Adevěrul, ianuarie 1909 (Anul 21, nr. 6945-6972)

1909-01-15 / nr. 6957

flSf.­Su­cî-iea—Ho. 1 957 FONDATOR Alex. V. Deldimanu PUBLICITATEA, CONCFDA­TA EXCLUSIV Agenţiei de Publicitate CAROL SCHULDER & C* BUCURESTI Str. KinageorgeTiri IS— Telefon 814 Birourile ziarului: Str. Sărindar No. 11 ", IS Iffi­uarie ISO& DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE. ABOSMem: TELEFONI ►antru Direcţiune No. 14 99 . Capitală „ 14/10 a Provincie­­i Străinătate No. 12/40 Apare zilnic cu ultimele ştiri telegrafice şi telefonice de la corespondenţii noştri din ţară şi străinătate Validarea şi interpelarea dele Camerci-Complectarea cabinetului Complectarea cabinetului cum se comentează în cercurile politice, svonul că d’ Ionel Brătiar­u va oferi ministerul de externe d-lui Al. A Beldiman Dacă remaniarea cabinetului e cu| desăvîrșire înlăturată — de oarece niCi d. Ionel Brătianu nu poate în­lăture miniștrii can 1 ’ a ni.. avansat pe d sa — compiectarea cabinetu­lui ar fi dispus s’o facă noul șef dată n’ar intîmpina nici o dificul­tate. Intrarea in guvern a d-luî N. Forechide pare acum definitiv ex­­©liisă, nu fiind că d. Ionel Brătianu s’ar opune, ci fiindcă președintele Camerei nu vrea, cu nici un preț Să intre în guvern, bibe Ferechide se simte mult mai D. în afară din guvern. Toată suflarea guvernamentală că ori­cind d. Ferechide va cere un portofoliu, şi chiar cel mai important, are să i se dea. Lumea de afaceri, mai ales lu­­itrea de afaceri, apreciază perfect­iv asemenea situaţie, şi e foarte în­aintată că d. Ferechide rămîne în fifară de guvern şi deci se va pu­tea opera în voie bună cu preşe­dintele Camerei« D. Ferechide cu cit îmbătrîneşte cu, atît mai multă atracţie are pen­tru afaceri de cit pentru politică ,pe de altă parte d-sa nu poate intra de cit la un minister... cu fon­duri. Nu s a gîndit încă nimeni să ofer« d-luî Ferechi de un minister fără fonduri. Și acum dacă ai intra fitv la interne, fie la externe, n’ar îliaî gâsi nici un fond disponibil. Să intre după 1 Aprilie la mi­nisterul de externe ? S’ar putea redeschide dosarul a­­f­tcerei de la Paris, pe cind era ministru plenipotenţiar, — tot o chestie de fonduri. Prin urmare tot cea mai avanta­­gioasă situaţie pentru d. Ferechide e cea de azi : personajul guverna­mental cel mai influent şi om de afaceri ! E însă vacant ministerul de ex­terne şi nu se poate ţinea, la inv­enit, necomplectat cabinetul, căci *? fi şi un blam pentru partid iacă nu s’ar găsi printre fruntaşii lui nici unul bun pentru acest de­partament. D. Ionel Brătianu se Vede însă :*& ezită să ofere ministerul de ex­terne vre-unuia din fruntaşii ve­il­iilor cadre, de pildă d-lor Missir Bifrumbaru sau Stoicescu. Cel mai indicat ar fi d. Eus. Porumbaru­. Dar de sigur că fos­tul ministru liberal, ori cit de bune raporturi ar avea cu primul-mi­­nistru, n’ar primi să nu aibă nici o iniţiativă la acest departament. Şi d. Ionel Brătianu are nevoie acum tocmai de un ministru de externe cu desăvîrşire la discreţia il-sale. In partid n’are un om politic de m­îna intiiu căruia să-l poată pre­tinde să abdice de la ori­ce ini­ţiativă. Aşa fiind noul şef s’a oprit la d. A. A. Beldiman, ministrul ţăreî la Berlin. Mai întîiii d. Ionel Brătianu ar putea pretinde­ că d. Sturdza i l-a recomandat de mult pe d. Beldi­­ma. Al doilea d. Beldiman care-i de mult în diplomaţie, poate că ar putea fi de folos d-luî Ionel Bră­tianu la ministerul de externe, şi ar pleca poate fără regrete de la Berlin unde nu se prea pot repurta succese diplomatice mai ales pen­tru un stat mic. Sunt însă cîte­va dificultăţi îcare le întimpină re­­tiliziarea acestei idei a d-luî Bră­tianu de a complecta acum cabi­netul. Mai întriu noul şef nu are pe cine să trimeată la Berlin în locul d-luî Beldiman. S’au examinat di­ferite combinaţiunî în corpul di­­plomatic şi s’a văzut că din sinul hti nu se poate trimite nimeni la ftarlin. î). Brătianu se află în încurcă­ri ră chiar cu locul de la Roma, ăm­as vacant prin retragerea d-luî Fleva, deci n’are să-şi creeze o şiotîă dificultate. In al doilea loc primul-ministru prevede că în partid se vor ridica oare-carî obiecţiunî cu caracter politic, nu în contra d-luî Beldi­­m­an, ci în contra procedeului gu­vernului, în special al noului şef. Toată lumea a cerut ca corpul diplomatic să fie remaniat cu ele­mente din cercurile politice, cu personagii politice de mina Intriu, cari să fie chemaţi tocmai in aceste împrejurări să pună în serviciul ■datului luminile, capacitatea şi patriotismul lor.­­ ia loc de aceasta c* Ionel Bră­tianu să procedeze tocmai pe dos, să introducă diplomaţii de carieră în guvern ? De sigur că ar stîrni mari ne­mulţumiri printre politiciani. Dar în afară de aceste conside­­raţiuni e de văzut dacă-i convine d-luî Beldiman să renunţe la ca­riera diplomatică sau să­ se expună să stea numai cite­va luni de zile la ministerul de externe, în care interval de sigur că nu se poate releva un ministru, ori­cit de ca­pabil ar fi el. Iată dar o serie de consideraţi­­uni şi obiecţiuni cari se comen­tează în cercurile liberale şi cari fac pe mulţi să creadă că nu e posibilă nici intrarea d-luî Al. Beldiman. Deci pentru moment, tot d. Io­nel Brătianu va fi silit să conducă şi ministerul de externe. NAZBIŢII Intrarea celor trei A. La Cameră a fost ori una din acele dis­­peraţiunî guvernamental-carpiste cari fac deliciile amatorilor. Congres-congres, şef ie­şen­e, cartel-cartel, dar a venit, în fine, şi ziua de cea jale şi mîhnire, a venit ziua validăreî celor trei „takişt“ aleşi de colegiul al II-lea din Ca­pitală! Ei, aici ce te faci? Pînă la ora 4 nu s'a pu­tut deschide şe­dinţa! Au fost prinşi cu arcanui! toţi juriscon­sulţii şi şurubarii cartelului, doar s’o găsi vr'un­­crenciu pentru vreunul din cei trei. N’a fost chip­ şi pace! Atunci i s'a dat eminentului juriscon­sult, maitre Casino de Paris, însărcinarea de a citi raportul de validare, transformtn­­du-1 in vomiţi­. Cartelaţii s’au retras apoi să-şi caute crampele produse ct attest act de dispera­­ţiunel­ ­ii. Banditismul din O.-bung — Administraţia d-lui Brătianu­­ S'a văzut din amănuntele publi­cate de „Adevĕrul“ de ori fiorosul banditism, a câru­i viblimă a fost la Cîmpu-Lung un căpitan veteran, mare proprietar şi alegător în cole­giul I de Senat. Ziua în amiaza mare, comisari, subcomisari şi gardişti, anume pre­­gătiţi, s'au dedat, în plin centru al oraşului, pe bulevard, la o agresiune care s'a terminat cu spargerea capu­lui, umplere de sînge şi de vină­­tăi a nenorocitei victime. Era o mică ,,datorie“ plătită de poliţaiul oraşului, omul prefectului faţă de un adversar al regimului de azi, pentru un conflict pe care l'a avut cu el la o petrecere! • Dispăruseră de o vreme aceste privelişti cari formau caracteristi­ca adeniv­ăreî dela. 1888 şi siste­mul celebrului Radu MihaiU. Sub modernul gentelman şi re­formator d. Ionel Brătianu au reîn­viat şi aceste apucături sălbatice. In zadar a eşit Nicolae Eleva din partidul Ubereil, fiindcă făcuse ins­­pecţiuni ca la. Scriem şi prin be­ciurile politiei. in zadar Vasile La­scar a făcut legea electorală de azi, inamovibilitatea în politie şi­ stătea zi şi noapte la telefon supraveghiînd administraţia. Nu de­geaba dinastia Brătianu îl urmărea cu ura sa, pu­­nîndu-i beţe în roate la fiecare pas. A venit d. Ionel Brătianu la mi­nisterul de interne, ci împuşcat un­sprezece mii de ţărani; a ridicat inamovibilitatea şi numiţii d-sale au simţit că pot să ,,răsuflet" din nou­, şi că adversarii politici, în spe­cial , sînt la discrefia poliţiei şi buni de vînat, buni de luat la ochi , o­­chiî plini de vînătăi şi capul spart­al căpitanului Culea dovedesc cu prisosinţă reînvierea acestei menta­lităţi­­ ...Şi d. Ionel Brătianu făcea la Cameră pe lamentatorul: se văita asupra administraţiei! Dar cum se va schimba adminis­traţia, cind pentru proclamarea şe­fiei d-sale poliţia cu pantahuzele a fost primul mijloc de „consacrare. Cum n'o să se creadă liberi să facă ce vor— cind pe faţă, fără pic de ruşine, in telegramele de hirili­sire a noului şef, sunt semnaţi pre­fecţi, agenţii financiari şi agenţii poliţieneşti din toată ţara? Au conceput aşa ceva Nicolae Fleva sau Vasile Lascăr? Dinastia Brătianu reface azi re­­regimul lui Radu­ Mihaiu, cu spar­gerea capului adversarilor şi adu­cerea pe faţă a poliţailor din alte lo­calităţi, la balotaje. Asta e şcoala puritanilor cari vor­besc în numele Romîniei de mîine şi iau ifose de salvatori ai patriei! Vom vedea, de­ocămdată, care va fi măsura ministrului de interne față de bandiţii poliţieneşti din C.­Lung. , Alfa­­___ÎH.--------­ Iaşii şi serbarea Unirei Cine a plătit Unirea cu viaţa sa... Ce face Romînia pentru sacrificaţi La 24 ianuarie, adică peste cîteva zile se împlinesc tocmai cincizeci de ani, de la îndeplinirea celui mai mare şi mai însemnat eveniment din istoria modernă a Romîniei. E o vorbă banală că în viaţa unui om o jumătate de secol este ceva, dar în aceea a unui popor nimic In cazul acesta insă al U­­nireî. o jumătate de secol a fost destul, pentru ca el să fie uitat, atît era de natural, de logic, actul ce s’a îndeplinit. I Pentru noi generaţia tînără par’că de cind a existat această ţară, tot una şi nedespărţită a fost şi par’că nici­odată la Focşani nu a fost ba­rieră ! Mizeria trupului ţăreî rupt în două n’o cunoaştem şi nici nu ne-o putem închipui ! Dar uitarea aceasta se întinde şi asupra oamenilor care au făcut u­­nirea şi asupra acelor cari au men­­ţinut’o în momentele cele mai grele în cari a fost primejduită şi s’a întins uitarea şi asupra oraşului care pentru a înlesni facerea Uni­­rei şi-a dat tot ce a avut mai scump­­­viaţa. Iaşul, de cind s’a făcut Unirea, a început să moară. Detronat dela rangul de Capitală al unei ţări, la acela al unui oraş de provincie, Iaşul moare zi cu zi, ceas cu ceas ! Şi nimeni nu gîndeşte să’l învie ! Statul, pentru care el s’a sacrifi­cat, nu s’a gîndit să’l compenseze prin ceva. Din toate făgăduelile eite i s’au făcut, nici una n’a fost realizată, începînd cu aceea a per­­mutăreî Cu­rţei de Casaţie şi is­prăvind cu aceea că Curtea regală sau măcar cea princiară va lua reşedinţă în Iaşi măcar o lună pe an..... Dar ziua de 24 Ianuarie 1909 tre­­bue să readucă Iaşului o licărire de viaţă, o scîntee de speranţă. Şi tre­­bue ca toţi aceia cari au sentimen­tul marelui sacrificiu ce a făcut vechea Capitală a Moldovei, să stă­­ruiască, să lupte ca sărbătoarea U­­nirei să fie şi o sărbătoare a Ia­şului. D. N. Iorga a făcut o interpe­lare în acest sens. D-sa a cerut ca să nu se serbeze o jumătate de se­col dela îndeplinirea Unirei, numai prin serbări şcolare. E într’adevăr o meschinărie aceasta. Cinci an cu an serbezi ziua de zece Mai, în care s’a încoronat zidirea, ale că­reia temelii au fost puse prin U­­nire, măcar odată la o jumătate de secol, trebue să serbezi în mod demn acest eveniment să comemo­rezi măcar odată la o jumătate de secol temelia, așa cum comemo­rezi an cu an, cupola. D. Iorga în interpelarea d-sale mai cere ca serbările acestea să se facă la Iaşi ! Şi aceasta este drept şi natural, după cum am arătat mai sus. Dar oare se poate admite ca pentru sacrificiul ce a făcut, pentru toate cite a suferit, Iaşul să fie compensat cu cîteva serbări mai mult sau mai puţin sgomotoase ? Serbările sînt în definiv forme goale şi trecătoare şi nu formele fără de fond au lipsit pînă acum Iaşului ; ceea ce i-a lipsit a fost tocmai fon­­dul, acel ajutor eficace pe care de o jumătate de secol vechea capi­tală a Moldovei îl aşteaptă! D. Iorga a pornit interpelarea cu cele mai bune interţiunî; n’a putut sau n’a voit însă s’o dezvolte nici pînă astăzi, cu toate că ter­menul pînă la care ceea ce voia să ceară şi se putea realiza, se apropie tot mai mult. Căci cum am arătat, ci Iorga nu a cerut ceva durabil pentru Iaşi, ci a cerut ceva efemer nişte serbări de cîteva zile. Or, a­­ceste serbări, dacă nu se organi­zează la zi, nu mai au aproape nici un rost... Eri în fine d. Iorga a cerut să’şî dezvolte interpelarea. De astădată n’a mai consimţit însă d. Ionel Bră­tianu şi a amînat lucrurile pe ter­men nehotărît. * ţi-o dezvolta sau nu d. Iorga in­terpelarea, vor fi sau nu mari ser­bări la Iaşi, — ceia ce se impune să se facă ppmru ăcest oraş este ceva mai durabil. In primul rind pentru a-i reda viaţa comercială, trebue să fie de­clarat zonă liberă. Apoi trebue să se acorde avan­­tagii speciale industriaşilor mari ce s’ar stabili în acest oraş. Se cuvine să se înfiinţeze şi la Iaşi cîteva şcoli superioare speciale cum ar fi una de farmacie, una de dentistică şi mai ales o şcoală po­­litechnică. Statul să-i plătească anual o sub­­venţiune pentru ca să poată ajunge din nou la importanţa exterioară pe care a avut-o. Să se înfiinţeze un credit rural pentru partea de Nord a ţăreî. Iată cîteva măsuri care ar putea fi luate şi care ar compensa mai mult ca orice, acest oraş istoric care altfel, se va prăpădi zi cu zi şi va rămîne in urmă chiar şi­­a oraşelor de provincie. Hold întrebarea d-lui Dissescu E un lucru în­deobşte cunoscut şi pe care astăzi nimeni nu-l mai discută că chestiunile constituţionale sunt chestiuni de putere. De aceea întrebarea pe care a adre­sat-o în Senat d. Dissescu asupra con­stituţionalităţii numitei d-luî Ionel Bră­tianu, s’a ştiut dinainte că va fi de un mare interes teoretic, dar fără de ur­mare practică imediată. Aceasta pentru Că puterea este de par­tea d luî Ionel Brătianu şi deci ori cit i s’ar dovedi că nu ocupă postul său în mod constituţional, — d-sa nu va voi să recunoască aceasta, iar cei cari ar re­­cunoaşte-o nu ar avea puterea pentru a determina o îndreptare sau o schimbare. Cu toate acestea , de foarte mare în­semnătate faptul profesorul de Drept Constituţional dela Universitatea din Bu­cureşti s'a crezut dator să stabilească în Senat şi în faţa ţăreî că noul şef liberal a debutat printr’un act neconstituţional. Această constatare va rămîne şi poate va veni ziua, cînd va putea fi scoasă în­­nainte şi va putea avea consecinţe în­semnate. D. Ionel Brătianu a simţit aceasta şi de aceea în răspunsul d-sale a căutat să învoace cîteva precedente pentru a dovedi că s’a mai procedat şi în Franţa şi în Belgia de vre-o două ori cum a procedat­­ sa. InColo insă a refuzat să discute doctrina fiind­că nu cunoaşte Drep­tul Constituţional. Stranie declaraţie din partea unui şef de partid şi de guvern chemat să veghe­ze la aplicarea Constituţiunei, şi la res­pectarea tuturor uzurilor constituţionale. Totuşi mărturisirea ignoranţei sale în materie îl onorează pe d. Brătianu. Dar dacă îşi mărturiseşte necompetinţa dator e să asculte de profesorul de Drept Constituţional de la Universitatea din Ca­pitala, cînd îi spune că modul cum a de­venit prim ministru e neconstituţional. La urmă am dori să mai observăm un lucru. Evident că precedentele din Anglia, Franţa, Belgia—au importanţa lor. Deşi nu se ştie dacă n’au suscitat şi în vremea lor protestări şi deşi rari­tatea lor relativă dovedeşte că a fost vorba de abuzuri Dar caracter hotărîtor tre­bue să aibă precedentele ce au fost la noi în ţară. Şi ele sînt toate în defavoarea d-luî Ionel Brătianu şi toate au fost sta­bilite de tatăl d-sale, de Ion C. Brătianu. D. Brătianu rămîne prim-ministru, căci are puterea,—dar stabilit rămîne că în mod neconstituţional a ajuns la această demnitate. Şi acest fapt a fost stabilit de o per­soană a căreia competinţă în materie e nediscutată, de d. Dissescu, profesorul de Drept Constituţional al Universităţei din Bucureşti. Ad. -8» Adevĕruri «► Validarea Fenomen curios* Efectul validăreî celor trei takiştî, aleşi In Bucureşti, a fost că guvernul a ră­tas... invalid! Corupţie In chestia cumpărare! de voturi. Va vor­bi la Cameră d..., Alexandru Marghiloman. Unitate Presa guvernului vorbeşte de „unitate“ in partidul de la putere. Ar fi mai potrivit să vorbească de Sfîn­­ta Treime, Ionel, Vintilă și Dinu­ Rigoletto Conflictul lariso-unegar Bulgaria continuă cu mobiliză­rile, iar guvernul bulgar continuă să declare că mobilizează pentru... exerciţii de iarnă. Mai sinceră, presa bulgară spune că­ aceste exerciţii vor trebui să aibe loc pe pămînt turcesc. Cu toate acestea se vede că cei din Sofia au ajuns la convingerea că nu mai e vorba, cum credeau la înce­put, de o primblare la Adrianopole, ci că turcii sunt acum atît de bine pregătiţi în­cit s’ar putea să ajungă ei la Filipopoli. In tot cazul de astă dată războiul ar fi serios şi foarte sîngeros. Turcia însă crede momentul sosit pentru a se impune ca primul stat în peninsula balcanică şi credem că în acest scop n’ar da înapoi nici de la un rǎzboiu, deşi nu-l doreşte. Că un rǎzboiu ar fi o 3 lovitură de moarte pentru tînărul regim consti­tuţional turc, nu e de loc sigur. Un razboiu nenorocit ar fi poate o lovi­tură, dar unul victorios ar consolida şi mai mult regimul. Kaim şi Mamma Is­eri Guvernul şi plouaţii să­ complici la deza­strul electoral din alegerile parţiale, au fost nevoiţi să renunţe la necuviinţa de a mai întirzia verificarea titlurilor nouilor aleşi şi astfel cri au trebuit să valideze pe tustrei aleşii Capitalei şi să-şi sigileze ast­fel înşişi şi definitiv ruşinoasa şi cumplita înfrîngere ce au suferit.­­ Fireşte, o asemenea durere nu se supor­tă fără scrişnire de dinţi, iară colici la stomac! De aceea am avut in şedinţa de ori şi ridicule scrîşniri de dinţi din ra­portul lamentabil pentru care nu s’a găsit alt autor de cit faimosul Casino de Paris, zis şi Manolache Guloghi, ex-prefectul de poliţie dat afară de d. Fleva şi am avut a­­poi şi colicile de stomac, manifestate prin accesul interpelator al naivului agent al d-lui Filipescu, fostul socialist-bulangist, d. Jorj Diamandy. D. Filipescu, care a rămas acelaş politi­cian a! duplicităţei, îşi recrutează meredi din rieciurile complicilor săi de cartel cita un naiv, căruia îi oferă o reclamă mai mult decît dubioase, pentru a-l avea de in­strument și gramofon al tuturor actelor pe cari nu cutează a le săvirşi pe a sa răspun­dere. Actualul gramofon parlamentar al d-lui Filipescu e „înaintatul“ d. Jorj Diamandy. Sub un guvern de moștenitori de tot soiul de averi acumulate sub regimul co­­rupţiunei de la 1888; sub un guvern de oa­meni de afaceri şi de întreprinderi de tot soiul; într’un partid de zarafi, de camătă, de tantieme şi de jetoane de prezenţă; în­­tr’o Cameră care are în sinul ei traficanţi ordinari ai mandatului de deputat ca acel Casino de Paris, zis şi Manolache Culoglu, prins în flagrant delict de mită luată dela tripouri şi spelunci; într’o Cameră care are de preşedinta pe un Mihail Ferechide; în­­tr’o Cameră în care se află oameni pe cari fostul prim-ministru Sturdza s’a văzut si­lit a-i indica preşedintelui ca traficanţi de indigenare—într’o astfel de Cameră gramo­fonul d-lui Filipeson. d. Jorj Diamandy, s’a angajat, faţă de actualul său patron de carier, să anunţe o interpelare despre ne­­demnitate şi corupţie. Dacă e vorba de tupeu—apoi ăsta tupeu!! Va fi o veselă şedinţă aceea în care d. Jorj Diamandy va vorbi băncei minister­­riale despre „oameni de afaceri“ şi lui Ca­sino de Paris şi Mihail Ferichidi flri spre corupţie şi traficarea mandatului de de­putat. Ar merita să se puie 20 de lei intrare, in beneficiul victimelor din Sicilia! Uf!—greu e de mistuit un dezastru elec­toral ca cel din București!... Ad. CereţT: NEfi GHITfi (noT­) cu ilustraţii umoristice şi ma­terii din cele mai distractive Fazele crizei balcanice Problema internaţională Naivii îşi închipuiau la început că incidentele crizei orientale, declararea independenţei bulgare, îndeplinită fără aviz prealabil şi fără motiv superior, anexarea brutală a Bosniei şi Herze­­govinei, de către guvernul Austro-Un­­garieî, sunt legate de o vastă problemă internaţională, ale căreî faze succesive fuseseră hotărîte la Paris în 1856, la Londra în 1871, la Berlin în 1878. Se părea că nimic nu poate fi­ schim­bat în ele fără asentimentul Europei şi Se părea că cancelariatele se vor ri­dica într’un singur avînt contra pute­­rei, atît de îndrăzneţe, care a violat ultimul tratat. Dar s’a văzut în curînd că Europa nu mai există. Puterile s’au mărginit la reprezenta­­ţiunî platonice şi cabinetul din Viena s’a apucat să ne convingă că intere­saţii trebue lăsaţi să se descurce între ei. Austria se va înţelege cu imperiul turcesc, prinţul sau ţarul Ferdinand al Bulgariei va găsi un teren de îm­păcare cu Turcia Fie­care cu aface­rile şi cu apărarea intereselor lui. In acelaş timp când pornea din Vie­na acest argument aşa de imoral, in­tervenţia germană ne vestea că neîn­ţelegerile vor avea de la sine un des­­nodămînt, că conflictul se va potoli, că nu se vorbeşte de a se recurge la sabie de­cit de formă şi pentru satis­facţii sentimentale ce trebuesc date publicului, în sfîrşit, că totul se va re­gula prin despăgubiri. Aşa prezentată chestiunea — şi aces­ta e aspectul ei real — criza balcanică se manifestă prin trei faze distincte: Intrin, ea depinde de Europa întreagă, de toate puterile angajate prin tratatele din Paris, Londra şi Berlin ; pe urmă, ea nu mai priveşte de­cit pe Turcia şi pe Bulgaria de o parte, pe Turcia şi pe Austro-Ungaria pe de alta; în sfîrşit, ea nu mai e de­cit o afacere de bani. Aceasta — era să zicem cea de pe urmă — fază, se va rezolvi oare cu bine ? Dar iată că, acum telegramele ne anunţă din nou că vîntul războiu­lui suflă în Balcani; se poate însă—şi e probabil — ca şi de astădată lucrurile să se aplaneze Care va fi oare cea de pe urmă fază a crizei balcanice ? E greu­ să fii profet v CHESTIA ZILEI Furtuna din Balonul Noul prim-ministru în fața furtunei din Balcani. fiarele scandal poliţienesc din Rusia Un revoluţionar rus dovedit ca spion Şeful „organizaţiei de luptă'' a revoluţionarilor ruşi, în solda poliţiei. Raportul comitetului central al partidului socialist revoluţionar rus.— Convorbire cu Rubanovicî. — Cum a fost demascat Azev. — Trădătorul condamnat la moarte. Lumea socialistă din Rusia şi din străinătate, a citit cu uimire, săptămîna trecută, următorul aviz publicat în toate ziarele socialiste : „Comitetul central al partidului so­cialist revoluţionar aduce la cuno­ştinţa tovarăşilor că inginerul Eugen Phillippovici Azev, de 38 ani, cunoscut sub numele de luptă „Tolsty“, „Ivan Nicolaevici“, „Valentine Kusmiri“,mem-Intemeetorul „organizaţiei de luptă“ a partidului socialist revoluţionar rus, şi despre care unii refugiaţi ruşi din Romînia afirmă că ar fi de origină ro­mân din Basarabia. bru al partidului de la întemeerea lui, ales în mai multe rîndurî pentru a face parte din instituţiunile sale centrale, membru al organizaţiei de luptă şi al comitetului central, a fost dovedit că a întreţinut relaţiuni secrete cu poliţia politică secretă rusă. Azev este un agent provocator. El a fugit înainte de sfîrşitul anche­tei ce se deschisese împotriva lui. Prin însuşirile lui personale e un om foarte periculos şi care ar putea, în viitor să fie extrem de primejdios partidului. Semnat : Comitetul central al parti­dului socialist revoluţionar rus. Aşa­dar teribilul revoluţionar Azev, omul care era în capul organizaţiunei teroriste a partidului socialist revolu­ţionar rus, sufletul „organizaţiei sale de luptă“, acela care pusese la cale cele mai însemnate atentate revoluţionare ca uciderea guvernatorului Bogdano­vich a dictatorului Plehwe şi a mare­lui duce Sergiu, nu era de­cit un agent poliţienesc ! In calitate de agent al poliţiei secrete el intrase în legături cu revoluţionarii ruşi, aflîndu-le toate tainele, folosin­­du se de ei în îndeplinirea unor acte puse la cale de însăşi poliţia, dejucînd atentatele cari nu conveneau acesteia şi trimiţind sute şi mii de oameni cari se incredeau în sinceritatea lui, în Si­beria şi sub furcile spînzurătoare. Prietenia lui cu Gherşuni, întemee­­torul „organizaţiei de luptă“ şi încre­derea nemărginită pe care i-o arăta a­­cesta, i-a ajutat mult lui Aze­v în înde­plinirea scopurilor sale. Principalul lui rival în sînul orga­nizaţiilor revoluţionare a fost preotul Gapon, care în cele din urmă a intrat şi el în slujba poliţiei Se pare că din ordinul şi după indicaţiile lui Azev, Gapon a fost atras într’o cursă şi exe­cutat. Printre atentatele comise în urma instigaţiilor sale se citează asasinarea generalului von der Launitz, prefect de Petersburg, care fu ucis cu focuri de revolver cu prilejul inaugurarea unui spital, uciderea agentului Tatarof, aceea a avocatului Margolin şi multe altele. Comploturile pe care le-a dejucat au fost : atentatul contra unui tren in care călătorea marele duce Nicolae Nico­laevici, acela în contra lui Trepov, şi tentativa de a arunca în aer Siguranţa. Cel dintii­ care l-a bănuit pe Azev că e în slujba poliţiei e un vechiu membru al partidului „Narodnaia Vo­­lio“ anume Burtsen. In urma denun­£ ului acestuia şi a indicaţiilor date, tri­­mnalul secret constituit la Paris din revoluţionari refugiaţi, trimite pe unul din membrii săi la Petersburg, unde izbuteşte să asiune toate probele de vinovăţia lui Azev. Supus unui intero­­gatoriu minuţios Azev n’a putut să se justifice, ceea ce l’a făcut să dispară. Comitetul central al partidului socia­list revoluţionar rus a adresat parti­dului un raport amănunţit asupra ac­­tivităţei lui Azev în sinul partidului. După ce enumără toate actele săvîr­­şite de Azev în folosul revoluţiei, pre­cum editare de ziare, alcătuiri de co­mitete secrete, colaborarea cu Gher­sani la întemeerea organizaţiunei de luptă, transportări de broşuri în masă, fabricare de dinamită şi maşini infer­nale, raportul comitetului central arată cum s’a dat la iveală duplicitatea ro­lului lui Azev şi apoi expune toate fap­tele de provocaţie şi de trădare stabi­lite în sarcina lui de la 1902 încoace. Printre aceste fapte sunt: Azev descoperă existenţa unei tipo­grafii secrete în Penta; denunţă im­portarea de broşuri revoluţionare ve­nind din străinătate în aparate frigo­rifice, importare pe care o organizase el însuşi, denunţă grupa de terorişti a lui Klitchoglu, că ar fi organizat in ianuarie 1904 un atentat contra lui Pieh­­we ; „dar, zice raportul textual, în tot acest timp tentativele reuşite sau ne­reuşite ale organizaţiei de luptă rămîn un secret pentru poliţie, aşa că toate actele teroriste, pînă la executarea ma­relui duce Sergiu inclusiv, izbesc în­tr’un chip neaşteptat guvernul ţarului“. Din toamna anului 1904 însă, Azev denunţă poliţiei absolut toate actele şi planurile partidului şi activitatea sa de agent provocator devine mai vie. In cele din urmă însă, mulţumită de­nunţului lui Burtsev, Azev e demascat şi dispare. Cunoscutul scriitor rus, Rubanovicî, membru delegat în biroul socialist in­ternaţional, intervievat de un ziarist în privinţa lui Azev, a făcut următoa­rele declaraţiuni : — M’am întîlnit în diferite rîndurî cu Azev, care era un om de o rară e­­nergie, de o activitate prodigioasă şi datat cu Un talent de­ organizator fără pereche, pricepîndu-se să impue cola­­oratorilor săi o admiraţie fără margini şi un neclintit devotament personal. Multe din procedeele lui erau de na­tură a stîrni admiraţia. Astfel înainte de 1905 Azev hotărîse să introducă în Rusia o serie de broşuri de propagandă Aceste broşuri se gaseau la Geneva. A­­zev cumpără zece mii de cutii de sar­dele goale şi vîrî în ele broşurile. Cu­tiile, închise cu îngrijire, fură expe­diate unui comerciant din Varşovia, de la care le-au ridicat în urmă unii­ membri aî comitetelor revoluţionare deghizaţi în comercianţi. Dar, fireşte asta nu l’a împiedicat de a fi un tră­dător. Gregori Gherşani

Next