Adevěrul, august 1906 (Anul 19, nr. 6088-6116)
1906-08-01 / nr. 6088
Ki "L Aßi ualXV IIMea. — No 6088. FMaiTOS Alex. Y. Beldigaann PUBLICITATEA s CONCEDATA EXCLUSIV AGENȚIEI DE PUBLICITATE CAROL SCHULDER . Co București, Star. Ksrageorgeviei 18 Telefon 3 la ENTBB iBSíBfá, ÜBCABIá tf BOURI A (• «dresa d-lo* MtW BScM. Rn ÍOgesfetí S Eracmîi taesMf. — v i e n a concesiune exclusivă TELEFON I *“ I“entra Capital» No. 14110 Provincie și Străinătate No. 13140 Cum se va rezolvi criza guvernamentala iroa Bisia a TOBMHi Brazora Bmiare Baoras SB si TOBmMSg^^ msg va rati cnagulllilill Articol din care se va vedea că guvernamentalii cauta sa i zi stabilească echilibrul fără a se Împăca cu junimiștii S’a crezut, după eșirea din guvern a d-lui Bădărăi, că criza care se declarase în partidul conservator, căcî erau grave neînțelegeri, se va agrava chiar în timpul vacanței și la toamnă se va declara o ruptură între cantacuziniști și takiști. După câteva micî hărțuelî și răfuelî, fără importanță, după cele două așa zise succese electorale, guvernamentala s’au mai recules, un armistițiu s’a declarat și un ziar cantacuzinist, desigur în scop de a ridica moralul guvernamentalilor, a asigurat că guvernul e tara și că va merge înainte așa cum se află azi. Pînă acum nu se făcuse o asemenea declarație, în cit zvonurile despre fuziune cît și zvonul despre posibilitatea venirea unui guvern Carp, la toamnă, au prins în unele cercuri politice. Natural că junimiștii, prin atitudinea lor, au făcut tot posibilul ca să se acrediteze că la toamnă situația politică se va schimba. Pe de o parte, pentru a se crede că sunt înțeleși cu cantacuziniștii, au votat la alegerea comunală din Brăila lista guvernamentală, iar pentru a nu-și atrage atacurile liberalilor au lansat zvonul că, la toamnă, vor da lupta de răsturnare. Cantacuziniștii au înțeles tactica și, fără a vorbi de fuziune, ziarele guvernamentale au ținut să se știe că n’au solicitat concursul junimiștilor pentru alegerea din Brăila și „Patriotul*1 a mers mai departe : a prezis că situația politică va fi aceeașî și la toamnă, că guvernul va merge înainte așa cum este. Pîna acum junimiștii n’au relevat de loc noua atitudine a cantacuziniștilor. ^ Un fruntaș guvernamental, care crade că singura soluție ca actualul minister s’o mai poată duce înainte, este să se evite orice explicație și răfuială în sînul guvernamentalilor, ne-a expus astfel situația : — Noi nu ne putem permite luxul ca după 19 luni de guvernare să provocăm o răfuială în partid. Liberalii au o organizație mai puternică decît noi și cînd au voit să dea, între ei, o luptă decizivă s’au oprit, la momentul oportun, și au căzut dela guvern fără a se declara ruptura în partid, fără a se decapita șeful, fără a se sacrifica vreun soldat. „A doua zi, așa neînțeleși cum sînt și azî și cum au fost doi ani la guvern, aț dat lupta în alegerile generale, în cartel cu junimiștii. „Exemplul acesta trebue să-l avem în vedere. Să mergem înainte așa cum sîntem și căutînd să menținem un echilibru oarecare. „Dacă vom pleca de la putere după doi ani ne facem de ris. „Distrugem tot ce am clădit în opoziție, vom perde mulți partizani cari se vor risipi, unii fugind la liberali, alții la junimiști.. „Acel care înțelege mai bine situația e Take Ionescu. Dacă nu ținea seamă de aceste considerațiuni, apoi de mult ar fi avut motive să răstoarne căruța. „Dar n’are s’o facă. Va prefera să se creadă că l’au încălecat chiar «cei pe cari el i-a ridicat, dar nu va provoca căderea și distrugerea partidului. »Prin această atitudine înțeleaptă va cîștiga o și mai mare dragoste și trecere în partid, iar în opoziție va culege răsplata și va fi arbitrul situației în partidul conservator. „Prevedem clar că, la toamnă, acel care se va sili mai mult să aplaneze neînțelegerile, să se resemneze, în interesul menținerea partidului la putere, va fi tocmai Take Ionescu. „Cu riscul de-a fi cel mai atacat de junimiști și cu riscul ca el să treacă drept adversarul fuziuneî, iar cantacuziniștii partizanii împăcărei cu junimiștii, — ceea ce nu este adevărat, — Take Ionescu va căuta să se oprească la o soluțiune care să nu slăbească și mai mult guvernul și care să arate hotărîrea tuturora de a merge înainte. „Dacă nu se va putea cădea de acord asupra unei remanieri largi, dacă nimeni din guvern nu va voi, de bună-voe, s-o înlesnească, nu Take Ionescu va forța lucrurile. „Dacă se va impune o remaniare parțială și intrarea lui Dissescu în cabinet, iarăși nu Take Ionescu va fi cel nemulțumit. „In fine nu avem, pînă acum, absolut nici un semn că situația se va încurca. Din contra, vedem chiar și din partea »igiilor un spirit mai împăciuitor și dispuși a nu mai da loc la nici o hărțuială cu amicii lui Take Ionescu, — cel puțin așa rezultă din atitudinea ce o au de vreo două săptămîni și din atitudinea junimiștilor cari au perdut orice speranță că s’ar mai putea face împăcarea !“ — așa vorbesc mulți guvernamentali. NAZBXTII Cartele A. V. Se vede că in politică țin mult mai greu cartelele decit în economie, căci se știe că în economie chiar cartelele oamenilor politici țin bine. Astfel putem constata că pa cînd cartelul zahărului, al petrolului, al cimentului și al hîrtiei, țin de atîția amar de ani, cartelul junimisto-liberal s’a stricat după mai puțin de doi ani de existență. Era deci ca un fel de cartel de sticlă, care se știe că n’a ținut nici el mult. Cît a durat însă cartelul, d. Nicu Filipescu împărțind diverse cartele... de birt, a mai putut să’șî ție partizanii, — acum că s’a stricat cartelul vor pleca luînd cu dînșiî și cartelele de alegători, ceea ce’i supără mai ales pe conu Nicu. Numai „Independența" mai ține la cartelul cu d. Filipescu, nu însă în amintirea nenorocitului cartel ce acesta l’a avut altă dată cu întemeietorul ei —ci, cartel,eormanul rămîne generalul»! Manul fără cartel. Int. TM film-"---- UN DIVORȚ S’a isprăvit cu cartelul jmlinisto-liberal. D. Meu Filipescu care de doi ani de zile a făcut politica aceasta de cartel în care a jucat rolul miluitului, a înțeles îmfîrșit că a greșit. O să ceară sau n'o să ceară pardon celor de la putere, nu știm. Ceea ce știm însă este că ei au priceput că acum d. Filipescu este și mai slab decît înainte și că prin urmare a devenit o cantitate absolut neglijabilă în calculele politice. Este ceva în firea lucrurilor, care se răzbună contra acelora prea deștepți, cari fac prea multe intrigi și trag prea multe sfori, cari nu pot să meargă niciodată pe calea dreaptă, și caută mereu poteci întortochiate și adăpostite. E vechia zicală cu cel ce sapă groapa altuia și în cele din urmă cade singur într’însa. D. Filipescu a crezut că cu concursul liberalilor va putea să răstoarne guvernul Cantacuzino. Același lucru îl credeau însă și liberalii. In tot cazul ei își spuneau că împiedecînd pe d. Filipescu de a intra în guvern, îmbunătățeau situația lor. Și își mai ziceau liberalii că dacă la urma urmelor junimiștii vor răsturna guvernul, sau noul guvern junimist nu va fi mai tare, sau noul guvern nu va fi junimist, ci liberal. Socoteala liberalilor a fost cea bună și după doi ani de zile a înțeles și d. Filipescu aceasta. Ear neobișnuit de a merge pe calea dreaptă, a crezut iar bine să facă două politici. Și în consecință, a promis liberalilor că la Brăila junimiștii se vor abține, pe cînd pe sub mînă a dat concursul său listei guvernamentale. Prin Epoca însă a ciudat să facă pe liberali să creadă că junimiștii s’au abținut. Liberalii fruntași din Brăila însă publică o declarație prin care dezmint categoric afirmația d-lui Filipescu, afirmînd că amicii săi au votat pentru guvern. In același timp guvernul neagă că ar fi avut concursul d-lui Filipescu și al amicilor săi și afirmă că ar fi avut chiar să lupte contra lor. Și d. Filipescu, păcălitorul, stă ca un ridicol păcălit și constată numai că sa lăsat prins în flagrant delict, a silit pe cartelații liberali să-i declare divorț—și nu e sigur că acei cu cari a tratat în secret dragoste, guvernamentalii, îl vor primi în casa lor. Se știe că un divorț în asemenea condițiuni e foarte penibil. A. Expulzările De cînd au început represaliile contra grecilor și grvarn.nl a luat în mină arma expulzărilor, s’au auzit din cînd în cînd tot soiul de șoapte miza asupra unor manopere ce s’ar fi facînd în jurul decretelor de expulzare. Șt’ am voit să ne facem ecoul acestor zvonuri surde și n’am Insistat asupra acestei chestiuni, cu atît mai mult cu cît știam că cei dtotîră interesați a le răspîndi sînt greoii. Ne am făcut datoria de a arăta că, în general, de asemenea măsuri de excepție sînt legate acuzațiuni de tot soiul, mai cu seamă că și legea și modul de aplicațiune lasă ușile larg deschise arbitrarului. Pentru noi legea însăși a expulzărilor nu era și nu credem nici azi că este o armă eficace în represaliile contra grecilor. Iată însă că de cîte ori guvernul decide nouă expulzări de greci—și de astă dată pare a fi decis expulzarea a vreo cincizeci — acusațiunile se reînoesc — și în fruntea campaniei de șoapta surde stă ziarul „Epoca". Ziarul acesta vorbește din nou de escrocherii, estorcări și șantaje în chestia expulsărei grecilor, de . M tot m im UKRSfo țara crsi 5 $eara ca nltim.dem ale zilei „ezitările“ guvernului cari tot amină semnarea decretelor și pe un ton afectat de grijă pentru faima țărei insinuiază că aceasta e „dezonorant pentru țară“ și „face rea impresie peste hotare“. Cînd un ziar stărue de atîta vreme asupra unei asemenea chestiuni, trebue să știe ceva. Cînd acel ziar este „Epoca“, a cărei redacție e plină de greci, ale căror relații cu colonia greceasca din țară, cu expulzații greci și cu societățile grecești din Atena, Smyrna, Cairo nu sînt un mister pentru nimeni, cînd acel ziar, zicem, este „Epoca“, încodată,el trebue să știe ceva. Și este de datoria lui să spună ce știe, iar dacă nu va vorbi, trebue somat să vorbească și să vorbească cît mai curînd cu nume și fapte. Altfel ziarul acesta se pune într’o tristă postură. Sîntem un conflict cu Grecia și un ziar care se pretinde a nu mai fi ziarul unui samsar grec, el arondat unui grup politic din țară, afirmă pentru nu știm a cîta oară că se comit escrocherii, șantaje și extorcări cu expulzările grecilor și că chiar guvernul se dedă la... „ezitațiuni“. Trebue sau nu precizate asemenea acmaațiuni, mai ales în momentele acestea , ©rice om cu socoteală va înțelege că aceasta se impune. Altfel se va înțelege că „Epoca“ exercită pur și simplu un șantaj fața de guvern în chestia expulzarea grecilor. Să vorbească deci această gazetă și să precizieze fapte—căcî nu vom lăsa lucrurile baltă. Act. ■* Adeveruri două politici D. Filipescu a găsit un nou sistem de a face două politici. La București guvernul actual e „cel „mai corupt și mai mizerabil guvern pe „care l’a avut țara de 30 de ani încoace“, iar în provincie d. Filipescu dă cuvînt de ordine amicilor să voteze cu guvernul ! ! Asta ss cheamă truc-sistem !! Cosmopolitism ! Tot cosmopoliți junimiștii! Dovadă alergările... internaționale pe cari le organizează d. Marghiloman pentru la toamnă. Persecuție Ziarele guvernului arată mereu că membrii opoziției liberale joacă la ruleta de la Expoziție. Asta e curată persecuție ! Ce ar voi guvernul: ca nici la rulotă să nu-și mai îndulcească opoziția traiul ? ! Rigoletta i^^sB swin«asB«Ba DIRECTOR POLITIC COSI*. MISAIAE ABONAMENTE Hs >n..........................lei !».— 6 Iuni . . . . „ s.— 3 Inni .... 4__ c inná . . . . „ 1.50, 1st tnătate tadelt ABOSAM ESTE CIMSISNSAJrB (Adevărul Politic și Dimineața) Cn an................................... 23.— 3 inni............................” 6 Inna............................„ s.— la străinătate tadek ■— lmm k zlamhîî, Str. Șirșnăul, 1 __________| ' '~ L "■ ' * Germania și regele Carol de unde se va vedea ca va este atitudinea Germaniei față cu regele Carol — Interesante sînt caracteristicele regelui Carol și a reginei Elisabeta, precum și amănuntele asupra conviețuirea lor, pe cari le-am reprodus în articolele trecute după broșura baronului Otto de Düngern. Dară mai interesantă, pentru că a determinat apariția întregei broșuri, este partea privitoare la atitudinea Germaniei față cu regele Carol, cu România. Și atitudinea aceasta rece, indiferentă, aproape rauvoitoare, care a fost inaugurată de brutalul egoist ca era Bismarck, și s’a continuat pină astăzi pe care am constatat-o de repetite ori, e îmbucurător s’o vezi constatată de un autor german, intr’o scriere ce se adresează publicului german. Iată ce scrie baronul de Düngern: Kaiserul și regele Carei „Acum cîteva luni am fost întrebat de bărbați pe cari îi interesa aceasta : „ca atitudine va avea împăratul, ce atitudine Germania, cu ocazia jubileului regelui “!“. Am fost foarte precaut, dar tot am promis încă prea mult. Că acest jubileu va fi trecut sub așa tăcere,—asta n’aș fi crezut. In cercurile politice romînești se știe că dela Germania trebue să se aștepte la puțin, nici măcar la un interes mai viu pentru Hohenzollernul de pe tron. împăratul a fost întotdeauna foarte rezervat. De două ori el a fost la Constantinopole. Pe vazul care aproape de imperiul sultanului a liberat o veche țară culturală de jugul turcesc, prin energie germană și o politică cinstită zollerniană, într’o vreme cînd Turcia era încă socotită drept o primejdie europeană, pe acest văr nu l-a vizitat. Motivele acestei purtări au fost de natură politică, se înțelege , nu era lipsă de simpatie personală. Tocmai de aceea în Romînia nu numai regele, dar și țara au simțit aceasta ca o umilință. In țările mici e mai mare sentimentul de susceptibilitate pentru simpatiile celor mari. Și țara nu poate tocmai pricepe cari motive împiedecă bunăvoința germană. Purtarea urîta a Kaiserului .Și aceste motive par a persista încă. Anul trecut a surprins chiar pe bunii prusaci ce sînt cei din Sigmaringen, că împăratul, care la înmormîntarea prințului de Hohenzollern s’a întîlnit la Sigmaringen cu regele și regina României,—abia a schimbat un cuvînt cu dînșie și imediat după serviciul funebru a plecat la castelul Hohenzollern, casa strămoșească a ambelor ramuri, — absolut singur și neprevăzut, împăratul a fost primit acolo de un sergent major. Căci ofițerii și soldații cari formează garda demnă a castelului in tot timpul anului, fusese concentrată la Sigmaringen. Se zice că împăratul ar fi fost penibil impresionat de castelul părăsit. Ce a gîndit stăpînul castelului rămas în Sigmaringen, se înțelege că nu s’a aflat. In ultimele zile lucrurile au devenit și mai rele pentru agale Carol. Ducele Ernst Gunther de Holstein, cumnatul împăratului, a vizitat pe principele Bulgariei și în toastul ce a ridicat și care deborda de laude a numit Bulgaria „Japonia Orientului apropiat”. Bulgaria și Romînia .Și totuși armata bulgară e organizată și instruită după model franțuzesc. Principele Bulgariei e după toată firea și educația sa mai mult francez decît bulgar și mai ales decît german.Și alături, peste Dunăre se pregătea olarii să serbeze jubileul de 40 ani de domnie a unui Hohenzollern, care, cu toți acești 40 ani, cari l’a și legat mult mai solid de țara sa decît pe prințul Bulgariei de a lui, — a rămas german, care și-a instruit armata sa după modelul german, care azi încă își educă ofițerii, cari înainte cunoșteau și ei numai Franța ca țară culturală, în Germania , care, cu această armată creată de el, a cîștigat o campanie reală și mare. Ca este războiul sîrbo-bulgar față cu luptele dela Plevna ? Regele Carol este unicul suveran în viață care a comandat o armată. Rușii și romînii au stat sub comanda sa. El a decis ultimul războia cu turcii prin hotărîrea sa de a interveni cînd rușii au avut nevoe de ajutor, pentru că totul era în joc și victoria trebuia să pară foarte dubioasă. Prin aceasta el a creat situația actuală în peninsula balcanică, deci și atmosfera pentru libertatea Bulgariei. Desigur puterile de la Congres cu Bismarck în cap au așezat toate, dar regele a fost acela care a înfrînt rezistența turcilor, ceea ce Rusiei singure nu î-n succes. Aceasta nu e concepție, ci pur și simplu istorică, jjv Și în fața baronul de Și în fața acestei stări de lucruri, baronul de Düngern nu poate să înțeleagă de ce Germania a fost atît de rece față cu regele Carol, cînd știute că nemții sînt totdeauna gata la felicitări. Dara de astă dată—se întreabă autorul—cei din Berlin au cugetat la ce nu ați făcut ? Și continuînd scria : „Hohenzollernul pe care l-aui serbat acum romînii e o personalitate, un caracter impozant. El a muncit și a obținut ceva. Da ce germanii sînt atît de tăcuți? Că nu s’a făcut nimic oficial pentru o comemorare mai deosebită, nu poate miza pe cei inițiați. Prințul de Buelow, chiar dacă sănătatea sa ar fi permis-o, n’ar fi sfătuit ca să se ocupe cineva de asemenea lucruri secundare. Se vede că din vremea cînd era ministru plenipotențiar la București, n'a păstrat vreo stimă pentru Romînii și conducătorii ei. Cel puțin acolo în România tocmai personalități dintre cele mai marcante n’afi păstrat despre dînsul amintirea acelei cunoscute amabilități ce trece acum de obicinuită lui.“ Chestia financiară. — Curtea romina. Și revenind iară la răceala ce domnește în Germania față de rege și Romînia, baronul de Düngern continuă: „Oare n’am câștigat noî bani destui în România ? Mai mulți decît în vreo altă țară, Regele Carol e un financiar ca și regele Belgiei. Numai că el n’a speculat pentru dînsul, ci pentru țara sa și care dintre noi a luat acțiuni asupra înflorirei Romîniei sub el, a fost răsplătit în mod strălucit. Dar despre aceasta tăcere, nici un cuvint. „In Europa nu mai există astăzi decît o Curta la care mai poți simți în mod imediat ceva din acel farmec PĂRERI ȘI IMPRESII De a variezé Romanul a moștenit îndestul de la strămoșii romani dragostea de spectacole gratuite, mai ales gratuite. Dar cum teatrele nu pot fi gratuite, ele nu prea duc o viață abundentă la noi. Dintre teatre însă cele mai căutate daromîni sînt cele de varietăți, pentru că romîniiînî Îi place varietatea și pentru că la petrecere nu-î place să-și pue la contribuție creerul. Te-am aștepta deci ca arta acelei muze cu poalele scurte să fie mai răspîndită la noi: cupletiștii, umoriștii, canțoniștii, să fie în număr mare și foarte populari. In realitate nu e însă astfel și dela răposatul Ionescu nici un cupletist nou nu s’a mai ivit la orizontul varieteului romînesc, căcî Bernardo, pe care îl cunoaște jumătate din țară, e contemporan cu Ionescu. In Ungaria un teatru de varietăți nu are dreptul să funcționeze dacă măcar jumătate din programul său nu e maghiar. De aceea se găsesc cupletiști, canțonetiști și umoriști unguri și pentru că aceștia au nevoe de cuplete și versuri se găsesc și autori și componiști unguri care cultivă aceste genuri literare și muzicale ușoare. La noî acest Bernardo, azi unicul cupletist român, dotat de o voce foarte frumoasă, de mult umor și avînd indiscutabil talentul specialităței sale,n’a putut încă pătrunde într'un varieteu mai mare, deși acolo găsesc loc cupletiști de a zecea mînă numai pentru că zic sau cîntă cuplete în franțuzește. Nu superioritatea taletului ci tot acea manie de a prefera tot ce-i franțuzesc, face ca să se audă la varieteurile noastre mai de seamă, toate limbile posibile, numai cea romînească nu. N’ar trebui să se înceapă aci o schimbare, cu atît mai mult cu cît cîntîndu-se romînește, majoritatea publicului care mai are simțul purtcităței, n’ar tolera „coșoneriile“ franțuzești pe , cari azi le ascultă— din fericire—fără a le pricepe ! B. Br. Germania și jubileul. Romînia Baelow și Escssola apîi*pr808 ti din Bulgaria Pe zia de erî au avut loc la Rusciuk escese anti-grecești. 15.000 de persoane ieșind dela un meeting, monstru pentru un oraș atît de mic, s’au dedat la demonstrațiunî, cari au degenerat în violențe. S’au devastat numeroase locuințe grecești, școlile și bisericile grecești au fost ocupate de populațiune și numai datorită intervenției trupelor nu avem de înregistrat vîrsări de sînge. Negreșit că nu noi vom aproba acest mod de a răspunde barbariilor grecești din Macedonia și luptei sîngeroase pe care o duc greci contra naționalităților cari nu vor să recunoască supremația Patriarhului. Două concluzii însă se impune să tragem din evenimentele ce se petrec în Bulgaria, iascriă de toate se dovedește acum că mișcarea anti-grecească s-a întins în întreaga peninsulă Balcanică, unde, grecii sa arată pe fiecare zi ca un element provocator, revoltînd prin politica lor brutalii opinia publică a celorlalte state. In al doilea rînd țările civilizate ale Europei au prilejul să se convingă că deși mișcarea antigrecească din Romînia e mai veche și mai puternică, totuși mijloacele noastre de luptă sînt eminamente civilizate. In urma celor petrecute în Bulgaria, inși șî grecii pot aprecia însă odată blîndețea și puterea de răbdare a poporului român, calități cari desigur față de greci constituesc defecte și de cari el au știut să profite atîta timp în dauna noastră. Ignitul al vieței pe culmile omenirei, cum Shakespeare, Racine, Ghethe s-au simțit în Curțile lor pentru dramele lor regești: — aceasta e Curtea romînească. Aci regele și regina, de cînd domnesc, tot au rămas încă cei mai distinși dintre oaspeții lor. Aceasta încă și multe altele mi-au făcut acolo o impresie care sper că va da aripi stilului meu obicinuit și obiectiv de jurist. Cînd în zilele noastre s’ar mai putea găsi un prilej pentru ca să spui lucruri extraordinare despre un principe german Memoriile regelui și Wilhelm I3 „Regele — mai scrie baronul de Dangers — a dat socoteală asupra primilor cincisprezece ani, cei mai importanți ai domniei sale. A dat această socoteala nouă, vechii sale patru, într’o lucrare germană compusă din patru volume, pe care trebue s’o socotim printre cele mai însemnate lucrări istorice ale ultimului secol. De curînd s’a încercat a se scoborî valoarea acestei lucrări în favoarea însemnătății doamnei Mite Kremmitz, care de fapt a îngrijit cu multă sîrguință publicarea ei și i-a scris introducerea. Cine studiază cartea, va constata ușor și cu satisfacție, că importanța documentară a notițelor și a aprecierilor regelui, n’a suferit prin prelucrarea făcută de mîna delicată a doamnei Kremnitz. Deci și ca scriitor el, care a văzut mai multe și poate deci povesti mai multe decît toți ceilalți— este unic printre suverani. E aceasta un motiv ca astăzi să se tacă ? Oare concurența e neplăcută In curînd vom mai spicui din interesanta broșură a baronului Otto de Düngern care, o spunem pentru acei ce ar dori s-o citească în original, poartă titlul „Konnig Karl von Rumaenien und Deutschland“ (Regele Carol al României și Germania) și a apărut în editura Hermann Walther, Berlin W. —WB»-*-«»-#-«* 3. DUES2RIGA Am un bun prieten, care este înzestrat de două cusururi: unul că este de o naivitate copilărească, altul că nu-și cunoaște dulcea țară în care trăiește. Azî îl văd intrind în odaia mea, cu o gazetă romînească în mină și ținîndu-mi acest discurs. — Bine, domnule, ce fel de țară este țara romînească ? In toată lumea se poate întîmplă ca un pungaș să insulte pe un om cinstit, o femee cum se cade să fie batjocorită de una pierdută. Nicăieri însă nu se vor găsi oameni cari să ia ca bune zisele omului pierdut și ale femeei cu condicuță și să zică celor cinstiți: ești un ticălos, ori ești o ticăloasă.... — Dar ce te-a apucat, amice?—ți întreb eu flegmatic. Ți s’a urcat sprudelul la cap ? Liniștești-te ! — Cum să mă liniștesc, domnule, cînd văd ceea ce se scrie în gazete de tine ? Te acuză un pungaș de necinste, te acuză fură umbră de dovadă și vorba lui este luată de alte ziare protivnice ca cuvînt de evanghelie, și ți se spune, ești acuzat, apără-te, fiindcă de nu te aperi, este o dovadă că invinuirea este dreaptă....“ Și tu taci, tu nu iei un revolver să-ți faci dreptate, și cu foi de om ești . Ce fel de sînge ai? — Sînt cetățean romîn, amice, nu sînt naiv ca tine, îmi cunosc țara și presa romînă, și de aceea știă, că orice vom face, nu vom putea închide gura adversarilor mei. Tu nu-ți cunoști țara, nu-i cunoști presa ei, și deci nu-țî poți da seamă că în asemenea ocaziune, nici o apărare nu-i cu putință... — Trage-i în judecată—fă lumină! — Ei, aici ai brodit-o ! Vor repeta la jurați a ceea ce repetă din gura pungașului, apoi jurații, ca întotdeauna, ii vor achita, și concluzia va fi iarăși contra ta: vozi ești vinovat, fiindcă achitarea noastră nu poată să însemneze altceva decît că justiția poporului a fost convinsă de ignominia faptelor tale ! Pe jumătate convins, amicul s’a dus gînditor acasă. ETOS Pe aleea umbroasă care duce la Kainer Park întilnesc și astăzi pe amicul meu. E mai puțin expansiv, dar văd că n’o să mă lase nici azi în pace. —M'fim gîndit la cele ce mi-ai spus elî, dar totuși, deși ai dreptate în parte nu’i cu putință ca să nu existe dreptate în țara romînească pentru un om pe care un simplu pungaș îl murdărește! — Dacă ai avea a face cu adversari reali și cinstiți, desigur că da, cum însă așa ceva nu se întîmplă... — Mă rog, urmează amicul meu, dacă pe d-ni. N. Filipescu, Vintilă Brătianu, M. Ghimpu, cineva i-ar acuza de aceleași fapte de cari gazetele d-lor te acuză pa tine, nu ar fi el în drept să ceară, nu pungașului, cu care nu se stă la vorbă,—dar celora care au relevat acuzările lui—un început de dovadă, un document, nu simpla afirmațiune nedovedită a unui martor compromis? înainte de a le cere să se apere, să facă adică ei dovada negativă, n’ar fi mai cinstit ca să li se dovedească acuzarea de care ar fi învinuiți ? — Nu înțelegi, amico, că n’ai cu cine sta la vorbă ! Dacă ar fi în fața justiției lucrul ar fi ușor și nici un procuror n’ar avea caragiul să susțină o acuzare cu Pokorny drept principala și unica dovadă. La noi, în presa romînă, Pokorny „face destăinuiri“, iar adversarii tăi te somează să răspunzi, să te aperi. Și ei nu vor să înțeleagă că acuzarea lor este tot acuzarea lui Pokorny, fără dovezi și fără do tărie morală, căci dacă Pokorny ar aduce cea mai mică dovadă, desigur că personalitatea lui veroasă dispare, rămînînd dovada, documentul care se poate discuta, care trebue să fie discutat pentru a te justifica, căci documentul nu este o simplă afirmare a unui om compromis și fără de credință, documentul este opera ta, ești tu și trebue să răspunzi, căci de astă dată iți răspunzi ție. — Dar „documentul“ ori documenta nu văd că există—și totuși ești somat să te aperi și ești numit om necinstit, fiindcă înțeleg perfect, nu vrei și nu poți să stai la vorbă cu oameni cari s’au plimbat pe la Văcărești. — E, ce are a face ? Oamenii aceștia își dau singuri iluziunea că te-au zdrobit; unii nici nu văd enormitatea argumentației lor, alții o văd perfect, dar cu un adversar nu se caută nici lealitate, nici luptă cinstită... HARTI Amicul meu este naiv, dar este și grozav de tenace și pe lingă aceasta, neavînd ce face aici la Carlsbad, autoisează mereu cu cazul meu! Azi de dimineață, la al treilea pahar de Sprudel, dar de dînsul, care ca de obiceiu, mă întreține cu aceeași chestiune și voește absolut ca să mă vadă achitat în fața „opiniei publice“. — Am citit aseară ordonanța contra lui Pokorny pa care mi-ai dat-o. Dar este grozavă, omul acesta ar trebui să dispară de pot fața pămîntului, și în loc de aceasta se puna în evidență înjurînd pe alții... Ar trebui să publici ordonanța. Să vadă lumea cine este „martorul“ d-lor. — O s’o trimit astăzi chiar, în ziar, dar crezi că aceasta va dezarma pe adversarii mei ? Ei vor spune că oricît acuzatorul este un om pierdut, totuși trebue să știe el ceva, că n’a putut inventa aceste lucruri, că de unde nu î%i nu ese fum și că sînt dator să elucidez chestiunea. — Și nu-î mijloc de apărare contra acestor bandiți ? — Ar fi desigur, dar nu pentru că dezarma. Uite de pildă, ei spun că am încasat bani dela Alianța Izraelită, dela Nloclenfeller, de la turci, deia greci, mai știu eu dela cine. Pentru a putea să-i zdrobesc n’așî avea decît să la pun la dispoziție comptabilitatea noastră. Să aleagă^ pe un om corect, pe Filipescu, vezi că primesc pe însuși Nicu Filipescu, care numai prieten nu-mi eate, să aleagă, dacă acesta nu primește, pe Emil Costinescu, pe Golescu de la Batea Agricolă, care iarăși au mi-e prieteni să aleagă pa orice om de ispravă, care să-mi dea garanția morală că n’o să divulge secretele noastre comerciale—și eu le pun la dispoziție condicile și toate scriptele... Să cerceteze, să-și baga nasul în toate cifrele, în toate partidele, în toate chitanțierele și copierele, și apoi să-și dea verdictul. Pot să-și asocieze unul sau doi comptabili-experți,căci e posibil că acești oameni nu sînt inițiați în misterele comptabileței... — El bravo! Foarte bine, este o idee strălucită... — Nu tocmai așa de strălucită, amice ! Da ta de te culcă,gîndește-te la noapte în ideea mea și vei vedea, că nici așa u’q b’o scot la capăt... Hisoîmi —Din ce în ce îți găsesc ideea minunată. Fune-le la dispoziție registrele și totul va fi terminat." — Așa crezi! Se vede cît ești de aglamisi. Lucrul pe care’l crezi suveran îl vom face, dar în prima linie să vezi că n’or să’l primească. Vor zice că condicile sînt sofisticate, că în noi comptabilitatea este cu șurapurî și că va face două parale această dovadă. — Dar ei cer să-țî dai pe față registrele de unde zic că pot să dovedească ceea ce afirmă. — Cînd vor avea registrele t © tot refuza— crede-mă pe mine. Dar chiar dacă ar primi propunerea mea, dacă se va găsi omul cinstit ca să primească sarcina aceasta, care să’și dea sentința, totuși nu va servi la nimic, căci se va spune că noi nu sîntem pungași „cu chitanțe“, că n’am trecut în condici a ceea ce am încasat dela Alianța Izraelită ori dela Rockefeller și că așa fiind—deși nu s’a putut face dovada contra noastră — totuși sîntem niște scribi venali și fără de rușine. Eu sînt dispus să fac și mai mult: să cer omului care va fi ales să cerceteze registrele noastre, să facă același lucru cu registrele adversarilor noștri și să fac eü dovada că în registrele lor există urme pipăite de fapte de cari ne acuză pe noi... — Ei să, încearcă lucrul acesta. — E și făcut, voi scrie în ziar» îl vem propune adversarilor mei, dar vei vedea că am fost profet —și profet, val! în țara mea, ceea ce de obiceiü nu se întîmplă. 30 S —Dar opiniunea publică mă persecută și azi amicul meu, ce zice opiniunea publică de toată această polemică ? — Opiniunea publică se împarte în două părți: una se alcătuește din toți aceia cari trăesc din necinste, avocatul care își vinde clientul, judecătorul care se lasă a fi corupt, negustorul care își înșală mușteriul, funcționarul care are obiceiul de a fi sfănțit, omul de afaceri care înșală pe toată lumea și ia bani din ambele părți, — în sfîrșit marea majoritate care trăește din necinste. Aceasta crede posibil tot ce aude, căci se judecă după sine, dar nu te oaîndește cel puțin în conștiința ei. Ea are altă judecată, și în diferendul cu Pokorny, este de partea mea. Pokorny este un mare pungaș, dacă însă pe el l-a păcălit Miile, acesta trebue să fie un adevărat artist, și noțiunea de artist este o laudă în adresa mea, în mentalitatea marei majorități. Minoritatea însă nu mai crede nimic din din ceea ce scriu ziarele, ce se spune în parlament ori în luptele politice, ea este de părerea juraților, cari achită mai totdeauna în neputința de a-și face o convingere.. . Opiniunea publică aceasta zice: așa scriu gazetele, și în aceste trei vorbe se rezumă întreaga ei intelectualitate. vm&m amicul meu își urmează regulat prigonirea. — Eu n’ași putea să fiu ziarist—ași face o comedie, ași trage cu revolverul... ași face moarte de om! — In cazul acesta, mulțumește lui D-zeu că nu ești ziarist, căci în meșteșugul acesta trebue multă filozofie și multă răbdare. De altfel, amise," cu mîna pe conștiință, ași putea ea afirma că ceea ce mi se face azi mie, n’am făcut eu altor adversari ai mei ? Probabil că da, căci mijlocul înconjurător este contagios și ușurătatea victoriei te amețește. Dacă m’ași plînge dar prea mult ? E legea firei, ca să lovești și să fii lovit — și numai cei nedestoinici go văbărează ca muerița cînd în învălmășeală sînt atinși ori răniți. Cei voinici merg înainte și urma alege. Pînă acuma peste cîte cadavre n’am călcat eu și peste cîte n’o să mai trec ! BÎMBĂ’SA —Și în filozofia ta, cînd iți vin asemenea neplăceri, cînd îți latră cățeii în L e fa nisi 11 ie B8!!SÎ. Ml8 a _____i?