Adevěrul, iunie 1908 (Anul 21, nr. 6735-6764)
1908-06-11 / nr. 6745
Anul al XX-lea—No.574) FONDATOR Alex. V. Beldimanw PUBLICITATEA: concediat exclusiv Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER & Cos BUCUREȘTI Str. Karageorjfe vUI 10-telefea Birourile ziarului: Str. Sărindar No. 11 Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la corespondenții noștri din țară și străinătate locaturile guvernului Guvernul are o serie de încurcături interne și externe pe cari nu le poate rezolvi și cari împiedeca activitatea sa. — Deși guvernul s’a complectat și a înlăturat, pentru moment, conflictul dintre d. Sturdza și d. Ionel Brătianu, totuși situația cabinetului e destul de zdruncinată. O serie de încurcături, mici și mari, țin în loc toată activitatea guvernului. Aceste încurcături sunt de două categorii: externe și interne. încurcăturile din afară sunt pe tappet de la venirea cabinetului Sturdza la putere. Cîteva sînt moștenite fidela conservatori, cîteva au survenit în timpul guvernărei liberale. (Nici una nu poate însă fi descurcată, ba se poate spune că mai toate s’au complicat și mai rău. ) Convenția cu Turcia nu e nici plină astăzi ratificată, fiindcă guvernul otoman a ridicat pretențiuni collosale pentru rezolvirea afacerei jraealurilor. Acțiunea d-lui Papiniu la Constantinopole a compromis, în cele din urmă, tot ce s-a aranjat cu privire la convenția comercială și consulară. Ultimul conflict, ivit din cauza [cererea de extrădare a coloneluluiturc, care s’a refugiat pe vasul romînesc ,,împăratul Traian“, de siigur că a înăsprit raporturile cu Turcia. A doua încurcătură externă este emanarea, fără termin, a încheereii convențiunea cu Austro-Ungaria, aamînare care lovește în interese mari economice ale tarei. A treia încurcătură e că Serbiai caută să rezolve chestiunea liniei Adriatice fără avizul Romîniei, ba poate chiar în contra intereselor noastre. In fine a patra încurcătură, moștenită de la conservatori, e conflictul cu Grecia, care nu se mai aplanează. Iată o serie de încurcături externe, cu caracter politic și economic, cari nu pot fi aplanate de guvern și unele ne amenință cu complicațiuni destul de grave. Prin urmare politica noastră externă șchiopătează rou de tot. Pe lîngă aceste încurcături din afară, guvernul are înlăuntru o serie de alte complicațiuni mari zilnic, cu cit se amină înlăturarea lor, se creiază mai multe dificultăți și se oprește în loc întreaga activitate a guvernului. Reformele agrare întîmpină mari dificultăți în aplicarea lor. Pregătirile pentru constituirea Casei rurale merg foarte încet. Sunt mari neînțelegeri în guvern asupra numirilor ce sunt de făcut la această instituțiune. Se discută acum, în cercurile conducătoare liberale, numirea directorului care trebue negreșit să se facă în cursul acestei luni. D. Spiru Haret ezită să primească directoratul Casei rurale, deși mulți fruntași liberali găsesc că cea mai nimerită numire ar fi aceea în persoana ministrului instrucției, nuomire care ar ridica, de la început, sprestigiul acestei instituțiuni. Se vede însă că ministrul instrucției nu vrea să părăsească cîmpulău de activitate și nici politica militantă. Numirea d-lui Anton Carp la Carsa rurală — s’a vorbit și de d-sa — Iar fi o soluție, dar ministrul domeiniilor e viu combătut în unele cercuri liberale și apoi e considerat ca IneprAKit pentru a prezida la lansarea unei asemenea mari instituțțiuni , , , , „ Pe de altă parte d. Anton Carp, dacă ar părăsi guvernul, ar prefera postul de guvernator al Băncii naționale, demnitate care nu reclamă nici o muncă, nici o aptitudine specială și care este cea mai bine retribuită funcțiune în stat. Guvernul e cat în căutarea unui director pentru Casa rurală și din această cauză lucrările pentru constituirea acestei instituțiuni stau pe loc. O altă încurcătură mare pentru guvern sunt conflictele militare cari au mîhnit mult pe d. Sturdza, încredințat că mai mulți politicianii liberali, și carpiști, au conspirat și caută și acum să pescuiască din situația tulbure ce s’a creat. O a treia încurcătură internă este și aceea a nemulțumirilor personale ce se accentuiază zilnic printre fruntașii partidului, a curentului pentru o remaniare largă. Din această cauză nu se poate face nimic pentru organizarea electorală a partidului și liberalii simt că vor perde alegerile din Capitală. Toate aceste încurcături, externe și interne, atîrnă ca niște colosale ghiulele de picioarele miniștrilor,— și nu se pot mișca. D. Sturdza se află în special foarte afectat de modul cum s’au purtat chiar cei din jurul lui, cum s’a purtat partidul, în chestiile militare la ordinea zilei și de cîtva timp n’are altă preocupare decit de-a dezlega conflictul militar, de-a apăra pe unicul sau fiu. Situația cabinetului e dar destul de zdruncinată și dacă în cursul vacanței conducătorii liberali nu vor ști să înlăture aceste încurcături, dacă vor intra cu ele și în activitatea politică parlamentară, apoi nu va mai fi nici o speranță pentru remediarea răului. Unii liberali, din vechile cadre, spun că tocmai pentru acest motiv brătieniștii propun revizuirea constituției, sub cuvînt că vor colegiul unic, dar în realitate ei caută un pretext..... onorabil de retragere. Cum insă majoritatea liberalilor tin să rămînă la guvern, e de prevăzut ca va interveni la toamnă, sau chiar mai curind, un pact între vechile cadre și brătieniști, pentru menținerea la putere cu sacrificarea marei reforme electorale! I AZ3ITII Liberalii ți lakiamul R. X. Eu mă nebunesc după fasonul cu care foile guvernului judecă atacurile carpiștilor. Asta îmî amintește istoria celor doî rușî arestați și pe cari o aștepta cite o porție de cnuturi căzăcești. — Pe tine o să te întindă jos și o să-ți tragă 25, zicea unul către celalt. Ei și?!... Dar pe mine cînd m’o pune jos și mi-o trage, o să mă doară — nu glumă. Așa și cu presa guvernului. Cînd carpiștii atacă pe „takiștî“, cei dela presa guvernului, exclamă: Eî și? Dar cînd vr’un carpist greșește adresa și atacă pe cei dela guvern, numai decît auzi chelălăind pe cei dela „Violenta“, ori „Dipandant". —. Apoi nu dați, că pe noi ne doare !! Fac. .. Filipescu..»!ragic Va fi meritul „Viitorului“, adică al ziarului cu acest nume, de a fi descoperit că la Eforie in discursul său contra d-lui Take Ionescu, d. Nicu Filipescu a întrecut pe Alexandru Lahovary, a ajuns cele mai frumoase pagini ale lui Carlyle și s’a ridicat la înălțimi de un tragism shakesperian. Dar aceste calități gazeta le găsește numai părței din discurs în care era atacat d. Take Ionescu. Aceste atacuri îi plac gazetei liberale și e natural să-l placă. Nuanța brătienistă a partidului liberal se teme de d. Take Ionescu și-l urăște tot atît de mult cit și d. Filipescu. Dar cînd d. Nicu Filipescu atacă pe liberali și reformele lor și-i numește „falsificatori de monede” — atunci d. Filipescu e rece și nu are nici o idee, înțelegem și aceasta, căci gazetei liberale nu-i pot conveni atacurile contra liberalilor. La ce se reduc deci in fapt constatările „Viitorului“ despre discursul d-lui Nicu Filipescu? La următoarele: că e nul cînd e vorba de idei și grandios cînd e vorba de atacuri personale. Dacă ar mai trăi și Alexandru Lahovary și Carlyle și Shakespeare, ar mulțumi gazetei tinerilor liberali pentru comparație. Acești oameni s’au servit de formă pentru a înălța sau ataca idei, nu persoane! Și cînd ajungi să lauzi pe un bărbat politic pentru că urăște pe un adversar al său care e și adversarul tău, pentru violența-i brutală și fără de scrupule, care uzează in mod conștient de minciună și calomnie, — acel bărbat politic e judecat și condamnat! Și ura d-lui Filipescu nu e mare, pornită din motive înalte, — cum susține „Viitorul“. Ea este ura neputinciosului, contra celui tare, ura celui fără aptitudini, contra talentului necontestat! Și cînd ura aceasta s’a manifestat in diferite ocazii și fată cu diferite persoane, cu aceiași violență nemăsurată și cu aceeași pornire de inconștiență, cind pe urmă ai văzut pe cel ce urăște și din ură insultă, îmbrățișînd pe cel urît și insultat, — cînd pe deasupra vezi pe același personagiu urzind la tot soiul de intrigii fără de succes, — conchizî că e ceva tragic într’un asemenea personagiă, dar nu în sensul shakespearean, ci în cel donquijotist. O asemenea deosebire intre voință și putință dă naștere la un conflict, dar la unul tragicomic Act. Revizuirea Constituției E o veche constatare că adevărurile elementare răzbesc mai greu decit părerile greșite. Tot așa ideia că nici o reformă nu are la noi șanse de reușită fără o reformă a sistemului nostru electoral, a trebuit să fie repetită ani de zile în zadar pentru ca în cele din urmă, după multe experiențe dureroase, să ajungă a fi admisă și de o parte din oamenii noștri politici. E de mirat cum s'am putut găsi oameni cari au văzut rezultatele ce a dat actualul nostru sistem politic timp de patruzeci de ani și n’au înțeles că dacă vreim să avem alte rezultate, trebue să recurgem la alt sistem. Or, ce stă la baza sistemului nostru politic decît sistemul nostru electoral, care a înlesnit și înlesnește un regim o Ugarhic ? Pentru orice partizan al unei politice democratice, nu putea să încapă deci îndoială că numai o schimbare a sistemului electoral poate aduce o schimb,re a sistemului politic ,iar. lesnirea f Duelui Sturdza-Cătuneanu Precum am regretat faptul că din capul locului nu s’au curmat conflictele ofițerești, tot așa regretăm rezultatul duelului de erî. de la Craiova. Să sperăm că, din fericire, rana cauzată maiorului Sturdza nu va avea nici o urmare serioasă, deși lovitura îndreptată a fost din cele mai primejdioase. Amsteeul nefast al politicianismului, care, spre rușinea unora, s'a manifestat și în aceste împrejurări, a dat diferendelor ofițerești un caracter de patimă și aprindere pe care am fi dorit să nu-l vedem în rîndurile armatei decit în fața dușmanilor țarei. Oricare ar fi polemicele asupra trebuințelor morale și tehnici ale oștirei noastre, mai ales cind ele au pornit din vădita intențiune de a servi progresele armatei, relațiunile de camaraderie între ofițeri nu pot și nu trebue să fie tulburate de o orbire și înverșunare cari nu numai slăbesc instituția însăși, dar ating tocmai scopul opus celui urmărit de o parte și de cealaltă. Cu deosebire trebue respinse, cu hotărîre și energie, amestecurile insolite și atît de lipsite de tact și — de ce n’am spune-o ? — de patriotism, a pescuitorilor în apă turbure. Veștejind încă odată obiceiul barbar al duelului, credem că ar fi timpul ca, mai ales în armată, el să dispară cu o oră mai înainte. Saturn Parchetul nostru Ministrul de justiție care va pune ordine în parchetele noastre, care va stârpi hatârurile și abuzurile, care va goni din „entresorul" palatului de justiție din Capitală și din cabinetele procurorilor și judecătorilor de instrucție, pe avocații „influenți“, pe avocații-samsari, în Ane toată acea șleahtă de... „intervenționiștî“, ministrul de justiție care va da cea mai mare atenție la numirile și avansările in parchetele noastre, cari va goni toate elementele stricate, cartoforii, berbanții, gomoșii, adică pe acei cari sînt băgați prin parchete pentru ca să nu se zică că n’au și ei o ocupație, cum și pe acei cari se ridică prin lichelism și prin cel mai ordinar politicianism,—acel ministru de justiție va realiza, la noi, una din cele mai mari reforme de moravuri judiciare. Ceea ce se petrece azi în parchetele noastre — dacă le-am descrie și trebuie să facem odată această operă de bine—ceea ce se petrece în provincie—și mai ales la centru—e pur și simplu îngrozitor, e cea mai scandaloasă tăgadă de justiție, în sfirșit toate elementele celor mai mari nelegiuiri le vei găsi adeseori în unele procedări ale parchetelor. Toate acestea trebuesc spuse odată și nu noi ne vom da înrapor cînd o polemică s’ar deschide pentru a se ajunge la un rezultat bun și folositor societățeî. Desființarea Contenciosului Guvernul și-a consolidat, se vede, reformele, rezultatele lor miraculoase, pare-se, s’au și manifestat—așa că nu mai rămîne nici o grijă asupra solidităței și aplicărei lor. Era natural ca, odată eficacitatea marelor reforme stabilită, guvernul liberal să se gîndească la marea misiune ce are de a-și realiza făgăduelile din opoziție—și se știe că printre ele era și........desființarea Contenciosului. In adevăr, tăria unui partid politic în țara noastră nu se apreciază . Adeverim«»— _ Speranțe iată — după o foaie oficioasă — speranțele guvernului în privința „takiștilor". „In curînd va avea și partidul conservator-democrat nemulțumiții săi, desgustații săi. Și se va întîmpla că acești nemulțumițî, acești desgustațî, vor fi cei mai buni și vrednici de stimă din rîndurile sale”. Concluzie: cei mai buni și cei mai vrednici din partidul liberal sînt nemulțumiții și desgustații! Luăm act, O adresă Fiindcă „Violența" vorbește de colaboratorii din Romînia ai „Buletinului Alianței izraelite“ — vrea să-i dăm adresa celui mai asiduă din acești colaboratori? — Elake Petreanu, zis și Hie Rubinstein, cu sediul la „Violența națională". ^Apropos . Ar putea să sufle „Violența” un cuvintel și să spue de ce n’a răspuns lecției pe care i-a administrat-o „Secolul"? Aud?, 1 Rigoletto Mieni 11 Iunie 1908 DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE ABOHAlUEftTEl ifV C7n HD •••••••• Kitl 11 ■ / 0 Jani »••••••• I § I\ 3 Ian! I é |\ o lauft ...••••• A 1Ü V -------- * V. i TELEFONI Pentru Direcțiune No. 14199 . Capitală , 14110 . Provincie și Străinătate No. 18140 Desființarea Contenciosului. - încurcăturile guvernului In special parchetele noastre procedează cu cea mai mare nepăsare și cu cea mai vinovată ușurință cînd li se aduce o plîngere contra unui escroc, cind părinți nenorociți vin să ceară pedepsirea vre-unui nemernic care le-a furat copila și a violat-o, cînd un altul se plînge că e mereu amenințat, bătut sau urmări de un bandit, etc. Pentru parchet toate aceste fapte sunt fleacuri, fapte prea banale, cari se ivesc zilnic. La cea mai mică intervenție, după o superficială cercetare, așa de formă, afacerea se rezolvă repede prin trimiterea actelor la dosar și dacă victimele piicnesc, se intervertesc repede rolurile și victimele sunt transformate în pîrîțî, iar escrocii, bandiți și violatorii devin acuzatori, etc. Cunoaștem prea multe cazuri, vorbim în perfectă cunoștință de cauză și avem convingerea că societatea se resimte mult,mai ales clasele cari nu sunt încă în stare să se apere, îndură cele mai mari nelegiuri din această stare de lucruri intolerabilă. Chiar zilele acestea a venit la redacția noastră o femeie văduvă, bolnavă de mult și a cărei familie traește in mizerie, așa că oamenii de bine au intervenit la diferite societățî ca s’o sprijine. Nenorocita a venit cu o copilă de 13 ani șie-a povestit cum a violat-o un funcționar de bancă, cum nemernicul p’a dus repede la politie pentru a preveni o plîngere la parchet, cum la parchet afacerea s’a cercetat fără a se chema pe mijlocitoarea — vînzătoare de carne vie — fără a se confrunta pe nemernic cu victima, fără a se cerceta acel han unde s’a petrecut faptul și fără a se cerceta bine dacă nu s’au falsificat scrisorile prezentate de violatorul copilei. Mai mult decît atît, poliția a chemat apoi pe nenorocita mamă și a prevenit-o să nu se mai plingă prin scrisori la directorul funcționarului nemernic. Iată clar un aparat întreg, parchet și poliție, că sare să scape pe acel mizerabil, socotit probabil de procurorii și polițiștii noștri ca un băiat nostru, un băiat cu chef, care a pus și el mina, ca mulți alții, pe o fată mare căreia i-a deschis cariera ! Eî bine, aceste nelegiuiri sunt rușinea noastră, pun în evidență că suntem încă un stat semi-barbar, cu moravuri detestabile, aceste nelegiuiri creiază azi o clasă de disperați cari își fie singuri dreptate. Alt caz recent, pianistul Buchs, cunoscut bucurștenilor prin firea lui blajină, om incapabil de un act de violență, a fost urmărit de luni de zile de un bandit, care după ce a fost dat afară din armată pentru torturî, a intrat în poliție și numai după o serie de scandaluri fiind dat afară și din poliție, s’a ținut de aventurî și s’a hotărît să snopească un bătăi pe bietul Fuchs. In cele din urmă, după ce a făcut o serie de reclamațiunî cari toate s’au constatat perfect întemeiate, Fuchs văzîndu-se prins, in stradă, noaptea, de bandit și amenințat de acesta, s’a apărat trăgînd un foc asupra banditului. Se poate un caz de legitimă apărare mai evident decit acesta ? Ei bine, parchetul caută acum să vadă cum s’ar putea stabili că n’a fost legitimă apărare, să stabilească că acest Fuchs este un criminal ordinar? Asta o justiție ? Nu mai inbue să închidem ochii asupra unor astfel de fapte. Trebuie adoptată în presă, altă procedare. Trebuie să deschidem și mai larg coloanele celor cari nu găsesc dreptate înaintea autorităților noastre, trebuie să anchetăm noi, conștiincios și cu dorința de-a descoperi numai adevărul, toate acele cazuri cari revoltă lumea prin nedreptatea ce arată cei chemați a le deslega. Vom urmări dar, in viitor, cu o mai mare atenție acele nelegiuiri. Și asupra acestor două cazuri pe cari le-am relatat aci, avem adunate amănunte așa de precise încît sperăm că vom lumina chiar pe acei de la parchetuii de râu au procedat. R. R lizarea tuturor acelor reforme economice și sociale, fără de cari mînăm spre o îngrozitoare catastrofă. Mai curînd însă decît liberalii și chiar unii dintre democrații noștri, au înțeles reacționarii că o reformă a sistemului politic se impune. D. Carp, care a avut sinceritatea să spue nu odată că Parlamentul fiind o ficțiune, Romînia are nevoe de un fel de autocratism luminat, care, fără a ține seamă de ingerințele politicianilor să lucreze după cum ar crede că î mai bine,—d. Carp s'a pronunțat cel dîntîi pentru o schimbare a sistemului politic. D-sa a înțeles însă prin aceasta înlăturarea cu totul a Camerelor. Această soluție e în tot cazul mai logică și mai consecventă,—decît cealaltă de a o tîrî cu actualul sistem, care a avut și el vremea lui o eficacitate în bine,— acum însă nu duce decît la neputință și la perpetuarea relelor. Dar această evoluție un progresist, un democrat, nu o poate admite. Ea e nu numai în contra spiritului vrim !Î, dar pune soarta unui popor iarăși în mîna unui singur om. Tineretul liberal, ar fi deci numai logic cu liberalismul și democratismul său, dacă ar porni lupta pentru reforma electorală, pentru colegiul unic măcar, dacă nu pentru votul universal. Altă cestiune încă este în ce condițiuni ar putea da această luptă. Asupra acestui punct vom reveni. Ba. nici după numărul partizanilor, nici după succesele electorale, nici după forța sa de legiferare, nici după cea de guvernare, ci mai presus de orice, după forța sa de distrugere a operei adversarilor săi. Poți să nu lași piatră pe piatră din tot ce a făcut predecesorul idă, ești un partid și un guvern tare. Dacă nu poți s’o faci, ești o cantitate neglijabilă. Așa judecă, in special marele partid liberal, care are în simulul tradiția de a nu permite crearea de instituții și facerea de legi, decît purtind pecetea partidului liberal. Se afirmă, că d-nul ministru al justiției proectează desființarea Contenciosului administrativ și în acest scop lasă neocupate locurile ce rămîn vacante la Casație pentru ca la desființarea Contenciosului, să poată plasa pe magistrații acestei secțiuni in locurile vacante. Așa de lesne cum și-o inchipue poate guvernul, nu va fi această îndrăzneață încercare, instituția Contenciosului, prin excelentele-i rezultate, fiind adine intrată în trebuințele societăței noastre. Și mai e și împrejurarea că un guvern care are de luptat cu aplicarea unor reforme așa de puțin aplicabile ca reformele agrare votate, nu e de măsură a se deda la vitejii ca distrugerea operei adversarilor. B. 7. B. Starea tulbure din Maroc Franța și situația.—Autoritatea lui Abd-el-Azis.—Actul de la Algesiras. Se pare că guvernul francez e dispus să ia inițiativa unei noul conferințe internaționale. Era de prevăzut că evenimentele, mai ales operațiile militare ale pretendentului, vor face un curând necesară o asemenea conferință. Nu folosește la nimic de a pierde vremea cu șicane asupra răspunderilor situației, ele cad asupra puterilor, nu numai asupra Franței, singure. După propunerea Germaniei, Europa s-a însărcinat cu introducerea reformelor în imperiul serifian „pe calea acordului internațional“. Mandatul conferinței dat Franței și Spaniei era strict delimitat și aceste două țări l-au observat cu scrupulozitate. Cit despre Abd-el-Aziz, el luase față de puteri angajamente pe cari nu mai pare în stare să le fie și pentru executarea cărora nimeni în acest moment nu poate să i se substitue în mod legal. Nenorocitul sultan e mereu la Rabat. El comandă aci provizoriu patru mii de oameni a căror credință nu poate fi la adăpost de bănuială și cari. In nici un caz nu-i sunt îndestulători ca să recucerească teritoriile pierdute. Autoritatea lui asupra porturilor îi asigură fără folos încasările vamale și ea nu se exercită decât, sub proteguirea trupelor franceze. Materialmente, sultanul recunoscut de Europa e fără putere; moralmente, el e și mai slab. Aderarea lui la actul de la Algesiras e motivul care cauzează și sporește zilnic nepopularitatea lui. El trece drept „sultan al necredincioșilor", drept complice și asociat al străinului. Anarhia e pretutindeni. Pe cînd Maiei Majid ocupă orașul Fez și își impune dominația pe El-Esar, Bu Hamara merge Ia întîmpinarea lui ca să-l răstoarne în folosul lui personal. Se mai ridică apoi doi sau trei pretendenți noul. Unele triburi își proclamă independența și cer să aibe de acum înainte o administrație autonomă. E peste tot dezagregarea imperiului. S’ar putea reproșa plenipotențiarilor de la Algesiras Că n’au prevăzut mai bine dificultățile sarcinei pe care o dădeau Franței și Spaniei, iar Franței că a primit prea ușor mandatul Europei. Niciodată diplomația nu s’a arătat mai puțin înțeleaptă. Astăzi se văd efectele neexperienței ei; dovada e făcută și se crede că a sunat ora plăților. .. n CHESTIA ZILEI Regele și conu Petrache Vodă : Tomnule Carp, am auzit că ați vorbit de Coroana electivă pe care mi-ați pus’o pe cap. Fiindcă pentru luniefostră e tot efectivă, poftim : poate că v’o puneți tunefostră pe cap 11 DIn RUSIA Moartea unui erou. — George Brandes și torturile din Rusia. — O mișcare neoslavă *— Moartea unui erou Vasile Lebedinzev care trăise și in Roma, cunoscut sub numele de Cirilo, a fost executat săptămâna trecută împreună cu alți șense tovarăși printre cari și două femei—prin ștreang. Pînă în ultimul moment, toți condamnații au dat dovadă de o putere de caracter neîntrlntă. Vasile Lebedinzev era un tînăr foarte vrednic, care a jertfit totul pentru ideia revoluționară: glorie, onoare, familie, studiul. Venit în Italia pentru cîtva timp, pentru a se întrema, după o lungă și febrilă activitate—el nu se simțea bine în această țară, căci dorul, dorul cel mare al luptătorului de a fi mereu pe cîmpul de bătălie— l-a împins Înapoi spre Rusia. Și sub masca unui ziarist italian—care sta foarte bine—căci în răstimpul acesta învățase foarte bine limba italiană—el se întoarse la Petersburg. Aici, după o scurtă ședere a fost arestat împreună cu un mare număr de revoluționari, pe cînd așteptați, înarmați cu bombe, trecerea guvernatorului Petersburgului—pentru a împlini sentința de moarte dată de partidul revoluționar. Se credea la început că va scăpa din ghiarele țarismului. Dar curagios și fără de nici o lacrimă el păși alăturea de tovarășii lui de luptă și soartă spre chilolină, unde Iu mișel ește ucis de călăii sărmanei Rusie. Sprijinitorii actualului regim din Rusia își închipue că prigonind cu înverșunare pe apostolii libertăței vo reuși să-și asigure încă mult timp stăpînirea. Dar în locul celor căzuți pe cîmpul de luptă noi viteji se arată și soarta predecesorilor lor ii întărește și mai mult. Tocmai urgia călăilor de azi al Rusiei mărește zelul luptătorilor pentru libertate. Va veni o zi cînd sîngele vărsat pentru liberarea țărei de sub cel mai nefast regim ce s’a văzut vre-o dată pe lume, nu va fi curs în zadar; și ziua aceea nu e departe. Ucigînd pe Lebediizev, călăii țarului n’au ucis libertatea și justiția. George Braudel și torturile din Rusia . Victimele balaurului țarist apelează la opinia publică europeană. De astă dată, cel mai mare critic din lume, în viață Încă, George Brandes (Danemarca) primește următoarea telegramă din Varșovia: „In Varșovia, tribunalul militar și-a reluat activitatea cu un zel neobicînuit. Dela 30 Mai pînă la 11 Iunie vor veni înaintea acestui tribunal 24 procese politice cu 88 acuzați, dintre cari 36 sunt siguri că vor primi sentința de moarte. Până acum 16 au primit deja această condamnare. Printre ei se află și o fată de țăran, neștiutoare, de 18 ani. învinuirile ce se aduc în cea mai mare parte acestor delicvente sunt atentate de mult urzite și neizbutite, și alte fapte neînsemnate, cari au tulburat ordinea publică. Orice apărare e zădărnicită. Advocații sunt Sibil ca în cîteva ceasuri să studieze un dosar cu sute de acte. Fiece martor în favoarea apârărea e respins. Guvernatorul general nu îngădue recursurile. O mișcare neoslavă S’a constituit la Paris o agenție poloneză a presei, care ne inițiază asupra unei interesante mișcări pînă acum rau cunoscute în vestul Europei. E vorba de a strînge pe toți slavii, cei din Austro-Ungaria și din Galiția, pe polonezii ruși și chiar pe ruși într’o propagandă de neoslavism, care diferă de vechiul panslavism, căci ea implică recunoașterea revendicărilor naționale ale fiecărei țări în loc de a le confunda într-un singur program. La 24 iunie trebue să aibe loc la Praga o conferință la care vor fi reprezentate toate popoarele slave și care va pregăti funcționarea uniunei neoslave. Intr'o conferință anterioară ținută la Petersburg la 24 și 3 Mai a fost expusă și hotărită ideea fundamentală a acestei chestiuni în chip foarte lămurit și în termenii următori: „Toate popoarele slave au un interes vital ca să se apere împotriva penetrațiunei germanice, care le apasă sau le amenință. „Polonezii formînd avantgarda popoarelor slave, trebue să fie susținuți în lupta lor contra Prusiei. Rusia trebue să se dezrobească de ingerința stăruitoare a Germaniei. „Neoslavismul nu se poate baza decît pe respectul absolut al individualitătei nationale a fiecărui popor slav. „Prima condiție a oricărei apropieri slave e acordarea unei largi măsuri de autonomie Poloniei rusești și introducerea limbei poloneze In administrație, In cursurile de justiție, In școli și universități, în schimbul cărora polonezii, privind germanismul ca pe principalul lor dușman, vor colabora fără rezervă la mișcare". Partea cea mai curioasă a afacere e că cu prilejul acestei prime conferințe neoslave, d. Stolypin, șeful cabinetului rus, a primit pe vreo câțiva delegați slavi și chiar a asistat la o mică serbare dată în onoarea lor de primărie. S’ar putea deduce de aici că guvernul rus nu privește mișcarea în chip nefavorabil și acest fapt e de natură să sporească in Germania bănuiala, că apropierea anglo-rusă face parte dintr’o tendință noua, care urmărește excluderea înrîuririi germane din imperiul moscovit. La conferința de la Praga, de la 24 iunie, trebue să se discute, între altele, organizarea unei expoziții slave în 1911, fondarea unei bănci slave, a unei agenții de presă Slavă, etc. Cereți astăzi No. S-3 din senzaționalul roman: Write Curier din Peking sau Zidul Harților 5 bani fascicola în toată țara