Adevěrul, ianuarie 1907 (Anul 20, nr. 6237-6264)

1907-01-15 / nr. 6248

Anal ni XrX-lea. xffwsagiwiiysjf No. 6248 FONDATOR Ales. Y. Boldim ana PÜSLICXTATEA: COSCUATA E.XCÎ.US2V Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER® Co. București, Str. KaragcorgevîeHS Teletem 3/4 I Pentru CapStaift So. 14110 iLwilf WH t * *'*a»zn«rl'r®«« «I «2 WT«. T**',*A mm® Ltmî 15 Ianuarie 1907 DIRECTOR POLITIC CONST. mus­dBONArmm Dna 1­1 1 1­1 Lei 10.— 6 luni iu­ți « 8.— S luni si t­ii » ii „ 4— o lunii î­­ * ii . f 1.50 In strMnsitate Îndoit Apare zil­nie la ora & seara în ultimele știri ale zilei Bisrouriîs ziarulu­i: Str. Sărindar* 11 b Hst sil in Irnna țara Elimini ® 1! silfii!­li fii Isillissi — In cercurile guvernamantale ea comentează atitudinea or­ganelor cantacuzinista față de vizita de la Berlin a d-luii Take K­assou — E adevărat că de când ministrul de finanțe s’a reîntors în țară, or­ganele cari porniseră o vehementă campanie în contra vizitei dela Ber­lin, s’au mai potolit. Se știe că acel care a dat alarma cu d. Take Ionescu s’a dus la Ber­lin să vînză țara, a fost d. Nicu Filipescu. Dintre ziarele guverna­mentale s'au­ secondat două și anu­me un ziar care s’a infeodat deu­năzi la politica cantacuzinistă și în­suși organul autorizat al cantacuzi­­niștilor, ziarul „Patriotul”. In ajutorul acestei campanii, și din ordinul d-lul Nicu Filipescu, a venit si d. Iorga, profesor univer­sitar. D. Iorga a scris un articol care trădează nota filipesciană: a lăudat cu o exagerație ridicolă vizita dela Viena a d-lui Mișu Cantacuzino și a criticat cu o patimă și o răutate fără de margini vizita dela Berlin a d-lui Take Ionescu. Imediat „Epoca“ a publicat arti­colul d-lui Iorga și a doua zi s’a grăbit „Patriotul” să reproducă nu­mai elogiile adresate de d. Iorga d-lui Mișu Cantacuzino, dar pen­tru ca să se știe că ziarul can­­tacuzinist împărtășește și aprecierile injurioase asupra vizitei dela Berlin, a Însoțit acea reproducere cu de­clarația că e da acord cu d. Iorga asupra articolului care l’a scris. E de notat insă că de astădată nici un ziar oficios takist, fie din Capitală, fie din provincie, n’a ig­norat sau criticat vizita de la Viena, ca să se poată invoca de către or­ganele cantacuziniste că au­ fost pro­vocate să adopte o atitudine contra vizitei de la Berlin. Natural că atitudinea aceasta a gazetelor cantacuziniste și în spe­cial a „Patriotului” a fost relevată cu o mare satisfacție de d. Nicu Filipescu și „Epoca“ a ținut chiar să Înregistreze ca ceva extra­ordi­nar faptul că „Patriotul* s’a decla­rat de acord cu d. Iorga care a în­jurat nu numai pe d. Take Ionescu dar și finanța germană. Ziarul d-lui Virgil Arion ține să releveze, care a fost atitudinea pre­sei ostile vizitei de la Berlin, dar ignorează, probabil in mod intențio­nat, nota „Patriotului“ în ce pri­vește articolul d-lui Iorga. Iată ce zice „Patria“: „In timpul ce d. ministru al finanțe­lor se afla in străinătate, o anumită stresă se repezise cu fel de fel de fa­urii și întrebări calomnioase la adresa acestui principal factor al țarei: „Cei slabi da Înger și a toate crasă­­tori se alarmase și credeau­ că acela în­trebări și injurii­lor face ca d. Take Ionescu să nu se mai m­apteze dela Berlin, ci să rătăcească prin străini sub greaua povară a acuzațiilor ce i s’au­ adus. „Dar iată că d. ministru al finanțelor s’a Înapoiat în țară, fără teamă da a fi ținut la oprobriu­ public, ba din con­tră, foarte bine dispus și a fost primit ia mod călduros de către amicii săi. „Mai în urmă a avut o lungă între­vedere cu colegii săi, in special cu d. președinte al consiliului, iar după aceea­­ și-a reluat rodnica d-sale activitate. „Ceea ce înseamnă că nu i-a păsat măcar de acuzațiile și infamiile ca i s’a fi aruncat în lipsa d-sare din țară. „Dar acuzatorii și calomniatorii d-lui Take Ionoson ce fac ? Mai continuă eî să susțină aceea ce susțineați cinoi d-aa lipsea din țară? Numai cei cari nu-î cunosc pot crede că acei calomniatori mai au­ acum curajul infamiilor lor. „Eî s’au­ dat atunci și nu mai indrăs­­nesc să articuleze nici un cuvînt. A­­ceastă atitudine a lor să servească de explicație acelor cari nu-1 cunosc și cari le am putut da cînd­va crezare“. Probabil că în urma bule­tei „Pa­triotului­“ organele cantacuziniste nu vor mai sufla nici un cuvînt a­­supra vizitei de la Berlin și e po­sibil chiar să fie siliți a se explica asupra atitudinei ca ati avut. * Ce reese însă din acea... .ă atitu­dine a ziarelor cantacuziniste față de d. Take Ionescu ‘î­neese în mod clar că față de ministrul de finanțe politica canta­­cuzinistă este identic aceeași pa oara o are de șase ani d. Nicu Fili­­pescu. Cantacuziniștii sunt deci de acord, în mod fățiș, cu acțiunea d-lui Filipescu contra d-lui Take Ionescu. Și e de notat că chiar a­­tunci cînd se prezintă un eveniment important ca acel al vizitei da la Berlin, a ministrului de finanțe, chiar atunci se manifestă acțiunea comună a d-lur Filipescu-Iorga cu cantacuziniștii. Ceea ce se petrece în lăuntrul taberei guvernamentale, hărțuielile și intrigile dintre takiști și canta­­cuziniști, aceasta privește în defi­nitiv partidul. Dar alianța fățișă a unei grupări guvernamentale cu un grup de opoziție în contra­xmxxi mi­nistru, cum s alianța cantacuziniș­­tilor cu d. Filipescu, în contra d-lui Take Ionescu, — aceasta natural că ese din cadrul obicinuit al lupte­lor și moravurilor noastre politici, e ceva nou­.♦ Dacă acest cartel, care sa mani­festă cu atîta duioșie în presa can­tacuzinistă și în organul d lui Fili­pescu, se va menține, atunci e de prevăzut cum sa va respecta acel statu quo asupra căru:­a sa afirmă că s’ar fi înțeles președintele consiliu­lui și ministrul de finanțe. E de prevăzut că ziarele takiste, mai ales acele cari afi apărut pro­vocate de atitudinea organelor can­­tacuziniste, nu vor lăsa ca acțiunea cartelului contra d-lui Take Ionescu să continue fără ca n­ăi­ar să fie bine demascată. Și polemica aceasta fără îndoială că va zdruncina acel statu-quo declarat de primul-minis­­tru, iar răspunderea scandalului fi­­nal de sigur că azi s’o aibă acel care s’au unit cu d. Filipescu ca să dea la cap d-nul Take Ionescu. R. X. Situațiunea aceasta și-a găsit o so­­luțiune în non poaaumus-v­ opus de primul-ministru condițiilor d-nului Carp și urmarea e că blocul guver­namental a rechemat la statu quo ante bellura. Războiul, sau­ mai bine șis luptele de hărțueli ce s’au dat între taberele blocului ci a lăsat răni, au atins sus­ceptibilități, au răscolit colțuri sufle­tești ce nu trebuiau turburate și e lesne de venit cu­ formula statu quo ante, dar e greu de realizat, după asemenea întîmplări. E greu­ de res­tabilit coheaimnea, e greu­ de restabi­lit încrederea reciprocă în sînul unui bloc dezagregat prin evenimente de­natura lor ce se petrec de atîtea luni de zile in partidul de la putere. Cum am mai spus , acesta e sin­gurul rezultat apreciabil obținut de tribulațiile politicianului care a venit cu magnifica idee­a unei concentrări... în contra d-lui Tales Ionescu. B. Y. R. N­AZBXTXX Toată nenorociră»! Toată nenorocirea blocului guverna­mental a fost dată pe față la Cameră de primul-ministru intr’o convorbire parti­culară. Nenorocirea e că membrii majorități­lor fac politica de la Capșa. Față de această descoperire, se lucrează actualmente la un regulament al blocu­lui, care in primul loc va interzice mem­brilor majorităței să se ducă pa la Capsa, unde se știe că d. Filipescu are obiceiul de a dejuna. Se vor organiza fie’o’dok-tea pe la do­miciliile miniștrilor, se va instala un vast bufet la clubul conservator, numai sa se lase blocul ds Capșa că e cu ghi­nion ! Fac chestii de persoane, intrigi da cu­lise și lupte meschine­z­e prepon­derență ori lupta de la șefie prezentă ori viitoare. Politica de la Capșa! Perfect—dar pentru a spulbera acest chip stricit și mahalagese de a regula afacerile publice, de ea nu sa aduce în discu­­țiune chestiuni mari și de principii, de ce persoanele nu dispar pentru a da loc ideilor, de ce azi toată lupta celor două partida se învîrtește în jurul faptului de a se ști daca d. Take Ionescu este desemnat pentru șefia viitoare a partidului conservator, ori această demnitate esta rezervată vre­unui mangol cu blazon uzurpat ori de operă bufă și cu nume așa zis celebru. Dar în partidul liberal, nu se feea tot politica dela Capșa, cînd în loc de lupta de principii, sutreaga or­ganizația liberală sa căznește să re­zolve problema da a se ști cum să se întoarcă la putere, cu d. Sturdza în frunte fiindcă palatul, pentru par­tidul liberal, nu tratează decît cu d-sa, dar fără ca șeful să aibă altă putere decît ccaea ce î-ar îngădui-o Oculta și brătieniștii? Politica de la Capșa! dar pînă as­tăzi ea este politica țărei romînești, ea este și politica d-lui Can­tac­u­­zino, ca și politica d-lor Sturdza și Ionel Brătianu și fără drept șeful partidului conservator se ridică con­tra unei politici care n’a încetat un singur moment să fie fi a sa și a tuturor partidelor, grupurilor și personalităților politice !... donat, smia —£«®­Intrunirea de azi Be ori comitetul de o sută al partidului liberal e mobilizat în Ca­­pitală și ași împreună cu delegați! din țară și cu „poporul* din Capi­tală vor ține o mare întrunire pu­blică la Saci ®, Mister complect­a,supra rostite! și celor ce sa vor agita în această întrunire. Nici o indicație, nie! © Mar în ul­tim­ul moment. Foile liberale de aseară păstrează cea mai complectă tăcere ».Dupa aceste­ întruniri. Mo! nu se ocupă fie ea—fiecît a­­nunțînd-o. Treime să fie ceva grav la mijloc dacă se păstrează atîta mister. Comitetul fin e «stă și delegații fila țară cum cunosc situația poli­tică și nu se arată tocmai încîntați fie ea. „Poporul“ cum aude fii „Ba­­cla“, li miroase a putere și a „rusu flare“, după o veche vorbă a d-lui Sturfian, care aflî ați de niște cio­măgeli operata de „ai noștri“, a doua zi după venirea la putere, a excla­mat : — Ce voiți ? „Răsuflă“ poporul . Nu știm fiacă după întrunirea de azi dela „Badla“ răsufla poporul, fiar In urma decepției pa care produs’o congresul și programul liberal, nu ne așteptăm la mare lucru fie la întrunirea de azi. Partid­ul liberal, care a promis a­­tîta și atîtea a încetat da mult de a fi un partid care... promite S Saturn făcută de primul ministru, care ar fi a­­tras după sine o circulară tot aici de frumoasă ca a­n Clemenceau, s'a dove­dit că cele mai luxoase tripouri din Bu­curești, cele mai frementate și cele unde jocul este mai puțin reglementat și in­trarea aproape fără control, funcționează sub patronagiul unor membrii din majo­ritatea parlamentară. Ca să nu cităm de­ci un caz, vom spune că primului ministru îî s'a rapor­tat că un elegant tripou din București deschis de curînd, are ca președinte pe senator, și ca antreprenor pe un de­putat și că această vastă și mănoasă în­treprindere de spoliere de naivi este fă­cută de acești două membrii ai parlamen­­tului în tovărășie cu douî chelcieri. Și tot in această ordine de idol, pri­mul ministru a maî constatat că o soci­etate înființată de curînd in scopul de a face binefaceri, n'a ami altceva in ve­dere ds­cit a descinde ușile cartoforilor de meserie și a naivilor, fie zice că ă. Cantacusino a rămas ui­mit de toate aceste descoperiri și că ar fi avut o întrevedere cu președinții Cor­purilor legiuitoare pentru a vedea în ce mod s’ar putea atrage atențiunea celor vinovați asupra delicatei situațiunî in care s’au pus. Credem că â. Cinîaeuaine nu se va opri numai la simple constatări și va imita pe Clemenceau pînă la capăt.­ ­«Adevăruri a»­ A(L Blocul ■WttA CitiBrA sKrea MatEaiei O dovadă că blocul s'a restabilit ® c5 La ședința de azi s’a rotat indige­natul pînă ac­um de 7 ori nul al d-îu! Berc © vici­­ Era se vede rezervat ac­es­tui candi­dat la cetățenie sa reafișeze restabili­rea blocului gurarasmontat!! Manșonul d tel Car» BS*«xy«a!rsaîffi^am5»avî’ntsîBSÂ'iibiTe­aws*».maf fona Es­ ățile în trecuta, cînd era gerul mara, d. Carp a eșit ca un manșon pe calea Victoriei. Șeful junimiștilor ținta mîinile ța sunt șocul lipit «pe piept — ca să arate că privește situația poliției cu miîșn­a pe piept! Transformisa» „Violența* numește pe ministrul de finanțe: NrizKq­ î’regon­. I-i­Âra |î noi num» dacă ar izbuti să transforme la oameni deștepți pe cel dala „Violența“. Știți că ăsta ar fi transporakm — na glum­ă ! Riffelotto PĂRERI ȘI IMPRESII Coaonrstil nostra de poc-sil Ia acest moment cînd scriem—exact preze­nt d. a. Sâmbătă,— pentru concur­sul nostru de versuri politice de actua­litate ne-au sosit... 40 de bucăți. £ 1 ® stai! la teanc pe biroul direcțiune! aș­­fceptînd ziua de Duminică, cînd la tovărășia d-lor Giscinat Pavelencu și Radu Ifosetti, vom începe despucarea colosalului curier și alege caca ea va fi dem ori deosebit de bun. 13 chestia în prima linie de cum ați înțeles concurenții concursei, cum vor exploata eî actualitatea politică și întru­cit satira va mușca, va înțepa, ori va biciui. Romanul este născut poet— știm ca toții, dar poet satiric pînă acuma nu s’a prea manifestat romanul, afară dein genul epigram­­tic la care avem cîteva succese remarcabile. A fi poet însă și chiar poet satiric, nu va să zică numai decît a fi cîntătreț al actualităței. Pentru aceasta trecu © st­ fii și puțin ziarist, să știi ce su­biegi din actualitate și anume ca fapte, ce vorbe, ce oameni să carica­turizezi cu pana ta. Pa lângă aceasta tot meșteșugului gazetăresc se datoresște și alegerea subiectelor în vederea liniei po­litice a ziarului tomii de întrebuințat, nuanțele de colorat și altele multe insesi­zabile lucruri pentru acela străin presei.... Să nu anticipăm însă. In momentul cind vor apare aceste linii, cele patru­zeci și nouă bucăți supuse concursului, vor fi putut să fie judecate și vom ve­dea dacă concurenții, ori unii din ei, au­ înțeles ceea ce voim și cum voim. Ori despre noi, cari socotim că genul ziarului trebue sa nu fie nici plicticos și nici dogmatic, socotim că facem o Îm­bunătățire introduc noi pe lingă Chestia silei, o satiră cu creionul, o altă gătiră cu condeiul,—satira în versuri. O. V. Primi­ ministru și tricourile.-Demisia ministrului Polony! Statu quo ante... In urma experimentelor politice propuse de ă. Filipescu, primul mi­nistru pare a se fi convins că, în împrejurarea de față, concentrarea... în contra ă-lui Tak­a Ionescu adeve­rea vorba populară : în loc să ti dregi, mai fău te rupi, în adevăr, rezultatul tratativelor a fost: prima, o atingere a prestigiu­lui primului - ministru ; secunda o zdruncinare a blocului guvernamen­tal. Acum starea de înainte de aceste tratative este regretată și formula silei este statu quo ante bellum. Cel puțin, atunci miniștrii își pu­teau vedea de lucru; nu se î ngrijea fiecare în parte de ceea ce ar putea păți din causa diferitelor curente din sînul majorității. De la deschiderea actualei sesiuni, relațiile încordate dintre „boeri“ și „mitocani“, create de tratativele clan­destine ale ă-lui Filipescu au para­lizat orice acțiune legislativă. Politica de la Capșa! D. Grh. Gr. Cantacuzino a avut alaltăsrî Vineri în Cameră, o eșire. D-sa de felul d-sale este foartee re­zervat, foarte impenetrabil și cele declarate d-lui deputat Gherghel din Dorohoi, au fost da natură să des­crețească frunțile — și ceva mai mult — sa dea partizanilor săi o indicațiune. Primul-ministru a declarat că gu­vernul va merge înainte astfel cum este constituit și că guvernul va propune diferite legi, iar deputații își vor face datoria, de a le vota. A mai adăugat că ar fi bine ca par­lamentarii să nu se mai ia după po­litica de la Capșa. Prin aceasta primul-ministru a voit să sa ridice contra politicei de intrigi, de cancanuri, de combina­tion­, sari ce fac și ei desfac în a­­ceastă cafenea per excellentiam poli­tică și mult mai interesantă da alt­fel, din punctul de vedere al dis­­cuțiunilor, decît însuși parlamentul. Politica de la Capșa, desigur că nu-î idealul unei politici serioase. Ea reducă totul la palavra și taifa­suri, la lupta da culise și la prepa­rarea lor. A uitat însă șeful parti­dului de la guvern că la nou îa țară și în parlament nu se face altă po­litică decît tot acea de la Capșa. De­putații și senatorii, politicianii în general —dacă se agită este în jurul celor ca a zis X, celor ce pretinde Y. Cu gest al lui Z dă de lucru șezătorilor politice trei săptămîni, o vorbă a unul ministru este colpor­tată de amici la ureche și în chip misterios, ca ceva foarte semnifica­tiv și chiar decisiv —­ pînă cînd a­­cest secret ajunge la mîna presei care și ea la rîndul eî încearcă a găsi o soluționa unei situațiunî și fără da aceasta destul de încurcată... politica, de la Capșa . Dar ea ar dispare ca prin farmec dacă poli­tica țarei nu s’ar inca numai în fa­milie, între cîteva sute de inși, și dacă în această politică ar mai fi și altceva mai substanțial, decît PM-rtMiairafripefffiv Ni se comunică o știre foarte ciudată dar parte caracteristică pentru vremu­ri­le în cari trăim. D. G. Gr. Cantacuzino, prim ministru și ministru de externe, foarte bine im­presionat de circulara dată, acum de curînd, de către colegul său din Franța, d. Clemenceau contra funcționări tri­­pmzilor, s’a țfindit să ia și d-la o mă­sură analoaga, dacă nu pentru întreaga țară, cel puțin pentru capitala regatului. Primul ministru, animat de această dorință de a pune un capăt jocului de cărți care ia propor­turi îngrijitoare din cauza prea multei toleranțe de care se bucură din partea autorităților adminis­trative, s’a lovit deodată de o dificultate neașteptată. In urma unei anchete foarte discrete CHESTIA ZILEI Convorbire telefonică Nicu Filipescu: (către Gh­­. Cantacuzino) Intoarce-ne urgent, se’mpacă lucrurile!! că iar Scrisori din Paris Pestra repaosul s&gt;minâl — Paris, 21 Ianuarie 1907 Intr’unul din articolele precedente am a­rătat starea absurdă pe care o preia jîi puterea administrativă la Franța, naa­­piîefad sai­ neputînd aă aplica legea reapauzului săptămfanî votată da către parlament anul trecut. Legea prevede, fără îndoială, o zi pa săptămîni de ni­­b­erc, de odihnă, pentru lucrători­ și alujbașiî­ns tot soiul, însă ea lasă două căi.-­­cea disduse«­ car» du­ce la închi­derea stabilimentelor Duminica și cna îngăduitoare, prin care se admit… În­chiderea în orice și a săptâmlnei ssti­ns­­înch­iderea, 5« cerc cai personalei a pca cu schimbai. Din nenorocire sistemul capitalist modern, ajuns la cea mai înaltă formă da dezvoltare, în statele din Apus, nu ma­­iugüduo, în lupta de cîrfcig și de concurență, nici o putință da răgaz, de repaos, ci cată și se urmeau regulat zi cu zi, să producă neînnecat și din sa în­ca mai asalt, fără oprire. Micul negustor, anti­industriaș, ca și­ șî rasa­ți­ starea, « nevoit sft­ranacioscă ori să producă neîncetat, precum fac cei mari cari ii aii măsura. Și această între­cere »estifcîd­ plă­ciul ales intre Industriile miei și negustoriile seoiindare, 4is oare pricină închiderea odată pe săptămînă. Duminica sufi altfi zi, «pare ca o pri­mejdie financiară pentru acesta între­prinderi comerciale. La Paris Dumirit» e o zi de mare cîștig. De aceea, îm­potrivirea »täpfailor, muri și Hak­i, cu privire la legea rapaaank­iî, a ți mai îndu­jitfi. ..... .­Nu se petrece același lucru ți de partea lucrătorilor și a slujbașilor par­ticulari, cari socotesc că gase­aia de muncă pa­sSotăraînă o da aj­uns și câ e una&n ca să aibă a șaptea zi de odihnă. O parte din muncitorime,­­a întreprin­derii­ generale și cari nu cer © pro­ducție permanentă, a căpătat această dreaptă și meritată facultate , din contră celelaita întreprinderi: brutăriile, mă­celăriile, cafenelele, resta­urantele, femii­­riile, lemnăriile, etc., nu se b»«o,ră de această dispoziți» a Iri eî și nu se bu­cură, pentru că stăpiaiî nu vor. Aceș­tia se împotrivesc autorităților, plătesc amendă, îndură condamnări, dar nu închid. Cei mai mulți ați cerut „aba­terea* data prescripțiuni la legal și eui căpătat-o, astfel incît s’a stabilit la fel da anomalia permanentă, care s’ar tra­duce prin expresia următoare­i legea repausului săptămînal a pentra ani­ mumă șî pentru alții dam Spiritul eî este diapotrivă să fia mumă pentru toți. Și spre acest scop mincî­­torii produc mișcarea și caută să silească autorității, ca să s plisc legea după spiritul in care e scrisă. * ■ [UNK] 1 Intr’adevăr, mișcarea începu din clipa tund Brîpîțai nu voiră să primească dis­­poziția mîn legel. Sindicafefa © yg„m7.,fi -­a fio­cere Duminica, La timp da două luni, Noembro și Decembrie, manifes­tații parțiale, cari aveau­ drept scop să silească stabilimentele nefachiao Dumi­nica să închidă nume, decit. Și sa năs­cării multa neorîndneli, multe pierderi, dar nu sa ajunse în n­oî un rezultat praotic. Atunci, s’a constituit un comi­tat intervindical care trebuia să orga­nizeze o «mișcare generală și cu folos, el trebuia să stabilească mijloace!» prin cari să se ajungă la căpătarea „săptăminei englezești“, h închiderea săptămînală absolută. Astfel, ea hotărî facerea unei manifestări importante, la f*1 ® 8a ia parte toate sindicatele, toate breslei ® organizat ®, toți muncitorii ceri nu se bucură de bonurile prevăzute da lege, «circ» de odihna săptămînală. Sa hotărî o manifestlo »normă p ® ziua da 20 Ianuarie, adică erî. In*® ma­ 2ter*a ei părea tot «șa d ® mare ea șî la 1 Mai trecut, cînd sa organizase o altă manifestație. Zaci da mii da oameni trabnnati să se întru­nească pe piața zisă „Plase de la Ro­­pabîlqne*, da nuda avea­ să purceadă corpul cel lanț și îngroșat a­ manifes­­tație în Comite­tul intersindia al dicuas lămuririle da intranire și plaant p»care tre­buia­ui să’i urmSreasca manifestanții margindi impreună cîntînd și protestând. De­sigur, că mișcarea ar fi avut para a­­tarul cilelor de luptă gî de zgomot, ar fi aprisa în suflet rm dor și o spe­ranță de dezrobire. Ar fi fost o pro­testare uriașă. Ea ar fi fost ea aviat și fără îndoială că din npfi am fi văzut gestul larg descris de o lume aprigă și hotărâtă. Dacă n’ar fi avut caracterul pașnic al mulțimei muncitoare din 1900, «î«d trsî sute de mii de inși, in gru­puri mari, sărbătoriră ,pa piața zisă „Plftf­a dê k Nation“ triumful Repu­­blicei, ea ar fi prezentat aceeași putere, aceeași credință înrădăcinată în izbind» id­el umane și soci­aliste. Și la gladul că vom vedea un spectacol rar, un ta­blou­ înălțător, o priveliște ademenitoare și Vi ®, E»­*» dar In central manifesta­ți«!, pe piața Republicei, unde trebuia fi EXPOZIȚIA BALTAZAR Palatul Ateneului Cochetul catalog al expoziției Balta­zar începe cu următorul motto dintr’o nuvelă a celui mai de seamă nuvelist ce lam avut pînă acum: C. Negruzzi: „Luminărică nu mai este / Dar cine era „eu, și care fu solia lui si ca jos? Singur „nu o știa. De îl întrebai de unde este ? „Nu știi, răspundea,știi!numai că mama „cindi m’a luat, mi-a zis: Niță, dragul „t­eti! să cumperi luminările, și că le „împărți pe la b­isericele. Atîta știa, atîta „fac”.­­Desculț, cu capul gol, încins cu o fu­­­me și cu traista în șold. Luminarica: „pînă în ziuă colindă toate bisericile, im­­­­părți­nd luminări, și cerșetorind, nu pen­­­tru dînsul—lul nu-î trebue—ci pentru „alții.“ #»•••■*• •••**«*• „Intr’o dimineață, o damă văduvă, găsi „la poarta casei sale trupul lui Lumîn&rică „și văduva îngropd pe sărac !“ Nuvela aceaa’a, și in special ultimele rîndurî, au­ servit pictorului, de motiv pentru opera capitală a acestei expo­ziții. Nu însă de obiceii opera preferată a artistului este și cea mai reușită din toate punctule de vedere ala puterilor sale artistice. Negreșit, simt în acest tablou duse la apogeu, calitățile de te cli­nică, atmosfera psihică a tabloului, salcia plîngătoare săracă și pustie, ca și viața umilă a unui cerșetor. Dar cerșetorul acesta mort, este un cerșetor ca orica­re altul, nu o Lum­i­­nărică. Nu mă lași să văd, și cred că ar fi fost foarte greu sa mă lași să văd după figura desfigurată fi moriei, cine a fost Luminărică în viață. Cum să dai ceva caracteristic unui suflet, cînd tocorai acel suflet este absent« A. nu vreai să-mi dai pe Lintifa frică, ci nu­mai moartea lui, apropierea Văduvei, dar aceasta este un fapt divers, cu care n’are a se ocupa pictură, și pe care nici nu i’ași putem bănui, dacii nu mi l’i­ I spune pe h­îrtîe. Să n­i înțelegem însă, tabloul trăește totuși, dar nu ca intenție a autorului, ci ca o priveliște tristă a vieței. I­aci scoatem chiar semnificarea ce-a ars în nuvelă, văduva cara trece,—­atunci s’ar putea chiar intitula tabloul „Prea tîr­­ziu“—și am înțelege numai din titlu, —că aceia care i-ar fi făcut binele, trece pe acolo,—cînd nu mai era de nici un folos cici binele ! Ziceam mai sus, că nu se poate, după figura desfigurată a morței, să arăți «urnetofistica sufletească a celui ce a încetat da a mai trăi. Regula asta nu-î absolută; tocmai excepția ei, ar da o confirmare mai mult și a îndrăznelii, dar și a geniului artistic. Astfel în tabloul moartea lui Walenstein,—figura eroului nu-i plecată asupra pieptului prea­­ mult, emn­e la Lumiatrie­, ci pusă în lumină, e ca cea mai însemnată parte din tablou, etc.ținta fi motivul însăși al tabloului: ce-a mai rămas din acela care a fost odată Wa­­lenstein ? Trăsurile energiei pe care nici moartea n’a putut să le clintească din severitatea mîndriei lor. Alături­— consternarea și pietatea în care stă ri­valul său de urme care a voit să-l vada, fixează și mai mult sentimentul —și simți că te fură maestatea m­orței, cu liniștea ei impunătoare de respect. Problema aceasta însă, numai prin faptul că a fost abordată de pictorul Boltazar, o un indiciu lăudabil al cu­rajului șuti, văzî că e un artist care vrea să apuce cum sa zice taurul de coarne, aripile talentului «Să nu se mulțumesc să fiiî în m­ujaî la obișnuită înălțime de la pamint,­­ca aceie păsări domestice, la cari energia sălbatică s’a stins de mult, pentru a le mai putea abate din drumul comun. Și în drumul său­ Bal­tazar are netăgăduit acea energia sălbaticii, latentă încă, d­ar care va pu­­tea foca odată minuni dacă va ști însă să-i monție ardoarea nu în anarhia «1, ci în regulele stricte ale artei picturale, așa cum se desprind ele din capo d’o­­perile marilor pictori universali. Intre acestea, cea mai de căpetenie dintre toate, pe cara ni sa para ea ar trebui s’o păstreze artistul f­altaza? teza, cultul formez... Ea poate să fie mai puțin îngrijită decît i cel vechi, cari atașau prea multe sute de amă­nunt,—dar în care cîteva pa cari ie-am dat, să simți că trăește corpul, să alegî acele linii, cu ajutorul cărora imagina­ți­unea noastră poate reconstitui sin­gură și restul. Ca «ei, —■ puterea poe­ti­că a tabloului, e»te trezește la nai, pe pictorul în germen, care doarme în fiecare amator de pictură. Caracteris­tice, și foarfe­ reușite în­ aceastcă pri­vință sînt tablourile: Igneasia și „Pină la M-109 Popescu“. Să luăm de pildă calitățile primului „Ioneasca“. Ce are m­a? atrăgător modulul ? 1. O calitate "subiectivă» frăgezimea, culoarea obrazului, care e a­ eî, și nu al alteia. Tot acest farmec e redat da artist, cu singură pată roză de paletă, dar combinația de culoare e așa de bine găsită, încît simți că madama lo<­­nescu, trebua să fi avut nu numai prin mahalaua ei, dar pină și prin cele mai depărtate mahalalele, mulți rîvaitari, la on obraz «șa de gingaș. II) O calitate obiectivă: linia trupului cars o au ninsa­ a sa, dar și a altor co­chete discrete ca diesa. Dar, din combinarea acestor două note prima subiectivă, cea de-a doua o­­biectivă, s’a și fixat portretul «ufletos» al cocoanei acesteia căreia multe pă­cate­ i s’or fi îngăduit de ei dragostea de fiori, acalmia în­prej­­muitoare din fața casei, toata formează un cadru strins legat de gusturile stă­­pioel, îi compl%iega& sufletul. Iată un tab­u fi, din cele reușite așa d-­ui Bal­tazar, eare are un efect pregnant și permanent asupra ochiului unul cunos­cător. Cel de al doilea , „Pînă la madam Popescu*, aci răzbat mai mult calitățile obiective ale modelului; grația pasului, gestul coiului care a ® si revede a­ib bro­boadă ! Iar calitățile aubiective, răsar mai ales din culorii ® v[­eu care-î plase cucoanei să sa Imbrae ® ,* șalul verde, foi­ ® roz pal;—în­demînatecă redare « pelei da a două părți ce-mi place bS găsesc în schițarea unei siluete t ceva di de mic, dar cît de caracteristic din viața intimă a ființei ce-o zugrăveșt­e—în cazul de față gustul îmbrăcămintei, e raza prin care pătrundem la ea fierul «­­celei grăbite cocoane, foarte mobile, care-și cântă totdeauna protestul unei eșiri prin vecini, „Popeasca“ ar fi interesantă, dacă i-ar fi găsit o clipă care să m­i-o facă mai simpatică. Grăsimea și nepăsarea sa mă respinge și greu­ 11 pot găsi situația în care chipul acesta m’ar interna. Bâtrîna împletind ciorap,—e admira­bilă. Gusturile liniștite ale noastei bă­­trine, care nu-e nici arțăgoasă, nici plictisitoare prin bătrînețea ei, îți fac o deosebită plăcere să ji ie ghicești după zîmbetul ei, singura rază care mai răspate din focul depărtatei tinereți,— pe cara ca și-a risipit’o ca altele ; — și B­ambetul acesta, i-a rămas ea o cantina, și o răsplată a celui de sus. Ci ți a ar dori o bătrâneța cț a eî! Mai ale» go­nească“! Un tip pețiju­r, nn ceț faslțftu­i ® gș tehnică ale pictorului, apar este tabloul tu No. 82 i Un g&i­m­. Gestul plin de duioșie cu care-ți introduce mtna prin plasa în care-gî ține marfa Iui iu­bită „puicile și cocoșii * ale căror cresta singur« se străvăd prin plasă,—și pri­virea plină de tristețe cu care ea dea­­parte da ele, ta pune imediat în cunoș­­tință că n’a? de a face cu un găinar de piei de cloșcă,—ei au un biet negustor cinstit, megieș al capitalei, care singur îșî hrănește și-și crește marfa,—altmin­teri n’ar avea vrica tragere de inimă și atîta atenție pentru ea. " ! Grija asta pe care -L Balfasor © pune ca să ne dea caractere, e semnul unui real talent,— și cauza pentru care o­­dată plecînd din expoziția sa,—o parte din tablouri sti­râmt» în memorie, și figurile caracteristica ce se prifi&cjiS în viață,—Vom­ mai reveni­ l apărut la, 44 B. ». din Benzaționalul roman Caseta i m­ae muri­t" C fc&ai fmob­il& îxk țara ***. .---— wg «ps

Next