Adevěrul, ianuarie 1906 (Anul 19, nr. 5882-5910)

1906-01-15 / nr. 5895

y­­ 4 X l­P—j 1 a! XVÎTÎ !<>.:­TELEFON­­ p?*­­He 5895 FO^DATOIî a i^.­­­g ■ iain PUBLICITATEA ■ CON­CEDATA EXCLUSIV AGENȚIEI DE PUBLICITATE CAROL SCHULDER & Co. ISucurești, Str. Karageorgevici 18 Telefon 3­ 4­ENTRU AUSTRIA, UNGARIA si GERMAN­A A ae «drena la: DukeS üScllf. Ma* Aügíllfltt h Emírich Assiler. — v­r­e N­a concesiune exclusivă Pentru Capitala­ No. 3160 !»g?regggg»g^^ ?UJ Provincie și Străinătate No. 12­40 Ce este cu grecii? Am fost printre cei dinții cari am dat de gol complotul pe urmele că­ruia era poliția Capitalei, relativ la uneltirile grecilor în cap cu moște­nitorii lui Zappa. Am precizat chiar că s’a făcut o perchiziție la Ch­ristu Zappa, grație căreia s’a dat de urma unui întreg complot, al cărui șef era acesta. Zappa se folosea de faptul că este în proces cu ceilalți moștenitori și cu statul grecesc, cu cari este de mult împăcat, pentru a organiza pe teritoriul țarei romînești bandele ar­mate care operează în Macedonia contra romînilor de acolo. Mai mult încă, afirmam că poliția descoperise că pe lângă Zappa și aco­liții săi, este amestecat în aceste u­­neltiri criminale, un mare bancher grec din Capitală, care ceruse și cere să fie împăm­întenit de către parlament și făgăduiam să dăm de gol întreagă această uneltire anti-ro­­mînească. Cu toate aceste se pare că este vorba de o mușama, de astădată gre­cească La poliție nu se mai știe ni­mic, organele guvernului refuză să mai spună ceva, iar grecii unelti­­tori sunt lăsați în pace, după ce au­ m­ergat la puternice protecțiuni cari să mușam­alizeze această afacere, încă odată dar, întrebăm pe d. pre­fect de poliție, în ce stadiu este afa­cerea grecilor ? întrebarea aceasta o facem și d-lui ministru de justiție și întregului guvern E cu neputință de admis că dacă sunt vinovați în această gravă afa­cere, ei să scape fără de pedeapsă și să urmeze înainte să-și bată joc de legile țărei și de larga noastră ospitalitate ? Sfinx Pentru votul universal In sinul partidului liberal moc­nește o mișcare pentru votul uni­versal. Se proectează scoaterea unui ziar de propagandă­, unele ziare aparți­­nînd organizațiilor liberale din țară privesc cu simpatie acest lucru; în fine, nu se mai observă, în partidul liberal, frica de a vorbi de ceea ce în programul partidului este consi­derat ca un ideal. Am avea doar o singură observa­ție de făcut : această ... dispoziție în favoarea votului universal să nu fie, iarăși, numai o dispoziție, pe vremea opozițiunei, iar odată cu venirea la putere a partidului liberal, să se ră­cească. Nu înțelegem aceasta în în­țelesul că votul universal ar fi ex­ploatat ca o făgăduia­lă, care apoi nu va fi ținută. Nu. Noi am dori să fie o făgăduiala a întregului par­tid, chiar dacă viitorul guvern libe­ral n'ar realiza-o. Fiindcă făgădu­­iala odată dată — restul ar fi mai lesne. Ceea ce n’am voi însă, este ca în opoziție unii membrii ai partidului să fie lăsați să se pronunțe în fa­voarea votului universal, iar la gu­vern să se înăbușe orice veleitate în acest sens. Să nu uităm că d. V. C. Morțun a reușit, în repetite rînduri, în îm­prejurări însemnate, cum e discuția mesajului, să propue amendamente în favoarea sufragiului universal, semnate odată de 38, altă dată de 45 de­ deputați liberali. 5 bani In toată țara Apare zilnic la ora 5 seara cu ultimele știri ale zilei Duminică 15 Ianuarie leiSl € BIRECTOR POF.5 TAJ­€­O­N .8 T. M­I­J» 3. B­A BON A­M­­? NT?. Da an Iei 1R.~■ 6 Itjiiî ...» . •?.— 8-to.l.............................4— o juna.............................„ 1.50 în străinătate a n­oii ABONAMENTE COMBINATE (Ade­verul Politic al Dimineața) Un an......................................lei 32.— •nlani........................................„ 16.— 3 Iimî.................................. 3.— o luna........................3.— Iin străinătate nnclolt Jim­onrile ziarului NĂZBÎTII „Sans rancmne“ După ce șî-a vărsat parapoaosul față de toți miniștrii—uitînd însă de rege, care e singur de vină că nu conu Petrache e azi în capul bucatelor—d. Carp s’a apro­piat ori de banca ministerială și a spus d-lui Cantacuzino : — Dragă Iorgule—sans rancune! Adecă, cum sar zice :­i e-am beștelitără unii pe alții, asta e politică !—Beșteleala e totdea­una politică și viceversa. Dar vorba aia : una e politica, alta e relațiile personale. Tot așa a fost și cu beșteielile dintre d-nii Filipescu și Take Ionescu. D'aia e momentul ca după „sans ran­cm­e“ ăsta, să se comande un dejun la Capșa pentru d-nii Carp și Cantacuzino ! Era chiar mai nimerit, dacă după beș­teleala de em­, d. Carp ar fi întrebat pe primul-ministru : — Eî, dragă Iorgule, cînd dejunăm îm­preună, în tet-h-tate ? L.A Pac. A . A. Citiți in pagina II-a, urmarea senzaționalului roman Victima năpastei rvr <rv * v r v v r 'w 'r 'O'v Tvri Interpelarea d-lui P. P. Carp și răspunsul d-lui G. Gr. Cantaci. Interpelarea d-lui Petre P. Carp Șeful junimiștilor a interpelat eri pe d. Cantacuzino asupra politicei sale anti-conservatoare și președintele consiliului s-a grăbit să-i răspundă imediat Nu se știe încă cine a fost sur­prins ori la Cameră; a suprins d. Carp guvernul prin interpelarea sa, sau d. Carp a fost surprins că d. Canta © Brio ® a fost gata să-i răspundă imediat la această interpelare ? Interpelarea aceasta însă a fost a­­nunțau­l cu oarecare solemnitate și chiar ca o punere În scena destul de abilă , d. Carp n’a venit la Cameră decît după ce a fost la rege și cum s’a instalat pe fotoliul său, a și lan­sat o interpelare. Interpelarea a fost adresată pre­ședintelui consiliului și era foarte scurt formulată: interpelez pe d.prim­­ministru asupra politicei sale anti­conservatoare. D. Cantacuzino nu venise încă la Cameră, dar cum a fost avizat că d. Carp l’a interpelat, a sosit și a declarat că e gata să răspundă ime­diat șefului junimiștilor. Natural că dispoziția cu care d. Cantacuzino primea atacul a îmbăr­bătat majoritatea, care a aplaudat fre­netic această simplă declarație a pri­mului ministru. D. Carp s’a executat și a desvol­­tat interpelarea sa. Natural că prezenta un mare in­teres pentru Camera conservatoare acest duel, D. Carp n’a mai stat față în față cu d. Cantacuzino de cind șeful conservatorilor i-a spus să-și bage sabia în teacă și de cînd Camera a dat cabinetului Carp fai­mosul vot de blam ! Era clar un mo­ment... senzațional. * Cum a fost atacul d-lui Carp ? A fost vehement. Dar șeful juni­miștilor a rostit discursuri mult mai frumoase în contra... februariștilor. In chiar ziua cînd a primit votul de blam, d. Carp a fost mai bine, mai în vervă. Ceva nou n’a spus șeful junimi­știlor, dar a zeflemisit pe actualii miniștrii, iar d­lui Cantacuzino i-a zis că prin sistemul actual de gu­vernare va compromite țara și tro­nul, fiindcă nu guvernează cu un partid ci cu o clientelă bugetară nesățioasă ! D. Carp a mai arătat, în linia­­mente mari, fazele prin cari a tre­cut partidul conservator de la 1876 și pînă azi și a pus în evidență că în acest decurs de timp junimiștii au făcut incontinuu, în opoziție și la guvern, o politică de idei, o po­litică eminamente conservatoare. Cu ceilalți miniștrii, d. Carp a fost mai mult sau mai puțin crud și spiritual, d-lui Take Ionescu însă î-a zis cam ceea ce î-a spus și d. Ionel Brătianu, că șî-a schimbat re­ligia, dar sub o altă formă. In fine ceva, nou care să poată face obiectul unor comentarii, nu se poate releva din interpelarea d-lui Carp. E posibil ca șeful junimiștilor să nu fi fost tocmai dispus a-și dez­volta imediat interpelarea, fapt pen­tru care poate a anunțat-o chiar în lipsa președintelui consiliului și se poate să-l fi derutat puțin... sfida­rea d-lui Cantacuzino, care, cum s’a urcat pe banca ministerială, l’a in­vitat să vorbească. Atmosfera Ca­merei era de asemenea contra șe­fului junimiștilor. In fond însă, discursul d-lui Carp a fost vehement, deși, încă odată, n’a spus ceva nou.* Ce a răspuns președintele consi­liului ? A respins atacul d-lui Carp cu aceeași solemnitate cu care l-a dat atunci cînd a răsturnat cabinetul junimist. D. Cantacuzino a fost energic și categoric, a declarat că cu concep­țiile d-lui Carp nu poate să mai existe la noi un partid conservator, că atît timp cit va conduce d-sa partidul conservator nu va fi ală­turea cu d. Carp pe banca ministe­rială, dar credincioșilor răm­îne tot deschisă catedrala conservatoare. Cu alte cuvinte , cu d-ta, d-ie Carp, nu mai fac politică! La zeflemeaua d-lui Carp că n’a văzut în viața de cristal a d-lui Can­tacuzino decît deșertăciune, șeful con­servatorilor a răspuns că toate cali­tățile d-lui Carp sînt întunecate prin acel mare defect al său: suficiența! Se poate spune că răspunsul d-lui Cantacuzino, care a fost totdeauna conciliant cu junimiștii, a fost de astă dată mai energic și mai vehe­ment chiar decit atacul d-lu­ Carp. Majoritatea jubila. D. Carp însă, îmbătrînit în lup­tele parlamentare, știe chiar atunci cînd nu cucerește un succes, deși maî totdeauna în parlament are suc­cese, cum să salveze aparențele. Imediat ce a terminat d. Canta­cuzino, șeful junimiștilor s’a ridicat de la locul sau și s’a dus direct că­tre primul ministru, la banca mi­nisterială, spunîndu-i: — Dragă Iorgule, sans rancune ! — Dragă Petrache, m’ai atacat, am răspuns! — replică d. Canta­cuzino. Așa se sfîrși interpelarea d-lui Carp. A. V. D. Sturdza a știut însă să înă­bușe repede aceste manifestațiuni, cari de atunci nu s’au mai reînoit. Azi, cu toate acestea, e drept, vo­tul universal e o reformă mult mai coaptă în opinia publică. Și dovadă despre aceasta este caracteristica pă­rere a actualului ministru de justi­ție, d. Bădărăă, care, într’o cuvîn­­tare ținută de sărbătorile Crăciunu­lui la clubul conservator din Iași, a spus că tot partidul conservator se va ocupa, la timp, și de votul uni­versal. Iată dar miniștrii conservatori, care nu mai resping ideea,­­tem­porizează asupra votului universal. Ca mîine vor fi și la noi mulți conservatori partizani ai votului u­­niversal — ceea ce n'ar fi de loc de mirare, sufragiul universal fiind un mijloc și nu un scop politic și mulți conservatori, ba chiar reacționari, din Apus și chiar partide conservatoare întregi, au­ fost și sunt partizane ale votului universal In mijlocul unei astfel de atmos­fere, se cere ca partidul liberal să se pună pe acțiune în favoarea a­­cestei reforme — dacă voește să’și creeze un merit din realizarea ei. S. Y R. Ruptură sau­ împăcare ? — După interpelarea d-lui Carp — La Buzău­ succesul a fost al d-lui Carp și noi l’am­ recunosc­ut, cei d’intîiti. La Cameră eri, cu ocazia interpelări­i d-lui Carp, succesul a fost al guvernului, du­blat de un succes personal al d-lui Can­tacuzino, primul ministru. D. Carp n’a fost dispus, n’a fost în vervă ori—deși vorbea într’o Cameră con­servatoare, după o tăcere de cinci ani! In schimb primul­ ministru a fost de o dis­poziție din cele mai fericite. Firește, în politică totul e speci­al, dar succesul e și vremelnic. Nu vom trage deci, concluzii politice pentru viitor, din succesul de ori al gu­vernului. Ceea ce merită, negreșit, să fie reținut din răspunsul primulu­i-muinistru, este de­­clarațiunea că d-sa, ca șef al partidului conservator, nu va mai da putere în par­tid d-lui Carp și că atunci cînd actualul guvern nu se va mai simți in stare a ră­­mîne la putere, guvernul va trece în mîi­­nile partidului liberal. Declarațiunile sînt, de astă dată, mai energice și mai definite, ca atunci cînd d. Cantacuzino vorbea junimiștilor din parlament, cînd n’aveau­ încă pe d. Carp în sinul lor. Ceea ce dovedește că pri­mului ministru îi plac mai mult junimiș­tii fără, de­cît cu d. Carp, sau în tot ca­zul nu admite pe d. Carp decît ca un ju­nimist la fel cu ceilalți. Dacă aceste declarațiunî, cari au avut, firește, efectul de a da curaj și fermitate majorităței,trebue luate însă ad litteram, aceasta e discutabil. Ele nu sînt, de­sigur, o curtenitoare invitație la dans, dar cum junimiștii sunt cam în situațiunea fetelor cari suferă, la baluri, de lipsă de cavaleri, nu e exclusă posibilitatea că se vor decide, poate, cu o glumă bine întoarsă, să ceară brațul pentru un tour de valse, la care să con­simtă și d. Carp, care ține locul de mumă bătrînelor fete junimiste. La vals­e tratativele vor începe din nou și cine știe, poate că erau necesare declarațiile mai energice ale primului­­ministru, pentru ca să provoace nu o rup­tură, ci o reluare a tratativelor de împă­care ce urmează, sporadic, cu aceeași pe­riodicitate cu cari se dezmint. Satinii com­bin­ațiuni garanția viitoare a auto­­nomiei lor politice. „Balcanii popoarelor balcanice“ — spunea odată un ministru sîrb. Aceasta o spune azi presa bulgară, pentru a a­­firma solidaritatea celora din Sofia și B­elgrad contra brutalităței guvernului din Viena. Fără îndoială, Austria are cu­vinsa forța. Și forța p­oate să prime­ze dreptul. Dar sunt forțe imponderabile de care trebue să ții seama. Și aceea ce vedem că se dezvoltă progresiv în Balcani este unul din imponderabili“. „Le Temps“ are dreptate. Austria a uzat, în cazul acesta, de forță contra dreptului. Dar și imponderabilii de cari vorbește marele ziar francez și care nu e de­cît o aluzie la posibitatea realiză­­re a acelei faimoase „Federațiuni balca­nice“ asupra căreia s’a discutat de a­­tât­ea ori,vor ajunge cu vremea „ponde­rabili“, lucruri cu greutate și putere,, și atunci forța puterilor mari nu va mai primi dreptul statelor mici. Cavalerii de industrie Afacerile cu terenurile petrolifere De astă dată e vorba într’adevăr de niște cavaleri de industrie. Acest soră de oameni, aventurieri de o proveniență mai mult sau mai puțin dubioasă, sînt vecinie preocupați de gîndul cum ar putea să in­venteze ceva pentru a înșela pe naivi, sur­­prinzîndu-le încrederea. Orce industrie nou­ năspîndă are să sufere­ de la acești aventurieri. Au com­promis multe din minele Americei și A­­fricei. Sînt pretutindeni, la toate națiu­nile, și se ivesc chiar la poporul însuși ale căruia teritorii sau bogății reale sau închipuite, înlesnesc operațiile veroase. Asemenea cavaleri vin din străinătate, găsesc însă repede complici, amici și chiar concurenți în țară. Lucrul îl putem ob­serva acum în t­înăra noastră industrie a petrolului, și fiindcă la mijloc este o chestiune vitală atît pentru această in­dustrie, cît și pentru țară, — ne vom o­­cupa mai de aproape cu dineul. De la o vreme încoace am început să primim numeroase scrisori, prin cari ni se atrage atențiunea asupra speculațiuni­­lor oneroase și a adevăratelor înșelăciuni ce se comit în afacerile de terenuri pe­trolifere. După aceste scrisori ar rezulta că unul și același teren se vinde de mai multe ori, că se prevăd hotare false, ba­că se întîmplă chiar că se vând terenuri cari nu există. — aceasta cu toată legea pentru consolidarea proprietăței terenuri­lor petrolifere făcută de liberali, înțelege oricine ce dezastru poate să decurgă din acest saiă de afaceri. în­treaga noastră industrie petroliferă poate fi compromisă la un moment dat, și nu­meroși oameni se pot vedea păgubiți în economiile lor adunate, cine știe cu cîtă greutate. S'a anunțat că la ministerul de do­menii s-a constituit o comisiune care să se ocupe cu studierea mijloacelor ce s’ar putea întrebuința pentru a se pune capăt acestui scandal. Nu se poate o comisiune mai utilă decît aceasta, numai de n'ar cădea în păcatul tuturor comisiunilor, caii discută mult dar fac foarte puțină treabă. Ca o contribuție pentru lucrările a­­cesteî comisiuni vom publica și noi cîte­­va articole, scrisori și anchete cu privire la scandaloasele speculațiunî și afaceri de terenuri vezi oli­fere. Pol.­ ­« Adevĕruri Care-î șefu ? D. Carp, cînd a ■­­ ă abatem­ de­clarația liberalilor caflu e în cartel cu ei, s’a adresat d-lnî Costinescu. D. Ionel Brătianu insă s'a grăbit să răspundă și d-sa. Așa în­cît, iar o confuz e , nu se știe care din doi e șeful liberalilor, fiindcă ceea ce e sigur, e că conu Mu­­­iță e și mai puțin. Oribil calambur! La eșirea de la ședința de eri a Ca­merei, după discursul primului-ministru, un junimist spunea: — Eî bravo, dom’lo , ațî văzut ? N’a spus nababu nici o.... nababilonie ! « Imediat!­­ De ce s’a declarat ori primul-mi­nistru gata să răspundă imediat la in­terpelarea d-lui Carp ? — Fiindcă destul a stat d. Carp cinci ani fără răspuns, ca să mai fie osîndit la 5 ani și trei zile la Rigoletto Conflictul sârbo-austro-ungar Apropos de independența statelor mici In chestiunea conflictului dintre Ser­bia și Austro-Ungaria, am arătat, din primul moment, că atitudinea Austriei nu este îndreptățită pe nimic temeinic și că ceea ce face nu este decît un act arbitrar, bazat pe faptul că este mai tare ca Serbia și poate, fără nici un fizic, să­­ impue voința sa. Serbia, fiind țară independentă, are dreptul, ca orice stat neatîrnat, să facă ce voește și să ia măsurile ce i se par mai potrivite cu interesele ei. I s’a pă­rut Serbiei că o uniune vamală cu Bul­garia va întări puterea ei economico­­politică și o va face mai de sine stă­tătoare în aceste două direcțiuni : cine ii poate lua în nume de rău aceasta ? Cărei țări independente i se poate in­terzice închoerea de legături politice, conform cu interesele ei ? Franța era acum cîteva luni să pornească razboiu cu Germania, din cauză că vedea că a­­ceasta din urmă vrea să-i impue rupe­rea prieteniei cu Anglia.­­ Austro-Ungaria însă nu se reuperă. Știind pe Serbia la dispoziția ei, o tra­tează cu brutalitate și vrea s-o forțeze să se supue, umilind-o cît mai tare. Au­stro-Ungariei nu-i convine acordul sârbo­­bulgar, fiindcă vede într'însul și un a­­cord politic și deci o întărire a state­lor balcanice — lucru pe care ea vrea să-l evite. „Nimic nu dovedește, spune „Le Temps“, că acordul sîrbo-bulgar este ultimul dintre acele pe care le începe statele balcanice, fiindcă se și vorbește de tratative începute cu Romînia. Și mai departe ,„Templ“ spu­ne­: „E firesc ca Austria să se teamă de urmările unor combinaț­iuni de acest gen și că „Triplicea balcanică“ îi apa­­re ca o amenințare. Dar e mai firesc ca statele balcanice să vază în aceste Măsură arbitrară Nici într’o parte a țarei luptele poli­tice nu sînt atît de înveninate ca la Ga­lați. Politicienii din acel oraș nu se dau înapoi de la orice infamie cînd e vorba de a lovi in adv­esarii lor. Nu s’au uitat încă scandalurile pe cari oî le-au pro­vocat în ultimul timp cînd au mers pîn’acolo nicit s'au pus la cale atentate și s’a ajuns la focuri de revolver. Toate protestările presei n’au avut nici un e­­fect și guvernamentalii din Galați, la adăpost de orice responsabilitate, con­tinuă a teroriza lim,­a­­flăm acum o nouă infamie, o adevă­rată crimă săvîrșită de autoritățile gă­­lățene. Un batrîn dascăl, om cult, unul din cei mai de seamă membrii ai corpului didactic local, d. N. Damian, era cu­noscut ca avind simpatii liberale. Acel institutor luase o mare parte la înfiin­țarea școalei de adulți care a dat re­zultate atît de frumoase, dar pe care conservatorii locali nu o privesc cu ochi buni. Pentru toate acestea el a fost o­­biectul celor mai sălbatice perzecu­­țiuni. Om nevoiaș și cu familie grea, el a fost mutat de cinci ori în cursul anului de la o extremitate a orașului la cealaltă. Aceasta n’a fost însă de ajuns. Prin manopere josnice, insinuîndu-se că el și-a pierdut cunoștințele, s’a izbutit a i se aplica pedeapsa cea mai umili­toare , a fost trimis la cursurile de re­petiție. Și astfel bietul institutor a fost ridicat din mijlocul familiei sale și in­ternat in școala normală din Bîrlad, pentru a-și împrospăta cunoștințele!“ A supune la o asemenea rușine pe un institutor care a muncit cu vredni­cie peste 20 de ani în sinul școalei, iar în afară de școală a lucrat ca un ade­vărat apostol pentru luminarea munci­torilor, e din cale afară de revoltător. Supunem cazul acesta la cunoștința d-lui ministru Vlădescu, căci ne place încă a crede că fără știrea d-sale s’a putut comite o asemenea faptă, care nu poate fi calificată de cît de ticăloșie. Cerem ca, în cel mai scurt timp, d sa să orînduiască o severă anchetă și să pedepsească cu toată asprimea pe revi­zorul școlar care s’a pretat la o faptă atît de josnică. 8. V. PĂRERI ȘI IMPRESII Primejdia automobilului Posesorii de automobile sînt în genere oameni bogați, nedispuși să accepte ide­ile democratice și progresiste. Cu toate a­­cestea se agață de ele, ori de cîte ori cineva combate automobilul. „Cum dom­nule—îți zic ei—automobilul e o cucerire a progresului, și e tot atît de reacționar să te declari contra lui, cum erau reacți­onari altă dată aceia cari combateau dru­mul de fier“. Argumentul nu e de loc convingător. Tramvaiul electric este o cucerire a pro­gresului, nu însă cînd ar merge cu o vi­teză nebună trecînd peste tot ce i-ar fi in cale. Sîrmele pe cari vine curentul e­­lectric sunt un progres al tehnicei, dacă ele s’ar pune atît de jos în­cît oamenii puțind veni lesne în atingere cu ele, și-ar expune viața, am combate acest progres. Cuvîntul progres chiar eliminează ceia ce este rău­ pentru oameni. Automobilul este o cucerire bună și utilă pentru oa­­m­eni, dar nu ca obiect de sport, ci ca ve­­h­iul de transport. Or automobiliștii cari pledează cauza progresului, au în­deobște în vedere automobilul ca instrument de sport. Nu ezit insă a declara că dacă au­tomobilul nu s’ar putea menține și dez­volta decît ca un instrument de goană și ucidere de oameni,—atunci a-șî pleda pentru prohibirea fabricațiunei sale. Aseară două automobile s’au­ luat la în­trecere pe calea Victoriei—băgați de sea­mă , pe calea Victoriei. In această goană unul a călcat o copilă, care numai ca prin minune a scăpat cu viață. O lume imensă se adunase în fața poliției unde șofeurul vinovat fusese adăpostit. Mărturisesc că am­ priceput dispoziția publicului care crezînd că copilul e mort vroia să linșeze pe autorul acestui asasinat nereușit. E, bine, trebuie să se isprăvească cu a­­cest scandal. Să se interzică plimbarea cu automobilul în oraș, cînd viteza e mai mare de o anumită cifră. Contravenienții să fie pedepsiți cu închisoare—și nu nu­mai șoferii, ci și proprietari automobile­lor. Așa se procedează acum în străină­tate, așa trebuie să se procedeze și la noi. B. Br. JUBILEUL D-LUI POHI lașul și d. Foni. D. Poni ca­pi Interviewuri cu d-n­î Oii: lașul și d. Poni Intre figurile frumoase ale Iașului d. Petru Poni ocupă un loc de frunte. Țin să dau un amănunt interesant și inedit, din chiar începutul acestui re­­pertagiu. La ultimele alegeri generale, unul dintre fruntașii guvernamentali de azi, era de părere de a nu se opune nici un fel de candidatură acelei a d-lui Poni la universitate. D. Bădărău­, ca și toți ieșenii, era în­totdeauna mulțumit ca universitatea din Iași să fie reprezentata prin d. Poni, omul căruia universitatea și învă­­țămîntul în genere din a doua capitală, datoresc, în mare partea vîntul de azi Și atîta ieșenii erau deprinși în a considera ca un drept netăgăduit ca d. Poni să reprezinte universitatea în parlament, iicit știrea despre o candi­datură protivnică a produs ca-î dreptul o surpriză deosebită. Și o pot afirma: D. Bădărău­ a consimțit la aceasta numai în urma faptului, că lupta s’a proclamat pe tema că guvernamentalii de azi n’ar avea nici un contingent la universitate, —iar dînșii aveau să dove­dească că dispun în Iași și de forțe intelectuale. Am înc­eput prin a arăta prin acest amănunt, că înverșunarea luptelor po­litice, n’a putut o clipă să întunece gloria d-lui Poni, nici să micșoreze iu­birea ce toată lumea din Iași nutrește pentru d-sa, amicii sa și adversarii săi politici cei mai înverșunați. D. Poni ca profesor D. Poni este după d. Culianu, cel mai bătrân profesor universitar din Iași. (de la 1878). Tot timpul d. Poni și-a exercitat profesoratul nu cu o datorie, dar cu o adevărată pasiune. Cursurile sale au fost totdeauna urmărite cu o atenție încordată, experiențele sale de labora­­tori­i privite cu încredere, nediscutate. D. Poni dispune de o voce clară, cu­vintele ce le rostește, se întipăresc, metoda sa este ca să nu rămi­e nici un dubiu în spiritul celor ce-l as­culta. De multe ori, în timpul cursurilor, face cite o glumă, care are însă un scop de îndreptare, dar nici de cum pentru a face pe cineva să sufere, c Dacă nu mă înșel cărțile d-lui Poni cuprind Cursul de chimie elementară și Noțiuni de fizică, precum și Elemente de Fizică sunt cele dintîi cărți în a­­ceastă materie apărute în limba ro­mina. Oricum sunt intre cele mai de va­loare. D-lui Poni i se datorește întemeiarea laboratorului de chimie din Iași, și în primii ani, cu neînsemnata sumă de 4.000 lei înscriși în budget; numai d. Poni, prin sîrguința, economia și abne­­garea sa, a știut ca să asigure exis­tența acestui laboratoriu. D. Poni a depus o muncă uriașă, pentru a studia organizarea învățămîn­­tului în toate țările din Europa și A­­­merica. Și studiile sale, aplicate la cu­noștința perfectă ce avea despre țara sa, au făcut ca să dea roadele cele mai bune. D. Poni a fost acela care a complec­tat învățămîntul primar, făcînd ca și fiii de săteni să pătrundă mai cu în­lesnire în școlile secundare.­ rofesor.— Programul serbăriii. mescu și A. D. Xesopol D. Sîaret s'a folosit mult de studiile pregătitoare ale d-l­. Poni, pentru re­forma învățămîntului secundar. Pentru Iași, d. Poni a fost întotdea­una un zelos apărător și a căutat în­totdeauna să realizeze înmulțirea insti­tuțiilor sale culturale, să asigure cele ce deja existau. Cu drept ieșe­nit se bucură de serba­rea de Duminică, în care se dă în pri­mul rînd o dovadă de iubirea și admi­rația ce nutresc ieșenii pentru oamenii lor mari și pe de altă parte, de recu­­­noștința ce păstrează întreaga țară pentru un fruntaș al învățămîntului. Programul serbărea Sa­dan pentru azi, în trăsături mari, programul serbărea de Duminică 15 Ianuarie. La ora 2 după amiază, va avea loc o ședință solemnă în aula universităței prezidată de d. Climescu, rectorul uni­versităței. La­ această ședință vor asista toți profe­sorii universitari din Iași, și delegații universităței din București. In aulă vor mai pătrunde, membrii corpului didactic, studențimea, foștii e­­levi ai d-lui Poni, între care cîțiva ge­nerali, diferitele delegațiuni și reprezen­tanții presei Ședința solemnă, va fi deschisă de că­tre rector, care va schița scopul festivi­­tății. V­or urma apoi discursuri rostite din partea profesorilor universitari: Bujor Biegler și Hepites. Cred că se vor admite și alte discur­suri, în afară de ale profesorilor univer­sitari, față cu extensiunea ce ia serbarea. D. Poni va declara că fondul de 26 000 lei ce s’a adunat, îl donează uni­versităței, în scop de ajutorare, lăsind Senatului universitar de a preciza mai bine destinația acestui fond. Seara va avea loc în saloanele otelului Traian, un mare banchet în onoarea d-lui Poni. Pînă acuma s'au subscr­is 76 de per­soane. Numărul participanților la banchet va fi cu mult mai mare. . Interview cu rectorul universităței Se înțelege că pentru a reproduce cu adevărat sentimentele ieșenilor asupra acestui eveniment, a trebuit să mă a­­dresez la u­n număr de fruntași ai noștri. Sunt de toțî primit cu o extremă a­­mabilitate. Primul ieș­in la care m’am adresat, e d. Climescu, rectorul universitaței. La întrebarea mea, d. Climescu îmi spune : — „Festivitatea de Duminică este o dreaptă răsplată pentru talentul, munca și conștiinciozitatea depusă de d. Poni, timp de 40 ani, în folosul și spre binele țărei. „D. Poni este o fată a patriei ; renu­­mele sau a trecut dincolo de hotare. „Nu este zi, în care să nu primesc din străinătate cereri de a trimite stu­diul d-lui Poni asupra petrolului, stu­diu de o valoare ex opțional de mare. D. Poni are meritul mare, de a fi or­ F. I’.vii MINIE LETOPISIȚÎ de CONST. MINLE CEREȚI MÎINE DUMINICA 15 IANUARIE, tuturor vînzătorilor și chioscarilor, fascicola î-a din ROMANUL PREOTULUI CAFON — care se împarte GRATUIT tuturor cititorilor noștri

Next