Adevěrul, ianuarie 1909 (Anul 21, nr. 6945-6972)
1909-01-24 / nr. 6966
Anul al XXI-lea—No. 6966 FONDATOR Alex. V. Beldimanu PUBLICITATEA» CONCEDATĂ EXCLUSIV Agenţiei de Publicitate CAROL. SCHULDER & Ca» BUCUREȘTI 8«r. Bara George viel 13— Telefon £13 Birourile ziarului: Str. Sărindar No. 11 Simbătă 24 Ianuarie 1909— DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE 1BONAUEIVTE : sY^ “..........................Lei 1* if ftâZ * lnn» * • - » - . • . . J.M V* TELEFON! N' ►•ntru Direcţiune No. 14/99 , Capitală * 14/10 , Provincie fi Străinătate No. 12/40 Apare zilnic cu ultimele ştiri telegrafice şi telefonice de la corespondenţii noştri din ţară şi străinătate ammtam atitudinea d-nuluî Sp. Maret faţă de rege Ministrul cultelor s’a ambiţionat şi vrea să propună reforma bisericească schimbînd în primul loc alcătuirea Sinodului, deşi regelui nu-i convine de loc aceasta. D. Haret a luat, se vede, asenti mentul regelui pentru a ataca problema bisericească şi probabil că a luat şi răspunderea actului. Fără îndoială că avem la noi, pe tapet, o chestie bisericească, că toţi oamenii politici, fără nici o prealabilă înţelegere sunt de acord că se impune o îndreptare a clerului. Mai trebue să recunoaştem un lucru: d. Haret e omul care să atace problemele grele de rezolvit, e ministrul poigne şi gata totdeauna, mai ales cînd poate trage şi un folos pentru partidul d-sale, să smulgă orice reformă. Mai are un curaj d. Haret: curajul de a face pe rege să renunţe la unele hotărîri luate, să-şî schimbe părerea asupra diferitelor chestiuni. Ministrul instrucţiunea e considerat chiar ca acela care mereu ia măsuri, propune şi abrogă legi, în contra dorinţei regelui. Cu toate acestea d-sa sau... regele a ştiut să evite orice conflict, căci ar fi penibil suveranului să concedieze pe un ministru in urma unui desacord într’o anumită chestiune politică sau culturală. Regele preferă, atunci cînd vede că ministrul se ambiţionează şi stîrneşte într’o direcţie, ca să cedeze acelui ministru. Se poate ca suveranul să nu’l noteze bine pe ministrul care’î forţează mina, dar se poate cite odată să’i ştie şi de frică. D. Haret s’a izbit pînă acum de multe hotărîri ale regelui, de multe chestiuni delicate. Mai mult de cit atît ,* a ţinut ca să distrugă legenda că regele e partizanul cutărei reforme, că protetejează cutare instituţiune, că ar privi rau o măsură contra cutărui cult, că ar avea angajamente morale faţă de foştii miniştri, etc. toate aceste legende create în jurul regelui d. Haret par’că a avut ambiţiunea să le distrugă rînd pe rînd. D. Haret e ministrul care a pornit cu străşnicie în potriva institutelor catolice şi a avut un conflict şi cu d. Ferechide. D. Haret e ministrul care n’a voit să continue politica şcolară a d-luî Take Ionescu în Macedonia şi a luat acele măsuri cari au făcut mult râu mişcăreî macedonene. D. Haret e ministrul care cu toate că regele şi prinţul Ferdinand gaseau ca bună şi necesară instrucţia militară în şcoli, a venit cu o lege de abrogare. D. Haret a scos pe d. Davila din directoratul teatrului naţional, cu toate că se spunea că la palat e apreciat d. Davila, dar aceasta n’a împiedicat pe ministrul instrucţiunii să propună chiar pe cumnatul d-sale la direcţia teatrelor. In fine d. Haret nu s’a sfiit sărefuze. în repetite rînduri a satisface oarecare intervenţiuni ale reginei în interesul unor instituţiuni pe care le protejează. Precum se vede ministrul instrucţiune! publice s’a pus, în activitatea sa, mai totdeauna în contra regelui. Natural că regele n’a provocat nici un conflict, dar nu-i mai puţin adevărat că în lumea politică se cunoşteau vederile şi sentimentele regelui în cutare chestiune, şi de sigur ca atunci cînd un ministru ii forţa mina suveranul ceda dar probabil că nu sunt bine notaţi la palat aceşti miniştrii. Ultimul act de... energie al d-lui Haret faţă de rege, ar fi proclamarea la şefie a d-lui Ionel Brătianu. D. Haret fiind preşedinte de consiliu ad-interim, s’a dus la palat, imediat ce a sosit telegrama că a demisionat d. Sturdza, şi a forţat pe rege să clarifice imediat situaţia. Regele nu era hotărît să dea curs, la moment, demesiunei d-lui Sturdza şi nici nu i-a vorbit d-lui Haret despre această demisiune. Ministrul instrucţiune! a provocat însă pe suveran să se pronunţe şi atuncea regele văzînd inzistenţa, auzind că totul e aranjat pentru a se proclama şefia d-lui Ionel Brătianu, a cerut un raport... înscris, cu alte cuvinte a cerut un act din care să iasă în evidenţă că nu regele a pus graba aceasta în proclamarea şefiei liberale şi că nu de la el a pornit iniţiativa. Dar se va zice, atitudinea aceasta a d-lui Haret, e cit se poate de lăudabilă, iată un om politic care înţelege ca regele să-şi exercite strict prerogativele regale şi nu-l lasă să influenţeze niciodată activitatea ministrului. Desigur că d. Haret ar fi un fenoment în sferile noastre politice, dacă această atitudine a d-sale faţă de rege, ar avea la bază totdeauna interesul superior al statului, ar marca o concepţie politică şi constituţională a d-lui Haret. Cînd însă se ştie că d. Haret este unul din cei mai sectari şi răzbunători politiciani, cînd se ştie că activitatea d-sale are şi calcule cari nu intră de loc în interesul învăţămîntului şi al culture!, cînd se vede că lunga şi neîntrerupta activitate şcolară şi extra şcolară noi n’am făcut, graţie d-lui Haret, nici un pas înainte, cînd ştie că la d. Haret se accentuiază mai mult spiritul de a desface ceia ce au făcut adversarii săi şi a declara de rău şi primejdios tot ce nu poartă pecetea... haretistă, — nu ne mai face nici o impresie cînd se spune că d. Haret a forţat din nou mina regelui, fiindcă se ştie de mai înainte că trebue să fie o pornire, o ambiţiune pe care vrea să şi o satisfacă actualul ministru al instrucţiunei. Lovitura ce o pregăteşte în chestia bisericească, tot contra sentimentului regelui, care neaparţinind bisericei ortodoxe se fereşte s’o sguduie cu reforme, lovitura aceasta are şi o lăture politică pe care o vom examina. R. X. NAZBITI ! Orchestra cehă In Camera austriacă s’a produs cu uin succes extraordinar orchestra deputaţilor cehi. Qualtetuil ceh şî opera din Praga, Dvorak, Smetana şi Kubelik au rămas pe jos faţă de puterea simfonică a orchestrei cehe din Camera austriacă. Deasemenea claipelele die dame din Viena sunt ameninţate în plinea de toate zilele. E vorba chiar ca în „Wialzerbauim" capela de dame să fie înlocuită prin capela deputaţilor cehi, cariau comprecitiait orchestra cu sirene de vapoare, ceea ce nu se găseşte nici în „Elektra“ lui Richard Strauss. Să sperăm că impresarii noştri se vor grăbi să aducă şi la Bucureşti orchestra deputaţilor cehi. . — Servus, Bzejida! Pac. Patriarchatul şi aromînil Corespondentul nostru din Constantinopole ne anunţă că Poarta se arată din nou dispusă a înlesni constituirea comunităţilor şi bisericilor romîneşti în Macedonia, dar că iarăşi se izbeşte de privilegiile Patriarhatului. Marele vizir a propus Patriarchatul, ca să admită limba romînească în bisericile romîneşti, promiţîndu-î în schimb mai multe avantagii, dar patriarchal refuză. In asemenea condiţiu al Porţei nu-i răanine decit să se ţie de Constituţia (care desfiinţează toate privilegiile şi să facă ca să se respecte libertatea conştiinţei, pbiciinndu-se în biserici in limba pe care o citi credincioşii. „ De altfel privilegiile Patriarchatului nu se mai împacă cu noiile legi fundamentale ale Turciei, aşa că şi fără autorizaţia patriarchului s-ar putea bucura rominii de limba românească in biserici, numai dacă ar fi siguri de sprijinul autorităţilor administrative. Aci este nodul intregei chestiuni, pini unde vor merge aceste autorităţi in apărarea libertăţei conştiinţei. Cit priveşte frazele cunoscute ale Patriarchiei că în Macedonia nu sunt romini, ele nu mai prind de vreme ce atîţia europeni au văzut pe aromini şi i-austudiat. Cealaltă afirmaţie că arominii vor să fie greci, e şi ca un vechi argument al Patriarchies în contrazicere insă cu toată atitudinea acesteia. Căci dacă arominii ţin să rămîie greci, ba sînt chiar cei mai şovinişti greci, de ce Patriarchia nu acordă iinsba romînă pentru bisericile romîneşti cari ar rămîne goale, de vreme ce n’ar fi romín să te viziteze?. Guvernul caute o încurcătură Primul-ministru şi-a asigurat situaţia sa personală: a obţinut şi preşidenţia consiliului şi şefia partidului, deci poate dormi în linişte, întronarea s'a făcut, reformele pot să aştepte! Avem, în adevăr, impresiunea că guvernul caută acum o încurcătură care să'i înlesnească amînarea a o sumă de reforme, pentru a se retrage apoi, lăsînd o moştenire plină de dificultăţi Succesorilor. Altfel cum vă închipuiţi că nu se mai găseşte acum altă preocupare mai urgentă şi mai serioasă decît modificarea legei sinodale. N'are dreptate d. Fleva, în interviewul acordat „Adevărului“? Apoi chestia învoelilor e rezolvată? Chestia izlazurilor e rezolvată? Răscoalele din 1907 au pus la ordinea zilei chestia sinodului?!’ Prima chestiune care era aşteptată înaintea Parlamentului era revizuirea legei învoelilor agricole, pe temeiul rezultatelor, sau mai bine zis a lipsei de rezultate bune şi a multelor efecte rele ce a dat. O nouă campanie agricolă se apropie şi lumea se întreabă care este preocuparea guvernului pentru ţărănime? Şi în loc de a se fi depus modificările anunţate prin Mesagiu cu privire la legislaţia agrară, se aruncă în discuţie chestia sinodală. Nu este lumea în drept .Să vadă în această procedare manopera unui guvern nepregătit pentru problemele pe care nevoile marei majorităţi a naţiunea le impune la ordinea zilei şi diecis a-şî prelungi şederea la putere cu chestiuni şi incidente lăturalnice? Un guvern care ştie ce vrea şi poate ce vrea, nu atacă zeci de chestii secundare, cînd stă nerezolvită şi ameninţătoare la ordinea zilei o chestiune care primează pe toatecelelalte şi cere o imperioasă soluţiuni. Un guvern însă către nu se mai gîndeşte decît cum să-şi prelungească zilele, caută încurcături cari să acopere neputinţa sa faţă de adevăratele probleme cari frămîntă ţara. P. O. Domnia lui Vodă Guza. D-nul Hireai legea sinodală Domnia lui Vodă Guza — O conferinţă a d-lui profesor universitar Petru Raşcanu — Cu ocazia aniversărei a 45-a a Unirea, d. profesor Petre Raşcanu a rostit în aula Universităţei din Iaşi, o foarte interesantă conferinţă asupra lui Vodă Cuza. Această conferinţă e acum de o palpitantă actualitate şi în momentele acestea cînd trebue să ne aducem aminte de cea mai măreaţă epocă a istoriei Romîniei moderne, ea ar trebui să fie în mîinile tuturor. De aceea bine a făcut d. Raşcanu că a publicat-o în editura Socec et Comp. din Iaşi. Ca toţi acei cari au studiat fără părtinire cei şapte ani de domnie ai lui Cuza şi d. Raşcanu este sub farmecul ce degajează încă şi astăzi acest domn romînesc, care în şapte ani a îndeplinit cele mai mari acte din viaţa Romîniei, unind principatele, secularizînd averile mănăstireşti, proclamînd autonomia, împroprietărind pe ţărani şi organizînd armata, administraţia şi justiţia în aşa chip încît tot edificiul nostru de stat de astăzi nu este decît dezvoltarea şi perfecţionarea celor clădite de Cuza şi colaboratorii săi dintre cari se distinge, un adevărat titan, Kogalniceanu... Cine răsfoeşte glorioasele pagini ale istoriei acelei vremi, nu se poate să nu fie cuprins de o adîncă indignare cînd vede cum e maltratată memoria lui Cuza şi d. Raşcanu face bine cînd, comparînd patima politicianilor, cu aceia a grecilor, cari altă dată au stors vlaga acestei ţări, aminteşte că judecata de azi a politicianilor, asupra domnitorilor, e aceiaşi ca şi a politicianilor de a doua zi după detronare, în următorii termeni: „Pentru ce a fost răsturnat Cuza- Vodă ? şi cine l-a răsturnat ? „Mesagiul locotenenţilor princiari: generalul N. Golescu, Lascar Catargiu şi colonelul Haralambie răspunde la aceste două întrebări: „Pentru ce s’a făcut răsturnarea ? Pentru că, zice Mesagiul, în 1859, ambiţiunile şi luptele înverşunate întrepusese ura şi discordia în societate şi „al căror rezultat a fost alegerea unui om care era negaţiunea a orice convincţiuni, a orice principiu, a orice credinţă“. „Aţi auzit ? Cea întîi ai Adunare Electivă a Moldovei a ales vice-preşedinte al ei pe un om care era negaţiunea a orice convincţiuni, a orice principiu, a orice credinţă. Pe un asemenea om l-a ales şi domn al Moldovei. Unii astfel de om au jurat credinţă nouăsprezece prezidenţi de consiliu cu o sută de miniştri. „Un om fără nici o convincţiune a dat pămînt ţăranilor; un om fără nici un principiu a realizat trei din cele patru dorinţi ale Adunărilor ad-hoc ; un om, negaţiunea a orice credinţă, a redat bisericei române autocefalia sa. „E grozavă ura şi duşmănia politică! Despre ea putem zice ceea ce hatmanul loan Neculcea scria despre greci: „Focu’l stingi; apa o iezeşti şi oabaţi pe de altă parte; vintul cînd bate, te dai în lături într’un adăpost şi te odihneşti ; soarele intră în nouri; noaptea cu întunericul trece şi se face iar lumină ; iar la grec (şi la politician Nota Red) milă sau omenie, sau dreptate, sau nevicleşug, nici unele din toate acestea nu sînt, sau frica lui D-zeu. Numai cînd nu poate să facă rău, se arată cu blîndeţă, dar inima şi firea, tot cît ar putea, este să facă răutate“. Aşa se face că şi astăzi Cuza e urmărit de furia politicianilor. Deşi e vorba numai de o conferinţă, totuşi d. Raşcanu a atins într’însa toate chestiunile în discuţie asupra domniei lui Cuza. Astfel mulţi au susţinut şi legenda a prins rădăcini că Cuza Vodă a fost un „ilustru necunoscut“ asupra căruia toţi s’au învoit să’l aleagă pentru că nu s’au putut înţelege asupra unui în adevăr vrednic de a domni“. D. Raşcanu combate cu temeinice argumente această legendă. Cuza a fost prefect la Galaţi, cel mai însemnat judeţ, a fost ales viceprezident al Camerei, înainte de a fi fost vorba măcar de candidatura lui la domnie, viceprezident al unei Camere din care faceau parte Kogalniceanu, Panu, Hurmuzachi, Lascar Catargiu . Şi d. Raşcanu adăugă : „Acum că la votul pentru domnie au intervenit şi alte consideraţiuni, se poate. Liniştit, duşman al frazelor pompoase, iubind petrecerile, unii îşi vor fi închipuit că-l vor avea drept instrument şi că vor face cu el ce vor voi. Se poate. Dar cît de mult aveau să fie amăgiţi cu toţii! Suit pe tron, el nu a zis ca Ioniţă Sturdza, dar s’au încredinţat în curînd cu toţii că „ţtre cine’l domai“Această concluzie a d-luî Răşcanu, mai explică şi ea, ura ce i-au purtat-o lui Cuza politician». Era atunci un curaj să accepţi Coroana ambelor principate. Cuza a acceptat-o ! Şi multe acte de curaj a mai făcut. Sosind la Iaşi, cu actul de alegere, C. A. Rosetti după ce a vorbit cu Cuza, n’a putut scrie amicilor din Bucureşti decît atîta . Domnitorul nostru este întru totul sublim“, D. Răşcanu relevă, pentru mai buna pricepere a Domniei lui Vodă Cuza, că acesta a ajuns la tron la vîrsta de 38 ani şi a fost detronat la cea de 45, cînd începe abia viaţa bărbatului matur; că n’a domnit de cît şeapte ani şi că deci n’a putut da toată dovada putere! sale. Domnul străin era o necesitate şi Cuza însuşi a recunoscut-o şi s’a arătat gata a-î face loc cînd momentul va fi sosit, dar politiciani nu-l mai puteau suporta şi l-au detronat, înainte de vreme. Ţara a pierdut prin aceasta şi iată cum arată d. Răşcanu aceasta: Fosta amestecată şi o mînă străină la detronarea lui Cuza Vodă ? Nimeni nu va îndrăzni a acuza de trădare pe bărbaţii politici însemnaţi ai ţarei, dar e sigur că detronarea lui Cuza a fost foarte bine venită pentru Austria. Căci în timpul războiului dintre Austria şi Prusia, să ne închipuim că în vara anului 1866, Cuza Vodă este încă pe tron. Atunci armata romînă în loc de a fi concentrată pe Valea Sabarului, în contra turcilor cari ameninţari a intra în ţară pentru a detrona pe principele Carol I, armata romînă ar fi fost trimisă la graniţa de Nord. Tricolorul român fălfăind la Burdujeni, la Predeal şi la Turnul Roşiu, nu ştim ce s’ar fi întîmplat, dar un lucru credem că putem afirma: fatalul dualism din 1867 nu s’ar fi încheiat în condiţiini aşa de dezastruoase pentru fraţii de pestu munţi“. •* D. Raşcanu atinge şi, capitala acuzaţiune ce se aduce lui Cuza,—anume că ar fi fost imoral. Şi reflexiile pe cari d-l Răşcanu le face sînt atît de judicioase în cît nu putem încheia acest articol, fără a le reproduce textual. Iată deci ce scrie d-sa: „Are istoria dreptul de a se ocupa cu viaţa privată a unui cap încoronat ? „Cînd capul statului se foloseşte de banul public pentru a-şî mulţumi nesăţioasa lui lăcomie , cînd împrăştie milioanele ţăreî pentru a’şi satisface josnicele lui patimi; cînd femei imorale şi bărbaţi cari le seamănă conduc statul numind şi depunînd pe miniştri, declarînd razboiu şi încheind pace ; cînd asemenea mîini infame vînd justiţia ; atunci istoria are dreptul să ceară socoteală nemernicilor pe cari mînia celui de sus i-a pus în fruntea popoarelor, atunci negreşit viaţa privată a acestor păcătoşi trebue descusută pînă în cele mai ascunse încreţituri, pentru ca totul să fie scos la iveală, totul să fie înfierat spre pilda urmaşilor. „Dar să vedem dacă a fost aşa cu Cuza. „De o probitate mai presus de orice laudă , sobru în mîncare şi băutură , petrecînd foarte modest cu cîţiva intimi , Cuza Vodă a murit sărac. Avea venit 3000 galbeni cînd s’a ales Domn şi a lăsat, la moarte, un venit de 5000 şi oarecare numerar. „I s’a adus acuzaţia că ar fi iubit o femeie. Dar în toate actele domniei lui de şeapte ani, nu se vede nici odată că să fi avut vre-o influenţă o mină de femeie. Nici un bărbat nu s’a plîns, — zice Bolintineanu — că Cuza i-ar fi furat soţia, şi nici un părinte nu s’a plîns că Cuza i-ar fi necinstit copila. Atunci rămîne numai faptul că, afară de soţia sa legitimă, Vodă Cuza a ma iubit şi altă femeie. Istoria nu are dreptul a se amesteca aci. Numai o fiinţă pe lume a avut dreptul a mustra, a face observaţiuni. Această fiinţă este sfinta femeie care se chiamă Principesa Elena Cuza. Dar domniţa Elena l-a ertat de mult. Ea l-a plîns mult. Noi toţi ceilalţi să medităm cuvintele Evangheliei : Cine este fără păcat, ,să arunce cu piatra“. Divanurile ad hoc exprimînd dorinţele tuturor romînilor, au cerut: 1) Unirea; Principe strein cu drept de ereditate; 3) Autonomia ; 4) Guvernămînt constituţional reprezentativ. Trei din aceste dorinţe Cuza le-a realizat: Unirea, Autonomia şi Guvernămînt constituţional reprezentativ. Al patrulea : Domnul strein, nu s’ar fi putut realiza fără patriotismul şi abnegaţiunea sa. Pe deasupra Cuza a mai realizat: împroprietărirea ţăranilor, secularizarea averilor mînăstireşti şi un întreg şir de alte reforme. Spaţiul nu ne permite să insistăm mai mult. In aceste zile de sărbătoare, recomandăm călduros tuturor conferinţa d-luî Răşcanu. Citirea ei va fi edificatoare pentru toţi, in aceste momente critice prin care necontestat că trece țara noastră. Or -* «as Adevĕruri» Independenţa.. „Indepedendenţa “ guvernului contestă independenţa „Adevărului“. Are şi fasonul de a vorbi de „independenţă" o gazetă care a fost vînduită dinastie! Brătianu cum se vindea pe vremea veche o laie de ţigan, de pe moşia unu! boer pemoşia celuilalt. Restabilire Teoreticianul 2-M Filipescu, profesorul Mihaileanu-Piteşti, restabilindu-se de... aiaplauzele obţinute de Iud. Coandă, îşî reia seria „soluţiilor“ cu citate. Urăm eminentului teoretician ca ,,3-plauzele" d-luî Coandă să nu-i mai întrerupă activitatea! a legi personale Faţa cu Carecterull legilor brătieniste propunem să nu li se mai zică „legi personale“—ci legi... dinastice! , Rigoletto Cereri: NEfi GUIŢA (No 12) cu ilustraţii umoristice şi materii din cele mai distractive Coirul directorilor de penîteecian După concepţia veche directorul de penitenciar era un fel de zbir. După concepţia modernă el este un pedagog, un educator, un părinte al deţinuţilor. In conformitate cu această nouă concepţie despre rolul directorului de penitenciar, se înţelege că î se cere o altă pregătire, alte vederi, alte sentimente. In trecut el trebuia să fie aspru, fără milă, fără inimă ; azi el trebue să fie blind, bun, gata să ajute cu sfatul şi fapta pe nenorociţii încredinţaţi pazei sale. In vremea noastră, cînd viaţa omenească nu mai e despreţuită ca altă dată,—penitenciarul e făcut pentru ca să facă din perduţia societăţii iarăşi membrii folositori ei, din oropsiţii soartei, căci aceasta e concepţia modernă, rezultat al studiului faptelor reale, că şi criminalii sunt nişte oropsiţi ai soartei, contra cărora nu-i dat societăţei să se răzbune, ci să caute prin blîndeţe şi o bună educaţie a îndrepta. Congresul directorilor penitenciarelor din ţară a avut scopul ca să se consfătuiască asupra celor mai potrivite căi pentru a se ajunge şi în ţara noastră la o raţională îngrijire fizică şi sufletească a deţinuţilor. Cum clădirea peniteniarelor moderne şi higenice şi introducerea meseriilor în închisori, au însemnat epoce nouî în tratarea criminalilor la noi tot aşa şi congresul acesta al directorilor va însemna un moment însemnat, de la care pornind, nouî reforme se vor introduce în regimul penitenciarelor de la noi. Rp. CHESTIA ZILEI *---------_____________________________—X.______ O interpelare bolnavă Medicul (examinînd pulsul d-luî Jorj Diamandy): Suferiţi de... interpelare: e o afecţiune care se tratează cu... amînare la calendele greceşti ! Legea pentru monopolizarea viilor O măsură de interes personal şi electoral Dacă discuţia legei în chestiune s’a înăsprit şi a alunecat pe terenul invectivelor la adresa d-luî E. Costinescu şi a marilor proprietari de vin de la Drăgăşani, singura vină cade asupra d-luî Costinescu însuşi, care a provocat susceptibilitatea publicului prea dispus a bănui în dosul fiecărei legi protectoare o salvgardare a intereselor celor dela putere. La recepţiunea podgorenilor, cari veniseră să protesteze în contra legei circiumelor, şi cereau încurajarea viticulturei, d. Costinescu le-a făgăduit concursul sau, punând în evidenţă că el însuşi este proprietar de vii şi prin urmare persoana interesa ca podgorenii să fie sprijiniţi. Deoarece deputaţiunea viticultorilor se compunea exclusiv din cultivatori mari şi alegători influenţi din regiunea dealurilor, d. Costinescu nu s’a mărginit a promite numai modificarea legei circiumelor, ci şi-a întins făgăduiala în sensul că va veni cu o lege pentru ridicarea preţurilor vinului, restrîngînd cultura viilor la şes în folosul podgorenilor din regiunea dealurilor. Autorul ideeî de a prohibi întinderea viilor la şes, pentru, a favoriza pe cele dela detailurî, este un agronom cu relaţiunî cunoscute, astăzi într’o funcţie bine retribuită la Casa rurală. Legea pentru restrîngerea culture! viilor este o flagrantă călcare a dreptului de proprietate, cum s’a relevat deja suficient din ailtă parte. Ea pune pe proprietarii dela şes în imposibilitate de a utiliza terenurile lor, ca rîpe şi coaste, destul de frecvente în regiunea şesului, şi cari nu se pretează cu folos la alte culturi decît a viţei. Ea opreşte chiar pe proprietarul dela şes de a cultiva vin pentru uzul lai propriu, lăslndu-1 la cheremul viticultorilor»dela podgorii si negustorilor de vin, , Legea nu este justificatS *r?! In ce priveşte calificarea calitativă a terenului dela podgorii pentru cultura viilor nici un viticultor imparţial şi neinteresat nu va pretinde că regiunea dealurilor din Romînia este mai aptă şi produce vinuri mai superioare, decit regiunea dinspre Dunăre. Vinurile de la Drăgaşanî aui cîştigat mai mult renumele lor în urma reclamei făcută de către proprietarii lor, cari pe lîngă aceasta au putut să se folosească şi de înlesnirile de transport în Capitală şi alte centre de desfacere, precum şi de poziţia lor. Dar vinul dela Drăgăşanî cu toate calităţile lui superioare, dobîndite în urma uneî îngrijiri mai sistematice, decît în alte părţi nu poate să fie socotit superior unor vinuri din regiunea şesului, ca cel dela Oreviţa, Golu Drinceî, Cornu, Segarcea, (Dolj), Zimnicea (Tefleormam), Greaca (Ilfov), şi altele. Mare parte din aceste vii sunt astăzi distruse de filoxeră şi n’au putut fi replantate, deoarece proprietarii sunt lipsiţi de mijloace şi n’au fost aşa de favorizaţi de împrejurări la procurarea viţei de la pepiniere, ca viticultorii din alte părţi. De altfel credinţa că cultura viilor este mai indicată numai în regiunea podgoriilor şi dealurilor este foarte greşită şi aplicabilă numai la ţările mai nordice. Dar în ţările cu călduri mari, ca Romînia, cultura viei se poate practica cu acelaşi succes în cîmpie, ca şi pe dealuri, şi menţionăm în în această privinţă, că vii renumite din Italia şi sudul Franţei,, sunt situate în cîmpie, de multe ori chiar pe locuri irigabile, şi că faimoasele vii de la Tokay se află de asemenea pe un teren şes. Chestia supraproducţiei De supraproducţiune urmată de preţuri derizorii nu poate fi vorba, deoarece la noi vinurile simt mai scumpe, decit în alte ţări viticole, şi în genere mai inferioare din cauza lipsei de îngrijire şi de procedare. Dacă se întîmplă însă intr’un an de abundenţă că preţul vinului este foarte scăzut, cauza este lipsa de viase, şi cea mai bună dovadă este, că fireturile, ssanute acesia numai toamna, pînă cînd comericiul le maî egalează, şi revin peste puţin la nivelul lor obicinuit. O supraproducţiune, cum se întîmplă în Italia, şi uneori în Franţa, nu poate avea loc în Romîniia, pe cîtă vreme noi avem, faţă de numărul populaţiuneî şi în proporţie, cu întinderea pămîntuluî agricol (cu excluderea pădurilor), cea maî mică suprafaţă de vie. Iată comparaţiai v Hectare vie vi’a % ' . la 100 locuitori din suprafaţă ^ agricola Italia ? 8,00 ha, 12%: Franţa, unde tot Nordul nu produce vin 2,50 ha, Austria, care în mare parte cade în regiunea Alpi,lor 2.00 ha. 2,2%' Ungaria 2,00 ha. 2,3%! Portugalia 1 v .. 0.50 ha. 4,0%! Romînia 0,12 ha. 1%! Motivul, că în judeţele de lîngă Dunăre cultura viilor ar avea o importanţă maî mică decît în restul ţăreî, este asemenea cu totul eronat, căci întinderea viilor exis-, tente la judeţele de la şes este proporţional tot aşa de mare, dacă nu mai mare, ca în judeţele dealuroase, şi importanţa celor dintîi se maî întăreşte prin faptul, că replantarea viilor a progresat aici în acela® mod ca în regiunea dealurilor- v - 7$. ‘* O comparaţie - ^ Spre a dovedi aceasta, comparăm cele 113 judeţe de la Dunăre, adică: Dolj, Roma, Soţi, Olt, Teleorman, Vlaşca, Ilfov, Ialomiţa, Brăila, Govurluiu, Constanţa şi Tulcea, cu cele 21 judeţe din restul ţăreî. După rolurile ministerului de finanţe diff 1903, suprafaţa viilor a fost: I) In cele 9 judeţe de alungul Dunărei 41.321 ha. vii supuse la fontiera: 2.603 h, vii reconstituite din nou: total 43.924 h., adică 33 la sută. ID In Dobrogea 7.758 ha. vii supuse la foncieră; 719 ha. vii reconstituite din nouă total 8.477 ha.,adică 6 la sută. Viile de la șes (11 județe) 49.079 ha. vii supuse la foncieră; 3.322 ha. vii reconstituite din nou: total 52.301 ha, adică 29 la sută. Viile din restul ţării (21 judeţe) 73.948 ha. vii supuse la foncieră, 6.659 ha. vii reconstituite din nou; total 80.707 ha., adică 61 la sută. • In total 133.008 ha., din care 123.027 ha, vii supuse la foncieră, 9.981 ha, vii reconstituite din nou. Vedem de aci că la acea epoca viile din cele 11 judeţe de alungul Dunărei reprezentau aproape 40 la sută din totalul viilor, iar plairnajiunile din nou 33 la sută din viile reconstituite. De atunci pînă la 1907 multe vii au maî fost distruse de filoxera, alte defrişate şi transformate în arături, precum a intervenit şi un alt mod de evaluare. De aceea vedem că suprafaţa viilor în 1907, este ceh mult maî redusă decît in 1903. După statistica ministerului de domenii pe 1907, suprafaţa viilor a fost în hectare.: I) In cele 9 judeţe de alungul Dunărei 16.844 ha. vii vechî; 3.880 ha. viî reconstituite; total 20.724; adică 25 la sută. ( II) Dobrogea 5.042 ha. vii vechi; 803 E®. vii reconstituite; total 5.845 ha.; adică 7 la sută. Viile de la şes (1l judeţe) 21.886 ha. Viî vechi; 4.683 ha. viî reconstituite; total 26.569 ha.; adică 32 la sută. Viile din restul ţăreî (21 judeţe)44.284 ha. viî vechi; 12.107 ha. vii reconstituite; total 56.391 ha.; adică 68 la sută. In total 82.960 ha., dintre cari 66.170 Ha. viî vechi şi 16.790 ha. viî reconstituite. Este de observat, că întinderea, viilor dus 1907 este cea mai redusă ce a existat vreodată în urma apariţiei filoxerei, iar replantarea n’a atins încă mai mult de 16.790 ha. Cu toate aceste viile din cele 10 judeţe de şes, bintuite în mod deosebit dr. iiLogeja, fi.wfilues, insă s &siffig dia ssw