Adevěrul, ianuarie 1908 (Anul 21, nr. 6591-6618)

1908-01-24 / nr. 6612

4 V An­ul al XX-lea FONDATOR Alex. V. Beldimai PUBLICITATEA: M * / CON­C­E­DITA EXCLUSA^y έ­ Ngenției de Publicitate CAROL SCHULDER kzn/C^j.­^ BUCUREȘTI fe ■t*> Karact orgeTl­116—Teii Birourile ziarului: Str. Sărindar No. 1t Apare zilnic cu ultimele Jo­i 24 Ianuarie 1908 ■ft^T DIRECTOR politic "CONST. MILLE Ay.s» ABONAMENTE: Un an ••»•«•• • Lel 16 6 luni •••••••# M 8 3 luni •••••*•« țț 4 O lună. ........ a 1.50 5. TELEFON* Pentru Direcțiune No. 14­99 Capitală 1410 Provincie și Străinătate No. 12)40 știri telegrafice și telefonice de la corespondenții noștri din țară și străinătate Liberalii și partsiul conservator-democrat Camera și Casa Rurată pasul acesta e urmarea felului cum s’a făcut fuziunea fără a se con­sulta partidul, urm­area felului cum a fost proclamat șef d Carp de către cîțîva, urmarea felului cum d Carp a redactat proed­eie de lege fără a consulta partidul, urmarea, in fine, a sistemului d-lui Carp de a crede că partidul e d sa și d sa a partidul. Dacă la vîrsta lor, cu legăturile lor de familie, conform temperamen­telor lor și nefiind aduși prin forța lucrurilor în situațiunea în care a fost adus d. Take Ionescu, totuși generalul Manu s’a retras, neaccep­tind fuziunea, d. Ion Lahovary păs­trează atitudinea pe care o are, iar boeri ca Ghiculeștii, Moruzzi, Bălăceanu urmează pe Take Io­nescu — apoi trebue să fii sau cu desăvîrșire orb, sau direct interesat în cauză și de rea credință pentru ca să nu înțelegi că tot va con­stitui și tradiția și viața partidului conservator s’a ridicat împotriva coaliției familiei Cantacuzino cu d-nii Filipescu, Carp și Marghi­loman. D. Carp a primit șefia din mîinile d lui Cantacuzino, cum ar fi primit o delegațiune, o procura din partea familiei Cantacuzino—procură care i se poate, natural, retrage tot de familia Cantacuzino. Așa nu ajunge cineva șeful unui partid — mai ales cînd vrea, ca d. Carp—ca el să fie partidul. Părerea generalului Manu a venit la timp pentru a confirma părerea generală că grație d-lui Carp și mai ales grație politicei de familie a d lui Cantacuzino, partidul con­servator e în situația de azi. 3. V. R. Camera și Casa rurală a articol din care se va vedea în ce condițiuni se discută în secțiunele Camerei reforma Casei rurale Fără îndoială că cea mai de seamă reformă a actualului guvern este Casa rurală. Oculta și brătieniștii au învins pe d. Sturdza și au dat acestei re­forme caracterul unei instituțiunî mixte, pe cînd șeful liberalilor a voit să-i dea numai caracterul unei instituțiunî de stat. La început, în ajunul convorsirea comisiunei parlamentare, d. Sturdza n’a primit să se prezinte proectul în sensul unei instituțiuni de stat. D. Anton Carp s’a supus și s’a al­cătuit așa precum a cerut preșe­dintele consiliului. In comisiunea parlamentară s’au făcut însă presiuni ca proectul să fie schimbat și cind s’a văzut că d. Sturdza nu cedează s’au făcut presiuni și asupra regelui. D. Sturdza a mers pînă să ame­nințe că nu va semna mesajul pen­tru depunerea proectului. Dar ocultiștii și brătieniștii nu s’au intimidat și în cele din urmă d. Sturdza a fost nevoit să cedeze. Dar acum președintele consiliu­lui pare a se desinteresa de soarta proectului, mai ales că opozițiunea nici nu l combate. Cu toate acestea sunt deputați, din vechile cadre, cari cer ca să se dea reformei caracterul unei insti­­tuțiuni de stat și să se renunțe la dispozițiile din proect cari permit Casei rurale să se lanseze și în alte afaceri și operațiuni financiare streine menite­ acestei instituțiuni. Se afirmă că cu ocazia discuțiunei g­enerale, care nu va putea începe ecît la Începutul săptămînei vii­toare, mulți deputați generoși vor combate pe acei cari cer ca banca rurală să fie instituție de stat. Nu e clar exclusâ probabilitatea unor incidente cu d. Sturdza. Generoșii regretă că n’au venit imediat după constituirea parlamen­tului, cu această reformă. Ei cred că dacă s’ar fi votat acum cîteva luni Casa rurală, ar fi putut pregăti atmosfera și pentru reforma electorală. In orice caz generoșii cred că a­­ceastă Casă rurală are să creieze partidului liberal un curent favo­rabil, popular, la țară și deci ori­cine va realiza reforma electorală, politicește vor câștiga liberalii. Pe de altă parte ocultiștii și bră­tieniștii sînt încredințați că prin crearea unei Case rurale mixte ei mai formează o citadelă liberală foarte puternică și astfel își vor în­tări și mai mult situația. D. Sturdza a căutat să împiedice transformarea în citadelă politică și a acestei instituțiuni, dar n’a reușit. Pe acest teren a întîmpinat împo­trivirea cea mai hotărîtă din partea brătieniștilor, 1 * 1 încurcătura din partidul conser­vator a permis ocultiștilor și bră­­tieniștilor să meargă cu­ de departe față cu d. Sturdza. Erau gata să provoace chiar o ruptură cu d. Sturdza și erau siguri, că in aceste momente regele va însăr­cina pe d. Ionel Brătianu cu alcă­tuirea unui nou cabinet liberal. De­și d. Sturdza nu avea această teamă, totuși pentru a nu face re­gelui dificultăți, a cedat. Pe cînd însă se certau brătieniștii cu d. Sturdza, ar fi transpirat de la palat o vorbă a regelui. Se zice că suveranul simțind că se fac în lagărul liberal oarecare în­cercări pentru a se forța pe d. Stur­dza să se retragă, ar fi zis: — Dacă d. Sturdza se retrage, dacă voi­ fi silit să mențin­ tot pe liberali la guvern, nu d. Ionel Bră­tianu va fi acum succesorul d-lui Sturdza. Se vede că brătieniștii cunosc și ei vederile regelui și de aceea n’au împins la extrem lucrurile, ci au căutat să învingă pe d. Sturdza fără a provoca ruptura. Discuția generală asupra Casei rurale nu va fi interesantă în Ca­meră decit în cazul cînd d. Carp și opoziția carpistă va combate re­forma. Aceasta nu e însă probabil căci d. Carp a primit proectul de Bancă agrară ce s-a impus d. Take Ionescu Admițînd că se va lepăda acum de acest proect — admis în urma unei transp­cțiuni cu d. Take Io­nescu, pe care azi nu mai e ținut s’o respecte,—în acest caz se poate să asistăm la interesante explicațiuni între d nil Carp și Take Ionescu. D. Carp are însă tot interesul de a nu face dificultăți guvernului pen­tru ca liberalii să nu arate situația ce șî-a creat d sa în partidul con­servator. Se zice că ar fi intervenit chiar un pact între d-nii Vintilă Brătianu și Nicu Filipescu ca gruparea car­pistă să nu mai facă nici o dificul­tate guvernului, să suspende osti­litățile, dar în schimb liberalii să atace organizația takistă. D. Vintilă Brătianu s-ar fi însăr­cinat față de d. Nicu Filipescu să aducă la îndeplinire acest pact și era ziarul francez brătienist a por­nit atacul în­potriva d-lui Take Io­nescu. In cercurile conservatoare s’a în­țeles imediat rostul acestui atac care, de­sigur, că va avea tocmai un e­­fect contrariu: conservatorii se vor încredința că nu organizațiunea ta­kistă urmărește vreo înțelegere cu liberalii și nici adesiuni din lagărul lor, ci acei cari se văd siliți a a­­pela la sprijinul guvernului sunt a­­cei cari au rămas fără partid, adică carpiștii. R. Z. NAZBITII Politica lui Franco Conu Petrache e cunoscut incă de pe vremea răscoalelor ca amator al dictatu­­rei militare: — Mai intziu represiune și pe urmă vom aviza! Conform cu aceste principii, d-sa cum a venit la dictatură, s’a pus mai întîiui pe represiune și a făcut așa represiune în­cît a rămas dictator peste Nae Pur­­căruș și Nae Basol! Conu Petrache cu dictatura d-sale a avut același succes ca și dictatura lui Franco in Portugalia , a decapitat de la șefie pe Nababul și acum s’a auto-deca­­pitat. Cum se vede politica k la Franco a dat faliment. Singura speranță pentru cantacuzi nișt­­e politica cu... franci ! Fac Revoluțiile în Portugalia O revoluție nu e un lucru neobicinuit în Portugalia După cum omorîrea regelui Don Carlos I n’a venit nimănui pe neașteptate care a cunoscut ultimele evenimente ce sau pe­trecut în Portugalia,“tot așa n’ar sur­prinde pe nimeni dacă s’ar adeveri știrile ce au putut pătrunde pînă acum în Eu­ropa, anume că întreaga țară e în plină răscoală. Pentru a se vedea aceasta, e de ajuns să arunci o privire asupra istoriei poli­tice a Portugaliei în ultima sută de ani. Aceasta o vom face în cele următoare. Oporto, orașul de care vorbesc acum a­­tît de mult telegramele, asupra căruia e îndreptată atențiunea lumei întregi, a fost în­totdeauna centrul mișcărilor revoluțio­nare din Portugalia. Dintr’însul au pornit în­totdeauna mișcările liberatoare. La 24 August 1820, izbucni o răscoală la Oporto. La 15 Septembrie Lisabona răs­punse la semnalul de revoltă. O Consti­tuie fi proclamată și regele Jean VI, care de frica francezilor fugise în timpul lui Napoleon în Brazilia, fu solicitat să se re­întoarcă în țară, ceea ce și făcu. Sosit însă în țară nu fu lăsat să debarce, pînă nu depuse jurămînt pe noua Constituție. Astfel dinastia din care s’a tras Don Carlos, a fost oarecum, fără voia ei, rein­stalată pe tronul Portugaliei, prin­tr-o răs­coală a poporului. De aci încolo , însă încep o serie de lup­te contra și pentru Constituție. Contra Constituției se declară însuși fiul mai mic al regelui, Don Manuel. Acesta fu bătut pe toată linia, silit să fugă din Portugalia, dar Jean VI profită de ocazie pentru a su­prima Constituția pe care jurase, ceea ce trebuia să fie, se înțelege, cauza unui nou șir de revolte și contrarevolte sîngeroase.­­ Murind Jean VI, în urmă la tron fiul sau mai mare, Don Pedro. Acesta fiind împă­rat al Braziliei, pentru a împăca pe toată lumea, dădu o Constituție care poartă data de 29 Aprilie 1826 și care e cunoscută sub numele de „Carta de lei“. Această Cartă, modificată­ în diferite rînduri, formează încă astăzi baza Constituției portugheze. Tot odată Don Pedro abdică în favoarea fiicei sale Maria da Gloria pe care o logodi cu fratele sau Don Miguel, pe care îl numi totodată regent, ea neavînd decît șapte ani. Don Miguel însă voi să facă pe regele absolut și desconsideră atît drepturile po­porului cît și acele ale micei regine. O nouă luptă se porni între frați. Don Pedro veni din Brazilia ca să apere drep­turile fiicei sale. Oporto îî deschise ime­diat porțile și de a-i reuși să-l învingă definitiv pe Don Miguel silindu-l să plece din nou din țară, subscriind o declarație că renunță la orice pretențiune la tronu­l Portugaliei. După cum se vede deci pînă acum, ra­mura dinastiei de Braganza din care făcea parte regele ucis, datora existența ei în Portugalia liberalilor și revoluționarilor. Ea prinsese rădăcini pentru că de dînsa se legase ideia Constituțiunei. Don Carlos a fost deci chiar contra tradiției Casei sale cînd a proclamat dictatura și nu a priceput istoria acestei Case, căci altfel ar fi înțeles că în toate timpurile, portughezii au apărat Constituția cu sîngele lor. După învingerea lui Don Miguel, cauza constituțională părea definitiv cucerită în Portugalia. Lupta între partide se dete nu­mai pe tema celor d­oă Constituții, cea din Septembrie 1822 are fusese mai li­berală și cea în vigoa­re, acea „Carta de lei" sus pomenită. Lupta aceasta însă în­tre septembriști și cariști, s’a manifestat prin numeroase insurec tiuni, lovituri mili­tare și pronunciamento. In timpul cînd aces­e două partide se luptau însă, Migueliștii prinseseră curaj și totodată se constitui partidul republican. Mareșalul Saldanha vrzi în cele din urmă un complot, răsturnă ministerul, intră în Lisabona și făcu o revizuire mai liberală a Constituției. Actul adițional de la 5 iulie 1852 consacră această revizuire. Cu pactul din 1826 acest act formează actuala Con­stituție a Portugaliei. De atunci încoace partidele se succed la putere în lupte sterpe. De cîte ori unul vo­­ește să facă o reformă,­ delali îi organi­zează turburări și-­l răstoarnă. In special nu e chip­­ să se facă o acțiune de asanare a finanțelor. Ori­cie intenție de a pune un impozit, e paralizată .jW­ il răscoala păturei respective. La 19 Marti 1870, sub tatăl re­gelui mort, mareșalul Saldanha dă cu concursul armatei o nouă lovitură, silește pe rege să’l numească prim-ministru. Dar după scurtă vreme cade deja putere. * In mijlocul acestor sfîșieri intestine, Anglia și Germania profită de ocazie pentru a smulge Portugaliei cele mai fru­moase colonii ale sale. Fiecare rupere de colonii provoacă o răscoală, și cădere de guvern, dar lucrurile merg din rău în mai rău. In tot acest timp finanțele nu putură fi îndreptate și la 13 iunie 1892 un decret anunță creditorilor Portugaliei că acest stat a dat faliment. A urmat intervenția străină, dar finanțele departe de a se în­drepta au mers din râu în mai räu și regele Don Carlos luînd mereu la bani din casa statului se încurcase și mai rău. A urmat dictatura lui Franco, la care s'a răspuns iar cu numeroase răscoale și în cele din urmă cu atentatele cari emoți­onează acum lumea și cari par să fi fost semnalul unei rezoluțiuni. 6. Vederea orașului Oporto Părerea generalului fau Au­ citit, da­sigur, interesantul interview acordat era „Adevărului“ de d general Manu. D sa nu e nici „tablet“, nici ,can­tacuzisist“ ori „carpiat“; nu e nici dușmanul acestora, nici partizanul Iov; e însă unul din cei mai vechi membri ai partidului conservator și ca atare, t­­ărerea sa în actualele împrejurări, are o deosebită­ impor­tanță, chiar dacă nu va putea avea o înrîurire practică asupra celor petrecute. Ei bine, dacă generalul Manu nu aprobă pasul dlui Take Ionescu, apoi nu mai puțin ci sa arată că Persoane și principi! — Cum primează la noi per­soanele — Separațiunea din partidul conserva­tor a fost ruptă din cer pentru parti­dul liberal și pentru guvern. Intr’adevăr nimeni nu se mai o­­cupă și nu mai vorbește de legile pe cari le a propus guvernul și cari pînă mai eri erau combătute de d. Carp și ai săi cu atîta violență. Cît despre marele public care din capul locului a privit cu neîncredere opera de reformă, care a socotit le­gile insuficiente și e convins că chiar în partea lor bună nu vor fi apli­cate, el este cu totul preocupat de acțiunea d-lui TaJce Ionescu. Și anume pentru două motive. Mai întîi pentru că d. Take Io­nescu a făcut ruptura în numele ideei democratice și pentru că se speră că partidul conservator sub conducerea sa va apuca pe calea reformelor și va împinge mai hotărît și pe liberali pe calea aceasta. Apoi încă, pentru că publicul știe foarte bine că la noi persoanele decid, ca întreaga noastră politică este o­­pera cîtor­va persoane și că deci de acestea, de părerile și voința lor, de acțiunea lor, depinde totul... . O personalitate paralizată în acțiu­nea ei este in aceste condițiuni o pa­gubă nespus mai mare de­cît în ță­rile unde massele populare exercită o influență decisivă asupra po­liticei. Cînd însă o personalitate care mult timp a fost varab­zală în acțiunea ei se liberează și pornește o nouă acțiune,—cum vroiți ca publicul să nu-i dea mai multă atenție, să nu se preocupe mai mult de dînsa, de cît de discuțiunile asupra unor legi cari tot se vor vota, în cari însă nu are încredere ? Acesta e adevărul, dar cît este el de trist pentru viața noastră politică, pentru sistemul nostru politic! Cit de departe nu ne arată el de o a­­devărată democrație! Pol. -------—-inichi — S3P C­HESTIA ZILEI Zile grele Nababul * . (oftînd adînc) Mi-a luat șefia și o să mă ruineze Petrache ăsta cu politica lui !! FAPTE ȘI OSSEHMȚIUM !? —•—■­­ 7PO — O sumă a ......hűl­­­sta! "D­­ O­mni la noi neatacate, nebiciuite, fiind­că, în ge­neral, în țările mici și cu medii con­ducătoare restrînse, a spune adevărul și a izbi în ce este räu și primejdios intereselor generale, e o misiune care întîmpină mari dificultăți. Aceasta e și mai greu în țări cari au sentimentul că nu sînt încă înjghebate, așa fel ca să poată suporta o critică a societăței lor. La noi, a lovi într’un vici fi al socie­tăței înseamnă încă a calomnia „țara“, atîta sînt de grăbiți cei din fruntea ei a se solidariza cu toate aceste vicii. Și lucrul e explicabil: viciile acestea con­­tribue la menținerea unei situațiuni care convine celor ce conduc treburile publice. Așa, de pildă, rolul femeilor în po­litica din provincie e încă și astăzi deci­siv. In Capitală, cercul politic ceva mai larg și prezența factorilor centrali mai înalți, a mai redus rolul femeilor în politica zilei. In provincie, din contra, rolul fe­meilor din societate în politica locală și fatalmente și în cea generală e încă covârșitor și dezastros, de­oarece nici nu poate fi vorba de vreun amestec în politica propriu zisă, în sensul de influențare a ideilor, de participare la discuțiunea nevoilor și aspirațiilor ța­rei. E un amestec în politica pe care o fac bărbații acestor femei. Rivalită­țile femeești dintr'o localitate, aventu­rile amoroase, intrigile, dramele și co­mediile conjugale înrâuresc direct a­­supra legăturilor politice, a situațiu­­nei fiecăruia din „fruntașii“ locali și locul unei cucoane la un banchet, loja ce i se rezervă la un spectacol, sau valsul pe care l’a dansat prefectul cu cutare doamnă, hotărăște a doua zi atitudinea politică a soțului ei și aduce cele mai grave perturbațiuni în „situa­­țiu­nea“ locală—și cum politica gene­rală e rezultatul acestor „situațiuni“ locale, înțelegi că adesea „patria“ în­săși depinde de aceste „situațiuni“. Cine va ridiculiza și biciui cu suc­ces această stare de lucruri, va face o operă foarte folositoare. Emil D. Fagure -«Adevĕruri­»­ și hotărîrea“.. Se știe că d. Carp a declarat că trei luni de zile nu se va ocupa de ceea ce va face d. Take Ionescu, iar „com­i­­tetul executiv“ a „hotărît“ în mod so­lemn ca presa care-i stă la indomină, să­... nu atace pe șeful partidului con­­servator-dem­ocrat. D. Filipescu, pentru a aduce la în­deplinire „hotărirea“ înjură ori numai in opt articole pe d. Take Ionescu Í Solide hotărîri ! Attention, noroadelor ! La R.­Sărat d. Carp a rămas recu­noscut ca șef de către. .. K. K. Braesko (tot eu K.) Istoria va putea deci scrie acest capitol: „P. P. Carp et K. K. Braesko“! Invenție Un colaborator al nostru a făcut pe ziua de ezi o invenție care bate toate... „invențiile* confraților. A inventat o carabină portugheză cu care se pot trage trei focuri.... de revolver ! C’a inventat’o colaboratorul nostru, în focul... știrilor venite din Portugalia nu mă mir , dar ce mă miră e c’a bre­­vetat’o d. corector / Ordina­l. Barba Catargi e de părere că „țara are sete de ordine“ și o și scrie, semnând. Credeai și noi că are sete de ordine, după ce trebile lăuntrice au fost doi ani și ceva pe mina,... lui Tănase­­ Rigoletto Citiți Duminică, în foița „ADEVERULUI“ Printre canibali ROMAN —­ de mi are senzație Nt. Gropeanu.-Eug. Doinescu — Expozițiile de la Ateneu — In sala de expoziție a Ateneului, iubitorii de artă vor putea petrece cîteva ore plăcute. D. Gropeanu, compatriotul nostru care locuește la Paris și d. Voinescu bătrînul nostru *sîr*fn,r­o’fli­ i acin DYAt’, nptiffü­ft Diö Zellfest JT'-----------------------------„t * ” publicului român Opera lor. D. G.o­­peanu a obținut pe deasupra, dela cițiva maeștrii francezi, ca să ex­pună cu d-sa. Se pot vedea deci lu­crări de ale lui Eugen Carriere, Aman Jean, Henry Martin, Soot și d-na Grandhomme. Nu vom­ insista aci, se înțelege, asupra acestora. Sunt cu toții artiști consacrați în Franța și nu putem decit să fim recunos­cători d-lui Gropeanu, că obținînd expunerea acestor lucrări, a contri­buit cu mult la dezvoltarea price­perei publicului nostru, pentru ar­tiștii noștri­ naționali, rămași în bună parte neînțelesi. * * * D. Gropeanu este un artist, stă­­pîn pe meșteșugul sau, crescut la cea mai de gust școală picturală, la școala franceză. D sa e un colorist puternic, un peret care știe să gă­sească în subiectele cele mai banale și mai prozaice—nota ideală, poe­tică. Dacă e permis ca gîndul recen­­sentuluî să se îndrepteze mai întiiă spre clasificări, apoi d. Gropeanu trebuie neapărat pus printre impre­­sioniștî. Și pentru d-sa natura e mitî mult culoare, de cît linie. Dar cînd interesul operei o cere, ce linie­știe să facă ! Recomand pentru a se ve­­d­ea aceasta uxaiuiuarea «uöura « două tablouri mici: Partida de mis­­iigri 149) în care eleganța liniei redă admirabil zveltitudinea mișcărei și Soț sau fără de soț (28) de o deli­cateță în colorit și execuție, de o fineță, în concepție cari ar suporta comparație cu opera celui mai de­licat pictor parizian. D. Gropeanu mi se pare deci a fi unul dintre acei impresionișt­i care au descurcat adevărul acestui cu­rent de exagerările ce conținea. Și primul adevăr ce conținea impre­­sionizmul este : în natură totul e cu­loare, prin urmare și umbra. Îna­inte vreme pictorii reprezentaÜ um­bra in negru. Astăzi se știe că um­brele sunt numai nuanțe de culori și cum se pot vedea aceste nuanțe arată de exemplu în mod drastic tabloul Casele vechi (5) al lui Henry Martin, în chip mai moderat însă, mai toate tablourile expuse de d. Gropeanu. In ce privește jocul um­brelor d-sa într’adevăr e formidabil. * ❖ * w Afară de marele tablou Inșiră-te Mărgărite al cărui subiect luat din comoara neprețuită a poeziei noas­tre populare, nici nu se putea să nu idealizez«, toate tablourile ex­puse de d. Gropeanu sunt natura­liste, în sensul bun al acestui cu­ L T­­im <•« »­v-î »ii L-și ț fi­w r» wi-i Ci4­ S r* offr_ V 1» -*11« x/ui* k! j^n AJIU iva k,v«. pinirea meșteșugului, toate calitățile de desemn și colorit, se găsesc a­­dunate în Inșire­le Mărgărite și concurează a face din acest tablou o operă care dă întreaga măsură a artistului, încolo el coi:"HÎă parcurile și squa­rurile Parisului și unde inima și o­­chiul se găsesc o impresie artistică, se așează pentru a o reține pe pînză. D. Gropeanu e poet și de aceea în vălmășagul orașului mare cu drag se oprește iarăși și iarăși la acele ființe cari sînt păstrătoarele poeziei naive—la copii. Puține ta­blouri a expus artistul în cari să nu fie și copii, de la bebeul care se delectează la finul doicei, pînă la fe­tița de paisprezece ani, care pe trei sferturi și face pe d-ra. Și orice pictează d. Gropeanu e caracteris­tic, iți vorbește, se arată a fi prins ,sur le vii. Dacă ași voi să înșir cele mai interesante bucăți, mar că ar trebue să le înșir pe toate, căci evident că pictorul a făcut el însuși o se­lecție cu acel spirit autocritic care muzica (34), a Convalescenței (67), a interiorului reprezentînd Cabine­tul suveranului nostru (65), excelent prin modul cum e redat jocul lumi­­nei, asupra unui Studiu­ dificil (68) și mai ales asupra Celor trei babe (15), în care artistul s’a întrecut pe sine însuși, dîndu-ne o splendoare de culori, de caracterizare, de atmos­feră. Se încheie relevând portretul lui Alfred Naquet (12), în care d. Gro­peanu a pus atîta putere, că nu se poate ca cineva să treacă pe lingă dinsul, fără a se resimți de puterea artei. E atîta viață, atîta plastici­tate, atîta virtuositate tecnică în a­­cest portret, încît el singur ajunge pentru a’l distinge pe d. Gropeanu ca pe un definitiv așezat în arta sa. De altfel opera aceasta a făcut și la Paris aceeași impresiune pe care o face la noi asupra tuturor celor cari o văd. * * * De la expoziția d-lui Gropeanu am trecut să văd pe aceea a d-lui Eug. Voinescu, pentru ca să pot referi și asupra ei publicului. L’am găsit pe bătrînul nostru artist tot vecinie tînăr, așa cum îl știm­ de la toate expozițiile d-sale și tot cu a­­ceeași nemărginită ei neclintită dra­goste pentru Mare. Cum pictorii cla­sici își pictau iubita în toate ipos­tasele, cum Rubens și Rembrandt ne arată femeile lor iubite cind ca zeițe antice, cînd ca bachante, cînd ca sfinte creștine, cum în casa unui om amorezat găsești por­tretul iubitei în toate colțurile, așa Marea umple toată viața artistică și sufletească a d-lui Voinescu. In tablourile sale el ne arată Marea sub toate fețele ei : ziua și noaptea, pe soare, pe lună și sub nouri, dimineața cînd soarele ră­sare, seara cînd apune, în zile de li­­niște și de furtună, cînd Marea pare o oglindă întinsă și cînd valurile se ridică furioase făcînd din vasele cîrmuite de bietul om, o jucărie de copil. * * • Și cu cîtă delicateță nu tratează d. Voinescu această iubită a sa. Culori violente nu veți găsi la d-sa, deși nu-i lipsesc nuanțele. Priviți Valurile spărgîndu-se pe stînci (6) La plimbare pe calmul Măreț (8) La pescuit dimineața (14) fliarea fu­­rioasă (46) etc. Se înțelege însă că tot ce se a­­tinge de Mare îl interesează pe d. Voinescu Omul deci în luptă cu acest element, cînd stăpînindu-L cînd stăpînii de dînsul, reapare iară­și iară­și pentru acest om deosebit, cu tipul sau, cu caracterul său a­­parte, d. Voinescu are numeroase forme de redare. De prisos să-l recomand publicu­lui pe d. Voinescu. D-sa face parte dintre bătrînii noștri artiști, al că­rora nume îî recomandă de ajuns. E suficient să se afle că d. Voi­­nescu a expus pentru ca iubitorii de artă să se înființeze la Ateneu. Și efectul se și vede. Reținerile sînt foarte numeroase. D. Voinescu se mai prezintă ca de obicei și cu alte tablouri decît marine. E ca marinarul care dacă dă de uscat, nu refuză să culeagă și aci ce i se pare bun de cules» Dar pasiunea d-luî Voinescu ră­­mîne marina. Toate celelalte sînt numai o agreabilă întrerupere, da la care se întoarce ma­ avid spra Mare. B. Brănișteanu P.S. Intr’un număr viitor, mă vom­ ocupa de expozițiile d-lor Ludovic Basarab și locot. Petrescu-Mogoș, deschise tot acum în rotonda Ate­neului. N­. Gropeanu deosibește pe artiștii din marile medii. Și d. Gropeanu a expus nu numai la noi, ci-sa participă la a­­proape toate Saloanele din Paris de un șir de ani încoace... Totuși vom­ îndrepta atenția celui ce vizitează expoziția, asupra Colțului din gră­dina Trocadero (19), a Cursului de

Next