Adevěrul, ianuarie 1908 (Anul 21, nr. 6591-6618)

1908-01-15 / nr. 6603

Anul al XI-lea-Mo. 6668 FONDATOR AW«. V. B .Mimam» PUBLICITATE*­ COHCE»l»TĂ EXCLUSIV Agenției la PubLioHata CAROL SCHULDER A Co. BUB Kßfj'r­ Hi<K*u|<erg»l*i I6» lei»le» a‘<t Birourile ziarului: Str. Sărindar No. 11 Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la corespondența noștri din țară Marei 15 Ianuarie !§U S DIRECTOR POLITIC CONST­ MIN­E ABONAMENTE: Un an •••••••• Lel 16 6 luni • ••»*••»­n 6 3 luni «••««••• n ^ TELEFON » Pentru Direcțiune No. 14|99 „ Capitală „ 14|10 „ Provincie și Străinătate No. 13|40 și străinătate 6 declarațiile a d-lui Take Ionescu.­D. I. Filipescu și arsenalul lui 1î al partidului liberal a insistat­­ mai mult asupra legei contra trusturi­­­lor și deci a fost legitimă satisfacția­­ membrilor din majoritatea parlamen­tară, căci s’a desmințit astfel catego­ric svonul unei interventiuni streine. D. Sturdza însă, cu toate sentimen­tele sale streino­fobe, a vorbit cu pru­dență și cu mult calm, asupra măsuri­lor co­ntra trusturilor. tn majoritatea parlamentară s'a re­deșteptat. Insă un spirit războinic și d. Neculai Ionescu de la Brăila a înțeles că d. Sturdza e gata să prevadă isgo­­riirea streinilor de la arendăiște pentru a­ se conforma spiritului Constituției,­­căci arendașii streini sunt stăpînitorî ai exploatațiunelor și Constituția spune că streinii nu pot stăpîni pămînjt. Atunci d. Sturdza a fost silit să răs­pundă, d-lui. Neculai Ionescu și să a­­rate că a fost rău­ înțeles, că așa de de­parte nu se poate merge, că trebuie o măsură în toate și așa a mai calmat pu­țin entuziasmul. , Dar deocamdată s’a clarificat ches­tiunea trusturilor și era necesară aceas­tă clarificare. Rămîne acum să vedem întru cit pro­ectul va da o soluțiune acestui punct din programul agrar al guvernului. ——« m » —I O declarațiune a d-lui Take lóra Conservatorii doljeni întîmpinînd emi, la gara Craiova, pe d. Take Ionescu, fostul ministru conserva­tor le-a făcut o interesantă declarațiune Numeroșii amici ai d-lui Take Ionescu, țin, mai ales de cite ori se prepară de către boerî vre-o lo­vitură în­potriva acestui fruntaș, să-i facă demonstrațiuni de simpa­­tie și devotament. De astă-dată d. Take Ionescu va putea constata și mai bine cât de mare e popularitatea sa și cum îl prețuesc partizanii săi politici. Intr’adevăr din ziua în care «bo­­eriî“ și ciocotașii au înscenat la clu­bul conservator acea manifestație pur conservatoare in cap cu Nae Basol și în coadă cu Purcăruș, din acea zi demascîndu-se intenția bo­­erilor de-a acapara totul în partid și de-a nesocoti pe d. Take Ionescu și partizanii acestuia, un­­ curent puternic s’a manifestat în rîndurile takiștilor pentru ruptură. Natural că înainte de­ a se auzi cuvîntul d-lui Take Ionescu, takiș­­tii n’au luat absolut nici o hotărîre, n’a­u pornit nici o acțiune. Afară de cererea de aminaire ri­dicată de d. Barbu Păltineanu în acea pretinsă adunare generală de la club, afară de protestările cari s-au ridicat în fața d-lui Carp con­tra procedurei, takiștii n’au mai făcut nici un pas. Atitudinea energică ce au avut însă la club, în prezența șefului, a avut de rezultat, de­ocamdată, a­­mînarea regulare! organizațiunea Capitalei și proclamărea șefului Ca­pitalei, deși cantacuziniștii se laudă că chiar azî vor da d-lui Nicu Fi­­lipescu șefia Capitalei. Aseară însă s’a întors din străină­tate de Take Ionescu și prin urmare o clarificare a situațiunei în lagă­rul conservator nu va întîrzia. * * * Ceea ce voim să relevăm acum e o declarațiune ce a făcut-o eri d. Take Ionescu, în gara Craiovei, conservatorilor locali cari au venit, în număr mare, să-l salute. Fiind întrebat dacă are cunoștința de cele ce s’au petrecut la clubul conservator central, d. Take Ionescu ar fi răspuns: — „Pe mine mă plouă dela 1895 și în special de la moartea lui Las­car Catargiu, în 1899, plouă, pot să zic, cu găleata, fără să fi avut asupra mea vreo înrîurire. „Politica democrată, adaugă d. Take Ionescu, este singura astăzi în stare să corespundă nevoilor poporului, ca dovadă, baronul Aeh­­renthal, ministrul de externe al Austro-Ungariei, cu care am avut o convorbire ori la Viena, fără a fi un partizan al votului universal, recunoaște că l­a statele Europei sistemul politic din trecut trebue cu totul schimbat. Nu mai merge cu guvernele cari să aibe miniștrii cari vor să lucreze după sobă“. Reproducem aceste cuvinte după nota telefonică ce ne-a transmis ori corespondentul nostru din Craiova. Intr’adevăr așa este. De la moar­tea lui Lascăr Catargiu, s’au în­dreptat multe lovituri d-lui Take Ionescu de către „boerii“ și ciocoii din partidul conservator. L’a plouat într’una, dar se vede că a fost o ploaie de acelea cari au făcut să-­ crească popularitatea și autoritatea de bărbat de stat. Căci rezultatul tuturor peripețiilor din partidul conservator și al înt­­regei acțiuni contra d-lui Take Io­nescu s'a spart pînă acum în capul adversarilor acestui fruntaș al țărei. Cantacuziniștii nu pot pretinde că au triumfat în lupta lor. Au avut un triumf atunci cînd au răsturnat cabinetul Carp cu concursul d-lui Take Ionescu. Dar cînd n’au mai avut acest concurs, ei au perdute toată situația, au capitulat cu șef cu tot, în fața d-lui Carp și dacă fuziunea s’a putut realiza, în con­dițiile în cari s’a realizat, tot d-lui Take Ionescu se datorește, căci se știe prea bine că d. Carp n’a voit să primească șefia decit dacă și ta­­kiștii o vor primi. Se poate vorbi oare de vreun tri­umf al d-lui Nicu Filipescu. In cei șase ani de luptă pentru „transformarea“ partidului conser­vator, la ce rezultat a ajuns d. N. Filipescu ? D-sa a urmărit zdrobirea d-lui Take Ionescu și izgonirea elemen­tului democrația din partidul con­servator. Cînd s’a proclamat însă d. Carp ca șef a fost silit să ratifice fuziu­nea cu toți, fără nici o excepție. Prin urmare are dreptate d. Take Ionescu cînd spune că ploaia toren­țială cere a curs asupra lui, în tim­pul din urmă, nu a avut nici o în­­rîurira­rea. E însă semnificativă, în acest mo­ment, declarația d­lui Take Ionescu, că singura politică în stare să co­respundă azi nevoilor poporului, este politica democrată. Acei însă cazi au acum pretenția, în partidul conservator, de a-i im­prima o notă reacționară, în special cantacuziniștii și d. Nicu Filipescu, fac toate sforțările pentru a se de­barasa de elementul democratic. Natural însă că nu pe această platformă se dă lupta de către „bo­­eri“ și ciocoi, fiindcă o asemenea luptă le-ar fi fatală. Dar e așa de transparentă ten­dința reacționarilor de a-și recons­titui vechea Oligarh­ie boierească, încît oricîte paravane ar pune pen­tru a nu se zări scopul lor, va fi za­darnic. Probabil că d. Take Ionescu nu se va impresiona pe cită vreme „bo­erii“ și cioftoii vor manifesta pen­tru acapararea unor șefi­ de culori sau a adm­inistrărei interioare a clubului. Nu pe asemenea chestiuni ridi­cule poate să se declare deschis procesul politic dintre d. Take Io­nescu și adversarii d-sale din partid. E de prevăzut însă că foarte cu­­rând vom asista la un proces, care se va tranșa definitiv, asupra acți­unei politice a partidului conserva­tor față de marile chestiuni la or­dinea zilei. Atunci vor fi demascați acei cari cred că se mai poate concepe recons­tituirea unei oligarahii reacționare. ________K ii Za a I­I 11 Vizitele prezidențiale H. X. Abea a fost ales de către Nae Basol, Constantinesicu-Bîlditu și Nae Purcă­­ruș prezidentul republicei fuzioniste și don prezident a și început vizitele de etichetă. Ale dintâi au fost făcute, bineînțeles, „băeților“ cari au operat „lovitura“. Lui nea Ilie i-a dat o poză cu „dedu­­cație“; lui ma’am Ilie i-a adus o bră­țară de argint... de China, iar la fie­care din cei 9 moștenitori aî lui nea Tlie cîte vin cornet cu cofeturi. Mîine prezidentul se va prizanta la jour fix la ma’am Calipsița a lui nea Petrică Friptu, iar poimîine la faivo­­floku lui ma’am Profirița a lui nea Mache Caimac. Și așa înainte, pănă o să’i dea gata pe „mitocani“! D. N. Filipescu și arsenalul — Neamțul știe numai de frică — Aceasta e, se vede, încă lozinca d-lui Nicu Filipescu cînd are de tratat chestiuni în cari regele e direct in­teresat. Cînd a interpelat pe generalul Manu asupra situației armatei, ară­­tind superioritatea Bulgariei, se știe că ținta acestei interpelări a fost­ șah la rege. Și cînd e vorba de atac contra re­gelui se găsesc și în rîndurile libe­rale bărbați energici cari pun tot­deauna principiile mai presus de combinațiile lor personale. Unul din­tre aceștia e și d. Manolache Cu­­loglu (Casino de Paris). De aceia onorabilul d. Manola­che s’a asociat cu d. Nicu Filipescu, la interpelarea acestuia asupra con­cesionare­i arsenalii laî. D. Manolache Culoglu are două motive puternice: mai întîiu vrea­m­­"v *• A­­­rt­a - - V. n A * ^ .9­1 T­WL* * ««-i/miii/ i/1/ M­u­/cuc/­tu I.i"CU­C U.C la Senat generalul Budișteanu pe care l’a cam repezit d. Sturdza, iar pe de altă parte d. Manolache Ca­loglu s’a declarat, mai de mult, printr-o broșurică pe care de altfel n'a citit-o mai nimeni, și prin care combătea teoriile d-lui Sturdza, a­­supra prerogativelor regelui. Era deci indicat ca acest onora­bil bărbat din partidul liberal să­ se asocieze cu d. Nicu Filipescu ca, împreună, să dea șah regelui­ Pao Concesionarea Arsenalului Lumea militară și cea politică continuă să fie preocupată de ches­tia concesionarei arsenalului arma­tei. Faptul că ministrul de război­ s-a declarat—printr’un interview— pentru concesionare, iar d. Sturdza a refuzat să dea explicații la interpe­larea d-lui general Budișteanu a în­tărit credința tuturor că arsenalul va fi concesionat și anume fabricei Krupp. Tratativele ce s’au urmat Continuînd să ne ocupăm și noi de această chestiune, vom arăta azî ce tratative s’au urmat pentru con­cesionare. D. D. Sturdza fiind ministru de război, a venit cu­ ideea concesio­­nărei arsenalului și pirotehniei. D-sa era însă secondat de d. gene­ral Coandă, ca secretar general. A­­cesta fiind și ofițer de artilerie a putut să-și dea bine seama de ac­tul ce voia să săvîrșească d. Sturdza și l’a consiliat să renunțe la ideia de a înstreina arsenalul. In același timp d. Sturdza a fost convins de d. general Coandă să acorde credite însemnate pentru complectarea ma­­șinelor pirotehnice, mărindu-i con­siderabil puterea de fabricațiune. D. general D&anu și arsenalul Retrăgîndu-se guvernul liberal, la ministerul de räzboiu a venit d. general Manu. D-sa pe baza unui judicios și do­cumentat raport al d-lui lt.-colonel Ghenea pe atunci director al arse­nalului,—a acordat un credit de a­­proape un milion și jumătate pen­tru mărirea instalațiilor de la ar­senal și pirotehnie. Mărirea aceea s’a făcut în scopul de a se putea procura muniția necesară no­ilor tunuri cu tragere repede. S’a ținut licitație publică pentru facerea nouilor instalațiuni la care au participat toate fabricile de ar­mament, între cari bine­înțeles și uzinele Krupp. S’a contractat însă cu fabrica Skoda din Austria. Instalațiile au fost terminate și primul stoc de muniții se execută, conform con­tractului, chiar sub direcția per­sonalului acelei fabrice. » Hoțiile instalațiuni Recepția nouilor instalațiuni s’a făcut de către o comisie compusă de ofițeri dintre cei mai buni din ar­tilerie. Acei ofițeri spun că, gra­ție mașinilor noui introduse, piro­­tehnia noastră este azi una dintre cele mai bune din Europa, iar ar­senalul pe lângă rolul lui de pînă a­­cum, de a fabrica chesoanele și toate trăsurile trebuitoare armatei și de a repara armele și tunurile în serviciu,—va putea pe viitor să fabrice complect și toate proecți­i.„___.i__ ... t î „ icic­uunuxhlui atiuaic. Ofițerii de artilerie mai spun că nouile ateliere din arsenal conțin presele cele mai perfecționate și nu­meroase varietăți de strunguri ce contribue la o fabricație zilnică de cel puțin 200 proectile. Astfel se va putea complecta în țară nu numai stocul anual de pro­ectile, dar și stocul de razboiu pen­tru nouile tunuri. Acest din urmă stoc pentru a fi executat în străinătate, ar necesita o comandă de 40 milioane lei. Se spune că direcția și acționa­rii uzinelor Krupp ar fi simțit că pierd un principal client în Româ­­nia, prin faptul că aceasta își or­ganizează stabilimentele militare spre a produce muniția de care ar­mata are nevoie. De aci tendința de a se obține pentru acele uzine con­cesionarea arsenalului își piroteh­nieî armatei, înventariarea averei arsenalului Sub actualul guvern cei cari do­­reau să aibă concesiunea arse­nalului și pli’btcli­îiei au obținut permisiunea de a vizita acele stabi­limente, a le studia și inventaria averea, calculînd valoarea mașine­­lor și puterea lor de fabricație și socotind în același timp economia brațelor de muncă și a materiale­lor. Asemenea cercetări au făcut­ in­ginerul Muller ca reprezentant al unei societăți din Berlin, baronul Lebenek, subdirectorul uzinelor Krupp, precum și inginerii repre­zentanți ai fabricelor Erhardt și Skoda. Din inventariul făcut rezultă că mașinele, materia primă și sculele din arsenal au o valoare de peste cinci milioane lei. Avantag­ii­e ce­ acest raret Ori care ar fi fabrica streină care va obține concesionarea arsenalului va avea foarte multe avantagii de pe urma acelei concesiuni, mai ales dacă va obține și dreptul de a furniza și statele streine cu pro­dusele arsenalului și pirotehniei noastre. In primul rînd va fi avantagiul ieftinătăței lemnului, care e între­buințat ca materie primă. Apoi ief­­tinătatea brațelor de muncă, pe lingă reducerea cheltuelilor de transport prin micșorarea distan­țelor. Mai e de ținut în seamă și faptul că în special în Germania e acum un mare număr de lucrători fără lucru și acel număr crește consi­derabil prin înapoiarea din Ameri­ca a lucrătorilor de origină ger­mană cari acolo nu mai găsesc ocu­pație. Prin înființarea unei nor­i fabrice în Romînia mulți din acei lucrători vor găsi aici întrebuințare. Atâtea motive sunt clar, în special pentru uzinele Krupp, de a stărui să obțină concesiunea arsenalului și pirotehniei noastre. O. Dam. D. general Averescu, ministru de război și, interesrasl fabricai Krapp ProBütul contra trusturilor A făcut o mare impresie faptul că­­ d. Sturdza a vorbit de proectul de lege contra trusturilor arendășești în întru­nirea majorități parlamentare și n­u. Mintal prezentarea acestei reforme. S’a ridicat o peatră de pe inimile li­beralilor. Ziarele conservatoare înmor­mântaseră acest proect, declarâind că guvernul a cedat unor întervențiuni streine și a renunțat la luarea de mă­suri contra trusturilor. Fără îndoială că ar fi fost trist și cumplit de umilitor dacă nici în chhes­­tiunea agrară nu s’ar putea legifera fără amestecul streinătățer. Ar fi fost o dovadă că acea independență pe care o slăvesc partidele noastre istorice, e încă departe de­ a fi reală. Dar de astă­ dată însuși șeful guvernu­­ l Adevărurile­— Greva — De ce avocații cei mai de seamă din București și Iași nu vor să se puie în grevă? — Fiind­că i-ar costa cam scump să nu mai pledeze I­ MProJuni^redBS. Se zice că e vorba de a se reduce co­tizațiile la clubul fuzionaților. Aceasta, de­sigur, în urma succesului ultimului spectacol. Să sperăm, că se vor introduce și ma­­tineuri cu prețuri populare. „Adevărul“ e gata să of­ere un ast­fel de matineu cetitorilor săi! „Dineuri“ politice Noul prezident al clubului fuzionist, d. Cantacuzino, neputînd mulțumi, de emoție, celor cari l’au ales, a decis să dea o serie de dineuri politice la cari să invite selecta adunare. Primul dineu va avea, de convivs pe Nae Bascl, Constatinescu-Bîlbîitu, Nae, Purcăruș și trei ministeriabili cantacu­­ziniști. Rigoletto Citiți în Dimineața de azi urmarea romanului SARAFOFF — REGELE MACEDONIEI - Care a obținut eri un mare succes ram și essERAȚiuni |--------------------1—'~a'"Q Vorbeam 1j stipeticii liberale a bubi nanți. «Jt înlea­it­ de ameri­cani și de mentalitatea lor de a pre­face totul—chiar și arta—într’un mijloc de uimire, într’un izvor de curiozitate și senzație. Peste noapte yankeii au mai dat Europei o dovadă de ce e te­stare sa facă „arivismul“ lor. O telegramă a anunțat ca la New­ York a avut loc „repetiția generală a nuntei d­-rei Vanderbilt“, care a reușit de mi­nune. Repetiția s’a făcut cu preoți, cu toți invitații, cu mire și mireasă în cos­tumele ce vor purta în ziua nuntei. Te­legrama nu spune și numele regisorului care a pus nunta în scenă, dar de­oa­­re­ce s’a făcut repetiție, firește că tre­­bue să fie și un regisor. Probabil că au fost admiși și unii spectatori privilegiați, cum se obici­­nuește la repetițiile generale de pe la teatre. Nu este așa, că această nuntă cu re­petiție generală e tot ce poate fi mai „american“? Preoții n’au avut nimic de obiectat și au figurat cu aceiași dis­ciplină ca și invitații, jucînda și rolurile ca niște simpli „cabotini“. Poate că e însă o filozofie superioară în toată această înscenare: ridiculiza­rea acestei formalități, care pune în locul simțirei intime ce trebue să sfin­țească un act atît de solemn ca uni­rea a două vieți, o pompă rece și tea­trală pînă în gradul de a ajunge la... repetițiuni generale. De­sigur însă că nu în acest scop mi­liardarul american a înscenat repeti­ția generală a nuntei fiicei sale. Pentru el, repetiția generală trebuia să asigu­re relieful necesar pompei de la nuntă. Acuma, nu știui dacă au fost admiși și gazetari. In acest caz dacă s’au apu­cat să facă dări de seamă asupra repe­tiției generale a nuntei, e posibil să a­em din partea lui Vanderbilt pro­cese contra ziarelor, cum a făcut și .Sardou proces unui ziar parizian care a publicat o dare de seamă asupra re­petiției generale a unei piese a sale. Căci—de!—precum se poate întîmpla, cum spunea Sardea, ca după o repetiție generală, autorul să retragă piesa, tot așa se poate întîmpla ca după repe­tiția generală a unei nunți, să se re­tragă, fie mirele ,fie mireasa! Aceasta— fără să vreau să stric nunta fiicei mi­liardarului cu contele ungur­ B.n­ D. Fagure Joia viitoare 17 Ianuarie GRATUIT tuturor cititorilor noștri Memoriile lui Manolescu REGELE PUNGAȘILOR C­HESTIA ZILEI „Șeful efectiv“ Nicu Filipescu s (prenstriul) Iată, in fine un șef care nu vet­­i tras pe sfoară, ci... de sfoară A­ raetopis­u­l de CONST. MI­N­E­­ ----------------------­DUMINICA In cutare cerc, ți se laudă curajul d­ialog civic, îmi raporta un cunoscut: Cum de obiceiü știți să maschez aceea ce se petrece în mine, nu am dat­­ pe față rușinea de care am fost cuprins. Curaj civic! desigur că am mai mult curaj decit mai toată lumea, că îndrăz­nesc să vorbesc despre lucruri de cari alții au teamă să se atingă. E posibil ca față de generala lașitate, să par că am curaj, dar în general vorbind, ași putea ca să mă laud cu această însu­șire? Mi se urcă sîngele în obraz de atîtea ori față de cele ce se întîmplă și totuși eu sînt nevoit să fac ca toată lumea, să tac. Și nu doar că n’ași voi să vorbesc. Sînt însă așa împreju­rările vieței, încît ele îți astupă gura. Cînd te uiți împrejur și te vezi singur, cînd libertatea zisă a presei, în țara noastră, nm’i decît o toleranță, cînd mîine dacă ai fi oprit cu brutalitate să vorbești, faptul ar fi ușor îndeplinit, cînd dacă ți s’ar devasta localul, ți s’ar sfărîma mașinile și ar fi redus la tă­cere, nimeni nu ți-ar veni în ajutor, atunci este firesc lucru, că trebue foarte adesea ori să fii prudent. Această pru­dență, însă care nu’î o lașitate, căci cel fricos, credeți dv., că nu are și­­ el motive să fie astfel? E dacă voiți o la­șitate fatală, impusă, dar pentru mine este totuși o lașitate, care mă face să sufăr. Ași prefera să fiu altfel, insesiza­bil și invulnerabil, să nu am răspun­deri materiale prea mari, prea multe existenți să nu­­ fie legate de actele, și de vorbele mele, așa ca să pot striga cu putere și în deplină libertate, adevărul, tot­ adevărul. Și cu toate acestea, ci­ că am curaj! Lumea aceasta trebue să fie atit de lașă, atît de jos căzută, încît chiar puțina e­­nergie și independență de care dau do­vadă, să o socoate ca ceva extraordi­nar. LUNI De două săptămîni, citesc o carte, și îi’am timpul să o isprăvesc. E cartea lui Mirbeau 6­8—E8, despre care am mai vorbit și altădată, și pe care poate o veți mai găsi încă odată citată în a­­ceste zilnice observațiuni. Intr’un­­ capitol al cărței, Mirbeau, în chip spiritual, vorbește despre fauna drumurilor, adică despre animalele pe cari automobilul le întîlnește în drumul lui victorios și vertiginos... Descrie ca­lul—imbecil și care nu vede decît îna­inte, calul autorul atîtor accidente și pentru dînsul nenorocite, și pentru cei­lalți trecători ai drumurilor, calul prost și care cade victima prostiei lui... Tot așa de proaste dobitoace sînt găinele, boii, clinii, mai ales cîinii pe cînd auto­rul n’rtre decît vorbe bune pentru capre­, porci și purcei, măgari și catîrî, pisici, pînă și gîștile și rațele sunt reabilitate. Printre animalele rǎufacatoare, auto­rul mai specifică încă pe bicicliști, motocicliști și automobiliști. Eu unul, dacă ași avea talentul și mai ales timpul lui Mirbeau. In loc să zugrăvesc cele văzute și simțite într’un simplu automobil, ași descrie drumul real al vieței cu toate animalele lui. Ce e viața noastră decît un automobil, de multe ori formidabil, care merge mereu înainte, merge strivind în calea lui, fie intenționat pe dușmani, fie fără de voe pe imbecili ? Cine îl pune să’țî iasă în cale, cînd nu sînt de talie să te doboare și să te distrugă, cine îi pune să nu fie prudenți, să meargă pe la­­turea drumului, în loc să țină mijlocul semănat cu atîtea primejdii? Ar fi un frumos tablou, acest cinema­tograf veșnic nou și totuși atît de vechi, sub alte haine și forme, căci de cînd este lumea, viața a fost o luptă și la ea au căzut cei mai slabi cari s’au pus să înfrunte pe cei mai puternici,, ori simpli imbecili, cari fără nici un mo­tiv s’au găsit în drumul victori șilor’ pa cînd datoria lor era să se dea la o parte. MARIT­ IM în salonul meu, o nouă bucată de pictură, e portretul fiicei mele, făcut de Luchian, Mie îmi place opera a­­ceasta, iutii fiindcă ’I copilul meu zu­grăvit acolo sus pe părete, alături de prima mea fiică, opera maestrului Bellet apoi fiind­că lucrarea o găsesc foarte bună și al treilea fiindcă’­ făcut de pictorul pe care-l cred unii din cei mai talentați din țara noastră—fapt și declarațiune pentru care rog pe ceilalți artiști romîni să nu se supere. Por­tretul acesta însă îmi place și din alt punct de vedere și anume din cauza obiecțiilor ce provoacă. — Dar nu seamănă de loc, declară unii. — Seamănă perfect, par­că vorbește, se rostesc alții... iar în jurul acestei a­­semânări ori neasemănări, se încinge o lungă discuțiune, ceea ce pentru un stă­­pîn de casă, tăcut ca mine, este o foarte mare plăcere deoarece poate tăceai Taci ascultînd discuțiunile, dar în a­­celașî­ timp, mă gîndesc, ce­va să zică toate afirmațiunile oamenilor, mai a­­les acele istorice. Dacă oamenii nu se pot pune de acord asupra unui fapt așa de simplu al unui tablou dacă sea­mănă ori nu cu modelul—fapt emina­­mente controlabil, fiindcă model și­ copie sunt de față,—ce trebue să zicem de ceea ce s’a petrecut aiurea orî de ceea ce s’a întimplat în cursul isto­riei? Barba lui Ștefan cel mare, culoarea părului lui Napoleon, caracterul cută­­rui erou al istoriei, faptele lui, toate nu sunt decit impresiunile personale, ale unora numai, cari însă fixate fiind pe hîrtie, azi sînt luate ca adevăruri adevărate, pe cînd de­sigur ele sînt tot așa de contestabile, ca și părerile mu­safirilor mei asupra portretului lui Lu­chian. MIERCURI E un lucru pe care nu-1 neg, că nu prea vorbesc mult și că îmi place mult să tac, ceea ce este un defect colosal, pentru aceia cari se duc in lume. Acolo cucoanele cer ca să fie amuzate. Nu importă dacă spui prostii ori lucruri de seamă— dar este de preferat să spui prostii. Totul e însă ca să vorbești, să nu-ți facă gura, să ai talentul de a robi atențiunea societate!. Făcind ast­fel ești reputat om de spirit și cu a­­ceastă reputație poți ajunge departe da tot, pînă și ministru. Eu, cum această pret­ențiune nu o am, mă consolez cel puțin că pot să tac. Dacă tac mai am însă un motiv. E acela că vorba este aproape inutilă... Ea aproape nu convinge pe nimeni și nu abate pe cineva din drumul lui. In parlament, dacă ești In opoziția vorba ta este nefolositoare, findcă ea nu poate să facă nici un râu guver­nului. Fiind amic al guvernului, tot astfel, cuvintele tale nu vor convinge opoziția—și dacă ești aplaudat fie în parlament, fie în întruniri publice, a­­ceasta se datorește faptului că ideile tale nu sînt ale tale ci ale multimei, care te ascultă și care aplaudîndu-te se felicită pe sine însăși, se bucură că i se cîntă în strună. (Iu­lie Marți BIBLIOTECA AVENTURILOR CELEBRE GOANA după MILIOANE SI 20 bani, In toată țara, bani 20 ==s J

Next