Adevěrul, decembrie 1908 (Anul 21, nr. 6916-6943)

1908-12-04 / nr. 6919

rftafe MTXä&ff Sness Wh 691$ FONDATOR Alex. V. Beldimanui PUBLICITATEA* CONCEDA­TA EXCLUSIV Agenție? de Publicitate CAROL SCHULDER & Co. BUCUREȘTI <*Cr. Karaceorcevici II— Telefon 81* Jirourile ziarului: Str. Sărindar No. 11 Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la corespondenții noștri din țară și străinătate WLSSSm ■515 Ce s’a petrecut ^ ^ Y . Ce s’a petrecut ori la Senat Rectificarea d-lui T. Maiorescu.— Incidentul provocat de d. Ionel Brătianu. — Discursul d-lui Dissescu asupra Mesajului.­ ­ D. Maiorescu a fost silit, în șe­dința de eră a Senatului, să facă o lungă rectificare asupra unui punct din discursul d-sale foarte pe scurt desvoltat: e vorba de ceea ce a spus leaderul din Senat al opozițiunei carpiste cu privire la convenția cu Austro-Ungaria. Am relevat erî că d. Maiorescu ai susținut că dacă această convenție­­ nu se denunță înainte de i­namnafie, vom trebui să așteptăm doi ani pî­­nă ce ne vom putea scăpa de regi­mul actualei convențiuni, dacă nu ne vom înțelege pentru încheerea celei nouă. D. Maiorescu a comis o mare e­­roare: convenția nu e denunțabilă la dată fixă, ci oricînd și prin urma­re din ziua în care ea s’ar denunța și pînă într’un an ne putem scăpa­­ de convenție. S’a simțit că 9. Maiorescu era foarte jenat că trebuia să facă acea­stă rectificare la discursul d-sale, dar pentru ca rectificarea să nu apară ca o complectă negare a celor spuse, alesul colegiului universitar a adă­ugat că soluția care se impune azi, e ca să se denunțe imediat conven­ția, ceea ce nu împiedică reluarea tratativelor pentru încheerea unei nouă convențiuni. Tot înainte de a se relua discuția generală asupra mesajului, d. Tho­­ma Cămărășescu a cerut dosarul convocărei colegiului al II-lea de Senat din Prahova pentru a vedea în ce condițiuni s’a operat schimba­rea datei al­egerei. D. Ionel Brătianu care, de cîteva f­ile, nu-și poate ascunde enervarea și spune tuturor că consideră ca o provocare candidaturile takiste, a crezut că e abil ca imediat ce-i va interpela vreun takist, să-l atace cu "'tehemență. Ce a zis ministrul de interne? — Am dosarul aci. Dar n’a fost Cuviincioasă și corectă procedarea acelor doi senatori cari au venit la ministerul de interne și au cerut bi­rourilor să vadă dosarul în loc să se adreseze șefului, adică ministru­lui. Cam această observație a făcut’o d. Ionel Brătianu, dar pe un ton răstit. Imediat d-niî Cămărășescu și Xe­­nopol au luat cuvîntul și au arătat Senatului cum au procedat. Reprezentanții opozițiunei takiste au arătat că s’afl dus la ministerul de interne pentru a lua cunoștință de un dosar electoral, care nu poate fi secret pentru nimeni, că nu aveau de cerut ministrului, la minister, nici o explicație, căci explicațiile se cer în parlament și deci observațiile d-lui Ionel Brătianu sînt deplasate și atît d. Cămărășescu cit și d. Xe­nopol au respins acele observațiuni declarind că nu pot primi nici un fel de lecție de la ministrul de in­terne. Natural că replica drastică a d­-lor Cămărășescu și Xenopol a enervat îi mai mult pe d. Ionel Brătianu care a atacat personal atît pe d. Că­­mărășescu cît și pe d. Xenopol, a­­runcind insinuațiuni asupra modu­lui cum d. Cămărășescu presida Camera pe cînd era vicepreședinte, iar d-lui Xenopol i-a răspuns că menține observațiile făcute. D-niu Cămărășescu și Xenopol au cerut cuvîntul în chestie personală. Dar d. Aurelian, care presida, nu mai vrea să audă niciodată ce se cere din incintă și n’a dat cuvîntul nimănui, nici d-lui Ionaș Grădiș­­teanu care ceruse și d-sa cuvîntul în chestie de regulament. Incidentul însă n’a fost închis. Azi, la deschiderea ședinței, d-niî Cămărășescu și Xenopol vor vorbi de schimbarea decretului pentru a­­legerea colegiului al II-lea de Se­nat din Prahova. Cu această ocaziune vor răspun­de d-lui Ionel Brătianu la atacurile personale în așa mod în­cît minis­trul de interne să regrete mult pro­vocarea incidentului. * Din cauza rectificărei­­ d-lui Ma­­iorescu și a incidentului relatat mai sus, discuția asupra mesajului s’a reluat într’o atmosferă ceva mai în­cărcată. Tr­ibuna Senatului a fost era ocu­pată numai de d-nul C. Dissescu, care a vorbit două ore și jumătate fără întrerupere și în mijlocul celei mai încordate atențiuni. C. Dissescu a atins toate chestiu­nile la ordinea zilei, a făcut o ade­vărată expunere a situațiunei poli­tice externe și interne. Fostul ministru de justiție și in­strucție a început cuvîntarea sa printr’o constatare care a făcut im­presie și anume d-sa a relevat ati­tudinea opozițiunea fată de guver­nul liberal, din prima zi și pînă azi, în toate chestiile mari și a ob­servat că dacă liberalii ar fi fost în opoziție și conservatorii ar fi avut la ordinea zilei atîtea chestiuni grave, cu pietre s-ar fi dat jos exploatînd în contra lor toate acele chestiuni. Nu s’a auzit nici o protestare, fiindcă s’a simțit că oratorul spune adevărul Foarte interesant a fost modul cum d. Dissescu a relevat acea ex­presie din mesaj, și din proectul de răspuns al Senatului, prin care se vorbește, că relațiunile noastre internaționale sunt... normale. D. Dissescu a întrebat însă gu­vernul să lămurească întru­cît sînt normale relațiunile cu Grecia, dacă și în Grecia se consideră că relațiu­­nile acelui stat sînt normale cu Ro­­mînia , întru­cît sînt normale chiar relațiile cu Austro-Ungaria și cu Turcia ? Vorbind de chestia agrară d. Dis­sescu a recunoscut, cu toată fran­­cheza, că guvernul n’a tras nici un folos real din acordul solicitat, fiind­că n’a ajuns la aplicarea reformelor agrare. Discursul d-lui Dissesson a fost plin de miez, variat și interesant din toate punctele de vedere. Desigur că toți oratorii cari vor mai vorbi în discuția mesajului se vor ocupa cu critica discursului d-lui Dissescu. . R. X. Reînvie 1888! Se părea că moravurile politice s’afi schimbat totuși între cîtva la noi. La ale­geri ne se mai procedează ca altă dată, bătăușii au dispărut, etc. etc. Dar lupta ce se pornește azi cu ocazia alegerilor partiale de acum, arată că in duirea noastră Iară moravurile nu s’au schimbat, ba in unele privinti s’aă înrău­tățit chiar. Astfel rectificarea decretului regal de convocare a colegiului al douilea de Prahova, este o inovație fără de precedent și asupra căreia d. Ionel Brătianu ar pu­­tea cere brevet de inventiune. In Capitală in vederea alegerilor se mo­bilizează bătăușii și putem vedea specta­colul că pentru carpiști „lucrează" un bă­tăuș care altă dată crăpase capul d-lui Ion Lahovari, pe care-l susține acum. Și dacă lucrurile vor merge progresînd cum au pornit'o, atunci ne putem aștepta la reînvierea celor mai triste vremuri ale terorismului bătăușilor. Reînvie 18881 De ce Insă, pînă acum, aparentele erau de așa natură, în­cît puteai crede Intr’o Îndul­cire a moravurilor electorale? Explicația e simplă. Lupte între partide aproape nu erau. Politicianii își împăr­țiseră prada, adică puterea. Trei ani o­sfă­­șiau unii, trei ani alții. Ivindu-se insă al treilea partid, care tulbură aceste echilibru, toate patimile s’au dezlănțuit din nou și trebue scoase iarăși din aneual armele pentru a doborî pe îndrăzneții cari nu în­țeleg că nu e vorba la politician­ de luptă politică, ci de luptă pentru train. ________ _ Act. Colectă națională Pentru ajutorarea luptei Romî­­nilor de peste munți, VIII Micu (București) 20 Ief I. Dimitrescu (Bechet) 20 „ N. V. Șiufană „ 20 ,, Ion Dobrotă „ 10 „ Din personalul Casei Capșa (Bucu­rești) au donat: Ilie Calaneanu 5­­ lei, Ioan Seracu 5 lei, Eremia Bu­cur 5 lei, Gheorghe G. Albu 5 lei,­­ Gheorghe D. Albu 5 lei, Umberto Gentilini 5 lei, Iosef Plotogea 2 •­ lei 50 b., Costică Ionescu 2 lei, Gheorghe Ionescu 2 lei, Mihail Zekes 2 lei, Stan Hălum 2 leî, Maria Hâlum 2 leî, Tudor Stăne­­scu 2 lei, N. Petrescu 1 lea, St. Florea 1 lea și Al. Ivanitzki 1 leu Total 47­1. 50 le'. Colecta d-nului M. Butan, diriginte­le oficiului Bălăci: M. Butan 5 leî, M. Teodorescu 1 leu, I. I. Chi­tu 5 lei, M. Valsamachi 5 lei D. Vlasopol 2 lei, I. Mircea 2 lei, Gr. St. Ion 1 leu, dr. Zachiu 5 lei, St. Pîrvănescu 3 lei, N. Marinescu 2 lei, I. Pauker 2 lei, D. Rădule­­lescu 1 leu, Matei­ Ilie 2 lei, T. C. Tănăsescu 2 lei, F. Dimitre­­­scu 2 lei, I. Ionescu 1 leu, î. B. Popescu 1 leu, St. Rapan 1 leu, I. Spălătelu 1 leu, Polixenia I. Spălățelu 1 leu, I. Stănescu 1 leu, M. Militaru 1 leu, M. Mihăilescu 1 leu, Constantin Brătescu 1 leu. Total 50 lei D-na E. B. (București , 20 „ Dr. Călărășianu (T.­Severin) 15 Total 5266 1. 09 b. •seu­ In București, ofrandele benevole se primesc personal de directorul nostru, ori de d. I. Rusu Abrudea­­nu, sau la casa administrației ziarului, ghișeul No. 2, din Pala­tul „Adevărului*, sub dare de chi­tanță specială, * * * Ținem să arătăm totdeodată că subscripțiunile din provincie trebue trimise direct ziarului „Adever­ul“, nici un fel de liste nefiind împrăștia­­te de noi. Listele precedente 202­1. 5063 .. 50 b. 50 „ Miercuri 10 Decembrie în fascicole ilustrate a 5 bani CAVALERII CRIMEI de PUIU ALEXANDRESCU fol 4 Dec&^ve IS08.­­ wbbmbmmbbmmbimmmmíFm i’i^V i iiMMMMMBMaannmBBEauwwwwa DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE AnC«áHE9ITE: fj^ Q Cn *n...........................Le! IS [( ECI ' Í Ion!................................ g I| Tfc O Ion» . ............................. , I SO Vi J TELEFONI Pentru Direcțiune No. 14/09 : Capitali „ 1410 » Provincie și Străinătate No. 12/40­3 lan! .................................. * 6\ fi­ eri a Senat. - Succesele baronului d’Aerentha­lwm­i baronii o fferenthal (De la corespondentul nostru) = Cuza a sporit monarh­ia Habsburgica $ lovitura ei din urmă — Viena, 29 Noembrie Cunoașteți, de­sigur, frumosul e­­xametru ticluit, zice-se, de regele un­guresc Matei Corvin la adresa habs­­burgicilor: „Bella geranti alci, tu, felix Austria, nube !“ Războaele să le poarte alții, tu fericită Austrie, căsătorește-te! Matei Corvin era unul din oa­menii mari ai ungurilor, după cum acest popor a avut mulți oameni mari împrumutați de pe la vecini. Și acest exametru el l-a scris din in­vidie. Pe cînd el, ca să pue mina pe țări străine trebuia să poarte răz­­boae grele, dintre cari unele, ca cel cu Ștefan cel Mare, isprăvite nu tocmai după pofta inimei sale, ve­cinul säu de pe tronul habsburgic întrebuința alte sisteme, mai ușoare. El aranja astfel căsătoriile mem­brilor familiei sale — popoarele Au­striei au avut în­totdeauna fericirea de a avea o numeroasă familie im­perială— în­cît să obție astfel cît mai multe țări și provincii. Și a­­ceastă politică nupțială a adus ade­sea foloase imperiului; habsburgii. Astăzi, ungurii nu mai au un re­ge al lor, care să compue exametre pe socoteala împăratului Austriei, dar chiar dacă ar avea unul, încă exametrul ar trebui schimbat Astăzi e greu să pui mina pe o țară, pe un popor, gratie unui ,,dar‘ pro­nunțat în fața papei. Și, afară de asta, cei mai mulți membri ai fa­miliei Habsburg au renunțat astăzi a se mai căsători cu provincii, ei se mulțumesc cu simple provinciale, luate de pe la bufetele cafenelelor ori de pe scenele localurilor de noapte. Dar aceasta nu împiedică Austria de a lăsa pe alții să poarte războa­ele, iar ea... să joace rolul lui „ter­­tius gaudens“, rolul celui ce se bu­cură, cînd doi se bat. „Bella gerant alii, tu tertia Aus­tria, gaude !“ Războaele să le poar­te alții, tu Austria, fii cel de al tre­ilea ce se bucură, ar trebui să se spue astăzi. Și are dreptate Austria să proce­deze astfel. Căci a încercat ea și cu războaele, dar n’a avut noroc. Cer­cetați istoria și veți vedea ce greu vă va veni să găsiți un singur răz­­boiu în care Austria să fi eșit învin­gătoare. Mult mai bine i-a mers în­să cînd a avut ocazia să se bucure de cearta altora. In 1777 a profitat de cearta dintre Turcia și Rusia ca să ne ia Bucovina; o sută de ani mai tirziu, cînd mai intim­ sîrbii, a­­poi rușii și în urmă romînii au a­­vut de purtat razboiu cu turcii. Au­stria, al cărei împărat poartă nu­mele de „regele Ierusalimului“ și refuză să viziteze pe aliatul sau din sud, ca să nu se supere papa, n’a găsit cu cale să ia apărarea creștini­lor — dar la împărțeală a fost gata. Romînia a pierdut Dobrogea, Rusia a cîștigat prea puțin (Basarabia de sud), Serbia afară de independență nimi­c, purtînd rǎzboiu ; Austria, fără rǎzboiu, a cîștigat mai mult ca toate, două provincii mari, Bos­nia și Herțegovina, din cari numai Bosnia are o întindere cît toată Ser­bia. ■35-Pentru ce povestesc aceste lucruri, de altfel cunoscute ? Pentru că am fost pus în cunoștința unui fapt ex­trem de interesant, și anume că și de astă dată Austria a căutat, cel pu­țin, să aducă lucrurile pînă acolo, ca alții să se bată și ea să se bucure. Vorbind em­ cu un diplomat, de la care am avut adesea prețioase in­­formațiunî, fără să trebuiască vreo­dată, să mă plîng că am fost greșit informat, acesta mi-a dat explicația faptului pentru că Austria și-a retras trupele din sangiacul Novibazar, odată cu anexiunea Bosniei și Her­­țegovinei. Explicația este așa de simplă și de verosimilă, în­cît mă mir că, după cine știu, ea n’a fost încă dată cel puțin ca probabilă, dacă nu se avea știrea ca fapt. După cine îmi spune informatorul meu, Aehrenthal a procedat în a­­ceastă privință—ierte-mi-se compa­rația cam aspră — ca celebrul.... mină lungă care văzîndu-se urmă­rit de polițiști aruncă în urma sa unele din lucrurile furate pentru ca aceștia să se repeadă asupra lor, iar el să poată urma fuga. _ ______ Ideea d-lui Aehrenthal a fost a­­ceasta­­,în momentul cînd va anexa Bosnia, să retragă armata din No­vibazar, Serbia și Muntenegru a­­vînd vechi revendicări asupra ace­stei provincii, locuite de conațio­nalii lor, el spera ca ambele state se vor arunca asupra provinciei, pen­tru a pune mina pe ea. Cu această ocazie, vechea rivalitate dintre Ser­bia și Muntenegru, întreținută cu bani austriaci, ar fi izbucnit mai vie ca ori­cînd și s’ar fi ajuns la un räzboi­ civil. Dar nici Turcia n’ar fi putut lăsa cele două țări să bată pentru o provincie a ei; ea ar fi căutat să-și mentie sangiacul și s’ar fi ajuns astfel la un razboiu în­tre Turcia, Serbia și Muntenegru In acest moment ar fi intervenit însă și Bulgaria, care cu toată sigu­ranta ar fi profitat de această oca­zie bine venită ca să închee, odată pentru totdeauna conturile cu secu­lara ei inamică. Poate că Grecia ar fi vrut să pue mina pe o parte din Macedonia—și astfel s’ar fi ajuns la un razboiu ge­neral în Balcani. In timpul acesta, Austria și-ar fi încorporat în liniște Bosnia, netur­burată de nimeni și s’ar fi bucurat văzînd ravagiile ce le face lupta din­tre popoarele balcanice. Că intenția Austriei, cedînd san­giacul, n’a fost să arate prietenie față de Turcia, e evident, căci n’a­­vea decit în cazul acesta ,să dea îna­poi Bosnia și Herțegovina. Că intenția Austriei a fost însă cea arătată mai sus, reese și din fap­tul cum a înapoiat ea sangiacul. Toa­tă lumea știe cum se înapoiază o pro­vincie unui stat vecin și noi o știm din experiență. Noi știm cum am dat Rusiei Basarabia și cum am luat Dobrogea de la Turcia. Cu totul altfel s’au petrecut lu­crurile în sangiac. Aéhrenthal declarat că restitue sangiacul și puțin timp după aceea, trupele au­­striace s’au retras, fără să aștep trupele turcești cari trebuia si să ia locul și cari de abia acum sunt gata să­­ scape sangiacul. Era și natural să facă astfel, căci dorea tocmai asta, să lase provin­cia fără armată, că doară vor nă­văli sîrbii ori muntenegrenii în ea. Dorința lui Aehrenthal nu s’a re­alizat. Nu trebue să-i luăm asta în nume de râu. Cam multe din dorin­țele lui au rămas nerealizate. El a amenințat cu rechemarea lui Palla­­vicini din Constantinopol— pentru ca apoi să-l lase acolo. El a declarat că nu începe tratativele cu Turcia decît după terminarea boicotului, pentru a le încep­e înainte. Și așa mai departe. Acuma avem și explicația faptu­lui de ce Aehrenthal s’a supărat așa de rau, cînd a auzit că e vorba de o alianță sîrbo-turcă, declarind acea­sta ca un casus belli. Era și natural; el vrea să aducă lucrurile acolo, ca Turcia și Serbia să se ia de păr și cînd colo ele se împacă. Gîndul a­­cesta, Aehrenthal, nu-I put­ea supor­ta. Prea ar fi fost evidentă înfrîn­­gerea. Și te pomenești că se găsea vreun latinist, să-i facă și lui un e­­xametru : Succesus habent­alis, tu, Aehren­thal, jude! Succese aibă alții, tu, Aehrenthal, bucură-te ! Coresp. Pățaniile Brătienilor — Manifestațiile de la întrunirile pe culori — In două din e­le mai principale culori din București, în Negru și în Verde, brătieniștii, cari au luat și conducerea luptei electorale în Ca­pitală, înlăturînd pe vechii liberali, au putut auzi glasul celor cari au fost tratați de cantitate neglijabilă. — Vom vota în contra­c-ară! — asta li s’a spus de la tribună,, pe față, de chiar membrii partidului și clubului liberal și cei cari au spus’o au fost vin aclamați de cei prezenți. Bar oare, numai la întrunirile de pe culori se manifestă această re­voltă ? Ar trebui să fie cineva orb, sau de o rea credință m­anifestă, ca să poată nega faptul că de sus și pînă jos în partidul liberal cei îndepăr­tați de la muncă și de la conducere și de la locurile de răspundere și de la cele de onoare s'au săturat pînă în gît de maltratarea, de umi­­lințile și ofensele la cari sunt ex­puși, la fiecare pas, de către di­nastia Brătienilor și mină de tineri cari fac pe pînd­iră în­­ partidul care a ajuns moșia particulară a acestei dinastii.­­ E același fenomen care a provocat ruptura în partidul comentator, unde dinastia Nababului începuse să creadă că partidul face parte, din domeniile cantacuzinești și că toți care trăesc pe moșie sunt supușii Na­babului și fiilor lui și trebue să le zică ,, Măria Ta” și să se ploconeas­că, iar dinastia să-i stropească cu noroiü, în goana automobilelor. Dinastia Brătianu a mers mai de­parte, a acaparat lot­ și bănci și credite și ministere și prefecturi și primării și cu aroganța pe care o dă parvenirea, terorizează cu ame­nințări, excomunicări și excluderi pe oricine cutează să crîcnească. Acum mai ales, în ajnul alegerilor din Capitală, simte că a exasperat și pe cei mai blînzi și răbdători— iar cadrele partidului înțeleg că singurul mijloc de a face pe acești acaparatori să-și revie puțin în fire este ca să le lase lor răspunderea luptei și să-i facă să simtă că nu au încă umeri destul de solizi, ca să-și poată permite brutalitățile, umilin­țile și ofensele față de toți acei cari au făcut tăria partidului liberal. S’au săturat cetățenii să vadă ța­ra dată pe rînd în exploatare, cînd dinastiei Cantacuzino, cînd dinastiei Brătianu. "Alegerile de acum vor dovedi a­ceasta. N­A­Z­B­I­T­I­I Fuziunea cu Gherovici P. O. Istoria fuziunei din partidul conserva­tor era să rămîie rașificată, dacă nu lua subsemnatul Klapsul în mină, ca să resta­bilească lucrurile. Se știe că fuziunea realizată de d. Fi­lipescu a despărțit între alții, pe d. Iancu Lahovary ,de d. Take Ionescu. D. Filipescu s’a gîndit să cimenteze a­­ceastă crăpătură făcută fuziune­ și tot­o­­dată să dea o aotisfacțiune d-lui Iancu Lahovary, care era cam amărit de felul cum a fost provocat d. Take Ionescu să iasă din partid. Ca în totdeauna, d. Filipescu a nimerit nota și omul: a dat d-lui Iancu Lahovary de partener politic pe Gherovicî, de care-1 leagă amintiri neuitatei Așa știe d. Filipescu sa panseze rănile amicilor politic!—și fiindcă e vorba de d. Iancu Lahovary ,și de Gherovicî „pansarea rănilor“ nu e o metaforă! Pac. Cum se protejata industria... Guvernul pe care-l avem acum s’a lăudat în­totdeauna cu solicitu­dinea sa pentru industrie. Ca să asigure acesteea existența, a făcut legi de încurajare, scutind-o de biruri ,și mai ales a elaborat un tarif vamal protecționist pînă în așa grad în­cît a scumpit de două și de trei ori viața populațiunei și a făcut ca, o ramură de activitate me­nită să fie un izvor de bogăție să devie un izvor de sărăcie.. Cu toate acestea avem acum de curînd o dovadă că guvernul nu­ în­țelege cum trebue încurajată indus­tria pentru ca într’adevăr să devie un izvor de bogăție. Intr’adevăr, cîtă vreme industria noastră va fi redusă numai la piața internă, ea nu va putea trăi decît exploatînd-o pe aceasta pînă la ulti­ma limită posibilă. Abia­­ cînd începe exportul, adică atunci cînd aceleași instalațiuni pot fi utilizate pentru o mai mare producțiune, industria devine un izvor real de bogăție na­țională. De aceea vedem țări mari și bătrî­­ne luptînd pentru cucerirea de nouă debușeuri pentru industria lor și făcînd în acest scop mari sacrificii. Iată însă că atunci cînd industriei române i s’a prezentat ocaziunea să facă o furnitură de cel puțin 2 mili­oane,­­de cari se legau însă și altele încă, guvernul protector al indus­triei naționale, a zădărnicit aceasta, interzicînd exportul. Și de ce? Iarăși pentru a fi pe placul Au­stro-Ungariei, întrebăm: cît de scump trebue să plătim amiciția acestei monarh­ii de hatîrul căreia dăm cu piciorul în vecini, păgubim grav industria noastră, scăpăm cele mai propice momente pentru cuceriri economi­ce și care în schimb ne ține de ani de zile pentru că nu voește să ne facă vreo cîteva meschine concesii în convenția comercială ? Ep. Adevĕruri Cartelul — De ce o îi făcut guvernul cariei cu carpiștii? — N­ trebue tovarăși la pagubă! Diapazonul O foaie a guvernului se plînge de „dia­pazonul“ la care s’a ajuns în campania electorală. . S’a ajuns unde trebuia să ajungă caco­fonia pe urma disperațiune! contra lui Flevaz începută pe glasul al optulea! Persecutați!_ Guvernamentalii se cred persecutati pînă și de „Universul”, imputîndu-i că nu le ia bine discursurile de prin culori. Dacă au ajuns să implore concursul po­litic al catraminiștilor, apoi stați bine de totî _ —’ v Rigolatto CHESTIA ZILEI In chestia anexărei Cînd îl prinzi pe rus cu ceva de furat, rusul ițî răs­punde : dacă. a a d-taîe, poftim! Ce urmărește Austria? La congresul din Berlin. — Procedee de oprimare.­­ Infamii și intrigi.— Unde va duce politica austriacă. La congresul din Berlin la „Le Courrier européen“ citim un important și judicios articol asupra­­ po­liticei nefaste și perfide a Austriei în Orient. Acest articol editorial caută să risipească unele credințe greșite ce a­­vea apusul asupra rolului real al Au­­striei în politica balcanică. Așa, de pildă, apusul a considerat multă vreme Austria ca adevărata pă­zitoare a pace­ în peninsula balcanică, întru­cîtva ca u­n fel de mandatară a lu­mei civilizate în­­ orientul Europei. Faptele din u­rmă însă dezmint această părere și scopul articolului este tocmai să demonstreze că Austria a urmărit in totdeauna o politică de intrigi, că n’a încetat să arîte animozitatea intre po­poarele balcanice, în scopul de-a se fo­losi de dezacordul lor și de-a cuceri treptat întreaga peninsulă. Această politică a expus-o și cance­larul Andrassy într’o­ ședință secretă a congresului din Berlin, rezumlnd-o ast­fel : Austro-Ungaria e în favoarea men­ținerea păcei și echilibrului în penin­sula balcanică CI): Austro-Ungaria nu poate admite dezvoltarea unicelor state, mai cu seamă slave, după cum nu poate admite ca Serbia și Muntenegrul să a­­jun­gă să-și asigura o în­rîurire în Bos­nia și Herzegovina. Austro-Ungaria t­re­bue să urmărească cu energie presiunea spre marea­ Egee. Și iată, ne s­pune „Le Courrier euro­péen“, în ce mod s’­a urmărit această politică și în ce măsură s'a realizat ea. Procedee de oprimare In 1875, cînd poporul sârb din Bosnia și Herzegovina se răsculă împotriva do­­minaț­iunei turcești, guvernul austriac îl susținu și îl încuraja chiar prin sub­sidii, atît în bani cît și în muniții pe cari li le împărți prin agenții lui. Era in interresul lui să acuze Turcia și să o facă răspunzătoare de această răscoală, pentru a dobîndi astfel de la puteri ocu­parea celor două provincii. Odată instalată în aceste provincii, Austria îșî modifică atitudinea, începu prin a susține pe creștini în revendică­rile lor religioase. Apoi, se apucă să ză­dărnicească relațiile dintre sîrbii din Bosnia și Herzegovina și sîrbii din Ser­bia și Muntenegru. Autoritățile celor două provizci mil e­­xercitară o supraveghere extremă asu­pra locuitorilor care treceau, măcar pen­tru o ședere scurtă, in Serbia sau in Muntenegru și asupra sîrbilor din Ser­bia sau Muntenegru care veneau să vi­ziteze pe rudele lor în provinciile ocu­pate. Regimul odios al bănuelilor s’a agra­vat treptat, mai cu seamă în cei din urmă douăzeci de ani. Se făceau lu­cruri mai mult­ ridicule și grosolănia d­e­cit sălbatice, deși nu le lipseau nici a­­cest caracter. Cînd o fată din vreo familie de seamă sîrbă din Sarajevo pleca să-și viziteze sora la Belgrad, la întoarcere era o­­prită de poliție, arestată și dezbrăcată in fata mai multor funcționari, sub cu­­întul că poate ascunde proclamații re­voluționare menite poporului. Se înțelege că aceasta nu era decit un pretext pentru a băga groaza în femei și a le face să se teamă că vor fi ex­puse vizitei odioase, în cazul cind ar trece frontiera. Și amenințarea a reușit. Nimeni n’a mai îndrăznit să se ducă în Serbia sau în Muntenegru, nici să mu-ai primească ziarele cari veneau de acolo. Cum însă cetirea e o nevoie publică, Austria creă ziare și de atunci se în­cepu publicarea unei mulțimi de bro­șuri îndreptate împotriva guve­nelor din Serbia și Muntenegru. la Infamii și intrigi Pentru a face și mai mare animozita­tea dintre sîrbii celor două state libere și cele două­­ provincii ocupate, guver­nul austriac recurse la mijloace săl­batice. Muntenegrenii, cari aveau pașapoarte în regulă și voiseră­­ să treacă în Herze­govina, fură uciși de poliția austriacă, fâcîn­d s­ă se creadă că e vorba de asa­sinate săvîrșite de Herzego­vinieni. Același fapt se produse și cu niște her­­zegovinieni cari se intorceau din Munte­negru. Scopul evident al acestor Asasi­nate, cari­­ din 1878 se numără cu m­iile, e de­ a provoca bănuele deoparte și de alta a frontierei muntenegrene. Pe cînd proceda astfel față de Munte­negru, Austria organiza în provinciile ocupate un întreg sistem de calomnii împotriva Serbiei. Autoritățile și spionii ști­ură să ras­­pîndească zvonul că Serbia trădează pe bosniaci, predîndu-i Austriei­­ print­r-o convenție militară secretă, încheiată în­tre reg­ele Milan (azi stat. d­e ministrul Mija­tovici) și guvernul din Viena. Dar nereușind să convingă populația bosniacă de­ această trădare, Austria, aș­teptă un prilej favorabil pentru a întă­rită chiar Serbia împotriva populații­lor din Bosnia și Herzegovina. Prilejul se prezintă cinci cu atentatul împotriva regelui Milan în 1899. Acest atentat a fost opera Austriei. Toți șefii radicali fură aruncați in închisoare și mulți dintre înșii executați. Cel care trăsese asupra regelui Milan era un bosniac, un oarecare Knezevici. După atentat, presa vieneză susține pe deoparte că locuitorii Bosniei și Herze­­govinei au voit­ să se răzbune pe Mi­lan pentru că i-a trădat, pe de alta că din cauza revoluționarilor bosniaci e­­lîta întregei Serbii e condamnată să sufere. Acest­ pretext fu îndestulător pentru d. Vladan Georgevici, pe atunci prim ministru și servitor credincios, al Au­striei, după­­ pilda stăpînului säu Milan, și el luă îndată măsuri împotriva bos­niacilor ca.Ti ședeazî la Belgrad și cari trebuiră să părăsească în 24 de ore ca­pitala sîrbă pentru a se refugia, se în­țelege, în Austria sau în propria lor pa­trie unde se așteptau persecuțiile. Recentul pretins complot su­b­urzit împotriva prințului Muntehegmlui a fo­srt de asemenea opera intrigilor aus­tria­ce. Principalul rol în acest complot a fost jucat de un spion austriac, Nas­ti­ci, care s-a stabilit la Belgrad și nu mult după acela a intrat în relații cu unele personagii, pe cari apoi le-a­ de­nunțat ca făcînd parte dintr’un com­plot pan sîrb sub căpetenia regelui Pe­tru I-iIl în persoană. Iată scopul pe care și-l propune? Au­stria: mai întâi, să arunce la închisoa­re mii de persoane din Bosnia și Herze­govina­, sub pretextul că au luat­­ parte la un mare complot și să previe astfel o răscoală populară în aceste provincii a doua zi după proclamarea anexărei lor, pregătită de mult, apoi, s­ă pue în conflict Serbia și Muntene­grul, pentru a-și asigura neutralitatea lor a doua zi după această definitivă anexare­, cine va duce politica austriacă. Astăzi, nimeni nu se nmi­îndoește că Austria tinde să cucerească cu încetul toată peninsula balcanică. Fostul regim turcesc îi dădea toate avantagiile posi­bile. Singura stavilă de care se lovea pretutindeni și mereu era rasa sîrbă, un fel de barieră intre ea și Turcia. Și pentru a învinge toată rasa sîrbă, tre­buia să înceapă prin a înăbuși spiritul național în Bosnia și Herzegovina. Franz Ioseph (către turc): Dacă sunt ale d-tale, poftim

Next