor și telegrafelor. Văzând că ni s’a interceptat o telegramă am reclamat oficiului central din Capi­tală și ni s’a răspuns. „Depeșa la care se face aluziune, a fost oprită, de­oarece știrile De da, știam că nu sunt exacte, așa că ziarul d­ o, n’a publicat o știre care ar fi trebuit dez­­mințită Să avem iertare. Nu e misiunea tele­grafului să vegheze ca știriile telegrafice ale ziarelor să nu fie cumva dezmințite, însăși „Agenția romina“, agenție oficială, transmite adesea știri telegrafice, cari sînt apoi dezmințite, tot de ea. Cînd se petrec evenimente grave cir­culă asupra lor și zvonuri și știri exacte. Dacă ele circulă la Viena, Londra, Paris, încurcătura guvernului și Nicu Filipescu D. Nicu Filipescu crede că gu­vernul conservator este foarte în­curcat, mai încurcat de­cît era d. Dim. Sturdza cînd a dat ordin d-lui Săveanu de la Focșani, ca să-l scoată pe d-sa de urechi, deputat al... o­­pozițiunea la Putna. Și această încurcătură a guver­nului conservator vine din cauza mea. Caută un candidat la colegiul al III-lea de Teleorman, un candi­­dat­ paravan și nu-l găsește, fiind­că­ e un trist meșteșug să fii numai can­didat, iar nu și deputat. Care va să zică guvernul d-lui Cantacuzino este acuzat că se poartă cu mine, cum s’a purtat d. Sturdza cu d. Filipescu și aceasta indig­nează cu multă putere pe d. Fili­­pescu și pe ziarul d-lui Epoca, care nici odată n’a patronat cartelul o­­pozițiunea cu guvernul. Iată mă învinuit că provoc în­curcături în sînul guvernului con­servator. Ași voi desigur ca să vin în ajutorul cabinetului și să-l scot din încurcătură. Cum să fac însă ? Să examinăm situațiunea și să vedem dacă în cazul acesta, nu sunt eu mai încurcat, căci nu prea văd ce a­ și putea face să scap din încur­cătură guvernul. Declar în prima linie că n’am ce­rut nimănuia ca să mă susțină în can­didatura mea independentă și demo­cratică, nici să nu mă combată. Un singur lucru cer și­­­ cer în public—și tuturor guvernelor—ca să nu uzeze de mijloace ilegale și arbitrarii, cum de altfel s’a făcut la alegerea mea dela 15 Martie 1901, cînd alegătorii partizani ai mei au fost sechestrați și bătuți, iar în multe comune pri­marii n’au făcut alegeri de delegați. Cred că această cerere este o cerere modestă și că Epoca cînd vorbește de o combatere serioasă cam aceasta cere să facă guvernul conserva­tor față de candidatura mea. Va fi ascultată Epoca sau nu, nu pot ști, dar ceea ce cer, repet, este ca să fiu lăsat, a duce o luptă electorală civilizată și cred că nu cer mult. D. N. Filipescu însă se indignează că guvernul nu găsește candidat. Să fie oare aceasta din cauză că e vor­ba să nu fiu combătut serios, ori este o altă cauză și anume că sunt un candidat serios, destul tare în a­­cest colegiu ca cineva să se aven­­turieze a lupta cu mine ? Dacă o fi astfel atunci lucrurile se schimbă. In cazul acesta ce voiți să fac eu ? Să silesc guvernul să pună un candidat? Dar cu ce mij­loace ași face aceasta și în virtutea cărui drept ? Ași dori ca Epoca să-mi dea mijlocul de a sili pe guvern și pe partidul conservator să accepte „ iideverist" va publica de la 25 Ianuarie Román criminal american de -"WWW! S1' BASK PISKEETOS 'WVWvVS Mortul Sorin! Mortal Mortal Mortal Mortal din Tren din Tren di­ Tren din Tren din Tren din Tren !), Săveanu (zis și „moașa Suveică“, către d. Cociaș „moașa cartelată, cu diplom“ dela Brăila): Am pregătit totul? Să știi că merge greu! Eu o știu dela Focșani și d’aia ți-am adus forcepsul Politică mizileană Am fost invitați telegrafie la Ploești, spre a participa la o anchetă a presei, relativ la acuzația adusă de gazetele liberale din Capitală d-lui Gh­. Dobres­­cu, președintele comisiei interimare din Ploești, cum că prin atitudinea sa­­ță de un vechili funcționar, ar fi pricinuit moartea acestuia. Dacă ar fi strict adevărat, cazu­l ar fi de resortul parchetului. Dacă e vor­ba insă, nu de un caz, ci de a se face caz în perioada electorală cu­ asemenea chestii, atunci au ce căuta la o aseme­nea anchetă reprezentanții presei celor două partide de guvernămînt, nu insă noi, cari nu avem nimic, nici în plin nici in mînecă, cu acest spio de poli­tică. Credeam că nouăle elemente intrate în politica partidelor de guvern, dacă nu au adus cu ele id­ă­ noul, cel puțin vor renunța la procedeurile vechi, atit de ridicule și ridiculizate. Credeam că a trecut vremea telegra­melor către rege, a chipielor prezentate in audiență suveranului, a protestărilor și denunțărilor cu tremollo la orchestră. Ar fi timp să se lase exclusiv Mizilu­­l­ui onoarea acestui gen de politică, cul­tivat cu atîta succes în urbea buzoiană de d-nii Leonida Condeescu și Plutarc Mareș ! Vedem insă că Ploeșt­iul e gelos de laurii Mizilului! Pentru aceasta nu e nevoe de o an­chetă a pres*!. Acordăm laurii de aici și iată datoria făcută! Saturn E insă foarte trist ceea ce vedem ! Călcarea legei prin mijloace ipocrite, trebuii­ să dea tuturor un sentiment de­ nesiguranța care numai spre fo­losul­­ drei nu poate fi. Legea e lege, dacă c­rea, să se schimbă, dar cită vreme nu se poate schimba trebuie respectată, și trebuie respectată cu atît mai mult în acest caz, cu cît și con­servatorii au participat în Cameră la facerea ei. Să se d­apuie de urgență buletinele la debutanți altfel va fi o adevărată rușine, căci guvernul va fi debutat printr'o flagrantă ilegalitate, tocmai la acel colegiu care și așa e destu de nedreptățit. Ad Guvernul și buletinele de vot Pentru a se evita fabricarea bule­tinelor de vot în așa mod in­cit să permită controlarea alegătorilor noua lege electorală a d-lui Lascar a prevăzut ca toate buletinele să fie fabricate de imprimeria statului și vîndute de debitele regiei monopolu­rilor. Indirect s’a creat astfel un monopol al buletinelor de vot. Se credea că cu chipul acesta se face cu neputință ingerințele în ale­geri. Din nefericire nu s'a avut însă în vedere vechiul adevăr, că nu e­­xistă lege care să fie atît de per­fectă Incit să nu poată fi călcată, totul depinde nu de modul cum sînt concepute legile, ci­ de atica cari sînt chemați sa le aplice. Așa, nimeni nu s’a gindit că gu­vernul ar putea, tocmai pr­in mono­polul buletinelor de vot, să puie o­­poziția într-o complectă pozițiune de interiorii de. Intr­adevăr legea spune că buletinele trebuiesc puse în vînzare la diferitele debite de tutun, —dar dacă guvernul nu le pune ? dacă guvernul întîrzie punerea lor în vînzare ? Suntem­ aproape de toi de alegeri și buletinele tot nu se găsesc încă la debite; sîntem, putem zice, în a­­junul alegerilor de delegați pentru colegiul III și nici vorbă încă de a se trimete buletinele la debitanții dela sate. Pentru delegații săi guvernul de sigur se va îngriji să aibă buletine, pentru cei ai opoziției mi-și va da mare osteneală. Și rezultatul­­? Re­zultatul va fi că cu acest procedeu guvernul fără a recurge ca altă dată la ingerințe și brutalități, ci numai reținînd buletinele așa ca opoziția să nu și le poată procura, își vă fi asi­gurat zestrea guvernamentală“.—co­legiul al treilea, Revoluția din Rusia —Amănunte sosite prin poștă— Clubul Iacobinilor.—Comitetul pro­vizoriu­.—KSapelul de la Kolpino.— Părerea șefului revoluționarilor. Revoluția din Rusia preocupă pe toată lumea, întinsul nostru serviciu te­legrafic, ține pe cititori în curent cu toate amănuntele revoluției, dimineața în­ ziarul Dimineața și seara în Adeverul. Cu toate acestea sînt încă destule fapte, impresii, comunicări, cari sunt destul de interesante pentru a fi redate. In cele următoare înlesnim oarecum, mai buna înțelegere a telegramelor ce am primit și vom mai primi. Clubul Iacobinilor Ziaristul Hessen unul din fruntașii li­berali, a fost arestat. Corespondentul din Petersburg al ziarului englez Tele­graph spune că localul de redacție al ziarului lui Hessen a fost un adevărat club al Iacobinilor. La început s-au grupat numai 15 sau 20 ziariști și lite­rați în jurul lui Hessen și discutau­ ar­­ticolele destinate revistei sale săptămî­­nale Praga, precum și cestiunile poli­tice ale zilei. Vinerea trecută redacția devenise cartierul central național și 50 pînă la 60 persoane s’au adunat în ea. Sîmbătă optzeci și mai bine de persoane fruntașe și cîteva femei s’au adunat în jurul unei mese lungi luminate de două lămpi electrice fără abatrure și au dis­cutat asupra viitorului Rusiei. Sîmbătă noaptea s’au adunat 200 bărbați și fe­mei de toate nuanțele liberalizmului. Președinte a fost ales Annensky, pe care Plehve îl expulzase, iar Mirski îl lăsase în Petersbug. A mai fost acolo marele advocat Redvin, consilier comu­nal și aprig liberal, care ca și Hessen e acum arestat Conducătorii intelectuali au fost Peșenoff și Hessen. Peșenoff a­­tacă de ani de zile mitul reputației fi­nanciare a lui Witte și luminează clă­­direa insalubră a finanțelor rusești. He­ssen, cel mai activ și mai inteligent, a fost cinci ani în exil în ghețurile Nor­dului și acolo și-a terminat studiile ju­ridice. La Petersburg este acum dimpo­trivă de cunoscut ca advocat, ca zia­rist și mai ales ca șef al liberali­or. Din clubul acesta mai faceau parte : Maxim Gorki, protectorul sectarilor, Prugavin și veteranul liberal Arseniev care de ani de zi e sondează în ziarele liberale rănile sistemului politic și economic ru­sesc. Numai Hessen este însă omul faptol ; ceilalți sunt teoreticiani. Comitetul provizoriu Din acest club al Iacobinilor ruși ar fi eșit—după cum anunță acelaș core­s­­pond­ent al ziarului Telegraph— Comite­tul provizoriu. Comitetul e compus din bărbați cari sînt bine cunoscuți și din­­colo de frontierele Rusiei. In cazul că vor fi victorioși membrii comitetului vor să respecte cu orice preț toate angaja­ment­­e Rusiei, cari au fost contrac­tate pînă la 9 ianuarie. De aci încolo nici un popor străin nu poate împrumuta bani autocrației ca să lupte contra na­țiunei rusești. Ziua lui Vladimir este punctul istoric de limită a recunoaște­re! datoriei publice de către guvernul revoluționar. Complectăm amănunțitele noastre ra­poarte telegrafice cu următoarele im­presii date de corespondentul ziarului Daily Mail: 11 Ianuarie.—Ziua de azi se deose­bește prin două evenimente importante. Unul arată că, poporul n’a fost învins prin scenele sîngeroase de Duminică. Celalt arată că guvernul e ferm hotărît să înăbușe glasul poporului. Aceste două evenimente sînt: măcelul de la Kolpino și numirea generalului Tropoff ca prefect al orașului Petersburg. Azi dimineață demonstranții din Kolpino, o localitate situată la 26 mile depărtare de Petersburg, și-au­ început marșul. Ei aveau cu dînșii o copie a cunoscu­tei petiții și se îndreptau, spre Țarskoie Selo spre a o preda taifului. Cinci mile departe de Kolpino, s’au întilnit cu trupele,caii au comis un adevărat măcel printre muncitori. Chiar și în cercurile m­ale oficiale evenimente­­ de astăzi nu sînt numite altfel decit „un măcel“. Bărbații din Kolpino sînt muncitori din uzinele guvernului. Opiniile acestor muncitori sînt mai radicale chiar decit ale celor din Petersburg. Ei au făcut o groaznică experiență Duminică la poarta din Moscova. Amărîți de această expe­riență s-au hotărît în desperarea lor să întreprindă o nouă încercare pentru a ajunge la țar, care se află la Țarskoje Selo. Era de fapt o groaznică hotărîre după fioroasele evenimente de Duminică. Demonstranții știu că o parte a garni­zoanei din Țarskoje Selo le a fost tri­misă în cale pentru a-i opri. Totuși ei au persistat în credința de a-l vedea pe țar. Părerea șefului revoluționarilor Șeful partidului revoluționar rus din Londra intervievat a mai declarat ur­mătoarele, pe lîngă cele transmise nouă telegrafii: „Erupția din Petersburg este numai preludiul unei gigantice răscoale în toată țara. Știm că populația industrială din Moscova, Kursk, Odessa, Charkow și Rostov, precum și partidele refor­miste din Polonia, Finlanda și Caucaz se atineau să înceapă lupta cea mare la 12 ianuarie. Războiul cu Japonia a de­­­terminat definitiv poporul rusesc ca să termine cu autocrația și hotărîrea a­­ceasta nu poate fi zdruncinată printr-o nereușită parțială la Petersburg sau în altă parte. Dacă țarul și­ funcționarii săi ar fi fost înțelepți, dacă țarul­ nu­­ ar fi luat dupa marii duci, Vladimir, și Sergio, acești cîini sîngeroși ar fi pu­tut îndrepta totul acum două luni cînd zemstvourile au cerut să se facă con­cesiuni. Dacă pe cine zeii vor să-l piardă, îi iau lumina ochi­or. Totul a trecut și nici nu mai știți unde mișcarea întreagă se va opri. Dacă, după cum aștept, poporul din Petersburg va fi adus la disperare, putem avea pînă în două sau trei zile, o nouă Constituție. Ziaristul întrebă : „Ce pot face niște oameni neînarmați contra acestui zid de forțe militare ?“ Șeful partidului re­voluționar a răspuns: „Nu vă­ lăsați a fi induși în eroare. Revoluționarii nu sînt nici neînarmați, nici fără de spe­ranță. Avem arsenale și depozite de arme și avem motive serioase să credem că o rezistență inteligentă ne va aduce a­­jutorul armatei“. ........... _ East. Marele duce Sergiu Advocatul Kedrin Măcelul de la Kolpino PĂRERI ȘI IMPRESII Țara idealismului Din țara, care pînă acum se impunea atențiunea lumea numai prin acte anti­umane și instituții cari ofensau nobleță cugetărea, astăzi se revarsă asupra lumei în admirare, o lumină atît de mare, atît de albă și srîntă în curățenia eî, în­cît nici aburii roșii de singe în cari se în­cearcă terorizmul de sus s-o înece, nu vor putea păta sfințenia sa ! Rusia bi­rocratismului corupt și trădă­­tor de patrie, Rusia cnutului și’ „poho­­dului na Sibil* Rusia, care a meritat dis­ < prețul omenirei pentru scenele de la Chi­­­­șinău, este azi Rusia scumpă umanităței, ‘ țara către care se înclină, ca pentru o ’ nobilă îmbrățișare, tot ce este spirit su­­l­minat și inimă mare. Pe cît de impopu­­l­­ară a fost Rusia care a provocat războ­­iul din Extremul Orient, pe atît de sim­­­­patizată este Rusia revoluționară de azi,­­ deoarece ea reprezintă țara indealiz­­mului politic, o reînviere a lui 1789, care­­ a primenit nu numai sufletul Franței ci­­ al Europei întregi. ° . Lon Voltaire, un Diderot, un Rousseau­, un Robespiere, poartă azi numele de Tols­toi, Struve, Maxim Gorki sau Gapon. In­­ fruntea națiunei stă întreaga sa eflores­­­­cență intelectuală și războiul sfînt pentru libertate e luptat de viteji, cari au în­­ suflet ,amorul sfînt de țară“.­­ „Teroriștii“ sînt azi în rîndurile mari­­i lor duci și ale bi­rocratismului absolu­­­­tist. De acolo pleacă plumbul mortal în­­ inima celor ce ridică mîinile goale spre f cer, implorînd libertatea sau mormîntul“. ■ E teroarea albă. Alăturea de lucrători cad savanți, cad ■ poeți, cad studenți, cad femei și copii,­ albi ca nevinovăția Legea marțială e­­ proclamată, moartea e rezultatul protes­­­tărei, cu toate astea citiți cum protestă , întreaga școală politeh­nică din Peters­burg, profesori și studenți, împotriva îm­­­­pușcărei studentului Sawinkin și a asa­­­­sinatelor în masă. Sînt toți din falanga­­, acelora despre cari marele nostru Alex­­­­andri a scris în „Pohodna Sybir“ : Palid convocă, pierdut, uitat, Colonă funerară‘ El poartă ’n frunte un stiemat Amorul sfînt de țară O, sfînt sublim, ceresc amor și si pentru tine mor! Ceea ce simțea marele Alexandri pen­tru acei despre cari spunea că „stelele privind la ei, plîng lacrimi de scîntei“ simte azi mai mult ca orîcînd, Romînia întreagă. E. V. F.

Next