Adevěrul, ianuarie 1907 (Anul 20, nr. 6237-6264)

1907-01-28 / nr. 6261

Anw al XIX-lea. — No. 6261 FONDATOR Alex. V. Beldimanu PUBLICITATEA i CONCED­AT­A EXCLUSIV Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER ® Co. București, Str.Karageorgevici 18 Telefon 34 Pentru Capitala No. 14HO • Provincie și Străinătate No. 12140 TELEFON­­ A Italia profesa i­ universi^^rî confr^ ^ | | ^ spr­ij1 Contra reformei ö-luí Dissescn cîteva zile ce observă o mișcare contra reformei d­lui Dissescu atit la corpul didactic universitar cît și La cercurile politice D- Dissescu n'a alcătuit nici o comisiune care să­­ studieze reforma și n’a consultat prealabil cercurile universitare asupra proce­cului său de lege. De ce a procedat astfel, nu putem ști. Dar probabil că ministrul ins­­trucției, un vechi­ și eminent pro­fesor universitar, a avut pregătit tot materialul necesar alcătuirea a­­cestei reforme și s’a crezut în stare s’o prezinte fără concursul nimănui. Se vede că aceasta a cam indis­pus cercurile universitare căci de acolo a pornit mișcarea în contra reforme­­i lui Dissescu. Acel caze se agită mai mult con­tra procescului ministrului instruc­ției sunt d-nil S. Mehedinți, profe­sor universitar, un junimist militant și dr. Anghelescu, deputat liberal. D. Mehedinți a provocat semnarea unui protest de către decanii facul­tăților și mai mulți profesori uni­versitari prin care se protestează că se tinde la zdruncinarea autono­miei corpului universitar. In acest protest se arată că d. Dissescu propune, prin proectul sau, crearea a 24 nouă catedre univer­sitare și anume 12 pentru profe­sori și 12 pentru agregați, iar în ce privește numirile titularilor la aceste catedre se lasă ministrului dreptul de a le face și fără concurs, după propria sa apreciere. In contra acestei dispozițiunî protestează profesorii universitari spunînd că pînă și la poliție s’ar îngrădit numirile cu o serie de ga­ranții legale și deci dacă s’ar men­ține dispoziția d-lui Dissescu s’ar atinge autonomia universitară și chiar prestigiul învăță,mintalul su­perior. Printre semnatarii protestului sînt și cîțîva profesori aparținind parti­dului conservator, cum sunt d-nii dr. Istrati, senator, și Tanoviceanu, deputat, dar majoritatea sunt juni­miști și liberali. * Nu vom discuta reforma în sine. Ne vom mărgini numai a constata că în jurul ei se face multă politică, se pun la cale, în culise­le partide­lor, multe lovituri, se trag multe sfori. De altfel’așa s’a petrecut orî de cîte orî un ministru al instrucțiunei a venit cu o reformă mai importantă. S’a putut observa orî în secțiu­ni­­e Camerei că în special cantacu­­ziniștii au îndreptat primele focuri în contra proectului d-lui Dissescu și au încercat chiar să alcătuiască comitetul delegaților cu deputați ostili reformei, ceea ce însă n’au reușit pînă acum. In afară de parlament junimiștii și în special d. Ni­­u Filipescu și amicii d-sale de la universitate con­duc agitația contra reformei d-lui Dissescu. Pentru ce această atitudine a con­­tcacuziniștilor față de ministrul ins­trucției ? Fiindcă dela faimosul banchet de la Brăila, d. Dissescu n’a mai voit să se preteze la nici o manifestație tendențioasă care să­­ desemneze ca un ministru aparținind nuanței can­­tacuziniste. Mai mult decis atîte, ca să se știe că a fost străin de ceea ce s’a pus la cale cu banchetul dela Brăila, d. Dissescu s’a dus la Iași la clubul conservator, împreună cu d. Bădărău și fără a face declara­ția cari să poată provoca nouî frămîntări printre guvernamentali, s’a exprimat insă cu atîta căldură asupra organizațiuneî conservatoare eșane, nncit cantacuziniștii s’au cre­zut datori să se manifesteze contra reformei ministrului instrucției. E clar de prevăzut că în jurul proectului acesta, cu caracter pur cultural, se va face mai multă po­litică decît s’a făcut pînă acum în parlament. Pe deo parte se vor trage sforile din toate părțile și din toate grupă­rile partidelor, iar pe de alta pro­fesorii universitari cari totdeauna au ceva de cerut cînd se agită vreo reformă, în interesul dezvoltărei în­­vățămîntului, se vor agita și ei. Combinațiile politice, unicele con­­spirațiunî, se pot dejuca ușor, mai ales cînd factorii principali din gu­vern și din majoritatea parlamen­tară se vor hotărî să dejoace tot ce se va pune la cale în culise. Ce ace va fi mai greu­ e ca să se potolească, să se mulțumească cer­curile universitare. Cu nici o reformă, chiar cu una care ar emana deja o comisiune u­­niversitară, nu de la un ministru, încă nu s’ar putea mulțumi între­gul corp didactic. Așa e pătura in­telectuală. Dovada cea mai bună sunt concursurile. Cine nu știe ce se petrece la toate concursurile, ce scan­dal, ce ceartă izbucnește între pro­fesori ! Nu se prea pot înțelege pro­fesorii între ei, nici doctorii, nici pictorii, nici literații, etc! Prin urmare dacă d. Dissescu ar fi cerut avizul prealabil al profeso­rilor universitari asupra reformei sale, tot s’ar fi găsit un număr su­ficient de profesori cari să protes­teze. Pentru opoziție, pentru liberali și junimiști, mai ales pentru d. Nicu Filipescu, o agitație ca aceasta vine la momentul oportun și oferă o mi­nunată platformă de luptă : salvarea autonomiei universitare. Iată o chestie în jurul căreia se vor stringe savanții, se va putea a­­gita și pătura intelectuală, care se mișcă așa de greu­ cînd vede o a­­gitație pornită numai de politicianî și pentru realizarea unor combinațiuni de partid. Acum fiind vorba de salvarea autonomiei universitare pe care­­ Dissescu, unul din savanții univer­sitari, vrea s’o doboare, se schimbă lucrurile, și mișcarea poate prinde ! A. W N­A­ZBITZI Femeea în politică Să n’ai drepturi politice și să răstorn­ miniștrii și poate și ministere, ba chiar coalițiuni ministeriale — asta zic și eu c& e ceva ! Natural că aici și-a băgat dracul coada și unde’șî bagă dracul coada, dar numai de­cit de femee. Vorba cîntecului din „Pericola*: Femeea, femeea Și alt nimic ! Plouă ,,boi vnioa­sa * Care î’a dat gata pe ministrul Polonyi și care amenință acum soarta întregei coaliții ungare. Cu o singură ridicătură de picior, ca să zicem așa, a răsturnat un ministru. Ce o să mai fie cînd o să-i ridice de două ori! Și cică femeile n’au nici o fitică !/ putere pe Pac Ideile la Intru­nirile liberale După întrunirea din Capitală, am avut una la Craiova și Duminica vom avea iarăși o întrunire a par­tidului liberal la „Dacia“. Ne-am făcut datoria de cronicari și am arătat că deși partidul liberal se prezintă defunit la centru, ca­drele sale au rămas compacte și așteaptă cu nerăbdare „puterea“, deși d. Sturdza are, cu drept cuvînt, oroare de acest cuvînt și declară că nu înțelege să vie „la putere“, ci „la datorie“. E foarte frumos acest distinguo al șefului liberalilor, dar la d-sa „da­torie“ înseamnă: budgetul fix de 8 18 milioane, economie și iar e­­conomie] Dincolo de această lozincă finan­ciară, pe care n'o credem adaptabilă la toate împrejurările, nu mai ve­dem, nu mai auzim emițindu-se nici o idee. O fi fost frumoasă și amintirea debitată de d. Ionel Brătianu la Craiova, cu privire la ordinul lui Ion Brătianu în 1877, de a se răspunde tunurilor turcești, ca să se înțeleagă, că,... „turcii“ dela guvern tribue bom­bardați—dar un punct de privire nou asupra situațiunei noastre politice, e­­conomice și sociale, o idee care să trezească conștiințile, care să incul­zească sufletele, să provoace discu­­țiune, asta nu se ivește. S'au perindat la București și la Craiova 10 —15 oratori: nici unul n'a îmbrățișat o problemă generală, nici unul n'a analizat situațiunea dintr-un punct de vedere care să deschidă un orizont mai larg ; toți au acuzat pe cei dela guvern de jaf și corupțiune și au strigat că trebue să plece regimul de azi, ca să vii­e cel de elî. Oare nu simt acești oameni că po­litica aceasta provoacă sila și dez­gustul tuturor capetelor deprinse a cugeta ? Ea poate mulțimi pe cei înregimentați în vederea părței de „putere“ ce le va reveni cînd vor fi chemați.... „la datorie dar să miște tinerele dlemente, să hrănească cu­rente de opinie publică—aceasta nu. Robia frazei continuă a stăpîni po­litica și în fraza liberală de azi nu mai e nici măcar credința unora din liberalii de odinioară și de aceea nu e într’însa nici căldura și comu­nicativitatea vorbirei acelora. Pustiul acesta, lipsa aceasta de idei e cauza dezm­irei de la centru, ea a pricinuit de rîndul trecut lichi­darea regimului pe tema cîtorva ca­tedre universitare de împărțit la par­tizani și tot ea va fi fatală viitoarei guvernări liberale. Unde nu domnește capul, ci sto­macul, acolo e izvor de pofta și pof­tele duc la pierzanie. S Y. R. —-----------------------------------------------—* Observațiuni­ asupra d-lui Greceanu legel In lumea judecătorească se fac multe și serioase observațiuni asupra legei d lui Greceanu. Intre acele observa­ți­uni sunt și cele următoare : Ministrul spune in expunerea de motive că n’a declarat inamovibili pe judecătorii de ocol, pentru că voește ca ei să fie piatra de încercare a ma­gistratului tînăr pentru a ajunge jude­cător inamovbil. Spunind acestea, d. Greceanu uită probabil că după actuala lege judecă­torul de ocol e egal în grad cu cel de la tribunal și deci făcînd din el o în­cercare, implicit îl scoboară în grad prin noua lege și creiază o noua cate­gorie de magistrați, între supleanți și judecătorii de tribunal. Apoi prin noua lege supleantul nu mai poate fi de acum judecător la tribunal, ci trebue să fie mai întîiu jude de ocol și apoi să treacă in tribunal. întrebarea e : ca se face cu actualii judecători de ocol cari fiind egali cu cei din tribunal, au d­repturi cîștigate ? Acei cari au vechimea așteaptă să fie înaintați preșidenți de tribunal, deci să-și obțină inamovibilitatea prin actuala lege, pe cînd după noua lege ei își perd drepturile cîștigate și se îndepăr­tează cu mult de inamovibilitate. Magistrații cari fac aceste drepte ob­­servațiuni spun că ar trebui ca judecă­torii de pace cari vor avea patru ani de vechimi­ în magistratură să fie decla­rați inamovibili la punerea în aplicare a nouei legi, iar pe viitor să se procedeze așa cum vrea d. ministru. Cu modul a­cesta nu s’ar răpi drepturile cîștigate ale multor magistrați, între cari sunt unii cu o vechime de 6 și 7 ani. R. P. Pensiuni celor mici D. ministru de interne a depus la Cameră un proect de lege care­­ va aduce recunoștința a 800 de miei slujbași din diferitele servicii ale Eforiei spitalelor civile. Proectul prevede crearea unei case de pen­siuni și ajutoare pentru acești sluj­bași—nici o pensiune neputînd însă trece peste 720 de lei pe an. Da sigur că pentru un început, e des­tul de M­e și e bine mai cu seamă că se întinde principiul pensiunilor și ajutoarelor la micii slujbași, cari nu beneficiază de sinecure, ci m­nu cesc greu și aduc, în sfera lor de activitate, adevărate foloase func­ționarei regulate a așezămintelor statului Pilda dată de d. ministru de in­terne, în ce privește pe slujbașii mici ai Eforiei, ar trebui însă în­tinsă asupra multor altor categorii de mici­ slujbași­­ fără a mai vorbi de casele de pensiuni și ajutoare pentru lucrătorii de tot soiul. Așa, sunt de pildă, slujbașii­ mici ai tribunalelor și Curților cari, deși destul de pros­plătiți, n’au nicî spe­ranța unui ajutor sau a unei pen­siuni. La Curtea de apel de Ilfov era un aprod mai vaelilu ca toți ma­gistrații de Curte ; funcționa însă de pe vremea cînd pentru întîia oara vechile tribunale erau pe che­iul Dîmboviței. Omul acesta a ajuns cu tu ui inapt serviciului, dar o pensiune nu i s’a putut servi. Micii slujbași de la Camera și Senat­—unde s­e votează au­tea pro sola—»­’au­ putut îndupleca nici pînă azi pe legiuitori să vie cu un pro­ect de pensiuni și pentru eî. Același lucru a cu mii și mii de mici slujbași de pe la atîtea alta așezăminte ale țarei, unde acest just principiu al asigurărei bătrîne­ței n’a pătruns încă­­ timpul ca el să străbată și fie­care din cei puși în capul acestor așezăminte ar trebui să studieze si­tuațiunea celor mici din jurul lor și să indice celor în drept mijlocul de a le asigura puținele zile ce mai au­ da trăit după zecimi de ani de munca și devotament In serviciul binelui public. Ordinea și civilizația într-un stat se judecă după grija celor mari de nevoile și dreptățile celor mici Saturn. psnecutînd pe mitropoliții greci din Macedonia, Iar acum in urmă printr’un ordin imperial a fost exclus dela con­­siliul administrativ și mitropolitul Cas­torici. Prin urmare astăzi avem: doi mitro­­pol­țî izgoniți din eparhiile lor, și 3 excluși da la consiliile administrative“. Din acest articol, plin de o fineță bizantină, reese că patriarhia nu va ceda, chiar avînd și opoziție. In al doilea rînd e o amenințare fină adresată guvernului turcesc că se poate aștepta la încurcături din partea gre­cilor. Iar pentru noi romînii încă o dovadă că nu trebue să dormim ci să luăm mă­suri din vreme întru apărarea fraților noștri­ din Macedonia. ---«Adeveruri **­ .de partid“ nomon numit HUMuncnoM Proectele pentru reorgia zar­e» uni­versitâților și întinderea inaraovibilită­­țeî în magistratură au și fost decla­rata de liberali: „reforma da partid“. ....Dar ce nu e „de partid“ la noi ? Numai birurile sunt pa țară — Încolo totu­l „de partid" !! D. Carp la bal «ansa BXBx ypisr.vmtia aaawCTniT.«BL«aaB D. Carp a fost la bal la Palat. — A dantat ? întreabă un mucalit. — Nu. De ciți­va ani încoace nu mai joacă după cutn U cîntă regele ! — răspunde un altul. " Prevedere Pentru Duminică se anunță că va vorbi la întrunirea liberală d-la „Da­cia“ și d. dr. Radovici. Prevăzător, d-sa are de gînd, înainte de a începe să vorbească, să spue d-lui Sturdza: — Bog pe d. Sturdza să nu mă în­trerupă și să-și facă observațiunile la sfîrșitul cuvîntărei mele !! Concursul ADEVERIM! ROMANȚA PARLAMENTARA Senatorii venerabili Din provincie se-adună Și’n pupitre se așează, Noapte buca’! Ca și lebăda de albe Capete vor să se culce, Fie împăcarea aproape, Somnu-i dulce! Trenurile nu's oprite Senatorii­l­e.» și-adună, Tot e lipsă de proecte... Noapte bună ! Prin pupitre ușor se-agită Capete ce poartă lună, Somnul blind pe toți îmbie, Noapte bună ! Ir­­ dative, fuziune, La urechi mereu răsună. Zvon de sforăeli se-aude, Noapte bună! Ah, de-ar mai slăbi și gerul Și’mpăcarea de s’ar face ! — Șefi, cădeți la învoială! Să dormim în pace Moș Boarcă !) Această bucată a obținut mențiune onorabilă la concursul Adevirului. § Mm In toată țara DIRECTOR POLITIC CONST­­UNIN­E ABONAMENTE: Cn an .... . Lei 18.— 6 luni I • , * * „ 8.­— 3 luni ..... „ 4.—* o lună ..... „ 1.50 In străinătate indoit Apare silui © la ora 5 m* *ara cu alt linei © știri ale silei Biurourile ziarului: Si­.;5k­kl3r, în Duminica 28 Ianuarie 1007 A apărut Mo. 32 din senzaționalul roman Misterele lui­mii 5 bani — în toată țara — 8 banii «185 £ 2$a»îjKl3flSB8 E ® EIS^.2­^^ Nou cartel liberalo-fossimist De ce se agită liberalii ?—D. Sturdza și Coroana. — O sforțare a guver­nului. — D. N. Filipescu în cartel cu d. Sturdza—Sculta și brătieniștii Concluzie. Se pare că liberalii au început o cam­panie de răsturnare. Ei continuă seria întrunirilor, in orașele principale, în Ca­pitală fac întruniri generale și pe culori, și agitațiunea aceasta o fac cu credin­ța că vin în guvern peste cîteva luni. Se mai spune că liberalii—în special ramura sturdzistă -ar fi căzut acum din nou d­e acord cu d. Filipescu pentru o campanie energică contra guvernului. E natural ca această activitate să fie comentată în diferite sensuri și lumea politică să se întrebe ce este dedesubtul aceste agitațiuni. Prima întrebare care se pune este ce zice Palatul? In adevăr, știut este că d. Sturdza nu se mișcă decît după cum i se indică de către rege.Or, dacă d. Sturd­za se agită, zic politicianii, e că regele i-a dat voe să facă aceasta, ori că i-a dat o indicație în acest sens. In această privință în cercurile con­servatoare, cari știe ceea ce vrea și ce zice regele despre actualul regim, pe care, ori cât de slab este, totuși ar dori să-l meriție la guvern încă un an, în cercurile conservatoare, zicem, se crede ca această agitațiune a d-nului Sturdza și a liberalilor, nu e decit o manoperă a regelui, pentru a da conservatorilor un binevoitor avertism­ent ca să facă să înceteze discordia și certurile dintre ei. * Pe de altă parte se știe că Oculta și cu brătieniștii nu sunt de loc pentru venirea imediată la putere, căci aceasta ar însemna venirea cu, d. Sturdza și prin d-sa, ceea ce dînșii nu vor în nici un chip. De ce însă, se întreabă lu­mea, cu toate acestea,hotărăsc să sa a­­gite și incă ei fac mai mult exces de zel, căci învinuesc fățiș pe șef da inac­țiune și de lipsă de energie? La întru­nirea pe culori dsia d. Musceleanu, u­­nul din tinerii liberali, d. dr. Rudovic, a atacat energic și fățiș pa d. Sturdza, arătînd că d-sa este singur vinovat de starea lucrurilor de astăzi și de inacti­­vitatea partidului. Și în această privință se dă o explicațiune și anume aceea că, oricît aculta și tinerii liberali ar fi contra venirei la putere, aceasta în sta­rea de astăzi a partidului, dinșii totuși sînt nevoiți să întreție „focul sacru“ în partid, au nevoe să întrețină in masele populare credința că s-a apropiat în­toarcerea la crzma statului, întoarcere pe care o așteaptă cu atîta foame „ai noștriî“.* In sfîrșit ultima întrebare este care e situa­țiunea d-lui Nicu Filipescu față de gruparea d-lui P. Carp ? Micul fost dictator contribue la gratis , ori la în­toarcerea liberalilor la guvern, ori dacă d. Sturdza este înțeles cu regele in privința acestei agitațiuni, atunci d-sa lucrează pentru împăcarea conservatori­lor, a boerilor cu mitocanii ; căci vine că pentru a merge in țintă, este ab­solut nevoe de o fuziuni , pe care d. C­.r. însă o resp­ige la chipul in care i s­a propus. Acestea sunt constatările, complicațiu­n­ile și svonurile care circulă prin piața știrilor politi­c și noi, fără a garanta autenticitatea faptelor — garantăm cel puțin autenticitatea știrilor ce sa col­portează în jurul acestor fapte, ceea ce este totuși ceva interesant. Grigore Cantcacuzîno (către șef) : Nu te potrivi la ce spun dum­ne­al­or, că Nicu Filipescu e mai tare în sfaturi înțelepțești !! Patriarohia rezistă contra aromînilor Presa grecească continuă să amenințe pe patriarh­ ca să nu cedeze stăruințelor marilor puteri in favoarea aromînilor Credem interesant și semnificativ să reproducem nci aproape în în­tregime un articol intitulat: „Peri­colul Macedoniei, — escluderea m­i­tropoliților grec!“ apărut în ziarul naționalist Astrapi din Athena. Prin acest articol se scot în relief relele urmări ce vor suferi interesele elenis­mului, în cazul cînd patriarh­ia ar ceda în chestia aromînilor : „Este cunoscut că ambasadorul Fran­ței a vizitat pe patriarh și după cum s’a confirmat a anunțat că guvernul si ü va înființa in Orient școli laica în locul celor congresioniste pentru răs­­pîndirea lim­bei franceze carînd totdeo­dată și protecția morală a patriarhului ecumenic. In același timp a atins și chestiunea aromînească însă cu mare finanță și cu mult mai blind ca ambasadorul austro ungar. Deși s’a zvonit cum că ambasadorul Franței a făcut această vizită numai ca o demonstrație de stimă pentru patri­arh­, totuși în cercurile diplomatice se zice ca această vizită precum și acea a ambasadorului Rusiei a avut de scop de a convinge ps patriarh­ că trebue ă cedeze în chestiunea românească. Această intervenție comună a amba­sadorilor se datorește faptului că regele George vizitînd curțile europene a reu­șit să convingă pe diplomați că guver­nul sau nu poate înfluența întru nimic asupra patriarh­ului spre a-și schimba atitudinea în chestiunea românească. Prin urmare patriarhul este astăzi constrîns de Europa să cedeze. Iar în cercurile fannariotice se crede că pa­triarhul a cedat în principiu și guver­nul grecesc este de acord, din care cauză au avut loc și unele vizite ale unor membrii din consiliul mixt al si­nodului la legați­unea romina. * Ce decizie va lua sinodul în cele din urmă asupra acestei chestiuni vitale pentru poporul grecesc, nu pot preve­dea, dar din spusele d-lui Theotokis ce nu de mult le-a pronunțat în Camera grecească de pe banca ministerială, reese că guvernul grecesc nu e pentru cedare și nici că va ceda, deși antura­jul patriarhului are părere contrarie, gi chiar dacă guvernul grec, constrîns de marile puteri, s’ar răzgîndi, încă patriarhul ecumenic trebue să r­ăzu­ri neclintit. Guvernul grecesc privește chestiunea numai din punct de vedere politic, pe cînd patriarhul este dator să o judece și din punct bisericesc și național. Or, o concesiune din punct de vedere bise­ricesc este cu totul contrarie interese­lor sale, căci mai tîrziu va eși la iveală și chestiunea albaneză. Și după cum cedarea făcută în favoarea sârbilor, a provocat chestiunea românească sub forma actuală, astfel și această din urmă va provoca pe cea albaneză. Prin urmare cedarea în favoarea ro­­mînilor va fi cel mai rău precedent pentru chestia albaneză.­­ Dar și din punct de vedere politic și național nu avem interes să cedăm de­oare­ce, ceea ce a avut elenismul să su­fere din dușmănia rominilor a suferit deja, și de o pagubă mai mare u'are de ce să ia teamă. Dacă vom ceda, pericolul este cel mai mare căci nu numai cuțovlah­­l din Ma­cedonia și Epir cu timpul vor fi pier­duți pentru elenism, ci propaganda ro­mină fiind liberă și reorganizată, iar nu ca pînă acum—căci vor ave­a cîmp des­chis de luptă,—vor pierde curajul și săr­manii macedoneni ce astă­zi îî avem cu noi. Și elenismul va slăbi și poata va dispare în întreaga Macedonie. Bulgarii pe de altă parte vor ridica capul obraznic, iar romînii atunci vor înțe­lege—dar după sărbătoare—că lup­­tînd în contra elenismului au ridicat și folosit slavismul, dușmanul lor cel mai in­transigent.* Deci sa do­bîndim cind decidem asu­pra chestiuneii romînești. Tocmai anim să cedăm cînd fatalm­­are Macedonia m­­i­ge spre autonomie și cînd contro­lului adm­nistrativ i-a suc­r­at cel fi­nanciar și acuma va­ și cel judiciar? Și aceste toate în urma pe alurilor marilor puteri, eîeî în Macedonia nu există dreptate, iar cei închiși pr­eventiv, putrezesc in închisori cu ani de zile ; autoritățile sunt coruptibile și cel ce are bani are și dreptatea cu el. Cu toată destrăbălarea existentă în Turcia, toată vina se aruncă pe greci. — Noul regim pentru alienați, tu Franța — Nu strică cînd repeți de mai multe ori un adevăr. Și cînd repetăm acum că Franța a rămas aceiași țară care poate da pilde frumoase state­lor euro­pene în ce privește viața politi­că și intelectuală — asta o facem fiindcă a­­vem prilejul în momentul da față de a da nouă dovezi despre aceasta. Se știe că să pfcămîna trecută Camera franceză a votat în unanimitate legea care institue un nou regim pentru a­­ltehațî. Deoarece reforma aceasta are mai mult decît o însemnătate națională, crede­m nimerit să precizăm utilitatea și menirea ei, cu atit mai mult cu cît și la noi e vorba de o asemenea re­formă. Sistemul în vigoare actualmente în Franța a fost instituit de legea din 1838. Ea obligă departamentele să creeze un azil în care să se primească alienații. Aceste stabilimente sunt sub supravegherea autorităței publice. Ad­miterea e pronunțată în urma prezen­­tării unui simplu certificat al unui me­diu oarecare sau prin ordonanța pre­­fectorială. In trei zile procurorul republicei și prefectul sunt preveniți. Și cincispre­zece zile după admitere și apoi la fiece șease luni, se adresează un raport me­dical prefectului. Acesta din urmă poate să se opună la eliberarea alienatului. Și în sfirșit mai sunt dispozitini speciale cari regulează administrația bunurilor alienaților. Această lege din 30 iunie 1838 care are meritul ei, a lăsat posibilitatea a­­tentatelor deplorabile împotriva liber­tății individuale precum și iporațiuni odioase și exploatațiuni inevitabile. Mișcarea opiniunei care a pus ches­tiunea reformei datează din anul 1862. S’a deslănțuit o energică campanie de presă în urma internarea advocatului Lan­don. In numele libertăței individuale, zia­rele au protestat în contra ceia ce nu­meau „învierea ordinelor de arestare“ și rezidirea (sub numele de aziluri) a ve­chilor pușcării (ancienni­s bastilles). La 1871 deputații Gambetta și Mag­­niu au depus o propunere în sensul de mai sus. Propunerea aceasta a fost re­luată de nenumărate ori și raportată, iar apoi s-a supus Senatului un text care a fost adoptat cu oarecari modificări. Procedura parlamentară și o sume­denie de lucruri importante nu perm­i­­teau să aducă la bun sfîrșit marea re­­form­ă, cu toată străduința admirabilă a deputatului Dubier. Acesta, autorul pro­­punerei care a servit de bază textului care a fost votat, a redactat raporturi conștiincioase în timpul celor două le­gislaturi trecute. Strădania fruntașului om politic e a­­cum încoronată de succes. Cari sînt criticele de căpetenie în­dreptate împotriva legei din 1838 . In primul rînd numita lege se ocupă prea mult cu stabilirea alienatului într’un loc anumit, decît cu tămăduirea sa. Ea e mai mult o lege de poliție de­cît o lege medicală. Reforma lui Dubief repară acest in­convenient. Ea dă o mai deplină liber­tate de inițiativă medicilor, mărește nu­mărul lor asigurîndu-le o situațiune con­venabilă. De altă parte, ea crează ca­tegorii cari vor fi îngrijite aparte și in­stitue regimul așa numit „open door“ care se aseamănă mult cu coloniile fa­miliare și care în Scoția a dat rezultate excelente ușurînd numeroase vindecări. In al doi­ea rînd, le­gea din 1838, protejîtd neîndeajuns bunurile alienați­lor, dă naște­re la speranțe păgubitoare și îngădite tentative de spomațiune. Nou text organizează în chip foarte serios tutela și administrația patrimoniului dementului, fără însă să înmulțească formalitățile. E necesară numai inter­venția tribunalului pentru toate opera­­țiunile mai însemnate. In fine regimul orînduit de legea din 1838 nu dă libertăței individuale ga­ranțiile necesare. Acesta e punctul care a fost obiectul Studiului și atențiune! comisiune­ și a Camerei. Reforma prescrie prezentarea unui raport și nu a unui simplu certificat medical și ce e mai însemnat ea sub­­stitue hotărîrei administrative și perso­nale a prefectului competinte o adevăr­­ată judeească contradictorie a tribunal­­ului care să statueze o serie de rapor­­turi medicale. Și în sfirșit pentru a înlătura abuzu­rile cari se produc în anumite aziluri private, toate stabilimentele cari pri­mesc persoana atinse de boli mentale—­ ori­care ar fi numele lor, vor fi supuse unei supravegheri administrative. Să mai adăugăm că sunt dispozițiuni speciale cari hotăresc soarta alienați­lor criminali și a criminalilor alienați precum și acelea cari împiedică con­damnarea al­tor alienați. Fără ca o chestie politică să fi intervenit la un moment dat in dezba­teri. Camera franceză, cu o demnitate care îi face cinste a dus la bun sfîrșit această chestiune atit de delicată și atît de îndelung discutată. E acum rîndul altor țări și altor re­­prezentațiuni naționale ca să-și facă datoria în această privință. PĂRERI ȘI IMPRESII Principiile L. P. Zilele acestea Societatea „Sprijinul“ a in­tervenit pe lingă diferiți bărbați politici ca să-i convingă de dreptatea cerințelor femei­lor titrate de a fi înscrise în barou. Azi,cînd legea corpului de avocați este pe cale să se modifice, e desigur momentul venit ca să se rezolve, în sens favorabil—con­troversa, grație căreia d-na Bibcescu-Ali­­mănișteanu a fost înscrisă în barou, iar d-șoara Popovici a fost respinsă. Nu știu cum a fost primită generoasa intervenție a societaței Sprijinul dar desigur că a fost primită cu acel binevoitor zimbet sceptic pe care îl au bărbații noștri politici cînd li se vorbește de principii. Altădată ideile erau cel mai frumos a­­panagiu al omului politic. Astăzi el devi­ne un bagagiu inutil, greoiit și ridicol. Un om care are încă idei, se poate asemăna cu cucoana Chirița sau cam așa ceva, cu un anachronism în tot cazul. Același lucru se întîmplă în întreaga noastră viață socială. Altădată chestia femenină— o mare chestie de dreptate— ar fi pasionat lumea, pe această chestie a femeei-avocat s’ar fi produs o mișcare în țară, s’ar fi făcut întruniri, s’ar fi alcă­tuit campanii de presă și aceste idei ar fi avut izbîndă. Astăzi presa nici nu se atinge de a­­ceasta cestiune. Singur Adevĕrul dacă mai are curagiul să pledeze pentru a­­ceastă reformă, dar și el își dă socoteală de inutilitatea sforțărei și de aceea conștient de epoca prin care trece, nu iși face iluzie de rezultat și nu dă mai mult publicului de­cît poate el digera. Trecem printr’o eclipsă intelectuală și morală—și ceea ce este mai trist, nimeni ori foarte puțini își dau seama de ea. Q. a. Marți Ianuarie Prima fasciculă a­ romanului Curierul din Lyon 5 la ani — In toată țara — 5 fem»ni

Next