Adevěrul, decembrie 1907 (Anul 20, nr. 6563-6590)

1907-12-08 / nr. 6569

Anul al XIX-lea — .No. 6569 FOND­ITOR Arex. V. Beldimanu PUBLIIITATEA: 3­ONCEDRTI EXCLUS­» Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER . Co. București, str. Hsrigeor CRStol II.- Telefon 3/4 Birourile ziarului: Str. Sărindar No. 1i Apare zilnic cu Sîmbătă 8 Decembrie 1907 DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE. ARONAMESXEî Un ....... • Lg­ 16 6 luxit • •■••••» y, 6 3 luni ...••«•• „ A ólma .­­ * . . • . ys l.dO In străinătate îndoit T_IAf~n / Pentru Capitala Mo. 14110 ,eieTOrH „ Provincia și Străin ultimele știri telegrafice și telefonice de la corespondenții noștri din țară și străinătate Străinătate No. 12­<P Regele și islazurile.­Angajam­entul d-lui Carp Regele și islazurile Articol din care se va vedea că regele a determinat în primul loc acordul dintre guvern și opoziție In chestia islazului Cind s'a rupt acordul în chestia islazului, o mare satisfacție se pu­tea observa pe fețele generoșilor. Generoșii erau consternați de a­­cest acord, nu atît pentru concesiile ce le-a făcut guvernul, ci mai mult pentru că din acest acord elementul care perde enorm politicește este tocmai elementul „generos" din par­tidul liberal. De aceea cînd a intervenit neîn­țelegerea asupra imașului ce trebuie dat sătenilor din vecinitatea moșii­lor, un adevărat entuziasm a isbuc­­nit în rîndurile tinerime! generoase, —dar, vai!, cum s’a păcălit / Guvernul a făcut tot posibilul să înlăture și această dificultate, să restabilească repede acordul. Guvernul a cedat din nou și, în sfîrșit, de astă­ dată înțelegerea este făcută asupra islazurilor. Acest acord fără îndoiala că obligă opozițiunea de­ a vota luarea în con­siderație a proectului tocmelilor a­­gricole cu toate că nu-1 admite în total. A vota contra luărei în consi­derație, după ce s’a stabilit de co­mun acord partea cea mai impor­tantă a proectului, ar fi un non-sens. De aci însă nu rezultă, dacă opo­ziția va vota luarea în considerație, ca ea a triumfat. N’a triumfat nici guvernul, n’a triumfat nici opoziția, a triumfat și de astă-dată regele. Asupra intervențiunei regelui se vorbesc multe. Cîțî­va oameni politici știau cu precisiune că In chestia islazurilor regele va ține seamă de mișcarea marilor proprietari și că guvernul va trebui să renunțe la principiul servituței. Regele într’adevăr n’a așteptat ca mișcarea proprietarilor să ia vre­o proporțiune și nicî n’a tolerat ca ea să fie reprimată prin vre­ un mijloc oare­care. Din contra , regele a dat cea mai mare atențiune acestei mișcări. In cele din urmă guvernul s’a în­credințat că soluția sa în chestia is­lazurilor nu va fi primită de rege și că se impunea un acord între o­­poziție și guvern. Se vede clar că d. Ionel Brătianu n’a reușit, pe nicî o cale, să con­vingă pe rege și să-î dobîndească aprobarea pentru soluția dată isla­zurilor, fără concursul opoziției. Se vede că d. Ionel Brătianu n’a încredințat că regele e chiar în stare să prefere o schimbare de regim, în caz cînd nu s’ar fi ajuns la a­­cordul de azi! Se vede.... Dacă n’ar fi așa, guvernul n’ar fi făcut cele mai largi concesiuni, n’ar fi capitulat pa­chestii de prin­cipii și asupra celor mai importante puncte. De ce a ținut însă regele la a­­cest acord ? Explicația o dau însuși mulți po­liticiani liberali. Regele s-a arătat totdeana ca cel mai zelos păzitor al Constituției,c­el care a jurat că va respecta Con­­stituțiunea. Jurămîntul acesta nu-i putea călca fățiș tocmai pentru a lovi în marea proprietate — pe care s-a sprijinit Tronul în cei 40 ani de domnie,— așa spun unii din statul major li­beral. Era clar pierdută cauza pentru liberali, era clar zdruncinată situa­ția d-lui Ionel Brătianu dacă nu știa să cedeze cit mai repede și cit i se va cere. Multe concesiuni nu-î putea pre­tinde nici d. Carp. De­sigur că șeful conservatorilor și tot statul sau major își dădeau per­fect seamă că regele nu va aproba zmulgerea reformelor și prin­ urmare puteau să exploateze aceasta form­u­­lînd cu­ mai multe pretențiunî și asupra fiecărei reforme. Dar nici d. Carp, nici ceilalți fruntași conservatori nu au voit să meargă prea departe, tocmai pen­tru a evita acum o schimbare de regim. Ar fi fost fatală pentru conser­vatori o demisiune a cabinetului liberal. Așa cum sunt azi „fuzionați“, conservatorii nu sunt în stare să ia respunderea situațiunei,—aceasta nu o va contesta nicî un om politic serios. Prin urmare d. Carp a procedat cu abilitate și moderațiune, a stabi­lit, in cele din urmă, un acord asu­pra celei mai importante legi. a re­nunțat la acea campanie de restur­­nare pornită cu atîta zgomot luna trecuta și s’a supus, de voie sau de nevoie, și regelui, satisfăcând bine­înțeles și pe liberali prin faptul că acordul ii menține la putere. Acum dacă în dosul acestui acord sînt și oarecare asigurări ale rege­lui față de opozițiune,— aceasta o bănueac de obicei­ politicianul,—ră­­mîne ca evenimentele să confirme sau nu bănuiala. R. 2E. MAZBITII Bun pentru doctorat ! De­oare­ce lașul o să aibă și el docto­ratul la facultatea de drept — reforma asta i­ s’a acordat destul de lesne ! — ținem să recomandăm din vreme pe u­­nul din cel mai apți a fabrica doctori în drept. Cititorii au înțeles, de­sigur, că nu putem avea alt candidat pentru o ca­tedră la doctoratul în drept dela Iași de cît pe d. A. C. Cuza. Bineî nțeles, la specialitatea d-sale , economia politică. Ce anume va preda d-sa e iarăși lesne de înțeles. Dacă la cursul de economie politică pentru licența în drept, beștelește pe d-nii Carp, Take Ionescu, Cantacuzino ; în mod firesc la catedra dela doctorat va beșteli pe Vodă, prințul moștenitor și tot neamul regesc, fiind­că, de, doc­toratul cere ,, „cunoștinți“ mai înnalte! Pl­ zilele guvernului numărate — Articolul d-lui Pana — Am reprodus articolul d-lui Panu asupra „acordului“ dintre partide. Dat fiind că d sa este și membru în comitetul executiv al partidului de la guvern și vice­președinte al Ca­merei și în același timp unul din băr­bații politici care ar fi trebuit să facă parte din actualul guvern, ne așteptam ca, în cercurile politicia­nilor și celor cărora le plac canca­nurile, vederile d­lui Panu să fie bănuite ca fiind inspirate de cine știe ce motive lăturalnice; să i se spuie că este vădită incompatibi­litate între demnitatea de membru in comitetul executiv al partidului și vice-președinte al Camerei și aceea de publicist care critică și slăbește situația guvernului și partidului din care face parte etc. etc. Noi suntem­ însă departe de a crede că fiind că d. Panu n’a intrat in gu­vern—ceea ce ar fi folosit mai ales acestuia—de aceea aprecierile sale critice asupra situațiunea guvernu­lui trebue bănuite ca pătimașe. E foarte firesc lucru, c­a d. Panu să nu rămîie numai publicist politic, ci să aibă ambițiunea și pretențiu­­nea chiar, de a sluji politica în Ca­meră și în guvern— și cu toate astea pretențiunea aceasta să nu slăbească întru nimic autoritatea sa de publi­cist. Cum că se poate ca une­ori să aibă și alte ori să nu aibă dreptate în cele ce scrie, aceasta o apreciază cunoștințele și bunul simț al publi­cului și ale acelor ce se ocupă de politică. Dar a vedea în tot ce scrie d sa referitor la politică, păreri pă­timașe și deci incompatibilitate în­tre a fi scriitor politic și om politic în același timp—aceasta e tot ce poate fi mai greșit. Cînd d. Pann ajunge la concluzia că e „vai de guvernul sub care o „poziția încetează o agitație în urma „audiențelor la suveran“ și că „cel „ce plătește reintrarea în liniște „este guvernul ale cărui zile sînt „numărate“, apoi—indiferent dacă aceasta se referă și la situațiunea de azi a actualului guvern, acesta este și rămîne un mare adevăr. Căci de ce s’a liniștit opoziția, de ce a făcut un „acord“ cu guvernul ? Și de ce nu l’a făcut de­cît, anume, după audiențele la suveran ale frun­tașilor ei ? Fiind­­că nu era vorba să cadă de acord numai cu guvernul asupra unor principii, ci mai ales să cadă de acord cu suveranul asupra faptului că opoziția nu va mai aș­­tepta prea mult pînă să-i vie rîndul la putere, fi­e ea nu are dreptate cînd spune că guvernul n’are de ce se mîndri cu acest „acord“, căci el e triumful amenințărilor opoziției că va eși din calea legală și va face agitațiuni primejdioase de stradă. Cînd un partid înnaintat, radical ori socialist și-ar permite numai să amenințe cu eșirea din legalitate— deși se știe că la noi îi sînt închise, de fapt, căile legale—­capii mișcărei ar merge, de­sigur, la pușcărie. Cînd însă amenință astfel opoziția unuia din cele două partide, care a­­buzează de toate legile țării, ea e ch­emată la Palat și se stabilește un „acord“ făgăduindu - se o cît mai apropiată venire la putere. Sîntem cu totul de părerea d-lui Panu că am căzut jos, jos de tot, din punctul de vedere constituțional și că sînt incalculabile consecințile unei asemenea practici din partea Coroanei și a guvernelor—de a ceda amenințărilor opozițiunilor. Dar întrebăm tot odată , de ce gu­vernele sînt nevoite a face aceasta ? Fiindcă, precum am spus numai departe de­cît zilele acestea, parla­mentarismul, cu majoritățile de azi, lipsite de autoritatea ce le ar da o bază reală de încredere a națiunei, parlamentaris­smul acesta nu poate fi sprijin pentru un guvern, în mo­mente grele, decisive. Dacă ar fi parlamentul puternic și de la el ar emana guvernul, n’ar fi posibilă dictatura anarhică a o­­pozițiunilor. Dar ca să fie parla­mentul puternic, el trebue să fie ales de popor, nu de ministrul de interne, prefecți și toate mijloacele corupțiunei electorale. Pînă cînd nu vom ajunge acolo, silele guvernelor vor fi numărate— numărate de opozițiune—și cu atît mai scurtate cu cît va fi mai în­drăzneață și mai anarohică această opozițiune. Alfa. Angajamentul d-lui Carp Cînd d. Carp a anunțat comitetul executiv conservator că acordul s’a stabilit asupra chestiei imașurilor, d. C. Olănescu l-a întrebat: ce se va întîmpla dacă proprietarii vor re­fuza să ofere pămîntul pentru is­lazuri ? întrebare naturală pe care am pus-o și noi din capul locului. D. Carp n’a putut răspunde de­cît că aceasta n­u trebue să se în­­tîmple, de­oarece onoarea partidului e în joc. Dar onoarea partidului are preț numai pentru membrii săi ! Ce se va face cu marii proprietari cari nu fac politică ? D. Carp a și dat răspunsul: con­tra lor guvernul liberal va fi in drept să ia orice măsuri va socoti necesare. Acest răspuns e suficient pentru a arăta că acordul nu e un succes al partidului conservator, întru­cît el s’a agitat contra dispoziției din proectul guvernamental privitoare la islazuri. Căci pe cînd se agita nu declara că o face în numele marilor proprietari conservatori, ci trecînd chiar peste marii proprietari liberali, declara că luptă pentru marea pro­prietate amenințată și primejduită. Ge-i drept însă că nici guvernul nu se poate lăuda cu vre­un succes. El a trebuit să trateze cu opoziția trecînd peste propriile sale majori­tăți și să convie la amînarea unei soluțiuni într’o chestie care a fost destule ori amînată. El a mai obți­nut acordul—după cum foarte judi­cios observă d. Panu— cu scurtarea propriei sale vieți. Acordul nu e un succes al parti­­delor, ci un simptom al sfîrșitului lor. Ad­ arendași, primari și alte albăstrimi ale satului “?... Dar, chiar dacă ar fi să trecem cu vederea toate acestea, dacă am fi dispuși să uităm, apoi putem face noi aceasta, cînd încă sub grea pe­deapsă sunt atîtea suflete romînești, aproape tot așa­ de vinovate, ca și aceia asupra cărora s’a­ întins am­nistia regească ?... Dacă-i vorba să uităm crimele făptuite de autorități, cari sînt m­ai grozave chiar decit acele făp­tuite de plebea înfometată și înfu­riată și cînd omor este deoparte și asasinat de altă parte, nu avem dreptul să cerem egalitate și pentru unii și pentru alții ? Da, uitare, fie, uitare, să ștergem și deoparte și de alta urmele sîn­­gelui vărsat, să reconstituim ce a fost ars și distrus, dar cerem ca ui­tarea să fie complectă și din ocnă să se scoată și ultimele victime ale răscoalelor din Martie. Numai întinzînd amnistia asupra tuturor faptelor comise cu ocaziunea răscoalelor, scoțînd din pușcărie și pe aceia osindițî pentru omoruri, uitînd totul, absolut totul, numai ast­fel se va putea cere, se va putea implora din partea d-lui ministru de interne,uitarea de care are atîta nevoe, uitare care să-î spună că sîngele ’î s’a dus de pe mini, că în conștiință nu­ î va exista—dacă aceasta poate dispare—remușcarea de a fi supri­mat în chip inutil atîtea vieți ro­mîneștî. Uitare, da uitare, dar pentru aceasta roagă și d-ta d-le ministru de interne, pe rege, ca să-ți înles­nească și amnistiarea d-tale amnis­­tiind pe toată lumea, pe vinovați ca și pe nevinovați. CONST. MI­LE Uitarea Marțea trecută. Curtea de casație a încheiat epilogul răscoalelor să­tești, respingînd recursul soldaților din compania căpitanului Mareș,­­ învinuiți că au făcut cauză comună, cu răsculații de la Stănești (Vlașca). Au fost osindiți la munca silnică pe viață, deși din dezbaterile pro­cesului reeșea lămurit că singura lor vină era că și-au­ pierdut capul întocmai cum și-l pierduse și co­mandantul lor, că n'au avut o ini­țiativă de care nu au dat dovadă nici aceia cari erau în fruntea lor. Tot la munca silnică pe viață ori cel puțin la grele pedepse au fost osindiți, pe ici pe colo, săteni din deosebite județe, asupra cărora nu s’a întins amnistia regală, deoarece acuzarea ce li se aducea era că au făptuit omoruri, cu prilejul răscoa­lelor, ori că cei dați judecăței erau slujbași ai statului ori ai comunelor și deci puși acolo ori ca să mențină ordinea ori să propovăduiască pacea. Oare va să zică amnistia nu* s’a întins cu totul asupra tristelor eve­nimente din Martie trecut. Totuși cu prilejul cercetărei mesagiului re­gesc, d. ministru de interne a cre­zut de cuviință să ceară amnistia, nu pentru cei osindiți la ocnă, ci pen­tru d-sa și pentru uneltele d-sale oarbe cari au comis orori la sate, cari chemate să restabilească ordi­nea, au datele în prima linie dovadă de nerespectul legei al vieței și al cinstei cetățenilor acestei țări. D. ministru de interne a implo­rat ca uitarea să-șî întindă vălul sau de nepătruns, asupra crimelor comise în Martie trecut de către prefecții și comandanții militari, fiindcă și sătenii s’au bucurat de amnistie. Se potrivește una cu alta ? Săte­nii au făptuit fapte urîte și pedep­site de lege, au vărsat chiar și singe, dar ei au în favoarea lor, nebunia mulțimei, care le mi­șorează răspun­derea, pe cînd nu tot aceeași scuză pot avea aceia, cari cu sînge rece, avînd în puterea lor tunurile cu re­petiție și arma Manlicbar, și fiind în fața unor oameni dezarmați, după încetarea luptei, au comis faptă de asasinat, executînd cu nepăsare, la marginea satului, pe toți acei de­semnați ca fiind vinovați, da către VERSURI POLITICE Compromisul De Compromisa ’ntre partide, Atîta s’a vorbit și scris: Că bietul compromis la urmă. Cu totul, vai,.... s’a compromis. Judecătorii de ocol Mă'ntreb­ de rostul lor, amice ? In­ liniștit! E un nobil rol­ Nu dau ocolului dreptate, In schimb Dreptățe, daui ocol! Talpa Ț&rei! Talpa, talpa e’n pericol ! N’auzî, omule, ce faci? — De-aia, ca s'o dreagă’n pripă, S'au ivit atîți.... cîrpacî-i Broș Roată • —­». » «Bw- 1­ biective cu cari singuri să-șî poată forma odată, judecata și asupra trecutului is­toric, și asupra prezentului viu, și asu­pra viitorului de dorit. Vorbind dela ca­­tedra universitară ca dela o tribună d­­întrunire publică, d. Guza aduce cel dins­tîiu o lovitură libertăței învățămîntului superior, care se referă la libertatea opi­­niilor științifice, nu la libertatea vorbe­lor tari și atacurilor personale, cari n’au ce căuta în universitate. E destul de rău că cu sistemul nostru de învățămînt, care obligă pe student a asculta anume cursuri, el e silit să în­ghită sub pretext de știință, tot felul de erezii și absurdități, fără de protest și fără putință de a le combate. E în­ă un abuz incalificabil să îndrepteze tinerimea tot pe calea politicianismului personal și pătimaș, care ne-a păgubit destul pînă acum, pentru ca să nu-l mai dorim și în viitor. Din acest punct de vedere, trebue pro­testat în modul cel mai energic contra procedărilor d­lui Cuza. Slobod e în a­­fară de universitate să facă politică cum va voi, — în universitate are datoria să facă știință impersonală și obiectivă. Gr. Gaza a d-lui A. C. Cuza — Cîteva reflexii asupra libertăței învățămîntului la noi — Avem necontestat la ordinea zilei cazul profesorului A. G. Guza de la universita­tea din Iași. Ziarele s'au ridicat împo­triva d-sale pentru că a abuzat de tri­buna profesorală, — făcînd de pe dînsa politică cum se face la noi: personală și trivială. Lucrul a luat proporții mai mari prin faptul că un număr oarecare de studenți universitari s’au dus în cor­pore la redacția ziarului „Opinia“ spre a cere satisfacțiune și e necontestat că acum guvernul va trebui să ia oare­cari măsuri sau cel puțin că i se va cere așa ceva. Abstracție făcînd de partea de politi­cianism care înconjoară această afacere. —chestiunea dintr'un punct de vedere mai înalt se pune astfel, pentru știință, libertatea profesorilor de a învăța tot ce cred, tot ce sînt convinși că e adevărat, este o condiție sine qua non. Germania, statul modern în care mai mult ca p­rî ■unde poliția tulbură în liberul exercițiu al gîndirea lor pe cetățeni, — este totuși patria libertăței învățămîntului univer­sitar. Să presupunem că această libertate există și la universitățile noastre. Proba că nu există nu s’a putut face, fiindcă ne-au lipsit pînă acum profesorii inova­tori, uriașii cari se ridică deasupra ce­lor obicinuite și cari se pun în contra­zicere cu ideile dominante ale statului. Ne temem că dacă un asemenea genial profesor­i ar ivi, în actualele împreju­rări libertatea învățămîntului superior nu prea ar rezista probei focului. De­oarece însă în teorie și în confor­mitate cu Constituția noastră libertatea învățămîntului superior există, și de­oare­ce d. Cuza nu e nici un inovator, nicî un înaintat, nicî un dărîmător de teorii vechi, nicî un creator de teorii nouî, —nimeni nu s’a gîndit să-i îngrădească libertatea de a învăța ce socoate că i bine. Nimeni nu s’a gîndit măcar să-l amintească, cum că profesor însărcinat cu predarea unei științe numită maî bine de germani Na­țional o p­onomie decit de noi după francezi economie politică,—se cuvine să predea multă știință economică națională în sensul bun al cuvîntului și nu să facă multă politică „națională“, în sensul cel rău al acestui cuvînt. Nu discutăm dacă opiniile d-lui Cuza despre politicianii noștri sînt sau nu în­temeiate; poate că în unele privință am aproba chiar critica și aprecia aprecie­rile d-sale. Dar în momentul cînd se urcă pe catedră, d. Guza trebue să se simtă în rolul de preot al științei care nu este și nu poate fi personală, și lă­­sînd toate patimile și repulsiunile afară, să caute a da elevilor săi criteriile o- Afacerea Bossoviei Un fapt extrem de grav a fost de­nunțat ministrului de interne. Un fost primar liberal, dat în jude­cată de către administrația conserva­toare pentru rea gestiune, este urmărit pentru o sumă de 52.000 mii lei. Proce­sul acesta este în­că pendinte. Mulțumită combinațiunilor locale și de­sigur și serviciului ce unii prieteni au vroit să-l facă, acest fost primar li­beral este readus acum în capul comu­nei Turnu-Măgurele. Vrem să vorbim de d. C. D. Costo­­vici. Or, procesul lui cu primăria este încă pendinte și primarul acesta face tot ce-i stă m putință ca să amine ju­decarea procesului său la calendele grecești. Ziarele conservatoare fac caz mare de chestia d-lui Sachelarie, primarul Bacăului, care acum cîți­va ani, în a­­ceastă calitate, a apărut pe un client al sau într’o afacere care ar atinge și un interes al comunei. Credem că afacerea d-lui C. D. Cos­­i­movici este cu mult mai gravă, căci este vorba de un primar în proces cu pri­măria în capul căreia se află și care-i reclamă, pe cale de justiție, 52.000 lei, ce s’ar fi constatat lipsă la anchetarea gestiunei sale. Suntem curioși să vedem ce hotărî­­re va lua ministrul de interne față de d. Costovici, în urma denunțărei pri­mite. T­­ o^Adeveruri«s- Acordul Da etnd cu „acordurile“ pe pane Îs­cale, regele Carol e amenințat să ca­pete în istorie numele de „Marele.... a­­­cordoj“! Tot acordat In urma „acordului“, se dă ea sigur că s'a..... acordat guvernului un ter­men de cel mult încă un an de ședere la putere, după care „de comun acord" puterea va trece în mîinile d-lui Carp. ....Și iar acordul I „Acordul“ a făcut minuni. Diverși opozanți au făcut diverse ce­reri guvernului, care a trebuit să se execute, privind rezoluția : „Se acordă“! Rigoletto inacțiunea rusă — Generalul Kaulbars guvernator al Finlandei — In străinătate s’a răspîndit zvonul că generalul Kaulbars, fostul guvernator militar al Odesei, va fi numit guverna­tor general al Finlandei. Confirmarea oficială n’a venit încă și fiecare ezită să creadă că guvernul rusesc, care a fost unanim aprobat ca a luat guvernă, mîntul Odesei acestui călău despotic, protector al bandei negre și organizator al programurilor, se va gîndi ca să-l pue în fruntea marelui ducat finlandez. Un asemenea act ar constitui, în ace­lași timp, aprobarea implicită a atroci­tăților săvîrșite la Odesa după îndemnul sau cu sprijinul generalului Kaulbars și recunoașterea unor intenții vădit os­tile față de drepturile constituționale ale finlandezilor. Dacă în adevăr d. Stolypin a hotărît să încredințeze guvernămîntul general al Finlandei generalului Kaulbars, a­­ceasta nu se face, de­sigur, decît în scopul de a provoca în această provin­cie, grație unei dominații tiranice, o agitație care să servească drept pretext pentru o represiune sălbatică și pentru suprimarea Constituției finlandeze. Aceasta ar fi un joc extrem de peri­culos. Poporul finlandez, care e foarte inteligent și cu o cultură mult mai înaltă decît poporul rus, n’are de la acesta nici nehotărîrea de caracter, nici fatalismul demoralizator. El a știut să-și apere în­totdeauna cu energie independența lui politică și prerogativele sale și orice atingere care s’ar aduce drepturilor sale, ar provoca o răscoală generală, căreia numeroasele simpatii cucerite de finlandezi i-ar a­­sigura ajutoare trainice. Asasinarea generalului Bobricof, gu­­vernatorul mareșal ducat, în Iunie 1904 a arătat că patrioții finlandezi nu s-ar da înapoi din fața nici unui mijloc ex­trem, pentru a se dezrobi de tiranie. Generalul Kaulbars, care la 11 August 1906 era să cadă la Odesa victima bom­bei azvîrlite de fiica generalului Frintz, ar putea să ai­be soarta predecesorului sau, dacă în adevăr va fi trimis în pa­latul din Helsingfors, CHESTIA ZILEI Sentinela Constituției D. Nicu Filipescu veghează cu arma în mină asupra șandramale constituționale ,­ ­oul scandal din Camera austriacă . După părerea președintelui Camerei I vieneze, dr. Weiskirchner, nu a avut­­ loc de la 1897 o scenă mai violentă in această Cameră. Scandalul s-a produs în urma atitu­dinei președintelui Weiskirchner față de obstrncționismul unora din deputați și de interpelările rutenilor. Chestiunea principală erau scanda­lurile petrecute la universitatea din Lemberg, rutenii hotărînd ca în dis­cutarea acestei chestiuni să înceapă ob­­strucționismul. In acest scop ei au hotărît să facă o mulțime de interpelări șî țineau să le citească pe toate încă dela începutul ședinței. Președintele Weiskirchner declară că aceste interpelări vor avea loc la sfâr­șitul ședinței, deși de ani de zile se obișnuește ca interpelările să aibă loc la începutul ședinței. Cînd rutenii au auzit această hotă­­rîre au început să protesteze cu indig­nare. Un deputat rutean, ales de cu­­rînd, s-a supărat mai mult din toți și a primit declarația președintelui cu țipete. Deputații Frylowski, Baczynski și Starusch, sar de pe scaunele lor, bat cu pumnii în pupitru și strigă către pre­ședinte cuvinte neînțelese. Deputatul Frylowski face ceva mai mult, el începe să fluere cu un finer ce-l avea în buzunar. Fluerăturile deputatului spargeau u­­rechile colegilor săi. Alți deputați ruteni începură să bată cu pumnii în pupitre, ținînd tactul. Cu tot zgomotul produs, președintele a dat cuvîntul deputatului creștin­­social Fink, care însă nu putea să aibă un numeros auditor, afară de membrii partidului căruia aparține. Cu toate acestea, creștinii sociali și clubul polonilor, acopereau fiecare cu­­vînt al oratorului cu salve de aplauze, pentru a covîrși zgomotul produs de deputații ruteni, înscenarea aceasta însă nu reuși. Cu­­vîntarea deputatului Fink a fost mereu însoțită de fluerăturî și de zgomotul ce-i făceau rutenii pe pupitrele lor. In zadar au căutat unii dintre so­­cialii-creștini să liniștească pe ruteni, aceștia faceau un zgomot din ce în ce mai mare. 41­­­,1’! Printre deputații ruteni, cari erau mai înflăcărați, se găsea deputatul ru­­tean democrat național Leo Baczinski, un tînăr în etate de vreo 35 de ani, care se distinsese cînd cu propaganda ruteană­ națională în Galiția, dar care pînă acum nu se distinsese prin nimic în Cameră. Acesta lovi cu capacul pupitrului în pupitru așa de tare, în­cît il făcu în bucăți. Atît el, cît și ceilalți deputați luară apoi cite o bucată de lemn ba­­tînd cu ele. Baczynski mai ales batea fără între­rupere, aproape că nicî nu mai știa ce face. De o dată, o bucată de lemn din pu­pitru zbură din lemnul deputatului Baczynski, drept în mjlocul sale­ unde se aflau adunați mai mulți deputați. Imediat zgomotul încetă ca prin farmec, într’o clipă se făcuse o tăcere mormîntală. Toți deputații priveau spre locul unde se îndreptase bucata de lemn presimțind că s’a întimplat o nenorocire. Cînd deputații cari se aflau in mij­locul sălei se datoră într’o parte, atunci se văzu cine e victima. Era deputatul slovac dr. Bencovici, care era sprijinit de con naționalii săi consilierul de curte Plos și de Togca­­nik. Lemnul se îndreptase spre d pír­­tatul slovac Mandic, dar acesta văzând pericolul se aplecase și scăpase. Dr. Bencovici văzuse și el pericolul și se aplecase pentru a nu fi lovit, dar lemnul tot M lovi în frunte, de-asupra ochiului. Pentru un moment, victima a rămas amețită de puterea loviturei și căzu în brațele deputaților din jurul său. Cu greu Boacovici a fost scos pe brațe din sală și dus în camera de toaletă unde a fost așezat pe sofa. Dr. Gold­i a dat primele îngrijiri pansîndu-l, legindu-l apoi la cap.­­ In acest timp, în sală, se deslănțuise o mare furtună in contra rutenilor. Creștinii sociali și m­ai ales deputații Steiner și Mayer și cu ei mai mulți deputați polonezi, se năpustiră spre băn­cile rutenilor, Steiner și Mayer iuînd scăunașele ce se află de obicei în mij­locul sălei, ameninț­ă cu de pe ruteni ca și cum ar fi voit să le arunce la capul lor. După el urmară deputații Prochazka, Kuhn, Sturm, Anderle, Bielohanok și Fink. Nici nu se poate descri împetuosita­­tea cu care toți aceștia se aruncaseră asupra rutenilor. — ,,Unde e banditul care a tăcut a­­ceasta ?“—țipau ei. „Să­­ dăm pe mîna procurorului!“ începu o adevărată luptă, deputatu­lui Mayer i s’a rupt cravata de la gît, deputatul Kuhn s’a ales cu mîna sclin­tită, deputatul polonez Zygulinski se luă la bătaie cu ruteanul Staruch care se repezise asupra lui Mayer. Unul dintre ruteni a mușcat degetul deputa­tului Zygulinski. Iată ca se amestecă și socialiștii de­mocrați . — Nu vom lăsa să dărîmați parla­mentul­­ — țipafi ei către ruteni. Deputatul Baczynski, căruia îi mai rămăsese încă o bucată de lemn a con­tinuat lupta, pînă ce a fost dezarmat de Prochazka.­­ După ce acest scandal s’a sfîrșit s’a ridicat ședința, care a fost redeschisă pentru a se­cere pedepsirea lui Rack­­zynski. Rutenii înseși au dezavuat purta­rea lui. Epilogul răscoalelor Mamele soldaților din reg. 5 Vlașca, cari au fost condamnati pentru neexe­­cutarea de ordin, ne trimit să publicăm numele copiilor lor, rugînd autoritățile în drept pentru amnestierea celor con­­damnați. Iată acest tablou: Delcea Ion, Cristovici Petre, Petre Sto­­ian, Stan Marin, Mina G., Togore Tu­dor, Sîrbu Ion, Cambero Radu, Văcaru Radu, Buga Ion, Șcheopu Vasile, Duriță Stan, Alcea Oprea, Biște Drague, Is­pas Sima, Gociu D­oru, Tudorică­­ Șten­fan, Căciulan Marin, Bucur Stan, An­­ghel Lazăr, Neacșu Ion, Mușat Anghel, Iatan Paraschiv, Spăun Mi­hai, Dobre Stanciu, Cheam­u Andrei, Drăghici Radu­, Dărăștean G., Picolici Ni­colae, BoL­ nițiș Florea, Anca Duma, Steorobanea* nu Mihai, Gimbiș G., Gorgoșoi Neacșu, Boșman Petre, Leana Ion, Fieraru Ma­­rin, Simion Ștefan, Fieraru C-tin, Mo­­toreanu C-tin, Pașcan Ion, Mănecianu C-tin, Moldoveanu Anghel, Ghizdăreanu Marcu, Nița Marin, Simedie, Stoica, Sin Radu, Castravete Florea, Negrilă Ion, Șuică Stoian, Breazu Ilie, Dogaru Radu, Sîrbu G., Bălțatu Ion, Pitulice D­ tru, Palangeanu M. G., Sărăcilă Radu, Geantă Petre, Trucu Florea, Palangeanu S. G., Florea Tudor, Florea Șerban Iiie, Dobra Marin, Giurgiuveanu Anton, Ilie Ion Mirea, Poenaru Mih­ai, Maca­­golit D­ tru, Lungu C., Ciobanu D­ tru, Marinică Ion, Livede Petre, Palangea*. nu Anghel,

Next