Adevěrul, ianuarie 1909 (Anul 21, nr. 6945-6972)

1909-01-24 / nr. 6966

Anul al XXI-lea—No. 6966 FONDATOR Alex. V. Beldimanu PUBLICITATEA» CONCEDATĂ EXCLUSIV Agenţiei de Publicitate CAROL. SCHULDER & Ca» BUCUREȘTI 8«r. Bara George viel 13— Telefon £13 Birourile ziarului: Str. Sărindar No. 11 Simbătă 24 Ianuarie 1909— DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE 1BONAUEIVTE : sY^ “..........................Lei 1* if ftâZ * lnn» * • - » - . • . . J.M V* TELEFON! N' ►•ntru Direcţiune No. 14/99 , Capitală * 14/10 , Provincie fi Străinătate No. 12/40 Apare zilnic cu ultimele ştiri telegrafice şi telefonice de la corespondenţii noştri din ţară şi străinătate ammtam atitudinea d-nuluî Sp. Maret faţă de rege Ministrul cultelor s’a ambiţionat şi vrea să propună re­forma bisericească schimbînd în primul loc alcătuirea Sinodului, deşi regelui nu-i convine de loc aceasta. D. Haret a luat, se vede, asenti­ mentul regelui pentru a ataca pro­blema bisericească şi probabil că a luat şi răspunderea actului. Fără îndoială că avem la noi, pe tapet, o chestie bisericească, că toţi oamenii politici, fără nici o prea­labilă înţelegere sunt de acord că se impune o îndreptare a clerului. Mai trebue să recunoaştem un lucru: d. Haret e omul care să a­­tace problemele grele de rezolvit, e ministru­l poigne şi gata totdeauna, mai ales cînd poate trage şi un fo­los pentru partidul d-sale, să smulgă orice reformă. Mai are un curaj d. Haret: cu­rajul de a face pe rege să renunţe la unele hotărîri luate, să-şî schimbe părerea asu­pra diferitelor chestiuni. Ministrul instrucţiunea e consi­derat chiar ca acela care mereu ia măsuri, propune şi abrogă legi, în contra dorinţei regelui. Cu toate a­­cestea d-sa sau... regele a ştiut să evite orice conflict, căci ar fi pe­nibil suveranului să concedieze pe un ministru in urma unui desacord într’o anumită chestiune politică sau culturală. Regele preferă, atunci cînd vede că ministrul se ambiţionează şi stîrneşte într’o direcţie, ca să ce­deze acelui ministru. Se poate ca suveranul să nu’l noteze bine pe ministrul care’î forţează mina, dar se poate cite odată să’i ştie şi de frică. D. Haret s’a izbit pînă acum de multe hotărîri ale regelui, de multe chestiuni delicate. Mai mult de cit atît ,* a ţinut ca să distrugă legenda că regele e par­tizanul cutărei reforme, că prote­­tejează cutare instituţiune, că ar privi rau o măsură contra cutărui cult, că ar avea angajamente mo­rale faţă de foştii miniştri, etc. toate aceste legende create în jurul regelui d. Haret par’că a avut ambiţiunea să le distrugă rînd pe rînd. D. Haret e ministrul care a por­nit cu străşnicie în potriva institu­telor catolice şi a avut un conflict şi cu d. Ferechide. D. Haret e ministrul care n’a voit să continue politica şcolară a d-luî Take Ionescu în Macedonia şi a luat acele măsuri cari au făcut mult râu mişcăreî macedonene. D. Haret e ministrul care cu toate că regele şi prinţul Ferdinand gaseau ca bună şi necesară instruc­ţia militară în şcoli, a venit cu o lege de abrogare. D. Haret a scos pe d. Davila din directoratul teatrului naţional, cu toate că se spunea că la palat e apreciat d. Davila, dar aceasta n’a împiedicat pe ministrul instrucţiu­­ni­i să propună chiar pe cumnatul d-sale la direcţia teatrelor. In fine d. Haret nu s’a sfiit să­­refuze. în repetite rînduri a satis­face oarecare intervenţiuni ale re­ginei în interesul unor instituţiuni pe care le protejează. Precum se vede ministrul in­strucţiune! publice s’a pus, în ac­tivitatea sa, mai totdeauna în con­tra regelui. Natural că regele n’a provocat nici un conflict, dar nu-i mai pu­ţin adevărat că în lumea politică se cunoşteau vederile şi sentimen­tele regelui în cutare chestiune, şi de sigur ca atunci cînd un mi­nistru ii forţa mina suveranul ceda dar probabil că nu sunt bine no­taţi la palat aceşti miniştrii. Ultimul act de... energie al d-lui Haret faţă de rege, ar fi procla­marea la şefie a d-lui Ionel Bră­­tianu. D. Haret fiind preşedinte de con­siliu ad-interim, s’a dus la palat, imediat ce a sosit telegrama că a demisionat d. Sturdza, şi a for­ţat pe rege să clarifice imediat si­tuaţia. Regele nu era hotărît să dea curs, la moment, demesiunei d-lui Sturdza şi­ nici nu i-a vorbit d-lui Haret despre această demisiune. Ministrul instrucţiune! a provo­cat însă pe suveran să­ se pronunţe şi atuncea regele văzînd inzistenţa, auzind că totul e aranjat pentru a se proclama şefia d-lui Ionel Brătianu, a cerut un raport... în­scris, cu alte cuvinte a cerut un act din care să iasă în evidenţă că nu regele a pus graba aceasta în proclamarea şefiei liberale şi că nu de la el a pornit iniţiativa. Dar se va zice, atitudinea aceasta a d-lui Haret, e cit se poate de lăudabilă, iată un om politic care înţelege ca regele să-şi exercite strict prerogativele regale şi nu-l lasă să influenţeze nici­odată ac­tivitatea ministrului. De­sigur că d. Haret ar fi un fenoment în sferile noastre poli­tice, dacă această atitudine a d-sale faţă de rege, ar avea la bază tot­deauna interesul superior al statu­lui, ar marca o concepţie politică şi constituţională a d-lui Haret. Cînd însă se ştie că d. Haret este unul din cei mai sectari şi răzbu­nători politiciani, cînd se ştie că activitatea d-sale are şi calcule cari nu intră­ de loc în interesul învăţămîntului şi al culture!, cînd se vede că lunga şi neîntrerupta ac­tivitate şcolară şi extra şcolară noi n’am făcut, graţie d-lui Haret, nici un pas înainte, cînd ştie că la d. Haret se accentuiază mai mult spiritul de a desface ceia­ ce au făcut adversarii săi şi a declara de rău şi primejdios tot ce nu poartă pecetea... haretistă, — nu ne mai face nici o impresie cînd se spune că d. Haret a forţat din nou mina regelui, fiind­că se ştie de mai înainte că trebue să fie o pornire, o ambiţiune pe care vrea să­ şi o satisfacă actualul ministru al in­­strucţiunei. Lovitura ce o pregăteşte în ches­tia bisericească, tot contra senti­mentului regelui, care neaparţi­­nind bisericei ortodoxe se fereşte s’o sguduie cu reforme, lovitura a­­ceasta are şi o lăture politică pe care o vom examina. R. X. N­A­Z­B­I­T­I ! Orchestra cehă In Camera­ austriacă s’a produs cu uin succes extra­ordinar orchestra deputaţilor cehi. Qual­tetuil ceh şî opera din Prag­a, Dvo­rak, Smetana şi Kubelik au rămas pe jos faţă de puterea simfonică a­ orchestrei cehe din Camera austriacă. Deasemenea claip­e­lele die dame din Viena sunt ameninţate în plinea de toate zilele. E vorba chiar c­a în „Wialzerb­auim" capela de dame să fie în­locuită prin capela deputaţilor cehi, cari­­au comprecitiait orchestra cu sirene de va­poare, ceea ce nu se găseşte nici în „Elek­tra“ lui­ Richard Strauss. Să sperăm că impresarii noştri se vor grăbi să aducă şi la Bucureşti orchestra deputaţilor cehi. . — Servus, Bzejida! Pac. Patriarch­atul şi aromînil Corespondentul nostru din Constantino­­pole ne anunţă că Poarta se arată din nou dispusă a înlesni constituirea comunităţilor şi bisericilor romîneşti în Macedonia, dar că iarăşi se izbeşte de privilegiile Patriar­­­hatului. Marele vizir a propus Patriarchatul, ca să admită limba romînească în bisericile romîneşti, promiţîndu-î în schimb mai multe avantagii, dar patriarchal refuză. In asemenea condiţiu al Porţei nu-i ră­­anine de­cit să se ţie de Constituţia (care desfiinţează toate privilegiile şi să facă ca să se respecte libertatea conştiinţei, pbiciin­­ndu-se în biserici in limba pe care o citi credincioşii. „ De altfel privilegiile Patriarchatului nu se mai împacă cu noiile legi fundamentale ale Turciei, aşa că şi fără autorizaţia pa­­triarchului s-ar putea bucura rominii de limba românească in biserici, numai dacă ar fi siguri de sprijinul autorităţilor admi­nistrative. Aci este nodul intregei chestiuni, pini­ unde vor merge aceste autorităţi in apăra­rea libertăţei conştiinţei. Cit priveşte frazele cunoscute ale Patri­­archiei că în Macedonia nu sunt romini, ele nu mai prind de vreme ce atîţia euro­peni au văzut pe aromini şi i-au­­studiat. Cealaltă afirmaţie că arominii vor să fie greci, e şi ca un vechi argument al Patri­archies în contrazicere insă cu toată­ ati­tudinea acesteia. Căci dacă arominii ţin să rămîie greci, ba sînt chiar cei mai şovinişti greci, de ce Patriarchia nu acordă iinsba romînă pentru bisericile romîneşti cari ar rămîne goale, de vreme ce n’ar fi romín­ să te viziteze?­­. Guvernul caute o încurcătură Primul-ministru şi-a asigurat si­tuaţia­ sa personală: a obţinut şi preşidenţia consiliului şi şefia parti­dului, deci poate dormi în linişte, întronarea s'a făcut, reformele pot să aştepte! Avem, în adevăr, impresiunea că guvernul caută acum o încurcătură care să'i înlesnească amînarea a o sumă de reforme, pentru a se re­trage apoi, lăsînd o moştenire plină de dificultăţi Succesorilor. Altfel cum vă închipuiţi că nu se mai găseşte acum altă preocupare mai urgentă şi mai serioasă de­cît modificarea legei sinodale. N'are dreptate d. Fleva, în inter­­viewul acordat „Adevărului“? Apoi chestia învoelilor e rezolvată? Ches­tia izlazurilor e rezolvată? Răscoale­le din 1907 au pus la ordinea zilei chestia sinodului?!’ Prima chestiune care era aştep­tată înaintea Parlamentului era re­vizuirea­ legei învoelilor agricole, pe temeiul rezultatelor, sau mai bine zis a lipsei de rezultate bune şi a multelor efecte rele ce a dat. O nouă campanie agricolă se apropie şi lu­mea se întreabă care este preocupa­rea guvernului pentru ţărănime? Şi în loc de a se fi depus modificările anunţate prin Mesagiu cu privire la legislaţia agrară, se aruncă în dis­cuţie chestia sinodală. Nu este lumea în drept .Să vadă în această procedare manopera u­­nui guvern nepregătit pentru pro­blemele pe care nevoile marei ma­jorităţi a naţiunea le impune la or­dinea zilei şi diecis a-şî prelungi şe­derea la putere cu chestiuni şi inci­dente lăturalnice? Un guvern care ştie ce vrea şi poate ce vrea, nu atacă zeci de ches­tii secundare, cînd stă nerezolvită şi ameninţătoare la ordinea zilei o chestiune care primează pe toate­­celelalte şi cere o imperioasă solu­ţiuni. Un guvern însă către nu se mai gîndeşte de­cît cum să-şi prelun­gească zilele, caută încurcături cari să acopere neputinţa sa faţă de a­­devăratele probleme cari frămîntă ţara. P. O. Domnia lui Vodă Guza.­­ D-nul Hire­­ai legea sinodală Domnia lui Vodă Guza — O conferinţă a d-lui profesor universitar Petru Raşcanu — Cu ocazia aniversărei a 45-a a Unirea, d. profesor Petre Raşcanu a rostit în aula Universităţei din Iaşi, o foarte interesantă conferinţă asupra lui Vodă Cuza. Această con­ferinţă e acum de o palpitantă ac­tualitate şi în momentele acestea cînd trebue să ne aducem aminte de cea mai măreaţă epocă a istoriei Romîniei moderne, ea ar trebui să fie în mîinile tuturor. De aceea bine a făcut d. Raş­canu că a publicat-o în editura So­­cec et Comp. din Iaşi. Ca toţi acei cari au studiat fără părtinire cei şapte ani de domnie ai lui Cuza şi d. Raşcanu este sub farmecul ce degajează încă şi as­tăzi acest domn romînesc, care în şapte ani a îndeplinit cele mai mari acte din viaţa Romîniei, unind principatele, secularizînd averile mănăstireşti, proclamînd autono­mia, împroprietărind pe ţărani şi organizînd armata, administraţia şi justiţia în aşa chip în­cît tot edi­ficiul nostru de stat de astăzi nu este decît dezvoltarea şi perfec­ţionarea celor clădite de Cuza şi colaboratorii săi dintre cari se dis­tinge, un adevărat titan, Kogalni­­­ceanu... Cine răsfoeşte glorioasele pagini ale istoriei acelei vremi, nu se poate să nu fie cuprins de o adîncă indignare cînd vede cum e maltra­tată memoria lui Cuza şi d. Raş­canu face bine cînd, comparînd patima politicianilor, cu aceia a grecilor, cari altă dată au stors vlaga acestei ţări, aminteşte că ju­decata de azi a politicianilor, a­­supra domnitorilor, e aceiaşi ca şi a politicianilor de a doua zi după detronare, în următorii termeni: „Pentru ce a fost răsturnat Cuza- Vodă ? şi cine l-a răsturnat ? „Mesagiul locotenenţilor princiari: generalul N. Golescu, Lascar Catargiu şi colonelul Haralambie răspunde la aceste două întrebări: „Pentru ce s’a făcut răsturnarea ? Pen­tru că, zice Mesagiul, în 1859, ambiţiu­nile şi luptele înverşunate întrepusese ura şi discordia în societate şi „al că­ror rezultat a fost alegerea unui om care era negaţiunea a orice convinc­­ţiuni, a orice principiu, a orice cre­dinţă“. „Aţi auzit ? Cea întîi ai Adunare Elec­tivă a Moldovei a ales vice-preşedinte al ei pe un om care era negaţiunea a orice convincţiuni, a orice principiu, a orice credinţă. Pe un asemenea om l-a ales şi domn al Moldovei. Unii ast­fel de om­­ au jurat credinţă nouăspre­zece prezidenţi de consiliu cu o sută de miniştri. „Un om fără nici o convincţiune a dat pămînt ţăranilor; un om fără nici un principiu a realizat trei din cele pa­tru dorinţi ale Adunărilor ad-hoc ; un om, negaţiunea a orice credinţă, a re­dat bisericei române autocefalia sa. „E grozavă ura şi duşmănia politică! Despre ea putem zice ceea ce hatma­nul loan Neculcea scria despre greci: „Focu’l stingi; apa o iezeşti şi o­­abaţi pe de altă parte; vintul cînd bate, te dai în lături într’un adăpost şi te odih­neşti ; soarele intră în nouri; noaptea cu întunericul trece şi se face iar lu­mină ; iar la grec (şi la politician Nota Red) milă sau omenie, sau dreptate, sau nevicleşug, nici unele din toate a­­cestea nu sînt, sau frica lui D-zeu. Nu­mai cînd nu poate să facă rău, se arată cu blîndeţă, dar inima şi firea, tot cît ar putea, este să facă răutate“. Aşa se face că şi astăzi Cuza e urmărit de furia politicianilor. Deşi e vorba numai de o confe­rinţă, totuşi d. Raşcanu a atins în­tr’însa toate chestiunile în discuţie asupra domniei lui Cuza. Astfel mulţi au susţinut şi le­genda a prins rădăcini că Cuza Vodă a fost un „ilustru necunoscut“ a­­supra căruia toţi s’au învoit să’l aleagă pentru că nu s’au putut în­ţelege asupra unui în adevăr vred­nic de a domni“. D. Raşcanu combate cu temei­nice argumente această legendă. Cuza a fost prefect la Galaţi, cel mai însemnat judeţ, a fost ales vice­­prezident al Camerei, înainte de a fi fost vorba măcar de candidatura lui la domnie, vice­prezident al unei Camere din care faceau parte Ko­­galniceanu, Panu, Hurmuzachi, Las­car Catargiu . Şi d. Raşcanu adăugă : „Acum că la votul pentru domnie au in­tervenit şi alte consideraţiuni, se poate. Liniştit, duşman al frazelor pompoase, iubind petrecerile, unii îşi vor fi închipuit că-l vor avea drept instrument şi că vor face cu el ce vor voi. Se poate. Dar cît de mult aveau să fie amăgiţi cu toţii! Suit pe tron, el nu a zis ca Ioniţă Sturdza, dar s’au încredinţat în curînd cu toţii că „ţtre cine’l domai“­Această concluzie a d-luî Răş­­canu, mai explică şi ea, ura ce i-au purtat-o lui Cuza politician». Era atunci un curaj să accepţi Co­roana ambelor principate. Cuza a acceptat-o ! Şi multe acte de curaj a mai făcut. Sosind la Iaşi, cu ac­tul de alegere, C. A. Rosetti după ce a vorbit cu Cuza, n’a putut scrie amicilor din Bucureşti de­cît atîta . Domnitorul nostru este întru totul sublim“, D. Răşcanu relevă, pentru mai buna pricepere a Domniei lui Vodă Cuza, că acesta a ajuns la tron la vîrsta de 38 ani şi a fost de­tronat la cea de 45, cînd începe abia viaţa bărbatului matur; că n’a domnit de cît şeapte ani şi că deci n’a putut da toată dovada pu­tere! sale. Domnul străin era o nece­sitate şi Cuza însuşi a recunoscut-o şi s’a arătat gata a-î face loc cînd momentul va fi sosit, dar politi­ciani nu-l mai puteau suporta şi l-au detronat, înainte de vreme. Ţara a pierdut prin aceasta şi iată cum arată d. Răşcanu aceasta: Fost­a amestecată şi o mînă străină la detronarea lui Cuza Vodă ? Nimeni nu va îndrăzni a acuza de trădare pe bărbaţii politici însemnaţi ai ţarei, dar e sigur că detronarea lui Cuza a fost foarte bine venită pentru Austria. Căci în timpul războiului dintre Austria şi Prusia, să ne închipuim că în vara a­­nului 1866, Cuza Vodă este încă pe tron. Atunci arm­ata romînă în loc de a fi concentrată pe Valea Sabarului, în con­tra turcilor cari ameninţari a intra în ţară pentru a detrona pe principele Carol I, armata romînă ar fi fost tri­misă la graniţa de Nord. Tricolorul român fălfăind la Burdujeni, la Predeal şi la Turnul Roşiu, nu ştim ce s’ar fi în­­tîmplat, dar un lucru credem că putem a­­firma: fatalul dualism din 1867 nu s’ar fi încheiat în condiţiini aşa de dezastru­oase pentru fraţii de pestu munţi“. •* D. Raşcanu atinge şi, capitala a­­cuzaţiune ce se aduce lui Cuza,—a­­nume că ar fi fost imoral. Şi re­flexiile pe cari d-l Răşcanu le face sînt atît de judicioase în cît nu putem încheia acest articol, fără a le reproduce textual. Iată deci ce scrie d-sa: „Are istoria dreptul de a se ocupa cu viaţa privată a unui cap încoro­nat ? „Cînd capul statului se foloseşte de banul public pentru a-şî mulţumi ne­săţioasa lui lăcomie , cînd împrăştie milioanele ţăreî pentru a’şi satisface josnicele lui patimi; cînd femei imo­rale şi bărbaţi cari le seamănă con­duc statul numind şi depunînd pe mi­niştri, declarînd razboiu şi încheind pace ; cînd asemenea mîini infame vînd justiţia ; atunci istoria are drep­tul să ceară socoteală nemernicilor pe cari mînia celui de sus i-a pus în fruntea popoarelor, atunci negreşit viaţa privată a acestor păcătoşi trebue descusută pînă în cele mai ascunse încreţituri, pentru ca totul să fie scos la iveală, totul să fie înfierat spre pilda urmaşilor. „Dar să vedem dacă a fost aşa cu Cuza. „De o probitate mai presus de ori­ce laudă , sobru în mîncare şi bău­tură , petrecînd foarte modest cu cîţi­­va intimi , Cuza Vodă a murit sărac. Avea venit 3000 galbeni cînd s’a a­­les Domn şi a lăsat, la moarte, un ve­nit de 5000 şi oare­care numerar. „I s’a adus acuzaţia că ar fi iubit o femeie. Dar în toate actele domniei lui de şeapte ani, nu se vede nici odată că să fi avut vre-o influenţă o mină de femeie. Nici un bărbat nu s’a plîns, — zice Bolintineanu — că Cuza i-ar fi furat soţia, şi nici un părinte nu s’a plîns că Cuza i-ar fi necinstit copila. Atunci rămîne numai faptul că, afară de soţia s­a legitimă, Vodă Cuza a ma iubit şi altă femeie. Istoria nu are drep­tul a se amesteca aci. Numai o fiinţă pe lume a avut dreptul a mustra, a face observaţiuni. Această fiinţă este sfinta femeie care se chiamă Principesa E­lena Cuza. Dar domniţa Elena l-a er­­tat de mult. Ea l-a plîns mult. Noi toţi ceilalţi să medităm cuvintele Evanghe­liei : Cine este fără păcat, ,să arunce cu piatra“. Divanurile ad hoc exprimînd dorinţele tuturor romînilor, au ce­rut: 1) Unirea; Principe strein cu drept de ereditate; 3) Autonomia ; 4) Guvernămînt constituţional re­prezentativ. Trei din aceste dorinţe Cuza le-a realizat: Unirea, Autonomia şi Gu­vernămînt constituţional reprezen­tativ. Al patrulea : Domnul strein, nu s’ar fi putut realiza fără patrio­tismul şi abnegaţiunea sa. Pe dea­supra Cuza a mai realizat: împro­prietărirea ţăranilor, secularizarea averilor mînăstireşti şi un întreg şir de alte reforme. Spaţiul nu ne permite să insis­tăm mai mult. In aceste zile de sărbătoare, recomandăm călduros tuturor conferinţa d-luî Răşcanu. Citirea ei va fi edificatoare pen­tru toţi, in aceste momente critice prin care necontestat că trece țara noastră. Or ­-*­ «as Adevĕruri» Independenţa.. „Indepedenden­ţa “ guvernului contestă independenţa „Adevărului“. Are şi fasonul de a vorbi de „indepen­denţă" o gazetă care a fost vînduită dinas­tie! Brătianu cum se vindea pe vremea veche o laie de ţigan,­ de pe moşia unu! boer pe­­moşia celuila­lt. Restabilire Teoreticianul 2-M Filipescu, profesorul Mihaileanu-Pi­teşti, restabilindu-­se de... a­­iapl­auzele obţinute de Iu­d. Coandă, îşî reia seria „soluţiilor“ cu citate. Urăm eminentului teoretician­ ca ,,3-­plauzele" d-luî Coandă să nu-i mai între­rupă activitatea!­ a legi personale Faţa cu Carecterull legilor brătieniste propunem să nu li se mai zică „legi per­sonale“—ci legi... dinastice! , Rigoletto Cereri: NEfi GUIŢA (No 12) cu ilustraţii umoristice şi ma­terii din cele mai distractive Coirul directorilor de penîteecian După concepţia veche directorul de penitenciar era un fel de zbir. După con­cepţia modernă el este un pedagog, un educator, un părinte al deţinuţilor. In conformitate cu această nouă con­cepţie despre rolul directorului de peni­tenciar, se înţelege că­ î se cere o altă pregătire, alte vederi, alte sentimente. In trecut el trebuia să fie aspru, fără milă, fără inimă ; azi el trebue să fie blind, bun, gata să ajute cu sfatul şi fapta pe nenorociţii încredinţaţi pazei sale. In vremea noastră, cînd viaţa ome­nească nu mai e despreţuită ca altă dată,—penitenciarul e făcut pentru ca să facă din perduţia societăţii iarăşi membrii folositori ei, din oropsiţii soartei, căci a­­ceasta e concepţia modernă, rezultat­ al studiului faptelor reale, că şi criminalii sunt nişte oropsiţi ai soartei, contra că­rora nu-i dat societăţei să se răzbune, ci să caute prin blîndeţe şi o bună edu­caţie a­­ îndrepta. Congresul directorilor penitenciarelor din ţară a avut­­ scopul ca să se consfă­­tuiască asupra celor mai potrivite căi pentru a se ajunge şi în ţara noastră la o raţională îngrijire fizică şi sufletească a deţinuţilor. Cum clădirea peniteniarelor moderne şi higenice şi introducerea mese­riilor în închisori,­ au însemnat epoce nouî în tratarea criminalilor la noi tot aşa şi congresul acesta al directorilor va însemna un moment însemnat, de la care pornind, nouî reforme se vor introduce în regimul penitenciarelor de la noi. Rp. CHESTIA ZILEI *---------___________________­__________—X.______ O interpelare bolnavă Medicul (examinînd pulsul d-luî Jorj Diamandy): Suferiţi de... interpelare: e o afecţiune care se tratează cu... amînare la calendele gre­ceşti ! Legea pentru monopolizarea viilor O măsură de interes personal şi electoral Dacă discuţia legei în chestiune s’a înăs­prit şi a alunecat pe terenul invectivelor la adresa d-luî E. Costinescu şi a marilor proprietari de vin de la Drăgăşani, singura vină cade asupra d-luî Costinescu însuşi, care a provocat susceptibilitatea publicului prea dispus a bănui în dosul fiecărei legi protectoare o salvgardare a intereselor ce­lor dela putere. La recepţiunea podgorenilor, cari veni­seră să protesteze în contra legei circiume­lor, şi cereau încurajarea vi­ticul­turei, d. Costinescu le-a făgăduit concursul sau, pu­­nând în evidenţă că el însuşi este proprie­tar de vii şi prin urmare persoana interesa­ ca podgorenii să fie sprijiniţi. Deoarece de­­putaţiunea viticultorilor se compunea ex­clusiv din cultivatori mari şi alegători in­fluenţi din regiunea dealurilor, d. Costine­­scu nu s’a mărginit a promite numai modi­ficarea legei circiumelor, ci şi-a întins fă­­găduiala în sensul că va veni cu o lege pentru ridicarea preţurilor vinului, restrîn­­gînd cultura viilor la şes în folosul podgo­renilor din regiunea dealurilor. Autorul ideeî de a prohibi întinderea vii­lor la şes, pentru, a favoriza pe cele dela detailurî, este un agronom cu relaţiunî cu­noscute, astăzi înt­r’o funcţie bine retribui­tă la Casa rurală. Legea pentru restrîngerea culture! viilor este o flagrantă călcare a dreptului de pro­prietate, cum s’a relevat deja suficient din ailtă parte. Ea pune pe proprietarii dela şes în imposibilitate de a utiliza terenurile lor, ca rîpe şi coaste, destul de frecvente în regiunea şesului, şi cari nu se pretează cu folos la alte culturi decît a viţei. Ea opre­şte chiar pe proprietarul dela şes de a cul­tiva vin pentru­ uzul lai propriu, lăslndu-1 la cheremul viticultorilor»dela podgorii si negustorilor de vin, , Legea nu este justificatS *r?! In ce priveşte calificarea calitativă a te­renului dela podgorii pentru cultura viilor nici un viticultor imparţial şi neinteresat nu va pretinde că regiunea dealurilor din Romînia este mai aptă şi produce vinuri m­ai superioare, decit regiunea din­spre Du­năre. Vinurile de la Drăgaşanî aui cîştigat mai mult renumele lor în urma reclamei făcută de către proprietarii lor, cari pe lîngă a­­ceasta au putut să se folosească şi de în­lesnirile de transport în Capitală şi alte centre de desfacere, precum şi de poziţia lor. Dar vinul dela Drăgăşanî cu toate ca­­lităţile lui superioare, dobîndite în u­rma u­­neî îngrijiri mai sistematice, decît în alte părţi nu poate să fie socotit superior unor vinuri din regiunea şesului, ca cel dela O­­reviţa, Golu Drinceî, Cornu, Segarcea, (Dolj), Zimnicea (Tefleormam), Greaca (Il­fov), şi altele. Mare parte din aceste vii sunt astăzi distruse de filoxeră şi n’au pu­tut fi replantate, deoarece proprietarii sunt lipsiţi de mijloace şi n’au fost aşa de fa­vorizaţi de împrejurări la procurarea viţei de la pepiniere, ca viticultorii din alte părţi. De altfel credinţa că cultura viilor este mai indicată numai în regiunea podgoriilor şi dealurilor este foarte greşită şi aplica­bilă numai la ţările m­ai nordice. Dar în ţările cu călduri mari, ca Romînia, cultura viei se poate practica cu acelaşi succes în cîmpie, ca şi pe dealuri, şi menţionăm în în această privinţă, că vii renumite din Italia şi sudul Franţei,, sunt situate în cîmpie, de multe ori chiar pe locuri iriga­­bile, şi că faimoasele vii de la Tokay se află de asemenea pe un teren şes. Chestia supraproducţiei De supraproducţiune urmată de preţuri derizorii nu poate fi vorba, deoarece la noi vinurile simt mai scumpe, decit în alte ţări viticole, şi în genere mai inferioare din cauza lipsei de îngrijire şi de procedare. Dacă se întîmplă însă intr’un an de abun­denţă că preţul vinului este foarte scăzut, cauza este lipsa de viase, şi cea mai bună dovadă este, că fireturile, ssanute acesia numai toamna, pînă cînd comericiul le maî egalează, şi revin peste puţin la nivelul lor obicinuit. O supraproducţiune, cum se întîmplă în Italia, şi uneori în Franţa, nu poate avea loc în Romîniia, pe cîtă vreme noi avem, faţă de numărul populaţiuneî şi în propor­ţie, cu întinderea pămîntuluî agricol (cu ex­­cluderea pădurilor), cea maî mică suprafa­­­ţă de vie. Iată comparaţiai v Hectare vie vi’a % ' . la 100 locuitori din suprafaţă ^ agricola Italia ? 8,00 ha, 12%: Franţa, unde tot Nordul nu produce vin 2,50 ha, Austria, care în mare parte cade în regiunea Alpi,lor 2.00 ha. 2,2%' Ungaria 2,00 ha. 2,3%! Portugalia 1 v .. 0.50 ha. 4,0%! Romînia 0,12 ha. 1%! Motivul, că în judeţele de lîngă Dunăre cultura viilor ar avea o importanţă maî mică de­cît în restul ţăreî, este asemenea cu totul eronat, căci întinderea viilor exis-, tente la judeţele de la şes este proporţional tot aşa­ de mare, dacă nu mai mare, ca în­ judeţele dealuroase, şi importanţa celor dintîi se maî întăreşte prin faptul, că re­­­plantarea viilor a progresat aici în acela® mod ca în regiunea dealurilor- v - 7$. ‘­­* O comparaţie - ^ Spre a dovedi aceasta, comparăm cele 113 judeţe de la Dunăre, adică: Dolj, Roma, Soţi, Olt, Teleorman, Vlaşca, Ilfov, Ialomi­ţa, Brăila, Govurluiu, Constanţa şi Tulcea, cu cele 21­ judeţe din restul ţăreî. După rolurile ministerului de finanţe diff 1903, suprafaţa viilor a fost: I) In cele 9 judeţe de alungul Dunărei 41.321 ha. vii supuse la fontiera: 2.603 h, vii reconstituite din nou: total 43.924 h., adică 33 la sută. ID In Dobrogea 7.758 ha. vii supuse la foncieră; 719 ha. vii reconstituite din nouă total 8.477 ha.,­­adică 6 la sută. Viile de la șes (11 județe) 49.079 ha. vii supuse la foncieră; 3.322 ha. vii reconsti­tuite din nou: total 52.301 ha­, adică 29 la sută. Viile din restul ţării (21 judeţe) 73.948 ha. vii supuse la foncieră, 6.659 ha. vii re­constituite din nou; total 80.707­ ha., adică 61 la sută. • In total 133.008 ha­., din care 123.027 ha­, vii supuse la foncieră, 9.981 ha, vii recon­stituite din nou. Vedem de aci că la acea epoca viile din­ cele 11 judeţe de alungul Dunărei repre­zentau aproape 40 la sută din totalul vii­lor, iar plairnajiunile din nou 33 la sută­ din viile reconstituite. De atunci pînă la 1907 multe vii au maî fost distruse de­­ filoxera, alte defrişate şi transformate în arături, precum a interve­nit şi un a­lt mod de evaluare. De aceea vedem că suprafaţa viilor în 1907, este ceh mult maî redusă de­cît in 1903. După statistica ministerului de domenii pe 1907, suprafaţa viilor a fost în hectare.: I) In cele­ 9 judeţe de alungul Dunărei 16.844 ha. vii v­echî; 3.880 ha. viî recons­tituite; total 20.724; adică 25 la sută. ( II) Dobrogea 5.042 ha. vii vechi; 803 E®. vii reconstituite; total 5.845 ha.; adică 7 la sută. Viile de la şes (1l judeţe) 21.886 ha. Viî vechi; 4.683 ha. viî reconstituite; total 26.569 ha.; adică 32 la sută. Viile din restul ţăreî (21 judeţe)­­44.284 ha. viî vechi; 12.107 ha. vii reconstituite; total 56.391 ha.; adică 68 la sută. In total 82.960 ha., dintre cari 66.170 Ha. viî vechi şi 16.790 ha. viî reconstituite. Este de observat, că întinderea, viilor du­s 1907 este cea mai redusă ce a existat vreo­dată în urma apariţiei filoxerei, iar re­­plantarea n’a atins încă mai mult de­ 16.790 ha. Cu toate aceste viile din cele 10 judeţe de şes, bintuite în mod deosebit dr. iiLogeja, fi.wfilues, insă s &siffig dia ssw

Next