Adevěrul, ianuarie 1909 (Anul 21, nr. 6945-6972)
1909-01-04 / nr. 6945
~V Anul al XXI-lea—No. 6945 FONDATORI Alex. V. Geldimann PUBLICITATEA, concedatA exclusiv Agenţiei de Publicitate CAROL SCHULDER * Co. BUCUREȘTI Str. Bancorse.blis_telefon, Birourile ziarului: Str. Sărind.* No. 11 Apare zilnic cu ultimele ştiri telegrafice şi telefonice de la corespondenţii noştri din Foliticianii şi condiacerile care ne plac nouă politiciani, cînd se dedau la sportul de a se prinde reciproc în flagrant delict de contrazicere. Dacă este ceva ridicul în politicianismul român, apoi e acest sport. Auzi d-ta ! Într'o ţară în care toată politica ce se face e un neîntrerupt şir de contraziceri, în care nu ie politician care să nu se contrazică cel puţin de două ori pe zi, ba în care arta de a deszice seara ce aî susţinut dimineaţa e socotită ca summum al artei politice, într'o asemenea ţară să faci caz de contrazicerile pe cari le-aî descoperit, sau pe car pretinzi că le aî descoperit, nu la unul şi acelaşi om politic, dar chiar la doi oameni politici, membrii aî aceluiaşi partid? Se poate foarte bine ca în vederea unui sau maî multor puncte, oameni politici cari ca ideal urmăresc ţinte deosebite, să se unească. S'a putut de exemplu ca socialiştii să intre la liberali punîndu-se ub şefia d-lui Sturdza ! S'a putut cai d. Carp să accepte şefia lui Lascar Catargiu şi d. Nicu Filipescu pe a d lui Carp ! Au fost evident chestiuni imediat realizabile pe cari o colaborare era posibilă, sau, ce-i maî exact, setea generală de a pune mîna pe putere, care a înlesnit colaborarea ! Dar în principii generale teoretice nu exista nimic comun între toţi aceştia ! Avem un exemplu mai eloquent. Românii naţionalişti de peste munţi s'au unit cu social-democraţii pentru a cuceri votul universal. O lume desparte ideile Cu eine poate guverna ----- —- ■ 1 [ aceasta bonne ă tout faire. dară. ~ .... ■* • ■ • - 1 — * d. Ionel Brătianu Cum se comentează în cercurile liberale încercarea d-lui II Brătianu de a concentra în jurul săi» vechile cadre din partid ! Iată-1 acum pe d. Ionel Brătian preocupat de ceea ce era preocup. 1 d. Sturdza atunci clnd actualul mi nistru de externe sprijinea rever ’dicările şi ambiţiunile generoşile şi brătieniştilor, adică să menajeze cit se poate mai mult vechile cidre din partid, cari, de mult, s’au răzvrătit în potriva tendinţei^ de acaparare şi preponderenţă, în guvern şi în partid, a tinerime! geneneroase şi a tuturor partizanilo d-lui Ionel Brătianu. Cine ar fi crezut vreodată că îi ziua cînd d. Ionel Brătianu va lua şefia partidului, împrejurările ai să-l impună să-şî schimbe atitudinea, să facă un adevărat voi ce faci adică să caute, în primul loc, a’şi asigura concursul vechilor cadre Cu toate acestea iată’l pe d. Brătianu că a întreprins o adevărată goană după fruntașii din vechile cadre pentru ca nu cumva vreunul îl să’l părăsească, pentru ca nu cumva vreunul să se arate ostil şefiei sale. Aceasta e, pentru moment, cea mai mare preocupare, a d lui Ionel Brătianu, căci e stăpînit de teama ca să nu se zdruncine echilibrul in partid, ca vechile cadre să nu aibe motive pentru a provoca o ruptură care ar zdruncina mult situaţia noului şef de guvern şi de partid. Şiîntr’adevăr singura politică pe care trebue s’o facă acum. Ionel Brătianu e ca să cultive vechile cadre, pînă ce va trece... grama adică pină ce se va aşeza bine la şefia partidului şi la guvern. ^ După ce va trece gîrla, fără îndoială că d. Ionel Brătiau se va arunca iarăşi în braţele generoşilor cu care a dus atîtea lupte pe cind se hărţuia cu d. Sturdzi. ■ Deocamdată mişcarea pe care treime s’o facă noul prirr-ministru al liberalilor e spre dreapta şi nu spre stingă. y * -_______Cel dintiiu act al d-lui I. Brătianu care să dovedească vechilor cadre că s’a întors spre dreaptă va fi desigur modul cum va fac remaniarea. . Ceea ce era posbil sub cabinetul Sturdza, după cum spuneam nu mai e posibil izi. D. Brătianu ar fi reușit poat ma“ lezne să introducă, cu ocazia unei remanieri, în cabinetul fostului prim-ministri, încă un generos sau brătienist. . . In cabinetul siu însă, şi in momentul acesta, aceasta nu mai e posibil, fiindcî ar fi o demonstraţie în potrva vechilor cadre, care n’ar rămînea fără un răspuns cu rele conseenţi pentru politica brătienistă. Prin urmări dacă d. Ionel Brătianu ar dori să introducă, în guvern, un gemlos, un fost socialist, atunci va treui să iasă din minister un fist socialist şi acela e tocmai d. V G. Morţun, care a făcut şi mai toate face mari servicii brătieniştile, mai ales în culisele partidului, ‘ind foarte abil şi expedient pentru toate combinaţiile politICC. . r ’ tunte acestea în cercurile brătieniste se afirmă că d. Ionel Bră, E a c*n». Pe 1- C- «ere ?i l’a prevent că va încerca o remaniare mirsterială și îi va oferi un POSefSliberalilor ie$enî nu Poate fi considrat ca brătienist sadea, nu poate fi înglobat între mameluciî panzani ai dhn Ionel Bră* Tst,e par’că îşi păstrează încă ■olul îi gruparea generoşilor, de ief miiştilor socialişti, rol la care n .. Morţun a renunţat de mult tcmai în vedere de a nu nai fi nuanţat ca fost socialist. O fere a avut apoi chiar subuverarea d-lui Sturza o notă !ult mai înaintată atît în chesiunile principiu, atît în chesliuiea »rară, cît şi o tactică de parid ere se deosibea nu numai de ioaie care o imprima d. Sturza, iar in ar de acea a brătieniştilor. D.Stere, era, in ce priveşte reaizara reformelor agrare, contra artiuluî ca opoziţia precum ^ s’a echat acum contra cartelului taite carpiştiî pentru a se comatetakismul. Şd. Stere a atacat pe d. Take ' .ntcu, dar s’a văzut deosebirea ‘ ii pornirea sălbatică a celor ' bazaţi contra şefului conservato- t ic-democraţi şi a unui om poli ttic obiectiv, adversar real faţă de unii şi faţă de alţii. In fine d. Stere n’a împărtășit nici chiar acea părere sectară a d-lui Vintilă Brătianu că de la moartea lui loan Brătianu pină cînd s’a înfipt în guvern d. Ionel Brătianu se marchează o perioadă de regres în activitatea noastră politică. D. Stere a rectificat, prin ultimul sau discurs, această îndrăzneaţă afirmare a d-lui Vintilă Brătianu şi a amintit şi de existenţa lui Costache Rossetti, de la moartea căruia s’ar putea mai bine marca regresul din această ţară. Iată,dar citeva acte şi gesturi ale d-lui Stere care nu-l arată tocmai ca... veritabil brătienist, adică partizan mameluc ! Dar d. Stere maî are și în poli- tica externă vederi cari nu cadrează cu acele din sferile conducătoare liberale. Mai intâiu de toate se ştie bine că d. Stere detestă politica rusească și astfel se explică de ce s’a declarat, chiar dăunăzi, prin scris și prin viu graiu, ca partizan înfocat al Austriei. La entuziasmul d-lui Stere pentru politica austriacă, cei din Ardeal au răspuns mirîndu se cum tocmai în aceste momente, d. Stere înalță politica austriacă. Se vede însă că d. Stere a avut un plan bine determinat, o tactică destul de abilă , după ce s-a pronunţat categoric pentru politica austriacă, a luat apărarea cauzei romînilor transilvăneni şi în cuvîntarea pe care a rostit-o cu ocazia solemnă a consacrăreî de către liberalii ieşeni a şefiei d-lui Ionel Brătianu, am observat că d. Stere a ţinut să accentueze că trebue să sprijinim cauza transilvăneană Precum se vede d. Stere împinge la o politică externă a Romîniei cu totul nouă și vrea probabil să reușească a creia în opinia publică o atmosferă favorabilă noului guvern al d-lui Ionel Brătianu, declarîndu-i d-sa, d. Stere,—nu însuşi noul şef al guvernului şi partidului liberal, ca guvern sprijinitor al acţiunei românilor din Transilvania. Asupra vederilor noului guvern vom asista însă la declaraţiuni formale în parlament şi atunci ne vom putea orienta mai bine, atunci vom vedea dacă e tot vechea politică externă a regelui sau dacă cum spun brătieniștii, regele va trebui să adopte o nouă politică externă, acea pe care are să-i o impună guvernul d-lui Ionel Brătianu. Prin urmare dacă se va adeveri că d. Ionel Brătianu vrea să introducă în guvern pe d. Stere, dacă se va adeveri că d-sa a făcut o mişcare la dreapta, atunci ne vom putea aştepta la ieşirea din minis.V* I* vt 1 Ul T aduc iVAUiyU.il Şi la C î remaniare cu fruntaşi din vechili i cadre. R. X. această bonne â tout faire, ■nu-î ajunge fraza stereotipă: — Tăcere! Politica externă face regele. Şi tot mergind înainte am ajuns că noi nu maî avem o politică externă naţională! Nici un moment starea romînilor de pretutindeni, visul totuşi realizabil al unei Romîniî mai mari,nu influenţează politica noastră externă. Par'că ne-am conduce maî mult de interesele monarchiei Habsburgice sau var că interesele Europei ar trebui să fie , preocuparea noastră supremă. După o jumătate de secol de viaţă parlamentară noi am ajuns să ne mulţumim în materie de politică externă, cu cîteva fraze stereotipe în Mesagiul regal şi cel mult cu parafrazarea acestora în discursurile miniştrilor de resort şi în răspunsul la adresă şi atîta tot. Dintre toate popoarele, şi mai ales dintre toate cele mici, noi cunoaştem şi ne interesăm maî puţin de politica noastră externă! Sintem adică într'o stare mai rea decit e chiar Turcia! Poate fi aceasta în folosul ţ ărei ? „ '** Pol. partidului naţionalist de cele ale socialdemocraţilor. Cu toate aceste e posibilă o colaborare. Un exemplu şi mai eloquent. D. Carp a declarat în plină Cameră că d sa va lua măsuri mult mai aspre contra cîrciumarilor decît cele din legea d-lui Costinescu şi că la nevoie, dar aceştia ar opune rezistenţă,i-ar împuşca. D. Marghiloman a declarat însă la „Dacia“ că legea Costinescu e prea aspră şi că va lua, dacă ar veni carpişti, la guvern, măsuri pentru abrogarea ei. In sfîrşit d. Filipescu a împuşcat, dar nu pe cîrciumari, ci voturile lor. Şi cu toate acestea o colaborare între aceştia e cu putinţă ! Atunci, ce însemnătate ar avea contrazicerea, dacă există, dintre d-nii Take Ionescu şi Nicolae Fleva în chestia reformei electorale! Că primul e contra şi cel de al doilea pentru votul universal, e o chestie de ideal în materie electorală, cum e chestie de ideal această reformă la liberali... Ideal, socotesc ei, foarte îndepărtat, căci deocamdată se afirmă că se gîndesc la o schimbare a legei electorale a lui Vasile Lascar! Cine va pune votul universal în practică,acela va avea meritul și sprijinul tuturor democraţilor. Deocamdată acest sprijin îl au aceia cari luptă contra stabilirii domniei familiilor oligarchice, cu dreptul de succesiune în linie directă, după progenitură şi, deocamdată cel puţin, cu excluderea femeilor şi liniilor feminine. D. STERE ŞI AUSTRO-UNGARIA Iancu Jianu îl întrebă: —Şi după o sclavie de două sute şi mai bine de ani, tot nu aţi învăţat să fiţi sclavi? Nu aţi învăţat să sărutaţi mîia care v’a lovit, să mîncaţi ţărîna în care v’aui călcat ? Bătrînul răspunse liniştit: — Nu, noi n’am învăţat-o ! „Haiducul“ de Bucura Dumbrava „Imperiul habsburgic şi politica romînilor” este titlul unui articol publicat în „Viaţa romînească” de valorosul ei director d. C. Stere. „Dacă Austria nu ar fi existat ar fi trebuit inventată“, acest cuvînt, lapsat de Fri’alacky, pe timpul cînd marele patriot ceh se temea de cotropirea Germaniei, îl aşează d. Stere drept motto în fruntea articolului său. Cu temeinicia proprie a d-lui Stere, d-sa dovedeşte, că existenţa Austro-Ungariei este o necesitate pentru pacea Europei şi că neamul românesc are cel mai înalt interes, ca Austro-Ungaria să fie tare şi mare. Iscălim şi noi acest punct de vedere al d-lui Stere, cu o mică rezervă. Autorul ar fi făcut bine, dacă dădea Europei stabile să grijească în interesul păcii ei, ca în vilionul monarchiei noastre toate popoarele ,să se poată simţi mulţumite. In acelaş timp era logic, ca d. Stere să explice diplomaţioi romînî, că este datoria lor ca în interesul neamului romînesc să găsească căi mijloace spre a convinge diplomatia Austro-Ungarieî, că forţa monarchiei este slinjenită, ba chiar existenta ei, în cadrele actuale, ameninţată, cît timp neamul romînesc şi celelalte neamuri nemaghiare din Ungaria sînt minate de-a dreptul în braţele unei politici de disperare. Un astfel de y-l-iuli „ nu fi fopt vrednic de numele" şi de renumele unui bărbat politic de talia d-lui Stere. Nu găsim însă nici o cauză sipre a ne însufleţi de deducţiile cari le face autorul, referitor la tactica politică, pe care—după d-sa“ar trebui să o urmăm noî, romînii din ţările coroaţiei sfîntului Ştefan. Şi mai lipsită de logică ni se pare concluzia d-oare, că,pentn Romtnia,— par’că existenţa Austro-Ungarieî ar depinde de bunăvoinţa Romîniei—nu rămîne altă posibilitate decît de a răminea în vecii vecilor redusă la rolul ingrat al unei slujnicuţe politice, fără simbrie, a monarchiei habsburgice. Par’că numai în Slujba Austro-Ungarieî s’ar putea imputa biata Romînie de inde- nendenţa şi suveranitatea unei târî libere! Nu am priceput şi nici d. Sfere nu a reu- ' şit să ne convingă că de ce anume intere- sul neamului romînesc ar pretinde, ca noî şi România să suferim orice insulte, orice ‘ ..abandonări“, fără a ne gîndi şi a discuta măcar, asupra şanselor de reuşită, cari f le-ar putea avea cauza noastră, dacă nu am c rumega tot numai la ieslea veche! noastre politici, ci ne-am cugeta şi la o tactică de c felul celei profesate de d. lorga, ori la ideile a lansate nu aşa de mult prin „Tribuna". La j] :o politică iredentistă nu ne-am gîndit ndef 1m moment. Căci sintem dinastici, deși nu » n felul cuim ar dori să ne vază d. Stere, că adică dinasti'cismul nostru să se epuizeze numai în ebitarea palmelor și să nu se manifesteze și în pretinderea drepturilor ce ne ncnmbă. Noî nu credem însă, că dinastilismuil nostru s’ar periclita, dacă de exem- j du am căuta în alte părţi, acel sprijin pe are nici la Frantoise Iosif I, nici la bărbaţii cari fac politica externă a regelui Carol I, tj iu-1 poate găsi cauza noastră. Ciudată logi- ^ ă e logica d-lui Stere, în contul nimicirei .ulturei, a stăreî economice şi a moralei naţionale a celor trei milioane de romînî. Preferă d-sa să rămînă puternică Austro- Ungăria, care ar fi slăbită, dacă noi ar fi gjicerca să oprim cu orice mijloace şi cuorice ajutor demoralizarea, pauperizarea şi ceirea noastră. Romînia are interes, ca ast- vl si să ne aranjăm tactica politică precumme recomandă d. Stere! Basarabia are şan za , să fie eliberată dacă noi am rămînea cit cei „cuminţi“, pînă la moarte! ag Par’că şi contele Ştefan Tisza tot acest c. ntec al d-lui Stere ni Ta cîntat la anul, 105. Nu este deci nici măcar original d. rp Stere* • doi ţ» SITUAŢIA DIN ROMÎNIA ^ D. Stere Işî bate joc de palavragiii„Napoleoneni” ai întrunirilor publice din Romînia, cari aruncă cu fraze iredentiste. Ne face atenţi că „fraţii liberi” sunt prea slabi, spre a ne putea „elibera” pe noi. Ei bine, noi ştim că poporul ţăran din Romînia, prin robia economică a ajuns la degenerarea fizică şi psihică. Ştim că oligarhia atifundiară de dincolo este în cea mai mare parte nenaţională şi ignorantă în chestii naţionale şide politică externă. Clasa de mijloc,durere, nu prea cintăreşte în ţară. POLITICA REGELUI CAROL 7 Am avut ocazie a ne convinge că interesul dinastic al regelui Carol I, este ca valurile sentimentelor naţionale să nu devie prea profunde şi prea turbate. Cu multă dibăcie a priceput să ţină regele în mină frînele însufleţite naţionale. La din contra „poporul suveran“ ar fi putut uşor să-i creeze tinerei dinastii de Hohenzollern alternative, cu şi aceea în faţa cărora a fost pusă dinastia vecinei Serbia, prin aspiraţiunile neamului sirbesc. Conducătorii României oficiale nu au deci nimic în contra frazelor patriotice şi toţi „Napoleonii“«d-lui Sterean voe liberă să cucerească în mee’singurî,fări‘ şi „fraţi“. CÎND INSĂ d. e. „ADEVERUL“ FACE O COLECTA PENTRU PRESA DELA NOI. D. STURDZA, SE ÎNŢELEGE CĂ „IN INTERESUL VIITORULUI NEAMULUI ROMÎNESC“, DA PORUNCA PREFECŢILOR, CA SA LUCREZE IN CONTRA. Şi fără de articolul d-lui Stere am avut deci destule ocazii a ne convinge că Romînia nu are nici un singur Fâşiei durere insă, nu are nici măcar un embrion de Tittoni. Dragostea oficială frăţească afraţilor noştri liberi—liberi sub curatela Vienei şi a Berlinului— este în urma tuturor cauzelor expuse foarte şovăitoare şi timidă, ba chiar schimbăcioasă faţă de noi, de sine se înţelege, că numai pentru că această „înăbuşire a iubirei frăţeşti” se impune prin ,,consideraţii de ordin superior şi rezoane de stat”. Cu alte vorbe, fraţii noştri oficiali mai mult îşi tem pielea lor decît pe a noastră. Ştiindu-le noi toate acestea, este firesc că numai gîndurî iredentiste nu ne bîntuesc, ci din contra! Nu, noi cei de astăzi nu sîntem atît de naivi precum era generaţia lui Cogîlniceanu, şi chiar de aceea nu se avîntă nici dragosta noastră faţă de „mama” Romînia atît de departe, încît renunţind la vrednicia şi la demnitatea poporului nostru de trei milioane, să tolerăm ca bărbaţii noştri conducători să se pună orbeşte, ca nişte unelte la dispoziţia şi mai porunca Romîniei oficiale. Experienţele din trecut şi cele din prezent, ne dovedesc pină la evidenţă, că d. Stere are dreptate, cînd stârneşte ca să renunţe şi puţinii naivi, cari s’ar mai găsi intre noi, la nădejdea ajutorului fraţilor liberi - INTERESELE DE PARTID ÎNĂBUŞE T 3TUL ÎN ROMÂNIA 5 A* - • Urîîî -naivi de ai noştri, anume s’aft lăs: - -din nou—ca de atîtea ori—ademsniti prin „protestele energice“ ale adunărilor popi 'rale din România. Noi am știut prea bine că acele adună, servesc pe de o parte intereselor de pârtii ale cutăruă sau cutăruî corifea, pe de alt parte întind mină de ajutor guvernului romîn spre a putea „sub presiunea opinii publice“, încheia un astfel de tratat cu ■uttexUxâii cu Aurino-Uixgrtid, prin care vitelor române să li se deschidă graniţele noastre. Boerii românî au aceeaşi deviză socială şi, naţională, ca şi magnaţii maghiari „vitam et sanguimem!—sed avenam non“ Da, soarta vitelor şi a ovăzului român, soarta „fraţilor subjugaţi“ vor îndreptai spre bine „protestele solemne şi energice“ ale meetinguirilor ţinute în ţară! Bărbaţi independenţi de talia d-lui Iorga vor fi brutalizaţi de Romînia oficială şi daţi de o parte, dacă nu „vor prinde minte“. „Nici că merită altă soartă un răzvrătitor,care nu pricepe că viitorul neamului romînesc nu se poate asigura pe altă cale decît prin aprobarea şi sprijinirea tacită a tendinţelor lui Apponyi, Andrassy şi a celorlalţi şovinişti, prin supunerea sansphrase a Romîniei oficiale în faţă politicei de maghiarizare, sancţionată prin Fr. Iosif I. Datorim deci cea mai sinceră recunoştinţă d-lui Stere, pentru că d-sa le deschide ochii „Napoleonilor" din ţară şi în acelaşi timp şi puţinilor naivi de la noi, dovedindu-le că: „politica nu e o poezie sau vreo arhitectonică de visuri eterne, ci truda şi lupta de toate zilele, în care mecanica brutală de forţe materiale şi de interese „prozaice“ pregăteşte oricînd visătorului „ deşteptare plină de amărărciune şi dezamăgire”. românia ne-a abandonat Şi după toate acestea, în articolul ei de fond referitor la expunerile d-lui Stere, „Tribuna“ mai află umorul necesar spre a risca fraza, că ungurii văd în urma meeingurilor din Romînia, că noi, adică cele dincoace, nu sîntem singuri! Credem, că atunci cînd confratele de la Arad comenează articolul d-lui Stere, ar fi fost logic, să constate că şi cei mai proşti unguri, este nădejde să fie convinşi prin expunerile d-lui Stere, că—întru cît este vorba de Romînia officială—sîntem cu desăvîrşire singuri! 8a). Despre aceea, că sîntem singuri, îi mai con- vinge pe unguri şi aşa numitul boicot al mărfurilor ungureşti în Romînia, căci re- soluţiunile luate în adunări, ca să se boi- toteze mărfurile ungureşti, pînă în 'ziua de astăzî n’au fost executate! Deci şi cercu- rile acelea din Romînia, cari, în aparenţă, nu depind dela guvern şi rege, numai prin , îzoituţiuni energice, dar lipsite de orice , mci serios, îşi manifestează platonica lor empatie faţă de noi, ne mai încăpînd ast- - ■1 nici o îndoială că Romînia stînd la pisoarele Austro-Ungariei ne-a abandonat chiar aşa ca şi invizibilul ei domnitor, francisc Iosif I. Nu avem deci încotro, tre-eie să ne împăcăm cu gîndul că nici de încolo de Carpaţî nu se va întreprinde ni-nica pe lingă cercurile hotărîtoare vieneze favoarea noastră. POLITICA DE LIMITATE W" __ Să ne împăcăm însă cu «ihmtin «* Să ne împăcăm insă cu situaţia şi să ne facem bilanţul politic. Dacă bărbaţilor politici hotăritori de dincolo le place să-şi vadă insultat prestigiul ţarei prin delegaţii maghiari, fără să cuteze a mişca măcar din urechi,—treaba lor! Dacă ministrul Brătianu protestează in Cameră odată, şi încă odată, în contra expunerilor destul de calme ale d-lui Iorga, de teamă ca nu cumva să nu-şi poată documenta, în proxima notă diplomatică destul de evident realitatea sa oficială faţă de politica monarchului nostru — iacă-şi cheful ! Dacă prinţul moştenitor român inschimbă la Viena, in numele unchiului său şi al viitorului său popor, asigurări de dragoste, atunci cînd noi sîntem ameninţaţi de cea maî crudă lovitură, pe care ne-a dat-o cîndva Francisc Iosif I., — apoi de grijească Alteţa sa, vom crede de bine, de interesele ţării sale viitoare şi de nimbul dinastiei de Hohenzollern. Noi nu putem face nimic — copleşiţi de ruşine şi de durere — decît să compătimim sincer Romînia oficială, văzînd, că nu are nici puterea reală nici iscusinţa diplomatică spre a ţinea seamă de datoria ce o are faţă de propria ei demnitate, de ţară aşa numită suverană, necum să ştie a găsi căile şi mijloacele necesare, spre a sări într’ajutorul nostru. Dacă insă regatul român nici sieşî nu-şi poate ajuta, necum să cuteze a încerca măcar să ne ajute nouă, atunei urmează pentru noi, cu neocesitate de fier, să ne tragem consecinţele, finind cont de slăbiciunea, neeputinţa şi lipsa de dibăcie diplomatică, a celor de dincolo şi in acelaş timp de forţele reale de cari dispunem noi, aici la noi, acasă. Să căutăm deci aliaţi între partidele din Ungaria şi din Austria să căutăm ajutor într’alte părţi, unde poate de mult să contează la nemulţumirea romînilor din Austro-Ungaria. Să ne mişcăm şi să ne validăm, pentru că numai astfel putem servi şi cauza umiliţilor noştri fraţi din regatul „liber”. Căci adevărate rămîn pe veci cuvintele d-lui Sturdza, rostite referitor la soarta noastră la 27 Noembrie 1893: „Acei cari cred, că prin sfială şi tăcere se pot strecura, greşesc; căci tăcînd, numai glasul celor cari cred că pot chinui pe romîni va fi auzit, şi este de temut, că nu după mult timp vom plinge asupra ruinilor româneşti, din ţara ungurească şi greu vom răsufla atunci aci in regat“. t«.-i--- REVENIREA LA PASIVITATE Să ne dăm deci silinţa să nu devenim „mini"! Căci legile lui Apponyi ne vor distruge cultura naţională! Zadarnic se serifi articoli frumoşi In ziarele şi revistele de dincoace şi de dincolo despre „unitatea culturală a romînilor de pretutindeni” ! In realitate abea vreo sută de inşi dintre fruntaşii de dincoace de munţi a fi interes pentru literatura romina şi pentru cultura din ţară, — ceilalţi n’au habar! .Este astfel deci fragedă de tot mult trîmbiţată „unitate culturală". Ţărănimea noastră este sistematică nemericită, preoţimea îi bătătorimea noastră e legată prin lanţurile ajutorului de stat. Din ce în ce sunt tot mai puţini bărbaţii noştri altruişti, care se expun în viaţa noastră publică, jertfindu-şi sănătatea şi averea pentru cauză. Numărul lor va scădea din ce în ce, căci nu avem de unde să-i înlocuim pe aceia dintre ei, cari şi-au distrus sănătatea ori averea, ori amîndouă. Presa noastră e persecutată astfel, îneît nu mai poate suporta amenzile şi azi mîine nu va mai avea cu cine să înlocuiască redactorii întemniţaţi. Legea lui Andrassy ne va sili prin baionete, corupţie, terorizm din nou la pasivitate. PE D. STERE IL MANINCA INSA GRIJA, CA NU CUMVA NEMULŢUMIREAOASTRA SA PERICLITEZE EXISTENTA AUSTRO-UNGARIEI! NOI SÎNTEM ÎNGRIJORAŢI DE VIITORUL SI DE EXISTENTA NOASTRA! SI DACA IN LUPTA CARE NI SE IMPUNE, ROMANIA OFICIA-A VA HOTĂRÎ SA CONTRIBUE PE FATA. ORI PRIN TĂCERE LA DISTRUGE- REA NOASTRA, ATUNCI VOM FI SILIŢI SA NE APARAM SI IN CONTRA EI! NOI TOT NOI AM FOST, TOT NOI AM RAMAS, CAEAM CONSTIU DE SINE SI PE ATUNCI, PE CIND ROMANIA, ERA SUPUSA SUVERANITĂŢII TURCEŞTI- CUM ATUNCI AM PRICEPUT PRIN LUPA ŞI PRIN MUNCA SA NE SUSTINEM INGURI, VOM PRICEPE SI ACUMA. IND ROMANIA GEME SUB SUZERANIATEA TRIPLEI ALIANŢE CONCLUZIA ! Să nu încerce Insă oamenii Romîniei oociale nici prin articole de ale presei de din ile, nici prin articole inspirate, publicate din foile noastre săt ne înveţe a sărata mîi care ne loveşte şi a mînca ţarina în care işmanii noştri ajutoraţi de fraţii noştri FIAŢII LOR, ne calcă în picioare. Să nu evoace din noă dezbinare intre noi, du-i exemplul dat de d. Sturdza. Ci dacă aia nu ne pot, lase-ne măcar în pace! Daei nu au învăţat să fie oameni liberi. Şi ne-am săturat să fim tot robi. Să-și dea însă seamă cîrmacii politicei terne române, că nemulțumirea poporului la noi cu politica lui Francisc Iosif nu are fi delătmrată prin articole de ziare, nu încearcă a dovedi, că fiind aceea polcă sprijinită de regele Carol, ea ar fi bapentru neamul romînesc. Nemulţumiri redactorilor şi literalilor de dincoace danţi, poate, că va putea fi calmată prin icele sprijinite de citate franţuzeşti, ipte dulci şi alte mijloace inocente de atea, dar izbucnirea nemulţumire!a mase- noastre poate să-i creeze Romîniei elite astfel de situaţii şi astfel de altomaa, din cari să nu o mai ştie descurca regele Carol, ca toţi sfetnicii împreună! Bătrînul ■ ' ' ' ............. poziţia noului prim-ministru. Bătăuşi la Ploeşti . Aă On mas aţi esnadeidei Lupta1'» organul oficios al romînilor din Transilvania, vestejește cu ultima energie politica lașă a conducătorilor României oficiale* ai răă ea în Turcia... ■Mnan Cu atenţiune a citit desigur fie■ care lungul şi amănunţitul expot zeu pe care marele vizir la făcut în parlamentul turcesc, asupra politicei externe şi interne a Turciei, —mai ales însă asupra politicei externe. E prima dovadă că în Turcia parlamentarismul e acum o realitate şi că se vor respecta acolo cu rigurozitate formele parlamentare şi constituţionale. După ce şi Duma a avut expozeul ei asupra politicei externe, făcut de Iswolski,—dovada e făcută că în Europa nu mai există ţară — afară de ţara noastră,—în care să nu se fi recunoscut principiul că și politica externă trebue făcută cu asentimentul națiunei și ratificată de aceasta. La noi, politica externă e socotită ca un fel de noni me tangere, ca un fel de mister în care nimeni nu are dreptul să pătrundă. Politica externă se face în ascuns și nici măcar asupra celui mai elementar lucru, asupra naturei relaţiunilor dintre noi şi Austro-Ungaria, nu sîntem informaţi. Politica externă, aceia de care depinde soarta şi viitorul naţiune, se face fără ştirea acesteia şi adesea împotriva sentimentului ei intim. Iar cînd cineva caută a ridica vălul, sau măcar un colț al vălului NAZBITII L’a consacrat Manolache! Dacă regele a renuunţat la prerogativa sa, de a-şî alege un prim-ministru şi a întors’o fişa ca d. Ionel Brătianu să fie înaintat prim-ministru, cum ar înainta un copist la rangul de sub-şef de birou, în schimb noul prim-ministru a fost consacrat în această slujbă, de către un alt factor constitutional, de către eminentul bărbat de stat Manolache Chiuloglu, zis și Casino de Paris. In plin consiliu comunal, d. Manolache Casino a proclamat „șefia“ d.luî Ionel Brătianu, ceea ce a făcit pe un consilier să întrebe: —Mai e la ordinea zilei vreo deschidere de Casino ? D. Vintilă, mirosind afacerea, a răspuns că poziția sa e delicată ! Chiar fi! Vvy’«, vtfV» ,■* it iA k Pif. Poziţia primului-minist „Independenţa“ a înţeles penibila postură în care se află d. Ionel Ic Brătianu, în urma felelui unic cum a ajuns la preşedinţia consiliului,şi încearcă o „abilitate“ Foaia franceză a brătienismului se pune să apere... prerogativele Coroanei, cari n’ar fi fost atacate prin procedarea întrebuinţată cu prilejul numireî d-lui Ioneli Brătianu în presidenţia consiliului. Abilitatea aceasta e cusută cu aţă albă. Nimeni n’a adus învinuirea că din partea brătieniştilor s’ar fi lovit în vreo prerogative renală. N''raaî incidental, te armmentarea dezvoltată pentru a dovedi neconstituţionalitatea numireî d-lui Ionel Brătianu ca prim-ministru, s’a arătat că regele abdică astfel dela o prerogativă a sa. Asta însă, departe de a însemna că în joc e prerogativa regală, înseamnă, din contra, cu totul altă-ceva: înseamnă ca regele n’a voit să uzeze faţă de d. Ionel Brătianu de prerogativa sa de a cere odaia cu demisia d-lui Sturdza demisia întregului cabinet, pentru a alega apoi pe d. Ionel Brătianu, din proprie iniţiativă regală, şi a-i încredinţa misiunea de a forma un guvern, care, natural, putea să fie reconstituirea întocmai a guvernului de azi. Suveranul, deviind deja o practică constantă în tot timpul domniei sale de 42 de ani, n’a ales un alt prim-ministru căruia să-i încredinţeze misiunea de a forma mivernul, ci a lăsat răspunderea asupra consiliului de miniştri şi a cerut un raport de numire, cum îl cere la numirea oricărui slujbaş administrativ. Primul-ministr este însă, în spiritul şi mecanismul constituţional, un factor esenţialmente politic, căruia, prin alegere din proprie iniţiativă, suveranul, îi dă consacrarea Coroanei. Această consacrare, regele a evitat dea d-lui Ionel Brătianu, neuzînd pentru această singură dată, îndelungul domniei sale de 42 de ani, de prerogativa sa constiţională faţă de alegerea persoanei care sa formeze guvernul. Asta nu e subtilitate din partea adversarilor guvernului, ci constatarea unei stări de fapt, care micşorează, în mod semnificativ, situaţiunea primului-ministru de azi, punîndu-l într’o poziţiune mai mult decit delicată, atît faţă de Coroană, cit şi faţă de partidul său şi de opinia publică a ţărei. Saturn CHESTIA ZILEI Din coliva csiul m D. D. Sturdza (către d. Ionel Brătianu): Bine dragă Ionel nu te i se scoate înainte raţiunea de stat.prea grăbeşti să-mi mănîncî din colivă, c’i p anticipaţie ? Duminecă 4 Ianuarie 1909 DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE Un an WO,4**»r*: * iaSr * • • • ' * LeI « -— • • • • TELEFONI Pentru Direcţiune No. 14/99 • Capitală „ 14/10 a Provinciei Străinătate No. 12/40 ţara şi străinătate 8 4 1.S0 Adeveruri Bătaia Nababul a recurs tr. „Cetatea” sa dela Ploeşti la bătae! Presimte omul că va fi bătut la balotajul de Duminică şi a vrut s’o ia înainte! Boulanger D. Georges Diamandy contestă d-luî Take Ionescu rolul de Boulanger. Perfect exact. Rolul acesta Ta avuit numai d. Diamandy, cînd acum cîţîva ani a candidat în 32 de judeţe. Bulangismul trebue să fie plebiscitar, sau: nu e bulangism! Adevăratul şi unicul Boulanger naţional rămîne deci d. Georges Diamandy! Profeţie Se zice că d. Carp a profetizat că dacă dă D-zeu şi iesă şi la Ploeşti cum a eştit în Bucureşti, se poate întâmpla să îna-t poieze Nababului şefia! I . ..iM»!-« Rigolette,S ^ ■ a»