Adevěrul, ianuarie 1907 (Anul 20, nr. 6237-6264)
1907-01-28 / nr. 6261
Anw al XIX-lea. — No. 6261 FONDATOR Alex. V. Beldimanu PUBLICITATEA i CONCEDATA EXCLUSIV Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER ® Co. București, Str.Karageorgevici 18 Telefon 34 Pentru Capitala No. 14HO • Provincie și Străinătate No. 12140 TELEFON A Italia profesa i universi^^rî confr^ ^ | | ^ sprij1 Contra reformei ö-luí Dissescn cîteva zile ce observă o mișcare contra reformei dlui Dissescu atit la corpul didactic universitar cît și La cercurile politice D- Dissescu n'a alcătuit nici o comisiune care să studieze reforma și n’a consultat prealabil cercurile universitare asupra procecului său de lege. De ce a procedat astfel, nu putem ști. Dar probabil că ministrul instrucției, un vechi și eminent profesor universitar, a avut pregătit tot materialul necesar alcătuirea acestei reforme și s’a crezut în stare s’o prezinte fără concursul nimănui. Se vede că aceasta a cam indispus cercurile universitare căci de acolo a pornit mișcarea în contra reformei lui Dissescu. Acel caze se agită mai mult contra procescului ministrului instrucției sunt d-nil S. Mehedinți, profesor universitar, un junimist militant și dr. Anghelescu, deputat liberal. D. Mehedinți a provocat semnarea unui protest de către decanii facultăților și mai mulți profesori universitari prin care se protestează că se tinde la zdruncinarea autonomiei corpului universitar. In acest protest se arată că d. Dissescu propune, prin proectul sau, crearea a 24 nouă catedre universitare și anume 12 pentru profesori și 12 pentru agregați, iar în ce privește numirile titularilor la aceste catedre se lasă ministrului dreptul de a le face și fără concurs, după propria sa apreciere. In contra acestei dispozițiunî protestează profesorii universitari spunînd că pînă și la poliție s’ar îngrădit numirile cu o serie de garanții legale și deci dacă s’ar menține dispoziția d-lui Dissescu s’ar atinge autonomia universitară și chiar prestigiul învăță,mintalul superior. Printre semnatarii protestului sînt și cîțîva profesori aparținind partidului conservator, cum sunt d-nii dr. Istrati, senator, și Tanoviceanu, deputat, dar majoritatea sunt junimiști și liberali. * Nu vom discuta reforma în sine. Ne vom mărgini numai a constata că în jurul ei se face multă politică, se pun la cale, în culisele partidelor, multe lovituri, se trag multe sfori. De altfel’așa s’a petrecut orî de cîte orî un ministru al instrucțiunei a venit cu o reformă mai importantă. S’a putut observa orî în secțiunie Camerei că în special cantacuziniștii au îndreptat primele focuri în contra proectului d-lui Dissescu și au încercat chiar să alcătuiască comitetul delegaților cu deputați ostili reformei, ceea ce însă n’au reușit pînă acum. In afară de parlament junimiștii și în special d. Niu Filipescu și amicii d-sale de la universitate conduc agitația contra reformei d-lui Dissescu. Pentru ce această atitudine a contcacuziniștilor față de ministrul instrucției ? Fiindcă dela faimosul banchet de la Brăila, d. Dissescu n’a mai voit să se preteze la nici o manifestație tendențioasă care să desemneze ca un ministru aparținind nuanței cantacuziniste. Mai mult decis atîte, ca să se știe că a fost străin de ceea ce s’a pus la cale cu banchetul dela Brăila, d. Dissescu s’a dus la Iași la clubul conservator, împreună cu d. Bădărău și fără a face declarația cari să poată provoca nouî frămîntări printre guvernamentali, s’a exprimat insă cu atîta căldură asupra organizațiuneî conservatoare eșane, nncit cantacuziniștii s’au crezut datori să se manifesteze contra reformei ministrului instrucției. E clar de prevăzut că în jurul proectului acesta, cu caracter pur cultural, se va face mai multă politică decît s’a făcut pînă acum în parlament. Pe deo parte se vor trage sforile din toate părțile și din toate grupările partidelor, iar pe de alta profesorii universitari cari totdeauna au ceva de cerut cînd se agită vreo reformă, în interesul dezvoltărei învățămîntului, se vor agita și ei. Combinațiile politice, unicele conspirațiunî, se pot dejuca ușor, mai ales cînd factorii principali din guvern și din majoritatea parlamentară se vor hotărî să dejoace tot ce se va pune la cale în culise. Ce ace va fi mai greu e ca să se potolească, să se mulțumească cercurile universitare. Cu nici o reformă, chiar cu una care ar emana deja o comisiune universitară, nu de la un ministru, încă nu s’ar putea mulțumi întregul corp didactic. Așa e pătura intelectuală. Dovada cea mai bună sunt concursurile. Cine nu știe ce se petrece la toate concursurile, ce scandal, ce ceartă izbucnește între profesori ! Nu se prea pot înțelege profesorii între ei, nici doctorii, nici pictorii, nici literații, etc! Prin urmare dacă d. Dissescu ar fi cerut avizul prealabil al profesorilor universitari asupra reformei sale, tot s’ar fi găsit un număr suficient de profesori cari să protesteze. Pentru opoziție, pentru liberali și junimiști, mai ales pentru d. Nicu Filipescu, o agitație ca aceasta vine la momentul oportun și oferă o minunată platformă de luptă : salvarea autonomiei universitare. Iată o chestie în jurul căreia se vor stringe savanții, se va putea agita și pătura intelectuală, care se mișcă așa de greu cînd vede o agitație pornită numai de politicianî și pentru realizarea unor combinațiuni de partid. Acum fiind vorba de salvarea autonomiei universitare pe care Dissescu, unul din savanții universitari, vrea s’o doboare, se schimbă lucrurile, și mișcarea poate prinde ! A. W NAZBITZI Femeea în politică Să n’ai drepturi politice și să răstorn miniștrii și poate și ministere, ba chiar coalițiuni ministeriale — asta zic și eu c& e ceva ! Natural că aici și-a băgat dracul coada și unde’șî bagă dracul coada, dar numai decit de femee. Vorba cîntecului din „Pericola*: Femeea, femeea Și alt nimic ! Plouă ,,boi vnioasa * Care î’a dat gata pe ministrul Polonyi și care amenință acum soarta întregei coaliții ungare. Cu o singură ridicătură de picior, ca să zicem așa, a răsturnat un ministru. Ce o să mai fie cînd o să-i ridice de două ori! Și cică femeile n’au nici o fitică !/ putere pe Pac Ideile la Intrunirile liberale După întrunirea din Capitală, am avut una la Craiova și Duminica vom avea iarăși o întrunire a partidului liberal la „Dacia“. Ne-am făcut datoria de cronicari și am arătat că deși partidul liberal se prezintă defunit la centru, cadrele sale au rămas compacte și așteaptă cu nerăbdare „puterea“, deși d. Sturdza are, cu drept cuvînt, oroare de acest cuvînt și declară că nu înțelege să vie „la putere“, ci „la datorie“. E foarte frumos acest distinguo al șefului liberalilor, dar la d-sa „datorie“ înseamnă: budgetul fix de 8 18 milioane, economie și iar economie] Dincolo de această lozincă financiară, pe care n'o credem adaptabilă la toate împrejurările, nu mai vedem, nu mai auzim emițindu-se nici o idee. O fi fost frumoasă și amintirea debitată de d. Ionel Brătianu la Craiova, cu privire la ordinul lui Ion Brătianu în 1877, de a se răspunde tunurilor turcești, ca să se înțeleagă, că,... „turcii“ dela guvern tribue bombardați—dar un punct de privire nou asupra situațiunei noastre politice, economice și sociale, o idee care să trezească conștiințile, care să inculzească sufletele, să provoace discuțiune, asta nu se ivește. S'au perindat la București și la Craiova 10 —15 oratori: nici unul n'a îmbrățișat o problemă generală, nici unul n'a analizat situațiunea dintr-un punct de vedere care să deschidă un orizont mai larg ; toți au acuzat pe cei dela guvern de jaf și corupțiune și au strigat că trebue să plece regimul de azi, ca să viie cel de elî. Oare nu simt acești oameni că politica aceasta provoacă sila și dezgustul tuturor capetelor deprinse a cugeta ? Ea poate mulțimi pe cei înregimentați în vederea părței de „putere“ ce le va reveni cînd vor fi chemați.... „la datorie dar să miște tinerele dlemente, să hrănească curente de opinie publică—aceasta nu. Robia frazei continuă a stăpîni politica și în fraza liberală de azi nu mai e nici măcar credința unora din liberalii de odinioară și de aceea nu e într’însa nici căldura și comunicativitatea vorbirei acelora. Pustiul acesta, lipsa aceasta de idei e cauza dezmirei de la centru, ea a pricinuit de rîndul trecut lichidarea regimului pe tema cîtorva catedre universitare de împărțit la partizani și tot ea va fi fatală viitoarei guvernări liberale. Unde nu domnește capul, ci stomacul, acolo e izvor de pofta și poftele duc la pierzanie. S Y. R. —-----------------------------------------------—* Observațiuni asupra d-lui Greceanu legel In lumea judecătorească se fac multe și serioase observațiuni asupra legei d lui Greceanu. Intre acele observațiuni sunt și cele următoare : Ministrul spune in expunerea de motive că n’a declarat inamovibili pe judecătorii de ocol, pentru că voește ca ei să fie piatra de încercare a magistratului tînăr pentru a ajunge judecător inamovbil. Spunind acestea, d. Greceanu uită probabil că după actuala lege judecătorul de ocol e egal în grad cu cel de la tribunal și deci făcînd din el o încercare, implicit îl scoboară în grad prin noua lege și creiază o noua categorie de magistrați, între supleanți și judecătorii de tribunal. Apoi prin noua lege supleantul nu mai poate fi de acum judecător la tribunal, ci trebue să fie mai întîiu jude de ocol și apoi să treacă in tribunal. întrebarea e : ca se face cu actualii judecători de ocol cari fiind egali cu cei din tribunal, au drepturi cîștigate ? Acei cari au vechimea așteaptă să fie înaintați preșidenți de tribunal, deci să-și obțină inamovibilitatea prin actuala lege, pe cînd după noua lege ei își perd drepturile cîștigate și se îndepărtează cu mult de inamovibilitate. Magistrații cari fac aceste drepte observațiuni spun că ar trebui ca judecătorii de pace cari vor avea patru ani de vechimi în magistratură să fie declarați inamovibili la punerea în aplicare a nouei legi, iar pe viitor să se procedeze așa cum vrea d. ministru. Cu modul acesta nu s’ar răpi drepturile cîștigate ale multor magistrați, între cari sunt unii cu o vechime de 6 și 7 ani. R. P. Pensiuni celor mici D. ministru de interne a depus la Cameră un proect de lege care va aduce recunoștința a 800 de miei slujbași din diferitele servicii ale Eforiei spitalelor civile. Proectul prevede crearea unei case de pensiuni și ajutoare pentru acești slujbași—nici o pensiune neputînd însă trece peste 720 de lei pe an. Da sigur că pentru un început, e destul de Me și e bine mai cu seamă că se întinde principiul pensiunilor și ajutoarelor la micii slujbași, cari nu beneficiază de sinecure, ci mnu cesc greu și aduc, în sfera lor de activitate, adevărate foloase funcționarei regulate a așezămintelor statului Pilda dată de d. ministru de interne, în ce privește pe slujbașii mici ai Eforiei, ar trebui însă întinsă asupra multor altor categorii de mici slujbași fără a mai vorbi de casele de pensiuni și ajutoare pentru lucrătorii de tot soiul. Așa, sunt de pildă, slujbașii mici ai tribunalelor și Curților cari, deși destul de prosplătiți, n’au nicî speranța unui ajutor sau a unei pensiuni. La Curtea de apel de Ilfov era un aprod mai vaelilu ca toți magistrații de Curte ; funcționa însă de pe vremea cînd pentru întîia oara vechile tribunale erau pe cheiul Dîmboviței. Omul acesta a ajuns cu tu ui inapt serviciului, dar o pensiune nu i s’a putut servi. Micii slujbași de la Camera și Senat—unde se votează autea pro sola—»’au putut îndupleca nici pînă azi pe legiuitori să vie cu un proect de pensiuni și pentru eî. Același lucru a cu mii și mii de mici slujbași de pe la atîtea alta așezăminte ale țarei, unde acest just principiu al asigurărei bătrîneței n’a pătruns încă timpul ca el să străbată și fiecare din cei puși în capul acestor așezăminte ar trebui să studieze situațiunea celor mici din jurul lor și să indice celor în drept mijlocul de a le asigura puținele zile ce mai au da trăit după zecimi de ani de munca și devotament In serviciul binelui public. Ordinea și civilizația într-un stat se judecă după grija celor mari de nevoile și dreptățile celor mici Saturn. psnecutînd pe mitropoliții greci din Macedonia, Iar acum in urmă printr’un ordin imperial a fost exclus dela consiliul administrativ și mitropolitul Castorici. Prin urmare astăzi avem: doi mitropolțî izgoniți din eparhiile lor, și 3 excluși da la consiliile administrative“. Din acest articol, plin de o fineță bizantină, reese că patriarhia nu va ceda, chiar avînd și opoziție. In al doilea rînd e o amenințare fină adresată guvernului turcesc că se poate aștepta la încurcături din partea grecilor. Iar pentru noi romînii încă o dovadă că nu trebue să dormim ci să luăm măsuri din vreme întru apărarea fraților noștri din Macedonia. ---«Adeveruri ** .de partid“ nomon numit HUMuncnoM Proectele pentru reorgia zare» universitâților și întinderea inaraovibilitățeî în magistratură au și fost declarata de liberali: „reforma da partid“. ....Dar ce nu e „de partid“ la noi ? Numai birurile sunt pa țară — Încolo totul „de partid" !! D. Carp la bal «ansa BXBx ypisr.vmtia aaawCTniT.«BL«aaB D. Carp a fost la bal la Palat. — A dantat ? întreabă un mucalit. — Nu. De cițiva ani încoace nu mai joacă după cutn U cîntă regele ! — răspunde un altul. " Prevedere Pentru Duminică se anunță că va vorbi la întrunirea liberală d-la „Dacia“ și d. dr. Radovici. Prevăzător, d-sa are de gînd, înainte de a începe să vorbească, să spue d-lui Sturdza: — Bog pe d. Sturdza să nu mă întrerupă și să-și facă observațiunile la sfîrșitul cuvîntărei mele !! Concursul ADEVERIM! ROMANȚA PARLAMENTARA Senatorii venerabili Din provincie se-adună Și’n pupitre se așează, Noapte buca’! Ca și lebăda de albe Capete vor să se culce, Fie împăcarea aproape, Somnu-i dulce! Trenurile nu's oprite Senatoriile.» și-adună, Tot e lipsă de proecte... Noapte bună ! Prin pupitre ușor se-agită Capete ce poartă lună, Somnul blind pe toți îmbie, Noapte bună ! Ir dative, fuziune, La urechi mereu răsună. Zvon de sforăeli se-aude, Noapte bună! Ah, de-ar mai slăbi și gerul Și’mpăcarea de s’ar face ! — Șefi, cădeți la învoială! Să dormim în pace Moș Boarcă !) Această bucată a obținut mențiune onorabilă la concursul Adevirului. § Mm In toată țara DIRECTOR POLITIC CONSTUNINE ABONAMENTE: Cn an .... . Lei 18.— 6 luni I • , * * „ 8.— 3 luni ..... „ 4.—* o lună ..... „ 1.50 In străinătate indoit Apare silui © la ora 5 m* *ara cu alt linei © știri ale silei Biurourile ziarului: Si.;5kkl3r, în Duminica 28 Ianuarie 1007 A apărut Mo. 32 din senzaționalul roman Misterele luimii 5 bani — în toată țara — 8 banii «185 £ 2$a»îjKl3flSB8 E ® EIS^.2^^ Nou cartel liberalo-fossimist De ce se agită liberalii ?—D. Sturdza și Coroana. — O sforțare a guvernului. — D. N. Filipescu în cartel cu d. Sturdza—Sculta și brătieniștii Concluzie. Se pare că liberalii au început o campanie de răsturnare. Ei continuă seria întrunirilor, in orașele principale, în Capitală fac întruniri generale și pe culori, și agitațiunea aceasta o fac cu credința că vin în guvern peste cîteva luni. Se mai spune că liberalii—în special ramura sturdzistă -ar fi căzut acum din nou de acord cu d. Filipescu pentru o campanie energică contra guvernului. E natural ca această activitate să fie comentată în diferite sensuri și lumea politică să se întrebe ce este dedesubtul aceste agitațiuni. Prima întrebare care se pune este ce zice Palatul? In adevăr, știut este că d. Sturdza nu se mișcă decît după cum i se indică de către rege.Or, dacă d. Sturdza se agită, zic politicianii, e că regele i-a dat voe să facă aceasta, ori că i-a dat o indicație în acest sens. In această privință în cercurile conservatoare, cari știe ceea ce vrea și ce zice regele despre actualul regim, pe care, ori cât de slab este, totuși ar dori să-l meriție la guvern încă un an, în cercurile conservatoare, zicem, se crede ca această agitațiune a d-nului Sturdza și a liberalilor, nu e decit o manoperă a regelui, pentru a da conservatorilor un binevoitor avertisment ca să facă să înceteze discordia și certurile dintre ei. * Pe de altă parte se știe că Oculta și cu brătieniștii nu sunt de loc pentru venirea imediată la putere, căci aceasta ar însemna venirea cu, d. Sturdza și prin d-sa, ceea ce dînșii nu vor în nici un chip. De ce însă, se întreabă lumea, cu toate acestea,hotărăsc să sa agite și incă ei fac mai mult exces de zel, căci învinuesc fățiș pe șef da inacțiune și de lipsă de energie? La întrunirea pe culori dsia d. Musceleanu, unul din tinerii liberali, d. dr. Rudovic, a atacat energic și fățiș pa d. Sturdza, arătînd că d-sa este singur vinovat de starea lucrurilor de astăzi și de inactivitatea partidului. Și în această privință se dă o explicațiune și anume aceea că, oricît aculta și tinerii liberali ar fi contra venirei la putere, aceasta în starea de astăzi a partidului, dinșii totuși sînt nevoiți să întreție „focul sacru“ în partid, au nevoe să întrețină in masele populare credința că s-a apropiat întoarcerea la crzma statului, întoarcere pe care o așteaptă cu atîta foame „ai noștriî“.* In sfîrșit ultima întrebare este care e situațiunea d-lui Nicu Filipescu față de gruparea d-lui P. Carp ? Micul fost dictator contribue la gratis , ori la întoarcerea liberalilor la guvern, ori dacă d. Sturdza este înțeles cu regele in privința acestei agitațiuni, atunci d-sa lucrează pentru împăcarea conservatorilor, a boerilor cu mitocanii ; căci vine că pentru a merge in țintă, este absolut nevoe de o fuziuni , pe care d. C.r. însă o respige la chipul in care i sa propus. Acestea sunt constatările, complicațiunile și svonurile care circulă prin piața știrilor politic și noi, fără a garanta autenticitatea faptelor — garantăm cel puțin autenticitatea știrilor ce sa colportează în jurul acestor fapte, ceea ce este totuși ceva interesant. Grigore Cantcacuzîno (către șef) : Nu te potrivi la ce spun dumnealor, că Nicu Filipescu e mai tare în sfaturi înțelepțești !! Patriarohia rezistă contra aromînilor Presa grecească continuă să amenințe pe patriarh ca să nu cedeze stăruințelor marilor puteri in favoarea aromînilor Credem interesant și semnificativ să reproducem nci aproape în întregime un articol intitulat: „Pericolul Macedoniei, — escluderea mitropoliților grec!“ apărut în ziarul naționalist Astrapi din Athena. Prin acest articol se scot în relief relele urmări ce vor suferi interesele elenismului, în cazul cînd patriarhia ar ceda în chestia aromînilor : „Este cunoscut că ambasadorul Franței a vizitat pe patriarh și după cum s’a confirmat a anunțat că guvernul si ü va înființa in Orient școli laica în locul celor congresioniste pentru răspîndirea limbei franceze carînd totdeodată și protecția morală a patriarhului ecumenic. In același timp a atins și chestiunea aromînească însă cu mare finanță și cu mult mai blind ca ambasadorul austro ungar. Deși s’a zvonit cum că ambasadorul Franței a făcut această vizită numai ca o demonstrație de stimă pentru patriarh, totuși în cercurile diplomatice se zice ca această vizită precum și acea a ambasadorului Rusiei a avut de scop de a convinge ps patriarh că trebue ă cedeze în chestiunea românească. Această intervenție comună a ambasadorilor se datorește faptului că regele George vizitînd curțile europene a reușit să convingă pe diplomați că guvernul sau nu poate înfluența întru nimic asupra patriarhului spre a-și schimba atitudinea în chestiunea românească. Prin urmare patriarhul este astăzi constrîns de Europa să cedeze. Iar în cercurile fannariotice se crede că patriarhul a cedat în principiu și guvernul grecesc este de acord, din care cauză au avut loc și unele vizite ale unor membrii din consiliul mixt al sinodului la legațiunea romina. * Ce decizie va lua sinodul în cele din urmă asupra acestei chestiuni vitale pentru poporul grecesc, nu pot prevedea, dar din spusele d-lui Theotokis ce nu de mult le-a pronunțat în Camera grecească de pe banca ministerială, reese că guvernul grecesc nu e pentru cedare și nici că va ceda, deși anturajul patriarhului are părere contrarie, gi chiar dacă guvernul grec, constrîns de marile puteri, s’ar răzgîndi, încă patriarhul ecumenic trebue să răzuri neclintit. Guvernul grecesc privește chestiunea numai din punct de vedere politic, pe cînd patriarhul este dator să o judece și din punct bisericesc și național. Or, o concesiune din punct de vedere bisericesc este cu totul contrarie intereselor sale, căci mai tîrziu va eși la iveală și chestiunea albaneză. Și după cum cedarea făcută în favoarea sârbilor, a provocat chestiunea românească sub forma actuală, astfel și această din urmă va provoca pe cea albaneză. Prin urmare cedarea în favoarea romînilor va fi cel mai rău precedent pentru chestia albaneză. Dar și din punct de vedere politic și național nu avem interes să cedăm deoarece, ceea ce a avut elenismul să sufere din dușmănia rominilor a suferit deja, și de o pagubă mai mare u'are de ce să ia teamă. Dacă vom ceda, pericolul este cel mai mare căci nu numai cuțovlahl din Macedonia și Epir cu timpul vor fi pierduți pentru elenism, ci propaganda romină fiind liberă și reorganizată, iar nu ca pînă acum—căci vor avea cîmp deschis de luptă,—vor pierde curajul și sărmanii macedoneni ce astăzi îî avem cu noi. Și elenismul va slăbi și poata va dispare în întreaga Macedonie. Bulgarii pe de altă parte vor ridica capul obraznic, iar romînii atunci vor înțelege—dar după sărbătoare—că luptînd în contra elenismului au ridicat și folosit slavismul, dușmanul lor cel mai intransigent.* Deci sa dobîndim cind decidem asupra chestiuneii romînești. Tocmai anim să cedăm cînd fatalmare Macedonia mige spre autonomie și cînd controlului admnistrativ i-a sucrat cel financiar și acuma va și cel judiciar? Și aceste toate în urma pe alurilor marilor puteri, eîeî în Macedonia nu există dreptate, iar cei închiși preventiv, putrezesc in închisori cu ani de zile ; autoritățile sunt coruptibile și cel ce are bani are și dreptatea cu el. Cu toată destrăbălarea existentă în Turcia, toată vina se aruncă pe greci. — Noul regim pentru alienați, tu Franța — Nu strică cînd repeți de mai multe ori un adevăr. Și cînd repetăm acum că Franța a rămas aceiași țară care poate da pilde frumoase statelor europene în ce privește viața politică și intelectuală — asta o facem fiindcă avem prilejul în momentul da față de a da nouă dovezi despre aceasta. Se știe că să pfcămîna trecută Camera franceză a votat în unanimitate legea care institue un nou regim pentru altehațî. Deoarece reforma aceasta are mai mult decît o însemnătate națională, credem nimerit să precizăm utilitatea și menirea ei, cu atit mai mult cu cît și la noi e vorba de o asemenea reformă. Sistemul în vigoare actualmente în Franța a fost instituit de legea din 1838. Ea obligă departamentele să creeze un azil în care să se primească alienații. Aceste stabilimente sunt sub supravegherea autorităței publice. Admiterea e pronunțată în urma prezentării unui simplu certificat al unui mediu oarecare sau prin ordonanța prefectorială. In trei zile procurorul republicei și prefectul sunt preveniți. Și cincisprezece zile după admitere și apoi la fiece șease luni, se adresează un raport medical prefectului. Acesta din urmă poate să se opună la eliberarea alienatului. Și în sfirșit mai sunt dispozitini speciale cari regulează administrația bunurilor alienaților. Această lege din 30 iunie 1838 care are meritul ei, a lăsat posibilitatea atentatelor deplorabile împotriva libertății individuale precum și iporațiuni odioase și exploatațiuni inevitabile. Mișcarea opiniunei care a pus chestiunea reformei datează din anul 1862. S’a deslănțuit o energică campanie de presă în urma internarea advocatului Landon. In numele libertăței individuale, ziarele au protestat în contra ceia ce numeau „învierea ordinelor de arestare“ și rezidirea (sub numele de aziluri) a vechilor pușcării (anciennis bastilles). La 1871 deputații Gambetta și Magniu au depus o propunere în sensul de mai sus. Propunerea aceasta a fost reluată de nenumărate ori și raportată, iar apoi s-a supus Senatului un text care a fost adoptat cu oarecari modificări. Procedura parlamentară și o sumedenie de lucruri importante nu permiteau să aducă la bun sfîrșit marea reformă, cu toată străduința admirabilă a deputatului Dubier. Acesta, autorul propunerei care a servit de bază textului care a fost votat, a redactat raporturi conștiincioase în timpul celor două legislaturi trecute. Strădania fruntașului om politic e acum încoronată de succes. Cari sînt criticele de căpetenie îndreptate împotriva legei din 1838 . In primul rînd numita lege se ocupă prea mult cu stabilirea alienatului într’un loc anumit, decît cu tămăduirea sa. Ea e mai mult o lege de poliție decît o lege medicală. Reforma lui Dubief repară acest inconvenient. Ea dă o mai deplină libertate de inițiativă medicilor, mărește numărul lor asigurîndu-le o situațiune convenabilă. De altă parte, ea crează categorii cari vor fi îngrijite aparte și institue regimul așa numit „open door“ care se aseamănă mult cu coloniile familiare și care în Scoția a dat rezultate excelente ușurînd numeroase vindecări. In al doiea rînd, legea din 1838, protejîtd neîndeajuns bunurile alienaților, dă naștere la speranțe păgubitoare și îngădite tentative de spomațiune. Nou text organizează în chip foarte serios tutela și administrația patrimoniului dementului, fără însă să înmulțească formalitățile. E necesară numai intervenția tribunalului pentru toate operațiunile mai însemnate. In fine regimul orînduit de legea din 1838 nu dă libertăței individuale garanțiile necesare. Acesta e punctul care a fost obiectul Studiului și atențiune! comisiune și a Camerei. Reforma prescrie prezentarea unui raport și nu a unui simplu certificat medical și ce e mai însemnat ea substitue hotărîrei administrative și personale a prefectului competinte o adevărată judeească contradictorie a tribunalului care să statueze o serie de raporturi medicale. Și în sfirșit pentru a înlătura abuzurile cari se produc în anumite aziluri private, toate stabilimentele cari primesc persoana atinse de boli mentale— oricare ar fi numele lor, vor fi supuse unei supravegheri administrative. Să mai adăugăm că sunt dispozițiuni speciale cari hotăresc soarta alienaților criminali și a criminalilor alienați precum și acelea cari împiedică condamnarea altor alienați. Fără ca o chestie politică să fi intervenit la un moment dat in dezbateri. Camera franceză, cu o demnitate care îi face cinste a dus la bun sfîrșit această chestiune atit de delicată și atît de îndelung discutată. E acum rîndul altor țări și altor reprezentațiuni naționale ca să-și facă datoria în această privință. PĂRERI ȘI IMPRESII Principiile L. P. Zilele acestea Societatea „Sprijinul“ a intervenit pe lingă diferiți bărbați politici ca să-i convingă de dreptatea cerințelor femeilor titrate de a fi înscrise în barou. Azi,cînd legea corpului de avocați este pe cale să se modifice, e desigur momentul venit ca să se rezolve, în sens favorabil—controversa, grație căreia d-na Bibcescu-Alimănișteanu a fost înscrisă în barou, iar d-șoara Popovici a fost respinsă. Nu știu cum a fost primită generoasa intervenție a societaței Sprijinul dar desigur că a fost primită cu acel binevoitor zimbet sceptic pe care îl au bărbații noștri politici cînd li se vorbește de principii. Altădată ideile erau cel mai frumos apanagiu al omului politic. Astăzi el devine un bagagiu inutil, greoiit și ridicol. Un om care are încă idei, se poate asemăna cu cucoana Chirița sau cam așa ceva, cu un anachronism în tot cazul. Același lucru se întîmplă în întreaga noastră viață socială. Altădată chestia femenină— o mare chestie de dreptate— ar fi pasionat lumea, pe această chestie a femeei-avocat s’ar fi produs o mișcare în țară, s’ar fi făcut întruniri, s’ar fi alcătuit campanii de presă și aceste idei ar fi avut izbîndă. Astăzi presa nici nu se atinge de aceasta cestiune. Singur Adevĕrul dacă mai are curagiul să pledeze pentru această reformă, dar și el își dă socoteală de inutilitatea sforțărei și de aceea conștient de epoca prin care trece, nu iși face iluzie de rezultat și nu dă mai mult publicului decît poate el digera. Trecem printr’o eclipsă intelectuală și morală—și ceea ce este mai trist, nimeni ori foarte puțini își dau seama de ea. Q. a. Marți Ianuarie Prima fasciculă a romanului Curierul din Lyon 5 la ani — In toată țara — 5 fem»ni