Adevěrul, octombrie 1905 (Anul 18, nr. 5794-5823)
1905-10-24 / nr. 5817
Äarf «1 xvnte». Wo 581» FONDATOR Alex« V. Beldimann PUBLICITATEA iinia pe corp 6 în pag. OTa bani 20 n nit n f* * ft * n PUBLICITATEA UNITA In aceeași zi la, ambele state Btnia în pagina III . . bani 35 n H » ^ • » w ] Inserții și reclame linia Lei 2 PENTRU AUSTRIAT UNGARIA și GERMANIA A se adresa la: Dukesnacht. Mu Augenteld l Emeriții Lessner. — y i E N a concesiune exclusivă Apare zilnic la ora 5 seara cn ultimele știri ale zilei SchMil in toata țara REAPARIȚIA BAIBDRI DE CAMATARI CAZUL d-lui PAPAMIHALOPOL — Noua fază a afacerei Take Sebe — Am relevat, eri, că d. Papamihalopol, directorul „Țăreî“ și deputat de Putna, s’a retras din partidul conservator, a dat în judecată pentru calomnie prin presă în afacerea Take Sebe pe cei de la„Voința Națională“ și „Independance Roumaine“ și și-a lămurit atitudinea sa politică ca deputat și director de ziar: rămîne, ca deputat și ca ziarist, conservator independent. Prin urmare în ceea ce privește , activitatea ziaristică a d-lui Papamihalopol guvernul și partidul conservator nu va mai putea fi făcut responsabil, iar in ce privește situația d-lui Papamihalopol în Cameră iarăși, guvernul și majoritatea, nu mai au nimic de zis din momentul ce deputatul Putnel nu mai este ■y nici amicul guvernului și nici membru al majorităței din Cameră. Deci nu vedem sub ce formă s’ar mai putea aduce cazul d-lui Papamihalopol în Cameră, mai ales înainte de a se judeca procesul intentat ziarelor cari au ridicat acuzațiuni împotriva sa. Ar putea numai să se discute expulzarea lui Take Sebe. .Dar în privința dreptului de a se expulza și romîni din țările subjugate ziarele național-liberale au căzut de acord cu guvernul conservator ,și prin urmare nu vedem nici cum s’ar putea discuta chiar expulzarea lui Șeba. De altfel se știe că guvernul a răspuns afirmînd că expulzarea lui Șebe nu e în legătură cu cazul d-lui Papamihalopol ci cu un alt caz asupra căruia guvernul nu e finit să se explice. Așa se prezintă, in cercurile politice, noua fază în care a intrat a* a facerea d-lui Papamihalopol. Ce se vorbește în cercurile liberale despre procesele intentate „Voinței Naționale“și „Independenței" ? Unii spun că e prea tîrziu, că orice încercare de reabilitare nu va mai reuși d-lui Papamihalopol, că dovada cea mai strașnică cădin e la mijloc o calomnie e faptul că guvernul și partidul au părăsit pe directorul „Tarei“, i au luat direcția unui organ oficios și l’au silit astfel să se retragă din partid. In ce privește cine va lua răspunderea celor scrise în „Voința“ și „Independența“, părerile sunt împărțite. Fiind cunoscute moravurile noastre politice, mulți se așteaptă ca să apară înaintea juraților un aprod de la „Voința“ și portarul de la „Independența“, ca autori responsabili ai campaniei contra d-lui Papamihalopol. Alții, oamenii politici serioși,cred că partidul liberal s’a angajat atîta în această campanie, încît de sigur că s’a înarmat cu dovezi și prin urmare vor apare la jurați, luîndu-șî responsabilitatea celor scrise, nu numaî directorii ziarelor liberale dar alăturea de eî și alți 20 fruntași, toți ca autori responsabili și solidari. * Pentru ce guvernul a părăsit pe d. Papamihalopol și nu numai că nu l’a apărat, ci l’a silit să se retragă din partid ? Iată ce ne-a declarat un fruntaș guvernamental : — Dovada faptului ce se impută luy Papamihalopol n’o avem. Bănuesc multe, dovadă n’am văzut, deși m’am interesat pentru a’mî forma o convingere. Guvernul însă, sau mai bine anumiți miniștri, s’au convins că e ceva suspect în această afacere și fiindcă Papamihalopol deși avea două organe oficioase, deși era deputat influent, totuși majoritatea miniștrilor nu-1 agrea fiindcă cu mai mulți miniștri a avut conflicte și avea ambiția de a se face temut. La prima ocazie însă a căzut sdrobit. Iată cum se explică că Papamihalopol a căzut așa de repede, pe cît de repede s’a urcat. Am ținut să înregistrăm toate aceste explicațiuni și versiuni fiindcă, desigur, că afacerea va continua încă să preocupe cercurile noastre politice. A W. NAZEITII Uniformele in poliție In curînd amicii noștri Solomonescu, Cantuniari, Gogu Crețu, Bădulescu, Puiu Alexandrescu vor apare pe podul Mogoșoaiei, în uniforme strălucitoare, cari vor trece pe generali și pe roșiorii noștri —chiar pe femeea— roșior din comedia „Reprezentație de binefacere“ ! — pe planul al 17-lea J Brezeanu e decis să apară și el în public, în uniforma lui Nae Tomigescu, care devine iar la modă. Pe inspectorul Solomonescu, care are 2 metri în talie uniforma îl va costa leafa pe două luni și cum e băiat șic, cu trei uniforme pe an ajunge la covrigi, dacă nu i s’o acorda o gratificație! .Decanul comisarilor, d. Bădulescu, în uniformă, va face senzație ! De altfel, toți sunt așteptați să iasă cu uniformele, ca să’i ia mucaliții în primire ! I*nc ! Cazul dela Galați Camera de punere sub acuzare, care, precum se știe, e compusă din membri ai Curței de apel și judecă in ultimă instanță asupra mandatelor de depunere, a infirmat ci mandatul de depunere a. d-lui Graur, ziaristul gălățean care s’a apărat cu arma în mină în contra agresorului său, omul prefectului Ciuntu. D. Graur a fost pus, în libertate, ceea ce înseamnă că justiția a judecat la fel cu întreaga opinie publică din Galați, care era indignată de agresiunea pusă la cale, în urma amenințărilor repetate ale foii prefectului de Corichtiu. Astfel, incidentul acesta e redus la proporțiile sale reale; lucrurile vor urma cursul lor legal și încercările de a înscena o infamie au fost scurt retezate de justiție. E o lecție și pentru cei ce se pretează a sluji de instrumente nenorocite și pentru bravii autori morali ai agresiunei. Dar în toată afacerea aceasta de la Galați, agresiunea înpotriva d-lui Graur trece pe al doilea plan față de gravitatea urmărilor pe cari le-a avut. Gravitatea aceasta constă în măsurarea antropometrică la poliție a unor ziariști și corespondenți de ziare, cari nu au altă vină decît de a fi venit la poliție să se intereseze de soarta colegului lor, d. Graur. Gravitatea mai constă în faptul că li s'a cerut bilete de liberă petrecere ca unor streini veniți ori-alaltă ori de cine știe unde, cu toate că aceiași tineri au fost pînă erî în cele mai bune relațiuni cu prefectul și cu toate autoritățile. Aici stă gravitatea cazului de la Galați și de stabilit s'a stabilit și faptul cererei biletelor de liberă petrecere de la niște locuitori născuți și crescuți în țară și cari au satisfăcut legea recrutării și faptul măsurărei antropometrice, mărturisit de însuși prefectul de poliție al Galaților; faptele acestea sunt menite să arunce, din nou, neliniștea într’o întreagă populație și să ne atragă iarăși acuzarea că nu garantăm siguranța supușilor noștri. Asupra acestei chestiuni așteptăm, cum am mai spus, rezultatul anchetei d-nului inspector, administrativ, Bogdan. Trebue să se știe odată pentru totdeauna, că nu se pot purta ca vagabonzi oameni, cari se legitimează cu acte de naștere din țară, cu certificate de studii din țară și cu acte de satisfacere a legei de recrutare. S. Y. N. Pentru romînii macedoneni Primim la redacție un denunț dintre cele mai grave. Anume, cu ar fi romîni macedoneni, cari locuesc aci în regat, se dau ca romîni, poate chiar ca patrioți rominî, iar pe copiii lor, pe cari împreună cu nevestele i-au lăsat în patrie, îi trimit la școalel« grecești. Denunțul ce am primit dă numele acestor aromînî cari și-au uitat datoria. Noi nu refuzăm deocamdată de a publica aceste nume. Vroim să credem că e la mijloc o rătăcire și că va fi suficient să’î rechemăm aci la datorie, pentru ca greșala să fie îndreptată. Intr’un moment cînd grecii fac tot posibilul pentru a atrage pe copiii romiul în școalele lor, cînd recurg la toate mijloacele pentru a goli școalele romînești din Macedonia, și a invoca apoi faptul că școalele romînești n’a fi elevi, ca dovadă că în Macedonia nici nu sunt romiul,—este nu o greșală, ci o crimă ca arominii cari trăesc în Romîhia liberă, dar cari încă nu și-au adus copiii aci, să fI trimeută la școli grecești. Va veni poate ziua cînd vor vroi să aducă acești copii la noi, să-î facă cetățeni ai acestei țări și atunci în loc de a ne aduce romiul, ne vor aduce greci, dușmani ai neamului nostru. Încă odată deci, aromânii do cari o vorba in acest articol să îndrepteze de urgență greșala lor, care, în cele din urmă, se va întoarce doar tot împotrivă-le. Gr. Witte (către țar): Dacă vrei să stingi serios incendiul dă drumul de-abinerea apei, așa, mai râu îl afîți! Constantin Niculescu-Dorobanți! Consilier județean (Ilfov) și membru al Parlamentului. Bine cunoscut în toate erourile Capitalei. Sportsman pasionat. D. N. Xenopol și Germanii O ispravă a eternului buclucaș d. „Caion", care a publicat un pamflet „contra germanilor", cum arăta „Bukarestet [UNK] Tageblatt", a avut ceva bun, ca urmare , a provocat o interesantă scrisoare a d-lui deputat Nicolae Xenopol, adresată directorului ziarului german din București. Scrisoarea va avea desigur în străinătate și, în special, în Germania, răsunetul la care are dreptul. Membrul minorităței parlamentare spune o sumă de lucruri interesante și cu atît mai interesante, cu cît se știe că prima grijă a ministeriabililor de la noi, este de a se pune bine cu... Berlinul! Dar, în afară de aceste considerațiuni politice, scrisoarea d-lui N. Xenopol corespunde unor sentimente reale din sinul societățeî noastre. Cînd d. Nicolae Xenopol arată că romînii cari n’au intrat în relații numai cu Franța care petrece ci și cu aceea care gîndește, au învățat de la chiar râncezi stima pentru germani, furnidează un adevăr strict corespunzător împrejurărilor de azi, cînd în Franța curentul sumei pentru germani crește mereu. Cînd spune apoi că relațiile comerciale cu germanii—fie dela noi, fie din țara lor—ne-am obicinuit a admira marile însușiri ale acestei rase , sinceritatea, corectitudinea, simțul datoriei, respectul cuvîntului dat și al dreptului altuia—iarăși este de acord cu sentimentul general al oamenilor culți și serioși de la noi. Că a scris scrisoarea sa, d. N. Xenopol a făcut bine. Căci germanii nu au de unde să știe dacă un „scriitor“ cad. Caion are vreo situațiune în fără, sau e un personagiu humoristic. Silex Situațiunea în Europa Pare a fi atențiunea și respirația omenireii, dar mai ales a Europei sînt suspendate, toată lumea are ochii ațintiți către Nord și toate popoarele așteaptă să vadă ce deznodămînt va avea marea dramă ce se desfășoară acolo pentru ca fiecare să-și îngribze acțiunea viitoare. Popoarele așteaptă, fiindcă de felul în care va fi rezolvată criza rusească, va atrna, fața pe care o va avea Europa în viitor. Pină acuma, regimul autocratic din țara aceasta, era un motiv de temere pentru cei mai mulți. Europa nu îndrăznea să se democratieze în destul, de vreme ce un mare dușman al democrației pindea în umbră și putea năvăli asupra liniei prea literare. Rusia autocratică nu se putea menține decit prin prestigiul militar și acest prestigiu trebuia întreținut prin victorii dese și prin cuceriria robi pe ceilalți era condiția de existență a Rusiei țariste, dar d ea avea un obiect de temere pentru omenire. Dacă revoluția va da naștere unui regim liberal sincer, atunci Europa va răsufla, mișcarea democratică va lua un mare avînt și nimenea nu se va mai teme de înmurirea funestă ori de lăcomia cuceritoare a rușilor, iar dacă reacțiunea va birui— vremelnic negreși— îngrijirea omenirei se va menține. In toată Europa, în țările unde guvernele și regii nu voesc să cedeze curentelor democratice, se va produce o mare reacțiune in ziua in care poporul va eși biruitor în Rusia, in ziua aceea întreaga Europă va fi democratică, căci ultima piedică pusă în calea ideilor de progres și de dreptate, va fi răsturnată. Dar și guvernele stau nehotărîte în fața marei revoluțiuni rusești. Astăzi este îndeobște admis că puterea rusească deși biruită în Extremul Orient, este totuși o putere militară de temut și că trebue ținut socoteală de ea, cel puțin pe Continent. Acolo unde va fi Rusia cu cele trei pînă la patru milioane de baionete du care dispune, se va apleca și balanța victoriei, însă aceasta cu condițiunea ca Rusia să fie liniștită și in stare normală, ca Rusia, cu alte cuvinte, să poată intra și o luptă cu toate forțele de care dispune. O Rusie intrată în ordine va fi o putere pe a căreia alianță toate statele vor pune preț, însă o Rusie lăsată pradă anarelică, o Rusie în care se cer peste o jumătate milion de soldați pentru a menține ordinea, o Rusie în care totul cade în ruină și în care se înalță fățiș steagurile de revoltă ale naționalităților străine oprimate : în Finlanda, în Polonia, în Caucaz etc. nu poate fi de un mare ajutor militar și politic. Acuma este momentul în care se tratează diverse alianțe pe Continent și în afară de Continent, însă combinațiile și tratativele au fost suspendate pe toată linia căci diplomația așteaptă sfîrșitul crizei. Dacă liniștea se restabilește repede și regimul libertăței ese triumfător și reacțiunea o biruită pentru de a binelea, atunci alianța Rusiei va fi căutată din toate părțile căci Rusia, reculeasă, reorganizată și mulțumită va fi o forță formidabilă și defensivă și ofensivă. Insă nimeni nu poate prevede ce va aduce ziua de mîine. Este foarte cu putință ca să se întîmple tot felul de lucruri, este foarte cu putință ca să izbutească principiile liberale și constituționalizmul cel sincer, dar este iarăși cu putință ca să reușească, încă odată, reacțiunea și teroarea guvernativă să domine iarăși; și încă se mai poate ca toate zăgazurile furiei populare să fie rupte și o revoluțiune spăimîntătoare sa izbucnească ; și tronul să fie răsturnat și anarhia să se instaleze stăpînitoare peste întregul imens întins al imperiului și să nu mai ram io nici piatră peste piatră in împărăția atît de disciplinată prin teroarea centrală. Tată de ce omenirea întreagă așteaptă așteaptă poporul ca și regii fiindcă vijelia care bîntui nordul Europei poate, cu ușurință, să treacă peste hotarele rusești și să se abată asupra celorlalte țări și să facă multe pustiiri în calea ei. Mareșal . A deveniri — I. Stelian și Oculta La examenele de drept comercial, I. Toma Stelian întreabă pe un candidat: — Ce deosebire e intre o societate cooperativă și una anonimă. — Societatea cooperativă o ocultă... răspunde candidatul. — O fi la ordinea zi ei „Oculta“, replică d. Stelian, dar mai nimerit’o ! Patriotism ! Muscalii din piața Teatrului au făcut ce au făcut și au reușit ca cinematograful de la casa Török să nu reproducă scene din războiul ruso-japonez! Cu „abur"! D. Nicolas Basilesco-Tirchilești-Noul anunț: tramvaiu cu aburi pentru excursii la aer curat la Tirchileștiî noul. Cum se vor urca în tramvaiu, pasagerii vor trage o nădușeală gratis la. . .buri! _________Vigoletto PĂRERI SI IMPRESII „Curentul nou“ Primesc la redacție un fel de manifest, de formatul acelora în cari oamenii noștri politici obicînuesc a'și expune opiniile și intențiile. Conținutul însă e un manifest literaro-politic sau politico-literar, un manifest al unei reviste, care voește să creeze un curent nou. Curentul cel nou, e în fond un curent vechiű ; e curentul pe care mulți îl doresc, fără să-l poată redeștepta. E vorba de a se pune stavilă ultimului curent politico-literar de la noi, care a stîrpit aproape tot ceea ce este ideal omenesc și ne-a îndopat de un pesimism bolnav sau de un optimism tot atît de bolnav, împrumutat de la popoarele cu o civilizație înaintată care’și pot permite orice lux intelectual, și uitînd că noi suntem o țară în care, din punctul de vedere cultural, este încă totul de făcut. Manifestul de care mă ocup aci se compune din două părți: una istoricocritică, în care se uită la început mișcarea intelectuală socialistă, pomenindu-se numai de cea junimistă și care se termină cu o acerbă, dar meritată critică asemănătorului și a curentului creat de cel din jurul lui; a doua parte a manifestului e de un caracter mai mult pozitiv, e mai scurtă și arată care e idealul acelora cari cu sufletul curat și cu mintea plină de cuceririle științei în secolul al XX-a, voesc să lucreze în Romînia pentru stîrpirea ignoranței și a celor cari conștient sau inconștient lucrează pentru propășirea ei. Nouă manifestul în chestiune ne arată că în toată țara există la oamenii culți aceeași stare sufletească. Indignarea de ceea ce văd petrecîndu-se, dorința de a primi lupta contra răului,—dar în acelaș timp lipsa de orientare, de curaj, de mijloace de a porni de fapt această luptă. Luni 24 Octombrie 190$ =~“ lit~"------— ^WIIMI 11IN M RECTOR POLITIC aWIT. KILLS „ ABONAMENTE Un an..................lei 10.— . . . „ 8.— 3 îuitî „ . . . „ 4.— o IniS. . . . . „ 1.50 Instisii Ht'nak îndoit AltOK AN TEXTE COMIURATE _ (Adevivul Politic,^ Dimineața) Un an y .... JeV .22.— Slum-.-. .? , . Kî.— . 3 )m*r................................. 8.— ' Orfelina . . . 1) 3.— In străinătate Indott Telefon 260. Biurourile ziarului: Str. Sărindar, îi ma* ROLUL ARTILERIEI MODERNE Părerile d-lui lt. col. A. Zamfirescu asupra întrebuințărei artileriei în luptă Războiul ruso-japonez a arătat într'o lumină splendidă marea importanță a artileriei în războiul modern. Ambii beligeranți aveau o artilerie la înălțimea cuceririlor tehnice. Japonezii au învins în bună parte și mulțumită superiorității artileriei lor, înțelegem nu superioritatea tehnică și nu numai pe cea numerică, ci și superioritatea ofițerilor și soldaților, a instrucțiunei și curajului lor. O țară pentru ca să fie deci bine apărată, trebue să posedeze o artilerie suficientă și bună. Iată de ce am văzut cu o deosebită plăcere, că unul dintre cei mai distinși artileriști ai noștri— și ca și austriacii putem și noî să fim mîndri de gradul de cultură și spiritul militar al tuturor artileriștlor noștri— d. lt. col. A. Zamfirescu din regimentul 10 artilerie, a scos o lucrare asupra întrebuințarei artileriei cu tragere repede în luptă. In momentul în care o transformare se operează in armamentul artileriei noastre, o transfomare dintre cele mai importante, — este absolut necesar ca persoanele competente să se înțeleagă asupra modului cum trebue întrebuințată artileria in războiu. Căci, de la modul cum trebue ea întrebuințată, depinde și modul cum trebue instruită. D. colonel Zamfirescu discută tocmai această chestiune în baza unui material teoretic și practic, care îl arată odată mai mult ca pe un ofițer savant și priceput, drept care de multe apreciat în toate cercurile militare și nu numai în cele militare. Reglementele artileriei celor două state militare mai puternice, dar și mai citite, servesc d-lui lt. col. Zamfirescu de bază pentru luminoasa discuțiune a chestiunei. Numeroase exemple din războaele ultimilor treizeci de ani, și mai ales din războiul rusojaponez, sunt citate spre a lămuri sau sprijini opiniile autorului. * D-l lt.-col. Zamfirescu, vede se ințege, folosul artileriei întreg, numai dintr’o întinsă și armonioasă colaborare a ei cu celelalte arme, în special cu infanteria. D-sa este un adversar al teoriilor noul în materie de întrebuințare a artileriei, nu dintr'un spirit de antipatie pentru tot cel nou, care adesea se observă chiar și la militarii cei mai culți, dar pentru că logica și experiența arată că tot vechea tactică napoleoneană este aceea care conduce la succes și care a trecut pentru a nu știm câtea oară, proba practică în războiul ruso japonez D-l lt.-col. Zamfirescu pledează deci pentru întrebuințarea artileriei in mari piste tot, totul și în toate operațiile. Artileristul trebue să fie institar pină în adincul suflatului. La aseni infanteriei, el trebue s-o poată urate pe aceasta pînă la cele mai apropiate distanțe de inamic, conștient de faptul că sacrificiul de sine este în aceste cazuri de plin răsplătit prin asigurarea victoriei fine. * Mai bine decît am putea-o face noi, rezumă însuși d-l lt. col. ZamfiresMi raderile și convingerile d-sale în Concluzia care nu e lipsită nici de o mare valoare morală fiindcă din concluziunile privitoare la tactica artileriei, autorul conchide și la datoriile morale ale ofițerului de artilerie. De locot.-col Zamfirescu scrie totual: „Superioritatea numerică a artileriei și întrebuințarea ei e în masă, față de violența focului de azi, a devenit gnai mult ca în trecut o necesitate absoluții, și singurul mijloc a înlesni mersul progresiv al infanteriei. Aceasta din urmă trebue, să fie sigură că ori de cîte ori va avea la spate o puternică artilerie, care să zumle torentele eî de plumb asupra apărătorului, cu tot focul omorîtor,ce va avea să înfrunte, pe Weawrile descoperite ce se întind de obiceiS în fața pozițiunilor defensive, credea că va progresa cu mai puține pierderi ca în trecut, cu condițiune numai ca ambele aceste arme să lupte mină în mină. „Doctrina veche aparii deci mai splendidă ca totdeauna, și ideile preconizate de noua doctrină trebuesc părăsite, ere dom, ca periculoase, ele avînd de efect a răsădi, după părerea noastră, nedeciziunea în inimele ofițerilor și trupei. ‘ „Necesitatea superiorităței minerige a artileriei și acțiunea ei în massă în toate fazele luptei și în legătură cu infanteria, a devenit atît de indispensabilă, încît pe Timpul de luptă datoria cea mai sacră a oricărui ofițer de artilerie, de orice grad ar fi, în lipsă du alte ordine, este să alerge la zgomotul tunului cu unitatea sa, necmțînd nimic pentru a ajunge cu un minut mai Înainte . ) La sfîrșitul prea interesantei d-sale lucrări d. lt. col. Zamfirescu cu modestia caracteristică adevăratului om de știință declară că n’a urmărit prin publicarea ei decit provocarea unei discuții din care să iasă la lumină, sperăm că această discuție nu va întîrzia și că va fi spre folosul artileriei și apărărea țăreî! B LETOPISM DUMINICA—Aseară am luat parte la banchetul dat în cinstea celor douăzeci și cinci de ani de ziaristica împliniți de către confratele nostru Panait Macri de la „Universul".Au fost unii cari m’au ținut de rău. — De ce să iai parte la acest banchet ? Nu sunt oare alți ziariști și mai bătrîni și mai vechi in această profesiune și in special mai talentați ? Desigur că dar cu toate acestea trebuia ca Maori să fie cinstit, tocmai fiindcă este dintre cei mai mici, care a persistat in această carieră grea și fiindcă avînd începături umile,scriind pe un leu articolul, cînd presa era în fașă, a putut parveni la o situațiune onorabilă , și aceasta grație numai imineei sale.Pentru confecționarea unui organ de publicitate, este nevoe de diferite forțe unice mai de mina întîia, altele mai puțin importante. Toate acestea însă conlucrează spre același țel și cel mai mic de multe ori este tot așa de important c ca și cel mai mare în specialitatea lui. Nu m’a indispus nici împestrițarea asistenței care a sărbătorit pe ziaristul Macri-IS o dovadă că ia cariera lui a avut legături cu toate straturile societăței și că a fost apreciat și gustat și de unii și de alții, ceea ce e un mare merit pentru un ziarist. LUNI.—E curioasă mentalitatea omului. Cînd citim paginile marc! revoluții franceze, atît de grandioase și de emoționante, pagini cari vor rămîne în istoria omenirei, nouă ne pare rău că nu le-am trăit. Cu toate acestea și sub ochii noștri s’au petrecut și se petrec fapte mari și noi trecem pe lîngă ele, fără a le putea înțelege de multe ori măreția și fără să ne dăm seama, de ceea ce vor fi după citeva decenii. Aceste reflexii îmi sînt sugerate de depeșile care ne vin din Rusia și in general de ceea ce se petrece de un an de zile în împărăția vecină. Azistăm de fapt la o priveliște tot așa de mare dacă nu și mai mare, decît aceea de la 1789 din Franța. In fiecare zi telegraful ne aduce noul pagini de istorie și în viitoarei luptei zilnice, noi le lăsăm să treacă fără să le apreciem " cum se cuvine și fără să le dăm însemnătatea ce o au. Lucrul de altfel se explică, prin lipsa de timp și de spațiu între noi și fapte. Lipsește perspectiva pentru a le putea judeca cum trebue. Istoria nu se apreciază de către contimporani. Lucrul acesta m’a impresionat mult și față de mișcarea noastră de la 1848. Foarte puțini cari au trăit aceste sfinte evenimente sunt ia stare să și dea seama de el<- au tăcut prin ele, au fost actori șî azî cînd H pui să-ți vorbească de cu.a petrecute atunci, sînt incapabili să-și dea seamă măcar de partea anecdotică a acestor întîmplărî. MARȚI.—In fața palatului regal, pe locul ocupat de casa Ionicii se face o piață largă, care dă mai mult aer și spațiu acestui colț centrar al Capitalei. De o lună de zile se dărimă zidirea, se nivelează locul, se fac terasamente și se pune astfalt. In mijlocul acestor lucrări, un arbore bătrîn și înalt rămăsese neatins ca o amintire a timpurilor trecute. Răsărise acolo cine etic cînd și cine știe grație cărei întîmplări în curtea caselor Lahovary, crescuse, îmbătrînise și cu multă filozofie privea evenimentele cari I se desfășurau sub ochi. Socoteam că pe acest martor din alte timpuri, îi va cruța necesitatea de nivelare, căci ce ar fi stricat în mijlocul pieței acest nenorocit copac? Nu a găsit insă grație nenorocitul. alaltăieri l’am văzut legat din toate părțile ca și un osîndit la moarte, în jurul uriașei lui rădăcini se făceau săpături adînci, o lume întreagă de călăi îl înconjura, frînghiile asasine mergeau în toate direcțiile ca odgoanele unui catarg și ora cînd am trecut pe acolo, copacul uriaș încetase să mai fie, era deja tăiat în mai multe bucăți, rămăsese numai urme din trunchiul lui uriaș, crengile se ridicaseră. Spre seară dispăruse orice urmă, iar acum asfaltul, nivelat și egal ca o oglindă se întinde peste întreaga piață, ca un deșert pe care nu există nici o oază de verdeață și de răcoare. _ Cine, și va mai aduce aminte de bietul copac, căzut victima maniei noastre de nivelare și a hibriei de linie dreaptă? MIERCURI.— Cind mă uit în urma vieței mele, văd că nu sunt prea multe zigzaguri... S’ar putea zice că sunt un om hotărit, că am voință de fier și totuși tocmai lipsa acesteia este unul din cusururile mule de căpetenie. Și această lipsă o simt totdeauna, în toate evenimentele principale ale vieței mele. Trebuie să-mi fac mie însumi violență, ca să mă decid. De multe ori joc față de mine politica faptelor îndeplinite, îmi ard singur puntea de trecere înapoi, ca să nu stau nici pe joc, nici să mă mai pot întoarce...E o durere mare pentru mine această stare sufletească, fiindcă cel dinții care mă osîndește, este propria mea conștiință, cei dintiiu care mă înjură sunt ofi însumi și totuși, totuși lipsa aceasta de inițiativă îmi paralizează mișcările și mă face de multe ori să pierd victorii sigure. Prin această sufletească stare trec acum, cînd la glasul conștiinței mele se pare că s’au deșteptat mulți adormiți, că un ecou s’a deșteptat In multe suflete ei fad pare cît o lume întreagă îmi zice : haide, chiamă-ne la luptă, pe cînd eu tot mă indoesa în prima linie de mine însumi—și ași fi fost bucuros ca altul să-mi ia trîmbița din mină și eu să f fii numai soldat credincios. Victoriile și faptele mari socot că sunt apanagiile celor inconștienți. Cînd stai mult la îndoială, cînd calculezi și te indoești de victorie, nu vei putea-o căpăta. Ar trebui pentru opera aceasta, absolut necesară, un nebun, și un nebun de geniu, care să adune sub steag toate bunăvoințele și toate năzuințele. Eu nu sînt gemă și nici nebun și o sî-nî fac datoria, văd bine, că o să trebuiască să mî-o fac, dar de ce raT-ași ascunde ezitarea, neîncrederea in mine, da.ce ași tăinui boala de care sufăr, și oare mi-a paralizat totdeauna acțiunea mea ? JOI. — Erî am atins chestiunea redeșteptăre a unui curent nou de care se simte atîta trebuință. Deși sînt personal și direct în joc, totuși pare că n’ași fi eu cel de care se vorbește și cu o oarecare filozofie judec aprecierile oamenilor. Altul și-ar face sînge rău, șî ar face gălăgie. Eu sînt mai cuminte și zîmbesc. Iată de pildă fiecare se aștepta ca cel puțin lumea muncitoare să aprecieze cu oarecare simpatie, dacă nu cu entuziasm, această încercare nebună a mea, de-a creea un nou curent mai sănătos și mai democratic și deci de a da o atmosferă și mișcărei socialiste. El bine, nu este astfel. Pentru ziarul organizației socialiste, eu nu sunt decit un șarlatan ordinar care voi ü să înșel lumea și de astă dată, să prostesc din nou pe muncitori și că dacî totul se reduce desigur la o afacere comercială. In limbagiul lor cam dur, câțiva muncitori îmi scriu și mă întreabă de ce dacă voesc să luminez poporul, nu mă cobor între muncitori și de ce nu vin acolo unde le este altarul și biserica ? Numai cînd ași veni acolo, numai cînd ceea ce predic de la ziar, ași propovădui de pe amvonul consacrat, numai atunci ași fi crezut la cuvînt și ași fi adevărat luptător al drepturilor poporului. . Șarlatan ordinar pentru unii, apostol de contrabandă pentru alții, pînă nu voi fi avea ștampila oficială ! Nu mă supăr de această apreciere, asupra cărora multe ar fi de spus, dacă ași avea loc și timp. In viață trebue să aibî un singur criteriu: conștiința ta. Or, dacă ea este mulțumită, restul că nu mai valorează nimic, mai ales cînd ți-a trecut dorința triumfurilor ușoare și zgomotoase. De altfel știu, că n’ar depinde decit de mine ca cei ce mă înjură, ori mă bănuesc, să mă considere cu totul altfel. La ce bun însă aceasta ? VINERI. — Era, într’o societate, cineva își zeflemisea trecutul și faptele bune pe cari le făcuse altă dată, le dădea pe seama tinereței și cerea pentru dînsele circumstanțe zigurătoare. — El, ce vreți, eram tînăr pe atunci , vndieo omul nostru. N’am vrut să’l eo»trazie, am tăcut, socotind că’i mai bune să păstrez tăcerea. Totuși m’am gîndit la pervertirea mentalităței aceste: ființa și la ciudata ei schimbare în a vedea lucrurile. Omul acesta era odată bun, mare, altruist, era om adevărat și acum că a devenit ca toți ceilalți, egoist, incapabil de o faptă bună, cere circumstanțe ușurătoare, nu pentru starea lui ticăloasă de azi, ci pentru cea de erî! SÎMBATA. O crimă s’a intimplutc zilele acestea în București și poliția a pus mina pe amantul femeei asasinate» care s’a grăbit să’șî recunoască crima» o cunoaștere cu atît mai verosimilă cu cît înfățișarea „asasinului“ este aceea și unui bandit și cu cît s’au găsit și un nu»e de singe pe hainele sale. Cu toate acestea ucigașul este altul, el a fost prins, a mărturisit și el faptul și acum se pun că întrebarea: care este vînovatul și co«I de ființă omenească este acesta care s’a dat vinovat de o crimă pe care n’a făptuit-o ? Băgați iasă de seamă, că dară adevăratul asasin nu se prindea, care Curte cu juri n'ar fi osîndit, cu multe entuziasm și pe viață pe celalt ucigaș, adică pe ucigașul inocent? CONST. MILLE