Adevěrul, octombrie 1906 (Anul 19, nr. 6147-6177)

1906-10-28 / nr. 6174

Sîmbătă 28 octombre 1906 Dr.STERIEN. CIURCU S'A MUTAT Viena VIII. Kock­gasse Ho. 29 Consultațiuni cu celebritățile medicale și specialiștii de l­a facultatea de medicină din Viena.—Telephott 17065 MARSLE­I Hotel Metropoli­­s București, în fața Palatului Regal ' s Hotel de primul rang—100 Camere I I modern aranjate.—­ Lumină Electro-1 . Aeriano. Colourile încălzite, la sosirea­ trenurilor se găsesc Camere încălzite. — Prețurile modeste — lol-filülu­l persoanei care, mi-ar pro­cura post sigur de compa­tabil și corespondent cu salariu de 300- 400 lei lunar, de preferință, in ca­pitală. A se a­dresa la Agisitia de Pu­blicitate Garaj Sch­Minef & G*i © București, Str. Karassorgewics n­a. 18, sub „Togo 95. 1 DE ÎNCHIRIAT O Casă Mare S bună pentru școală, birouri, II sau depozite mari, în­­ Calea i ®. 142 nu departe de Biserica cu Sfințî și de Bulevardul Carol I. Are 38 încăperi spațioase, apă, gaz, totul la canal și una din cele mai mari curți din București, împodobită cu arbori mari și stufoși precum și alte 2 curți de serviciu.A se adresa în­­ Calea Relicvei io» SE Dr. RIRMAN-BERA ©st asistent al Prof. Dr. HAYEKC ■ ------ OSPt VIESA =====­ Specialist in bold și operațiuni de : NAS, GÎT și URECHI CONSUL­TAȚIUNI: ORA 2—S­P. BP. STABILIT PROVIZORIU Strada Lipscani Mo. 10 in fața Palatului Justiției, aproape de Poștă, Banca Na­țională și Exposiție București, Str. Carp! 50­00 (Colț cu Calea Ratio­vei) LE o nouă administrație I Confort Modern —— I = Prem­ii convenabile Lessiva Salipurina SP­A­L­A și albește nu­mere adam­ rabil, așar și inseept timp-Face ea ene­rgiie de lamine, lucru și sâpun Nu conține chior, potasă sau sodă, garantat că nu­­ fac rutele. Cereți la toate «trogueriile și băcăniile Reprezentanți G­enerali: A. BLm . Ce. BUCUREȘTII «Valea Rascovel­­o­r” (Telefon­­ 32) Boctorul I. Vines reîntorcîndu se din străinătate și-a reluat clientela — Consult de la 1—2 și 6 —7 p. m. — C­alea Călărașilor 113 Casa de Sănătate D-POI ȘAABNER-TUDURI București, str. Teilor 51 Complect reconstruită, făcîndu-se clă­diri noui, tratează Boale interne, chirurgi­cale, nervoase și cronice. Se poate chema ori­ce medic — Prețuri modeste — — CONSULTAT­IUNI: 1—3 p. m. - Telefon 2/68 S’a deschis în urmă atinse mai bine de trei mili­oane, in Franța cei 900,000 de aderenți ar fi un eveniment îngrijitor pentru existența partidelor actuale franceze. căci influența morală a socialismului în politica internă a acestei țări e nespus de mare. De altfel e de ajuns să se constate că orientarea politicei republi­cane franceze către aplicarea progra­m­ului reformator radical, întru­cîtva re­formator, e datorită acțiunei partidului socialist, așa cum se prezintă azi, a­­proape micșorat, ca putere numerică. Desigur că mărit cu mult, condus la ordinea pe care a stabilit-o congresul unitar. Partidul socialist, deși n’ar avea mai mulți reprezentanți în parlament, ■ar ciștiga o tărie de întindere și de propagandă care în scurt timp ar da roade mulțumitoare, uimitoare. * Conducătorii își dau seamă de lipsa aceasta și știu cu­ da dăunătoare e ne­păsarea marei socialiste, care se arată numai pe vreme de alegeri. De aceea ,­ițiva au căutat să nască o apropiere, intre două mari organizațiuni socialiste una politică : Partidul socialist, cu 55 mii de membri, și cealaltă breslașă, Confederația muncei cu 203 mii de co­tizanșî. Încercarea însă n’a reușit, căci, cum spun mai sus, congresul din An­vers a respins propunerea cu o majo­ritate zdrobitoare : 724 voturi, contra 34. Neutralitatea impusă de congresul­­ sin­dicatelor înlătură cu desăvirșire chestia apropierii, care aru un mare răsunet. Partidul socialist va rămîne iarăși cu propriile sale puteri. * Din acest punct de vedere, congre­sul care se ține acum la Limoges nu mai prezintă interesul pe care l-ar fi vut dacă congresul sindicatelor ar fi at­ns o mînă frățească organizației po­­ltice, căci discuția s’ar fi transportat din mediul pur muncitor în cesl­ alt mai deprins cu lupta pe teren politic. Totuși chestia e pusă tot de către fe­­derația din Nord (Nord a un district din nordul Franței), care e foarte pu­ternică, zisă de asemeni și federația­­e­xtilă. Ordinul de zi al congresului, cuprinzind 12 puncte de dezbătut, pre­vede la No. 5 „Raporturile dintre or­ganizația corporativă și organizația po­­ltică a clasei muncitoare“, care e pro­blema respinsă de reprezentanții clă­ii lucrătoare la Amiens. Oricâte va fi h­otărîrea congresului actual în aceasta privință, ea n­u poate avea o importanță Lo­r­bită, ea va fi numai un semn ter­mometric al stărei de spirit care dom­­nV­ște între diferitele fracțiuni ale par­tidului socialist. Th­. Cornel* O tel­gramă anunță că apropierea intre aceste două mari organizații a fost votată. ricicultură din București, prințesa Maria care patronează această școală și con­­tribue h mersul frumos al artei, și d­na H. Balaban, directoarea acelei școli. Succesul revine minelor necunoscute, cari au scris cu țesături alese, in mă­tase făcută și țesută la acea școală, vi­sul de aur al sufletelor lor. Și e suc­ces, căci lucrul acesta de mînă a în­trecut ceea ce se face aiurea, și toți acei cari Tau văzut au afirmat că rar li s’a întîmplat să vadă atîta aplicare din partea femeei și atîta gust în lucru. Mîine, Sîmbătă, va fi inaugurarea a­­cestei mici expoziții romînești, la care sînt chemați critici și anumite persona­lități pariziene. Expoziția va dura pină la închiderea salonului. Cele două vi­trine se află în sala No. 6, de la catul întîi, puse într’o bună și plăcută lumină. Simt o mare mulțumire că s’au ex­pus asemeni lucrări originale, deși con­trar regulamentului Salonului de Toamnă căci numai astfel se poate arăta cins­tit și cu putere creația poporului român, curată de orice intenție și meschină ten­dință.— Th. Cornel, spectacole — Vineri 27 Octombrie 1306 — Sala Edison. —■ In toate serile re­­prezentațiuni teatrale date de vestite trupă franceză „Les Capueines“. Sala Appler. — Concert zilnic dat de o orchestră militară: Circul Sidoli: Reprezentații date de cinematograful vorbitor cu „fenome­nele naturei“, și lupte internaționale. Sala Frascatti. In fie­care zi 4 reprezentații date de Cinemato­ Bio­­graf, țesăturile k mătase verde la Balonul de Toamnă Paris, 2 Noembrie 1906.­­ Ca urmare la ultimul meu articol, anunț aici că colecția de țesături adusă de d-na H. Balaban la Paris este expusă la Salon d’Automne (salon de toamnă), care­­ o ține în Marele Palat din Champs Elysées. Două vitrine izolate cuprind aceste frumoase lucrări românești, pro­dusul de artă al școalei de sericicultură di­n București. In una se află brodăriile fine, batistele de mătase, betele fă­cute cu multă pricepere de culoare și de desemn, o hisad­ea lucrată în metal, frumos bătut, și decorat; în cealaltă țe­săturile mai consecințe, ca văm­­i mari, cămășuțe meșteșugit brodate în fir de argint și de aur, colane făcute cu mare gust în decorație, șalur­i de o fiin­ță ui­mitoare, avînd aci o unitate de urzeală de laudă, prin care se suină mici ac­cente­ de aur, ușor lucrate, aci prezen­­tînd o horhotire care se aseamănă cu îndrăzneață pînză de păianjen. Urma artistică pa care a lăsat-o mina român­­cei pe aceste prețioase lucruri de casă e mult încintătoare și atrage ochiul cu­rios, spiritul cercetător. Se desprinde din acele lucrări de răbdare și de artă o imagine sinceră și luminoasă, aceea a sufletului poporului nostru care e plin de însușiri artistice esențiale. E o laudă și un succes. Dar lauda se aduce celor cari, înțe­­legînd marea calitate a poporului, caută sa o conserve și s’o dezvolte într’un mod desăvirșit, și aceia, sau mai bine acelea cari au înțeles așa de înalt ro­lul lor, sînt trei personalități : Regina Elisabeta, care a scris „Viitorul țărei îi țese femeia“, cuvinte adinei, și căreia îi se datorește fundarea școalei de se­ ECOURI „PRSMZ­­ 0SEF“ apă purgativă, recomandată de sem­i­­tățile medicale. _______ Campionatul de luptă de la Circul Sidon­ Aseară după cum era și de așteptat.Cir­cul a fost arh­iplin. Amatorii de luptă au putut asista la una din cele mai importante lupte cari vor forma ciclul campionatului.După decisiva luptă dintre Raul de Cahors șiKrook care Morc­ seară a emoționat atît de mult publicul,­aseara am avut pe același ambițios și strasul Krook în match cu desăvîrșitul luptător Omer de Bouillon. Locul nu ne îngădui să recenzăm modul cum ea s’a desfășu­­rat și nimeni alt de­cu­ cei ne cunos pe Krook, își pot da seama de ce luptă aü pierdut ne­venind s’o vadă. Mîngîie­­rea acestora va fi însă seara de mîine care înscrie în program material Sturm- Omer de Bouillon. Sunt mulți cari după ideile unora preferă să se rezerve pantru finale, a­­cestora însă le dăm prețiosul sfat de a nu pierde în serii întîlnirî ca cele ce au avut loc. E timpul sa înțelegem că­­zi luptele la noi a i eșit din domeniul pur al distracției. Ele sunt acum spor­tul favorit al publicului și nimeni nu mai are de ce se îndoi de sinceritatea unui campionat, fie el chiar sub iniția­tivă particulară. Relevez încă, de aseară, inimoșia ad­mirabilă cu care campionul nostru in lupta dreaptă, Preoțescu a tratat pe ne­grul lila a cărui reputație ca luptător agil e bine stabilită in străinătate. Spor­tul acesta rezervă, am spus-o și altă dată, cele m­ai dorite succese luptătoru­lui român. Rezultatul a fost asceză: Ghenjokin învinge pe Kutscike în prinderea ume­rilor (6 minute) Evertsen­ne Lohmayer cu întoarcerea brațului (8 minute). G. Preoțescu contra lui lila „Pantera neagră“ match nul. Omer de Bouillon pe Axel Krook prin întoarcere­a brațului în 14 jum. minute Pentru mîine noui lupte foarte intere­sante : Albert Sturm contra lui Om­er de Bouillon ; Kutschike contra lui Jan­­kowsky și Jess Evertsen contra Iacob Koch. Acaparați mereu de interesul pe care îl prezintă luptele, am neglijat de a vorbi și de ce­­l’alți artiști cari compun p­rtea intiia a program­­u­l cari dis­trează în mod delicios p­blicu­l Gr­an­do Maud în frumoasele și periculoas­ele sale evoluțiuni pe simuă și salturi mor­tale inaime și înapoi, cult ge uenumă­r­ie și prea meritate aplauze. Clovnul Brossa cu c­inii săi savanți și cu mai­muțele sale ne reamintește pe dresorul Leonid­i care acum cîți­va ani a delectat, publicul bucureștean cu admirabilul dre­stagiu al clinilor săi. Unii din clinii lui B­osia !acă mult in urmă pe elevii ce­lebrului Sco­rdla și sunt foarte mult a­­plaudați. The 3 Elrados, Trapa Grebnieff, sunt de asemenea prea bune numere iar Cinematograful ne arată tablouri fru- Uneltiri anti-românești în Grecia GALAȚI, 26 Octombrie.­Electricia­nul Ion Petrescu, sosind aci, declară că fiind s­tabil­it în Patras (Grecia) timp de do­i ani, unde profesa ca electrician, trăind liniștit cu o soție greacă, sosind acolo de auzind doctorul Miliaresi expulzat din Galați, avu cu Petr­escu o violentă dis­cuție în stradă, doctorul insuflînd Ro­­mînia. A doua zi agenții poliției au per­cheziționat domiciliul lui Petrescu. Gă­sind portretele suveranilor romîni le-au­ rupt, iar numerele din ziarele romînești găsite, le-au­ sechestrat. Petrescu a fost arestat și dus la Atena, de unde a fost expulzat, fără a fi lăsat să și vadă soția, fiind dus sub escortă pe vaporul „Serbia". El a trimes pe ascuns un marinar la consulul Italiei Nita­­luga, cerînd pașaport rom­înesc, ceea ce a căpătat. Petrescu povestește că lucruri grozave se petrec în Grecia.—Sylvius. * IASUEWTO.­WűStXÍ* C. S. BECBEMU & I. ILIESCU Bucu­rsști — str. Lipseanu!, He. 2S — Bucurași! fi duce la ci­noștința distrnsei sale clientele că au sosit și s’au pus in vinzari fsare fLOUTAȚILE de IARNA. Postavuri culori (cisir) p. ROCHII Stofe Englezești. Linuri Fantaisie p. Rochii STOFE SPECIALE pentru COSTUME TAILLEUR VELOUR de MAT­A­­SE­CHIFON pentru ROCHI Velour Englezesc Cotele și Simplu în toate Culorile BOGAT ASORTIMENT de TAFFETAS pentru CĂPTUȘELI TAFFETAS SIMPLU și FANTAISIE pentru ROCHI Jachete și lantaux de Damă, TMVea­u Xî­rS Jerseuei, Flanele, Cach­ecorsets triptate RAION SPECIAL PENTRU LINGERIE ȘI TRUSDURI — PREȚURI FIXE ȘI MODERATE — TELEFON 12/65 Congresul funcționarilor comerciali Sosirea delegațiunilor Dela ora 5 și 40 au început să so­sească trenurile din provincie încărcate cu delegații. Unele trenuri, mai a dos cel din­spre Vîrciorova, erau așa de încărcate, încât au suferit întârzieri de o oră sau două. La gara de Nord se aflau mai toți funcționarii comerciali din Capitală, cari au urat bună venire colegilor lor din provincie. Serviciul divin.­­ Sfințirea dra­pelului La ora 9 și jumătate s’a oficiat un serviciu divin de către arh­iereul Mi­mii, vicarul Mitropoliei, sfințindu-se steagul societăței, naș fiind d. Petre Sfetescu, prefectul județului Ilfov. Cortegiul s’a îndreptat spre Băile B­­oriei, unde a avut congresul. Congresul Constituirea biroului Sala cea vastă a Băilor Eforiei se umplu numai decit, fiecare delegație din provincie adunată la un loc. Pe scenă se aflau foarte mulți co­mercianți fruntași, cari voiau să asculte dezbaterile congresului. Mai asista apoi d. G. Assan, preșe­dintele Camerei de comerț și d. Dju­­vara, șeful serviciului comerțului. La orele 10 sosește ,d. Petre Sfetes­­cu, prefectul județului Ilfov, care este primit cu urale entuziaste. D. Gheorghiu propune ca președinte al congresului pe d. Petre Sfetescu. Congresiștii răspund cu aplauze zgo­motoase. D. Petre Sfetescu luînd cuvîntul, a­­dinc emoționat de frumoasa primire ce se face, spune că se simte foarte fe­ricit, că i-a fost dat să prezideze pri­mul congres al funcționarilor comerciali. Vorbesc: Preotul Hagi Bingo Di­eoff, Drăgulănescu, Co3tescu, Romrnus Popescu, Luth­anu, Căinaru, Mirea De­­metrescu, Fanu, Ciobanu, Trandafirescu, G. Assan.* Ședința se suspendă pentru cîteva minute in care timp membrii congresu­lui sunt fotografiați în grup. Mai departe iau cuvîn­tul d-nii : Turi Tache Georgescu, Ioaniu, Anca, Gheor­ghiu. > Declarațiile d-niî F. Sfetescu D. Petre Sfetescu spune că prezența d-lui Djuvara, reprezentantul ministeru­lui de comerț, la congres este o garan­ție că legea repauzului duminecal se va vota chiar în sesiunea aceasta. D-sa își dă cuvântul de onoare, că în calitate de prefect al județului, va face apoi ca legea să se aplice (aplauze entuziaste) j Ia sfîrșit d. Sf. tescu citește moțiu­nea de mai jos, care este aprobată cu aplauze și urale : Moțiunea „Membrii societăți­i funcționarilor co­merciali din întreaga țară, întruniți în primul lor congres, astăzi 26 Octom­brie 1906, în sala Băilor Eforiei, soli­citări de la autoritățile com­petinte : 1) Obținerea repauzului întregei zile de Duminică. 2) Desființarea taxei de 5 la sută a­­supra salariului. 3) Recunoașterea societăței ca per­soană morală. 4) Înființarea unei case de pensiuni și ajutor, însărcinează în acest scop pe d. Petre Sfetescu, președinte, Sp. G Gheorghiu și I. Drăgulănescu, secretarii acestui congres,spre a prezenta dezideratele con­gresului șefului guvernului, ministerului de comerț și industrie, precum și pre­ședinților Corpurile legiuitoare“. Congresul se închide la ora 12 jumă­tate. Banchetul La ora 1 a avut loc un banchet la restaurantul Bazilescu, prezidat tot de d. Petre Stoiescu. S’au ridicat mai multe toasturi. La ora 3 d. p. congresiștii au vizitat Expoziția. Anestin Evenim­entele internaționale Din Rusia.— Din Camera ungară și austriacă. — Groaznic incendiu. Diferite știri însemnate. Din Rusia la închisoarea din Nola, 8 revoluțio­nari au reușit să elibereze un deținut politic. — Rielianowski a fost însărcinat cu conducerea alegerilor. Acei candidați cari nu sunt agreați, vor fi înlăturați prin acțiuni judecătorești sau pe cel administrativă. — Țarul oferă astăzi un prînz de a­­dio la Țarscojeselo in onoarea baronului Aehrenthal, num­it ministru al afaceri­lor străine al monarhiei austro-ungare. Din Camera austriacă — In Camera austriacă s’a continuat, discuțiunea asupra reformei electorale. Primul ministru a făcut un apel la în­­treaga Cameră pentru a coopera la per­fecționarea reformei electorale care va întări temeliile statului. Groaznic incendiu Un puternic incendiu a izbucnit la Canton, distrugînd 5000 case. Pină a­­cuma colonia europeană era amenințații, dar acum este afară de pericol. Nic­io victimă nu se semnalează. Diferite știri însemnate Camera franceză a discutat creditele pentru noul minister al muncei. Minis­trul Viviani a declarat că acest minis­ter a fost constituit pentru a face mai coherentă legisațiunea lucrătoare. Mi­nistrul va lucra ca un socialist care va cuceri încrederea lucrătorilor prin fapte Datoria sa este să afle nevoile munci­torilor și să le apere libertatea. Discursul ministrului a fost mult a­­plaudat, cu deosebire de Clemenceau. Camera a decis afișarea discursului mi­­nistrului cu 368 voturi, contra 162 Creditul cerut a fost adoptat cu 512 voturi contra 20. — Descoperirile care se fac cu pri­vire la intrigile în contra cancelarului Buelow sunt senzaționale. Aceste intrigi au fost înscenate de către fostul am­basador german prințul Eulenburg și de către fiul fostului ministru de răz­­boi și, contele Room. Partidul acestora voi­ște să obțină ca Room să fie numit în locul actualului cancelar. Contele Room e de 70 ani, a fost deputat con­servator, dar n’a avut niciodată rol po­litic. A apărat No. 63 din­­ senzaționalul roman Fi­CAS — ă bani fascicola 3 bani — Congresul absolvenților școalelor comerciale Iată programul congresului ce se ține Duminică 29 Octombrie în aula școalei superioare de comerț, strada Domniței, ora 9 dimineața . 1) Cuvîntare de deschidere și de o­­magiu suveranului. 2) Rolul absolvenților școalelor comer­ciale în organizarea noastră economică și financiară. 3) Instituțiunile unde absolventul șc. de comerț își găsește mai bine între­buințarea : N. Comăneanu, M. D. Atha­­nasiu (Galați), Stef. Romanescu, Sp. Ia­­cobescu. 4) Mijloacele prin care absolvenții școalelor comerciale ar putea mai bine să pătrundă și să se plaseze în afaceri și cu deosebire in comerțul propriu zis: E. Mirea-Dmmitrescu, I. Negoescu, Cons­­tantinescu-Drancă, Mungescu. 5) Necesitatea stabilire­! contabilități în partidă dublă în ad­țiile financiare ale statului : U Hodoș, L. Boltuș, P. Chiricescu, M. Navrea. 6) Situația absolvenților și. comerci­ale față cu legile în vigoare; îndatori­rile și responsabilitățile contabililor; mijloacele pentru înlăturarea contabili­lor și experților improvizați : I. Gheor­ghiu, I. Rosen, Stoicoiu (T.­Jiu). * Domnii congresiști pot ridica cărțile d-lor de intrare la congres pină Sîm­­ bătă seara dela d. I. Șt. Rasidescu, 14 str. Doamnei. „Simb­­lique tribuere*’ Primim următoarea scrisoare: Domnule director. In ziarul „Adevărul“ No. 6173 din 26 Octombrie 1906, am citit o scurtă bio­grafie a noului ministru de­­ instrucțiune publică, d. Const. G. Dissescu. Dați-mi voe să fac o complectare a u­­nui nume, scump mic, pe care îl citați cu ocazia acestei biografii. Vorbiați în acea biografie de o confe­rință contradictorie ce s’a ținut la baroul din București în 1878 sub decanatul lui Vasile Boerescu. Citați numele de Ver­­nescu fără vre-o altă indicațiune. Pentru ca publicul să nu confunde, tin să sta­bilesc că acel Vernescu era tatăl meu, George Ion Vernescu, doctor în drept dela facultatea din Paris. Eram elev în liceu, în vîrstă ca de 15 ani, și-mî aduc aminte că am însoțit pe tatăl meu la acea conferință a avocaților, cind am avut și fericirea să fiu prezentat re­­pausatului Vasile Boerescu. Teza susți­nută era asupra daunelor interese, discu­­tîndu-se principiul constitutiv al daune­lor interese formulat așa de bine în bro­­cardul latinesc : „De damno vitando, de lucro captando“ și-mi aduc iarăși aminte că tatăl meu, în susținerea tezei sale, cita foarte des pe Henrion de Pansey. D. Cons­tantin Dissescu a combătut în adevăr cu mult­ talent teza susținută de tatăl meu și a meritat cu drept cuvînt elogiile a­­dunăroi. Eu nu pricepeam pe atunci drep­tul, dar am admirat facilitatea de elocu­țiune și argumentațiunea strînsă cu care tînărul magistrat a răspuns tatălui meu. Am ținut să fac această rectificare sau mai bine complectare, pentru că s’a a­­tribuit cîteodata altora — anume defunc­tului Georg­e Dimitrie Vernescu (Gună Vernescu) — și unele mari succese pe pe cari le-a avut tatăl meu în cariera sa de avo­rt, cum a fost celebrul proces de la Craiova prin anul 1864 sau 1865, care a făcut epocă in analele judiciare ale Romîniei. Deci: „Laum cuique tribuere“. Mulțumindu-vă pentru ospitalitatea ce nu mă îndoesc că în interesul adevăru­lui, veți binevoi a da loc în coloanele ziarului dv., acestei întîmpinărî, vă rog să primiți, d-le director, încredințarea deosebitei mele stime și considerațiuni. Mircea G. Vernescu Avocat, doctor în drept, profesor la liceul din Buzău. SCRIERI JURIDICE Două lucrări interesante In maldărul de cărți, broșuri și re­viste sosite la redacție, zăceau aruncate de mai mult timp și doua edițiuni ale ministerului de justiție, a căror recen­zie o tot amintim în nehotărîrea de a citi genul acesta de publicațiuni, în de obșt<> plicticoase. A fost o adevă­ată surpriză pentru noi evenimentul că ambele cărți au fost citite de noi, dela început și pînă la sfîrșit, cu un interes crescînd. Primul volum se intitulează Dreptul capului statului de amnistie și de a erta sau micșora pedepsele cuprinzînd și exercițiul acestui drept in curs de 40 de ani de domnie a regelui Carol. Se vorbește aci de concepția dreptu­lui de a ort­a pe vinovați în secolele mai depărtate de noi, cum se primeai in închisoare și se liberau cei căzuți in vină; despre obiceiul de a se plăti in bani moartea de om; despre reînființa­rea pedepsei cu moarte în 1832, des­ființată de regulame­ntul organic și re­înființată apoi iar, insfirșit de faimosul colan Gavril Buzatu, ale cărui formali­tăți de grațiere au durat 3 ani și jumă­tate ! Cîta deosebire azi, cînd element, suveranului se poate căpăta cu o simplă petițiune ! Nu mai puțin interesant este volu­mul Prerogativa capului statului de a acorda dispense pentru căsătorii, în care se vorbe­ște de dreptul regelui da a a­­corda dispensa de vizață și de rudenie pentru căsătorie. In tabele cronologice, pe județe, sî de adunate în carte nu­mele și pronumele celor ce au obținut dispensele dela 1836 pină în luna A­­prilie 1906. Cunoscîndu-se cauzele ocazionale ale cererilor de dispense, s’ar putea face, folosindu-se datele cuprinse în tablou, un documentat studiu moral. Ambele lucrări sunt datorite d-lui George D. Ni­delcu, simp­iticul director al afacerilor judiciare de la ministerul de justiție, și felicitindu-i călduros îl sfătuim să-și publice volumele în edi­­țiuni accesibile marelui public. Instin­ghierea din calea Moșilor Un început de crimă s’a săvirșit a­ 1 altă seară într’o cafenea de pe calea Moșilor în următoarele împrejurări : Cafeneaua Martin. — Incăerarea. — înjunghierea La No. 378 pe calea Moșilor se află o cafenea ținută de un bătrîn anume Martin și soția lui Frieda. Acest local este frecventat de oa­meni cu mai puțină dare pe mînă, și buni și răi. In această din urmă cate­gorie erau clasificați eroii crimei de a saltă seară. Pe la orele 6 jumătate se aflau în ca­fenea mai mulți consumatori­­ intre cari ADEVERUL si Astăzi a apărut Viata literara“­­. 44 sub conducerea d-lor G. Coșbuc și Ion Gorun, cu următorul bogat și intere­sant sumar : Plecarea d-lui Iorga de la „Sămănăto­­rul“, de 11. Chendi, Furtună (poezie), de M. Codreanu; „Al treilea“, de Va­sile Pop, Contempldre (poezie), de Di­­m­itrie Nanu, Capul de mort (continu­are), de Gh. Silvan ; Piramida (poezie), de Andrei Naum­; Cronica muzicală, de B. Lăutarul; De prea de mult, de V. Demetrius; Polemica măruntă, de Al. Cazaban; Informațiuni literare și artis­tice.— Bibliografie. — 1a bani în toată țara — și Gheorghe Matei, fost în serviciul chiristigeriei d-lui Nicolae Dorojan, din calea Moșilor. El privea la un joc de biliard, cînd intră în local un anume Zamfir Io­­nescu, zis Sitaru care îl ia la înjură­turi și îl lovește cu un baston—lovi­tură ce Matei o parează. De aci se naște o încăerare. Consu­matorii sar să-i despartă Sitaru, își strecoară în grabă mina în brîu, scoate cuțitul—de care nu se desparte nici­odată, și lovește pe adversarul sau în abdomen,—după care fapt, dispare. Martorii oculari ai acestei înjunghieri, zăpăciți de neașteptata­­ urmare ce a­­vusese cearta, un moment stau să Se reculeagă. De abia cînd sîngele începuse să coloreze îmbrăcămintea înjunghiatului, cei de față ridicară de jos pe Matei și-l duseră la spitalul Colentina unde fa oprit. Acesta e faptul. Cercetările poliției.— Prinderea criminalului Toate cele ce relatarăm pînă aci, s’au­ petrecut repede și în liniște, înjun­ghierea s’a descoperit— întîmplător, — ori dimineață de către un agent al po­liției, care se și puse în urmărirea cri­minalului Zamfir Ionescu zis Sitaru. Criminalul a fost prins tot era la o circiumă zisă „La Piperea“ de pe la obor, și adus la poliție. Se spune cafegiul Martin Cafegiul Martin, proprietarul local­u­lui unde s’a întîmplat crima ne ex­plică în modul următor cele petrecute: — Eram la hogeac, cînd aud zgomot in prăvălie. Văd pe Sitaru luptîndu-se cu Matei. Iar să-i despart, dar și alții din prăvălie mai puternici ca mine n’au putut să-l despartă. Apoi, aud pe Ma­tei că începe să se vaite, iar pe Sitarn ii văd că fugind afară, trîntind ușa după el. In urmă,— am văzut că lui Matei ii curgea sîngea din pintece. Cauzele înjunghiere! —Rivalitatea. O versiune — Dar din ce cauză l’a înjunghiat pe Matei? — După cine am auzit, Gheorghe Matei era un fel de spion al poliției aici în cafenea. Chiar cînd a dat Sitaru în el a spus : „Tu ești de ai poliției, liaî ?... Intrebînd pe vre-o cîțiva mușterii ai cafenelei, cari spuneau că au fost în seara crimei de față, parte din el spus că cei doi eroi, erau rivali din cauza unei fete anume Joița Gheorghe, de fel din Fundeni (Ilfov), care se bau­cură de o rea reputație. Victima reușise în timpul din urmă să ia pe fata Joița la el acasă — căci simțise că ea are parale. Sitaru, care trăia de mai mult timp cu ea in con­cubinaj, a căutat să-și răzbune, și și-e răzbunat. Starea victimei.­ Ancheta Vizitînd pe victima la spital, ni s’a spus, că starea sa nu e gravă, de­oarece in noaptea precedentă a fost operat la paratomie de către d-na dr. Rainer, și s’a constatat, că cuțitul nu a atins nici intestinele, nici stomacul. Pacientul prezentă o rană de 1 cm­ și jumătate, deasupra ombilicului. Criminalul este anchetat la poliție. El a mărturisit crima și dă drept cauză a actualului sau, faptul, că Gheor­ghe Matei i-a luat amanta. Aseară pe la 6 și jumătate el a fost confruntat la spital cu victima. —rep— Cereț­ No. 20 din pasionatul roman Contele de Monte Cristo de ALEX. DUMAS tatăl — 5 bani fascicola în toată țara, 5 bani — FOIȚA ZI­ARUL­UT­I „ADE­V­E­R­U­­L“ m­un­zit n­in ROMAN de LUDOVIC DAUȘ CARTEA INTÎIA C­AP­ĂI Cuțitul cu plăcelele de fildeș Și Vanghele aștepta nerăbdător. De ce ? El singur n’ar fi putut răspunde dar îl fascinau plăselele acelea de fil­deș... Simțea ca o nevoe să aibă cuțitul, să-l strîngă, să-l ascu­ză de ochii oame­nilor. Avea ca o presimțire că îi va fi de trebuință, cîndva, nu știa el singur cind. Tot ce-l preocupa era că dorea cuțitul, ca pe un lucru fără de care nu se simțea în largul lui, ea și cînd i-ar fi fost mîna dreaptă legată... O presim­țire vagă îi spunea pare că să-l ia, căci ii va fi de folos, odată, cine știe unde !... iu ce scop ?. Cine poate pătrunde tainele destinu­lui? Și oare se gîndește în orice clipă omul la ceea ce are să facă o oră maî pe urmă ?.. Cu filozofări ca acestea nu-și trudea min­tea Vangele. Un instinct,—criminal poate,—ins­tinctul omului care s’a gîndit cu puțin înainte la o crimă, și care va fi muncit de acelaș gind și mîine, nu-i da pace și-l făcea să caute cu jind la cuțitul lui Ioan. — Ah­i­do l’așî avea mai iute !.. Dar nu i se împlinea voia, și cu tot necazul grecului, cuțitul nu cădea din briul flăcăului ! — Parcă-i un făcut! scrîștii Vangh­le și-i veni să țipe. Și’i prinse grija că cineva, vr’un ță­ran îutîrziat, putea să-i întâlnească, să se prindă în vorbă cu ei și astfel să-i zădărniciască pianul. Și apoi cuțitul putea să nu cază... Tremurînd de nerăbdare el se apro­pia de Ioan și luîndu-I brațul intr'o explozie bruscă de simpatie, vorbi de ce-i ardea omului : — Am auzit și eu că­ o fată frumoa­să Ileana, și vrednică, lucru mare. Ce mici mîndri ați face. Zou, e păcat să mai amînați nunta, că niciodată amî­­narea nu-i bună... — Asta zic și eu ! strigă b­an al lui Năstase. — Lasă am să pun și eu un cuvînt pentru tine, urmă Vanghele, și-l m­în­­gîie încet pe umăr și-l bătu ușor pe spa­te... Am să spun eu părinților fetei și au să priceapă... Ce poți face astăzi să nu lași niciodată pe mîine. Și zicind acestea, în vreme ce Ioan înflăcărat de nădejdea unei fericiri a­­propiate, făcea un gest larg ridicîndu­­șî căciula pe ceafă. Vanghele furișă mîna spre brîul flăcăului și trase cuți­tul. — Să vezi c’o să faceți curînd nunta ! zise voios grecul. Mi s'a bătut ochiul și acesta e cel mai bun semn. — Bun zici ? — Nici nu se poate mai bun. Ioane ! esclamă Vanghele ascunzînd cuțitul în buzunarul paltonului. Cînd îți menesc ceva să știi că ese, eu totdeauna aduc noroc la casa omului. Dar iat­ara ajuns, noapte bună și să auzim cu bine. — îmi vinzi mărgelele ? întrebă boan revenind la prima lui idee. — Ți-am zis că da ! șopti voios gre­­cul. — Atunci nu mi se dai ? Iaca eu am banii gata... și dacă vrei merg acasă la dumneata... Și flăcăul voi să scoață banii. — Nu acu, mîine ! strigă Vanghele, mîine ! Cez de dimineață ei cu căruța în poarta mănăstirei. Pe mîine Ioane. Și se despărțiră. CAP. III Dramul crimei Grecul intră in curtea unei căsuțe de sub dealul Filioarei. — Dumneata ești, coane Vanghele ? întrebă o femee deschizînd ușa dela tindă. — Eu Paraschiva. Da Vasile acasă ? — Acasă. — Cald în odae ? — Cald­­. am făcut un foc ușor în va­tră. — Ui­­­tare’s obosit. Să auzim de bine și mîine ! zise grecul și intră în­tr’o cameră de alături,—trăgînd­u- l după dînsul. Cînd se văzu singur, scoase un oftar de ușurare. Se apropia de vatră, și în lumina unui jar cu flăcări încă, scoase din bu­zunar cuțitul și 1 privi lung. Deodată sări ca ars drept în picioare, toti o privire scrutătoare jur împrejur, ca și cînd s’ar fi temut să nu’l surprin­dă cineva, și ascultă cu urechea în­tinsă. Totul domnea intr’o tăcere adîncă. — Nu mi-l somn ! șopti el... și am o neliniște ciudată... Ei ! ce să fie oare ?... Și apropiindu-se din nou de vatră privi pentru a două oară cuțitul la lu­mina focului. Dar cum sta cu ochii țintă, admirînd lama de oțel, cu încrustaturi aurite pe ca* cu vîrful ascuțit și subțire, deodată chipul mareei Epraxia se impuse privi­rilor sale. Vanghele încruntă ochii și văzu roșu. De ce să aștepte ? Nu i s’a spus oare că maica Epraxia a luat cișitul de pe moșie, că avea să plece să-și plase­ze banii la loc sigur Mîine ! va ple­ca poate chiar, miine ! Hm ! și el Vanghele, nu voia ca ea să plece... Nu ! nu voia asta, nu ! S’a săturat să fie tot omul de nimic de pînă acum... Da ! s’a săturat de calicie... Vrea și el să fie cineva !.. Viață-i asta, să rătăceas­că mereu pe drumuri vînzînd măsline 1 mărunțișuri Pentru asta a venit •cl tocmai din Grecia, pentru asta ?... Acum era momentul sau niciodată ! Să vrea numai și va da o lovitură mare și va pune in sfirșit mîna pe destui bani, și-și va deschide toate drumurile! El șopti . — Acu-I acu, Vanghele. /Să te vedem, ce ești înatare ? Ești născut să fii rob toată viața,—sau ca să fii un om și ju­mătate Acu-I acu, Vanghele ! Gîndurile­­ năvăleau grămadă, und­e frumoase căci erau iluziile lui de viitor, altele pline de spaimă, căci tremura să ia o hotărîre. Va­ putea el să scape ? Va ști și el să dea lovitura astfel ca să nu lase urme Și oare n'a fost amăgit Epraxia poate n’are mai nimic pe lîngă dînsa, poate și-a trimis banii prin alt­cineva, poate se zice numai că-i boga­tă ! Și cum va pătrunde pînă la dinsa? Dacă va fi surprins, — atunci ce are să se facă Și iar : — Te duci la ocnă Vanghele dacă ești prins ! Ia seama, căci te joci cu focul ! Avu un fior, o tresărire ca și cînd i-ar fi fost frig și s’ar fi văzut sub pă­­mint, în fund de tot, cu lanțuri de pi­cioare și tăind la sare. Trîntindu-se pe un scăunaș își răzimă coatele de ge­­nuchi, își lăsă capul pe-o min și stătu multă vreme, privind focul. — Ce să fac, ce să fac ? Deodată avu un tremur și crunt . — Ce maî stau, par’c’așî fi o cîrpă, par’c’ași fi muere ! Și chiar muerele nu șovăe ca mine. Ce­­ am ajuns să mă tem și de maica Epraxia ? Ia o stîrpitură de femee... Un pumn în moa­lele capului și nu mai suflă ! Privi iar cuțitul luat de la b­an și vesel : — Iată,, murmură el, cu ce s’o tri­mit și mai ușor pe ceea lume ! Se gîndi că nimeni n’are să-l afle, să-l bănuiască... Și apoi ce bine-I că­dea cuțitul lui Ioan la împrejurarea asta ! Bun cuțit, și cunoscut de toți oamenii... Dac’o fi și-a trebui să se găsească un vinovat se va căuta în altă parte Cit despre el, Vanghele, va ști bine să șteargă orice urmă de pa dînsul, și se va ascunde bine. El trase din nou cu urechea. O sală mică, un fel de tindă, des­părțea odaia lui de a gazdelor. Vasile și Paraschiva trebuiau să doarmă a­­dînc, căci îi auzea sforăind cu putere. Vanghele zîmbi. Fără să se mai codească mult, îm­brăcă un suman de-al lui Vasile, aflat în odae, deschise încet fereastra și strecurindu-se afară a lipi la loc cu bă­gare de seamă și fără zgomot. Era tírziu și întuneric beznă. O bură de ploae cădea rece și deasă; casele dormeau în întuneric și țipenie de om pe-afară, încet, plecîndu-se pe după garduri, oprindu-se din cinci în cînd ca să mai tragă cu urechea Vanghele merse drept spre mănăstire. Ajuns în dreptul porței cele mari, el se abătu la stînga, apoi la dreapta pe ulicioarele strimte și pus­tii ce duceau spre munte, printre chi­­liuțele tot mai rare ale maicelor. Sări un gard, trecu o grădină, apoi mai sări un gard, și deodată pătrunzînd pe partea de din dos în incinta mănăsti­rei, se dosi sub cerdacul maicei EprarU (Va urma).­ ­ 1

Next