Adevěrul, septembrie 1909 (Anul 22, nr. 7180-7209)

1909-09-26 / nr. 7205

Anul al XX­-lea No. 7205 FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU PUBLICITATEA CONCEDATA EXCLUSIV Agontiol de Publicitate CAROL SCHULDER ffiX Comp. BUCURESTI Strada Kangeorgevici, 18. — Telefon 3/4 Birourile ziarului: Strada Serindar No. 11­5 Bant exemplaru­l DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE ABONAMENTE« Un an.................Lei 16.— | 3 hml...... Lei 4.-* 6 lnnl..................... „ 8.— « o Inna........................... 1.50 Pentru strainatate pretul este Tudou­ TELEFONt Directia si Administratia No. 14­/10 Redactia­ cu Capitals ., 14­/10 „ ■ ,, Provincia 14­/00 ,, ,, Strainatatea ,, 12/40 Apare zilnic cu ultimele stiri telegrafice si telefonice de la corespondentii nostri din tara si strainatate LimlgIa 26 Septembrie ISTIRICIL PORTULU­l COESTINTI Sub Turci si sub noi.— Avintul Constantei.— Cit s’a cheltuit si cit va mai trebui sa se cheltuiasca. — Descriptia portului. — Silosurile. ' __j i; i _* <„ 1 — -------------x___ av/hu;i uuuaiauyw), ucsmitu aa nncancaata pai­ tea cea mai­­ mare a exportului produselor princi­pale ale solului­ nostru, dateaza din timpu­rile cele mai stravechi, asupra carora n'avem nimic­a in zista. Toata lumea deja noi mai stie ca Constanta , portul Tomis locul de exilare al lui Ovid.­­ In vremuirile noastre, inca de cind Dobrogea se afla sub dominatiunea imperiului otoman, o com­­panie engleza a construit la Constanta un mic port, facind un dig de 200 metri lungime, care mai exista si astazi. I­n Acest port, po­seda, intre altele, un cheiu de lemn de 200 metri si un basin cu o supra­fa fit de aproape 4 hectare. Dupa anexiu­nea Dobrogel, inginerii sef­­-a 1­ro­­pu­si unei europene a Dunarei, d. Charles Hart­ley, a fost insarcinat in 1881 cu­ studiul ame­­najarei gi­merirei portului Constanta in vede­­rea intereselor economice ale tarei. Valoarea sproectului­­ elaborat de acest inginer era de 21 m­ilioane lei. In 1888 guvernul a organizat un servici­u special pentru elaborarea proectului definitiv si­­ pentru executiunea lucrarilor sub direc­tiunea d-lui ingi­­ner inspector general I. B. Cantacuzino, avind ca inginer consilier pe d. Guerard, directorul portului i Marsilia. In 1897, directiunea­ lucrarilor fu incredintata d-lui G. I. Duca, fostul director general al cailor ferate, care le-a condus pin­a in momentul mor­­tei sale. Intimplata in 1899, cind i-a urmat d. inginer inspector Anghel Saligni, directorul general al porturilor si cAilor de comunicatie pe apA, de servic­iul caruia depind lucrarile Constructiunei portului Constanta. *­­x­* Calatorul care a vazut portul Constanta acum ,45 ani si care l-ar revedea azi, desigur ca nu l-ar mai recunoaste, atit de mult s'a schimbat, s’a prefacut si mai ales­­ s'a imbunatatit gi­­nflorit. Dintr’un port turcesc, mic, urit si lipsit de via­ta, Constanta a devenit sub dominatia romaneas­­ica, in special dela terminarea constructiei impo­­zantului pod de peste Dunare, un port european in adevaratul inteles al cuvintului, ba in unele pri­­­vinti chiar superior, daca tinem seama ca­ portul­­ Constanta este inze­s­trat cu instalatiuni fa­ra ne­­ted­e pentru Incarcarea si descarcarea cerea­­­lelor, instalatiuni care foind sa fie imitate, ci pur si simplu adaptate dupa nevoile si condi­­­tiile noastre economice, formeaza ultimul cu­­vint al stiintei teh­nice moderne. Meritul­­ principal p­entru aceasta grandioasa transf­ormare a lo­cului de exil al autorului „M­eta­­morfozelor“ revine in prima linie geniului si muncei prodigioase a d-lui Anghel Saligny, auto­­rul podului­­ de peste Dunare si al portului Cons­tanta,­­cu intreg complexul sau­­ de lucrari si insta­latiuni care atrag admiratia tut­u­ror strainilor ce se abat in drumul lor prin­­ aceasta artera de via­­ta si de mare viitor a tarei noastre. Pina azi statul roman a cheltuit cu lucrarile portului Constanta 52 milioane inclusiv afacerea Hallier, raminind sa mai cheltuiasca pina la com­­plecta lor terminare alte 40 de milioane. -X- -X * Cu alte ocazii am aratat­­ care e intinderea si m­u­larea portului propriu zis. Ajunge sa spunem ca suprafata­­ ocupata de port este de 192 hectare, pen­tru ca ori­cin­e sa-ti faca o idee exacta de­spre dinsul. Insa cea mai moderna si mai interesanta insta­­latie din port este fara Indoiala cea a silozurilor desti­nata exportului de cereale.­­ Instalatia pentru exportul de­­ cereale se compu­­ne­­ din: Patru magazii cu silozuri, avind fie­care cite 255 silozuri si o­­ capacitate de 35.000 tone sau in to­tal 140.000 tone. O instalatiune pentru incarcare directa a cere­­alelor­­ din vagoane in vapoare, fara a mai trece prin magaziile cu silozuri. O estacada metalica de 586 m. lungime pentru tran­spo­rtarea, prin ajut­orul de benzi, a cereale­­l­or din fie­care­­ magazie la ori­cari din vapoarele , se vor stationa­­ dealungu­l cheiuril­or respective. - Seas­e linii de garaj pentru fie­care magazie, ca­­patile de cite 125 vagoane pline si 125 vagoane goale, sau in total o mie de vagoane pentru cele 11 magazii. - A­poi cheiurile respective, linga, care­­ pot acosta , vapoare in simpla dand si 14 in­­ dana dubla. - Fie­care magazie este prevazuta cu aparate si magini speciale pentru a ridica vertical, a trans­porta orizontal, a cintari si cu­rati cerealele, fii­nd ast­fel- -dispuse ca operatiunile de primire, cin­tari­­re gi inmagazinare in silozuri, de predare­­ din si­­lozu­ri in vapoare gi de ventilare sau curatire, sa se faca independent una de alta si cu un debit teo­­retic­­ de 300 tone pe ceas pentru primele gi 150 tone pe ceas pentru curatire si reinmagazinare.­­Ace­ste aparate si magini sunt in numar suficient s­i ast­fel dispuse ca sa asigure fie­carei magazii un debit de 250 vagoane pe zi sau de 1000 vagoane a 10 tone pentru 4 magazii. In tim­p de aglomera­­tiune gi introducin­d l­ucrul de noapte, se vor des­­carca pina la 1500 vagoane pe zi. Cerealele vor fi scoase­­ din fiecare magazie cu silozuri, prin ajutorul a cite 2 eleva­toare de 150 tone, debit pe ceas fie­care,­­dupa ce mai intiiu vor fi cintarite automatic, apoi vor fi conduse pe ben­zi instalate pe o estaca­da metalica de alungul che­­lurilor gi la o Inalti­me de 23 metri deasupra nive­lului morei, iar de pe benzi, prin aparate speciale si mobile, prevazute cu tuburi telescopice, cereale­le vor fi predate in vapoare. Debitul de pr­edare al celor 4 magazii va fi de­­asemenea de 1000 vagoane a 10 tone pe ziua de 10 ore, zi care In timp de cerere si cu intro­­ducerea lucrului de noapte se va putea spori la 1500 vagoane. Instalatiunea pentru descarcarea dire­cta din va­goane in vapoare este de asemenea inzestrata cu elevatoare de ridicare, cu cintare automatice si cu toate aparatele accesorii ,,aga ca cerealele fiind variate din vagonete in carute, sa fie ridicate, cin­tarite si predate prin ajutorul aceloragi benzi in ori­cari din vapoarele acostate la cheiuri. Pe portiunea de 111 m. a cheiului de nord gi de 114 m. a cheiului perpendicular pe cel al silozuri­lor ocupate de estacada, se va putea incarca si dea dreptul din vagoane In vapoare, fie cereale, fie si alte mar­furi, deoarece estacada cu marea ei inaltime nu va impiedeca de loc operatiunile­­ obi­­cinuite de imr­lrcare si descarcare a vapo­arelor. * * * Instalatia pentru exportul petrolului si deriva­­teile lui — si aceasta ultimul cuvint al stiintei — este de asemenea tot ce poate fi mai complect si mai modern. Aceasta inst­alatiune este disipusa sa­ asigure cu inlesnire un export anual de 1.500.000 tone de pe­trol si derivate. Ea se compune­­ din o statiune de primire, din rezervoare de inmagazinare si din o instalatie de­­ predare. Cum se vede, portul Constanta va fi in scurta vreme capabil sa inc­arce deodata 8 vapoare de cereale pina la 5000 tone fie­care, in 24 ore si 4 Vapoare de petrol sau derivatele lui pina la 5000 de tone, in 40—50 de ore. Nu inca­pe dar nici o indoiala ca, atunci cind va fi complect terminat si inze­strat cu toate cele ne­­cesa­re, portul Constanta­, men­it sa ajunga cu vre­­mea artera de viata. a bogatiilor solului nostru, va fi un­ul­­ din cele mai insemnate si mai moderne porturi europene. I. Rusn-Abrudeaim NAZRITH O idee pentru guvern Cititorii vor fi citit patania episcopului ca­­tolic din Rovigo, care, batut mar de credin­­ciogii sai, a atribuit aceasta marei lor sim­­patii pentru el si ca un semn ca au voit sa-l meniie la locul lui, deci Papa il mutase aiurea. Asta e o minunata idee pentru guvernul nostru: * „ ,­­ , ■ , Toate bat­ile pe can le-a muncat si le va mai m­inca in alegeri n’are decit sa le inter­­preteze ca manifestatii de simpatie si semne neindoioase de poporul doreste sa-1 menite la locul lui, desi adversarii ar voi sa-l mute in opozitie.­­ Cu cit va minca deci mai multe batai, cu atita va putea pretinde ca e mai popular ! Asa e : cind isi bati nevasta, e dovada c’o miresti! Fac. I-Sai Stere Am inregistrat zilele trecute un zvon , ca d. Cantacuzino ar trata cu d. general Manu, conditiunile in care d-sa ar accep­­ta sa candideze in Capitals.. Am mai adaogat ceea ce ar fi declarat d. Nicu Filipescu asupra propunerei ce s’ar fi facut generalului Manu. A doua zi ziarul d-lui Filipescu a publi­­cat un fel de dezmintire dar in ast mod in cit lasa o portita deschisa. ..Epoca“ a spus ca nu-i adevarat nici ca d. Cantacuzino ar fi propus generalului Manu sa candideze si nici ca d. Filipescu ar fi afirmat ceva in aceasta privinta. Ziarul d-lui Filipescu a tinut insa sa faca o declaratie si anume ca partidul carpist va avea pretutindeni candidatii sSi. _ . Cu alte cuvinte, nu mai umblati cu ge­­neralul Manu, nu mai agitati candidatura aceasta fiindca noi avem candidatii nos­tri ! Asta o spune „Epoca“ d-lui Filipescu si fiindca prevede ca vo­m intreba daca si :,Co­nservatorul e autorizat sa spuna in numele d-lui Cantacuzino acelas lucru, fiindca au prevazut aceasta fireasca in­­trebare. „Epoca“ declara ca nu-i organul d-lui Filipescu, precum nici ,,Conservato­­rul“ nu-i organui... d-lui Cantacuzino! Acum toata lumea ,politica va­­ti ce te­­meiu poate pune pe declarat­iile sau des­­mintirile ,,Epocei“. Ceea ce observam insa de citva timp e ca de cite ori vorbim de generalul Mavru, acel care sare­ imediat si desminte, respin­­ge, etc., e­d. Filipescu. Am priceput totdeauna furia si dusma­­nia d-lui Filipescu impotriva d-lui Take Ionescu, dar ura ce o arata d. Filipescu fostului prim ministru, mai ales de cind n’a voit sa recunoasca noua... ruptura, ca sS­ nu zicem fuziune, atitudinea in­­treaga a d-lui Filipescu fata de generalul Manu, cu care chiar se inrudeste, aceasta e inca pentru multi o mare enigma. Cu toate acestea d. Filipescu ori chi­ar voi sa inlature din discutie, si chiar de pe terenul politic, pe generalul Manu tot mereu se va impiedica de el. Iata-l pe d. general Manu invitat de rege la banchetul de la Constanta im­­preuna cu ceilalti fosti prim-ministri. Dupa modul cum judeca junimistii si­­tuatia, regele n’ar trebui sa tina seama, in diferite imprejurari, de­cit de doua sefi de acel al partidului liberal si de acel al conservatorilor. Ei bine, regele in diferite imprejurari Si in repetite rinduri, a procedat altfel si acum, la serbarile din Constanta, aceiasi norma a pastrat si toate partidele ba pu­­tem zice ca toate nuantele, mai ales cele din opozitie, vor fi bine reprezentate. * -X- -X Avem de raspuns citeva cuvinte ziaru­­lui ,,La­­ Patrie" cu privire la campania dusa impotriva d-lui Stere de catre ,,E­­poca“, Am relevat ca ,,La Patrie“ recunoaste ca un oarecare Madan e un spion ru­­sesc. Cine este acest Madan ? Acel care a inspirat campania contra d-lui Stere si, la un moment dat a intervenit in pole­­mica ce s’a iscat. Am tras clar concluziunea ca ,,La Pa­­trie“ — care nu putea sa ignoreze acest fapt — calificind de spion pe acest Ma­dan, a desavuat in acelas timp si cam­pania ce o inspira contra d-lui Stere. ,,La Patrie" insa, tocmai de teama ca nu cumva armonia si disciplina de par­­tid sa nu sufere —­desi are aerul ca nu intelege o disciplina de cazarma — ,,La Patrie“ spune ca n’a atins afacerea Stere, ci numai incidentul Madan—Arbore cari si-au aruncat reciproc calificativul de spion. Noi insa ,am crezut ca ,,La Patrie" fiind incredintat ca Madan e un spion nu­­ poa­te de­cit sa desavueze si o campanie in­­spirata de acel spion. R. X. Cincantmarul an­versittiei din la­i Amil acesta se implineste o jumatate de veac dela fundarea universitatii din lag! Cla­re e ceva mai veche de­cit cea din Bucuresti. Iata ca in­cep a imbatrini­ri institutiile noas­tre cele mari ! Nimic mai imbucurator insa decit asemenea imbatriniri, mai cu seama cind e vorba de instit­utii culturale. Eu unul gasesc ca, In fond, nu e nimic mai trist decit aniversarile batrinetei omenesti. A sarbatori cinci­zeci de ani de viata, e melancolic lucru, sase­ zeci de ani devine chibr trist, sapte-zeci tragic. Singura nota vesela In aceste aniversari nu sta In urari si ban­­chete, ci numai In amintirile tineretelor pe cari le pot evoca batranii sarbatoririi. Cu totul dimpotriva e pentru institutiuni. Vremea, care slabeste gi In cele din urma du­­ce la mormint pe cei ce le-au­ fundat, vremea pe ele tot mai mult le Intaregte gi le Inalta. Nu gt.ini clti licentiati gi doctori au egit pi­na acum dela universitatea din Iagi, cici au murit, ci­i mai traesc gi ce-a d­evenit fie­care. Ar fi Insa extrem de interesant ca, pr­intre punctele program­u­lui pentru serbarea acestui cincentenar, sa figureze, gi un fel de congres, de adunare, a tuturor absolventilor In viata! dar a tuturor, fara exceptie, chiar daca pen­­tru aducerea unora, poate prea saraci, ar tre­bui de facut un oare­care­­ sacrificiu mate­rial. Cine stie ce surprize si ce Invataminte cu­­rioase al­egi din Intrunirea tuturor acesto­­ra la un loc ! Vor fi minigtri printre ei, slujbagi, bogati, saraci, poate­­ unii cazuti In cine stie ce mi­­zerie neagra. Adunati cu tofii, batrani, tineri, unii de pe cea mai Inalta treapta sociala, altii de pe trepte foarte modeste sau obscure, poate unii din vre-o gh­edena In care nu te-ai a­­stept­a sa gasesti un fost universitar, — cu totil s’ar simti fericiti sa se regaseasca un moment in­­t­runiti la universitatea unde aG invatat si de unde au plecat egan ca sa parcurga in mod inegal pista vietei. I­ T Am provocat pe d-nil de la „Viitorul" sa spuna ceva, sa rupa tacerea mai mult de­cit scandaloasa si umilitoare pe care o pastreaza in afacerea celor doi slujbagi ai statului vi­­novati de ne mai pomenitul ultragiu adus prefectului Capitalei cu prilejul masurilor inpotriva prostitutiei clandestine. Am cerut-o cu atit mai mult, cu cit de­­nuntul l’a facut „Viitorul“, arStind ca faptul nu poate fi mine fara consecintele itreati si cu cit unul din cel doi slujbasi al statului e un magistrat. „Viitorul“ a amutit insa, nu e chip sS-I scoti o vorba. Ceea ce dovedeste ca are ordin dela guvern sa-I secondeze in musamalizarea acestei ne­­mai­pomenite demonstratiuni anarh­ice. E un guvern care tolereaza anarh­ia si presa lui e aservita la aceasta scandaloasa toleranta. S. U. R. -3K Adeveruri Durata g­uvernului Un nou­ termometru politic. Dupa pofta de mincare a miniștrilor si par­­tizanilor lor la banchetele din nordul Moldo­­vei, se prevede ca nici doi ani nu le va a­­junge de aci inainte, ca sa se sature! Concesii D. Filipescu a devenit „conciliant“ in ches­­tia d-lui „de“ Maidan. „Sa admitem ca d. „de“ Maidan e un spion“, scrie foaia d-sale. Nimeni n’a cerut altceva d-lui Filipescu­.. Ultima oara Nici Cook, nici Peary n’au fost la Polul Nord! A fost Radu Rosetti!... Ei, acum­a sa vedeti lupta intre cei trei ex­ploratori! Si cind te gindesti ca e pentru un singur.. pol!! Rigioletto Argument^, unguresti Conservatorul nu vrea sa g­ inghita nenorocita fraza ca votul universal „e un ideal de minti necoapte și de creere zvapfiiate“, cu toate ca nodul nu ar fi prea mare, caci cui nu i se intimpla sa-i scape din condeia sa, din gura, o fraza regretabila! Nu, el revine, inzista, demonstreaza, uitind argumentele sale invechite, date la iveala acum o suta de ani, au fost complect ruinate de o jumatate de veac de practica a suveranitatii popu­lare in tarile cele mai diverse ca rasa, situatie economica, culturala, etc. Popoare cu mult mai inapoiate, din toate punctele de vedere, ca al nostru, au de mult votul universal si se gasesc foarte bine,­­ in ori­ce caz politic este cu mult mai bine ca noi, unde viata politica a ajuns in adevar de nesuferit. Argumentul principal al Conservato­­rului este ca poporul roman nu merita votul universal fiind ca majoritatea e analfabetica. Cu alte cuvinte au dreptate ungurii sa incerce tot felul de tertipuri spre a ex­clude pe rominii de dincolo de la prac­tica suveranitatii populate, intre care tertipuri cel mai principal­e ca din tot regatul unguresc cel mai multi analfa­­beti se afla printre romini,­ceea ce, din nenorocire, e adevarat. Patriotica gazeta carpisto-cantacuzi­­nista e deci de perfect acord cu ungurii impotriva rominilor. Lucru e foarte interesant de relevat si de finut minte. Index. Conservatorii si biruriie O polemics vie a izbucnit intre „Conser­­vatorul“ si „Independenta“. Gazeta Nababului s’a entuziasmat pentru reforma financiara a ministrului de finance englez Lloyd George, — reforms eminamente liberali gi calificate de conservatorii englezi ca revolutionari gi socialists. „Independenta tabara pe „Conservatorul“ din aceasta cauza gi-1 denunta ca cere sa se puie noul birurl dupa ce sub guvernul Nababului s’a mai in­carcat poporul cu o multime de impozite. Polemica aceasta este interesanta nu prin ceia ce spune, ci mai ales prin ceia ce nu spune. Re­forma d-lui Lloyd George, contine §1 dispozitii care insemneaza aproape o ex­­propiere a landlorzilor,­­ gi daca ne amin­­tim cu citS furie s’au aparat carpigtii gi cantacuzinistii de dispozitia prevazuta in proectul lege­ tocm­elilor agricole privitoare la islazuri, ni se pare cel putin straniu ce a­­proba proiectul ministrului englez. Pe de alta parte e nostim ca tocmai „inde­­endenta“ organul partidului liberal, vor­­este de birurile grele ce s’au pus asupra poporului, cind toate la un loc nu egalează taxele impuse prin tariful vamal liberal, care aduce statului an cu an un spor de venituri de zeci de milioane,—din spinarea cui de cit a poporului, al carui trai a fost scumpit in mod exorbitant... In afara de aceasta „Conservatorul“ are dreptate cind crede ca se impune o schim­­bare a sistemului nostru de impozite Nu insa prin crearea de impozite noul, ci prin reforma fundamentala a celor existente. CHESTIA ZILEIV­O huilsilre la Conu lasita Conu Petrache : §i aici dati tot peste d-ta, draga generate ! Generalul Manu. Dupa cum vezi vrostiu suntem amindoi; acum rdmine sa vedem cine „va fi“. Impozitul proportional pe venit, iatS re­forma care se impune neaparat la noi, unde, relativ, omul sarac e mai greu impus de­cit cel sarac și unde un mare proprietar ca Na­­babul platește pentru pogonul sfiu de pormivit tot atita­bir, uneori mai putin chiar, de­cit tiranul de pe magia sa. Daca „Conservatorul“ se declara pentru a­­ceasta reforma democratica, atunci probabil ca lesne s’ar putea stabili un acord intre partide pentru a o realiza si s’ar face o opera de folos gi pentru economia si pentru finan­­tele­­ 5rel.­E. si PARERI SI IMPRESII punca nationala. Mai zilele tre­­­­cute am vorbit, in alt loc, de o expozitia scoa­­lelor de meserii deschise pina la 1 Octom­­­bre in Parcul Carol si relevind buna idee de a se admite si lucrarile absolventilor aces­­tor scoli, am atras atensiunea, intre altele, a­­supra unui dormitor in stil romanesc de toata frumuseta, lucrat de un absolvent al scoalei de meserii din Caracal, al carui nume imi scapa. Erl am primit o scrisoare de la acest ex­­pozant. E­d. Stefan Maloiu,­ maestru timplar din Caracal, fiarerile si impresiile sale asu­pra felului cum se practica la noi incuraja­­rea muncei nationale sunt prea interesante ca sa nu aiba dreptul de a fi cunoscute. Slimdte d­ie Fagure, Cind am auzit cat se va deschide o expozitie gi cS o sti fiu invitat si eu a lua parte cu produsele atelierului, mi-am zis: ocazie h­emerita. Pe cind lucram la ceea ce am expus acolo imi treceau prin minte fel de fel de iluzii. Mi se parea ca est o sa fiu cel mai bine apre­­ciat, ba ca... se prezentau­ atitia amatori ca n’a­­veam ce sa le dam, da ca... gazetele o sa vorbeas­­ca foarte mult de expozitie si mai ales de mine care am creiat in adevar ceva de gust rominesc, gi cite altele. Expozitia s’a deschis la 1 Sept, de atunci gi pina acum sunt 23 de zile, o saptamina o sa mai fie deschisa gi lasam cortina. De atunci gi pina in prezent am tot asteptat sa primesc vreo gtire imbucuratoare de la Bucuresti sail vreo scrisoare de comanda din partea cuiva, caci avusesem grija sa las vreo 300 carti de vizita pentru adresa. Asteptarile imi sunt zadarnice , si de acum am inceput sa ma gindesc ce sa fac cu acele lucruri, caci n’a­i mai avea pofta sa plec de la moara la iignita. Prin aceasta am avut ocazia sa vad ca in tara asta, sunt cu mult mai putin­ romini cit se zice. Cu alta ocazie cred ca ar trebui sa prezint ceva copiat dupa straini, si sa scriu­ cu litere aurite in fran­­tuzeste ca sunt venite din fundul Parisulul si void si sigur ca se vind in prima zi. Nu inteleg care a fost rolul sau scopul acestei expozitii, daca nu acela de a se vedea, aprecia si incuraja progresul fominismului. Se pot vedea acolo lucruri pentru cari ne pu­­nem intrebarea: sunt facute in tara?... Vedem prea bine scris deasupra.-­­c. de meserii C. de Ar­­ges, Vaslui, Botogani, etc. gi pare ca nu ne vine a crede.— Dac­a examinam bine obiectele, ne dam se­ma ca romihul e foarte priceput si ca merge cu pagi repezi pe drumul progresului. Cind ar fi vorba de acel tineri absolventi carl gi-at­ lasat colegii apucati pe drumul functionarismului si s’au­ inhamat la jugul meseriei pentru toata viata, ar fi mult de zis Putin cari le initeleg. Deci toate iluziile cari imi trecea si prin minte, in adevar au fost iluzii. Nu-mi pare rau de alt­ceva de­cit ca am impru­­mutat bani pentru a face lucrarea si dupa cit vad o sa am mobila care nu face de mine. E destul ca le-au vazut toti ai de gura casca. E simplu, nu e Inflorit­­vent­­­­gi e foarte eloc- E. IS. F. J . . V­­ . 1 • Pasania unu­i episcop catolic — Batut de turma sa — Un caz poate unic in analele bisericei catolice s’a intimplat in oragelul italie­­nesc Ada’ia. Acest oragel era resedinta unei epis­­copii. Vaticanul a gasit insa cu cale ca sa mute aceasfta resedinta la Rovigo. Iata insa ce nu fu­­ pe placul credincio­­silor catolici din Adria. Ce sa faci? Intruniri publice si de protestare fura convocare si in cele din urma se lua o hotarire eroica . Papa poate sa decida mutarea resedin­­tei episcopate, dar credinciogii din A­­dria pot impiedica pe iubitul lor episcop sa plece. Zis gi facut. ‘ ‘ In ziua cind episcopul voi sa plece mul­­timea credinciogilor se aduna si incerca sa-l impiedice cu forta de a pleca. Episcopul vroind sa se supuie ordinu­­lui Papei, turma credinciosilor tabhari pe el si-l lua la bataie. Politia interveni. Episcopul vroi sa se refugieze cu se­­cretarul sau la gara. Multimea dupa din­sul. Patru politisti il sarira in ajutor gi4­ protejata cu corpurile lor, dar zadarnic. Multimea credinciosilor il bombarda cu pietre. O ploaie de bolovani cazu peste dinsul si-1 rani grav la cap. Daca­­ politistii nu­­ ar fi sustinut, de­sigur ca ar fi cazut la pamint si in acest caz, turma credincioasa, fara indoiala, ca i-ar fi ridicat­ viata. Din fericire a putut ajunge la gara, un­de s’a urcat in trenul ce tocmai trecea prin gara si a scapat astfel din miinile e­­noriagilor sai. Ajuns la Rovigo a trebuit sa fie inter­­­nat in spital unde se gaseste si acum. J Aci in spital mai multi ziaristi l’au vi­­zitat. L’ati gasit bandajat la cap, de abia i se vedeau orb­ii. E­ra vinat de bataile ce man­­case si despre care povestea cu un mare lux de amanunte. Dar la urma adLogS : ^ ’■”*•*****­­— Si cind te erindegti cS bietii oam­eni nu au maltratat in acest chip numai din prea mare dragoste..... Poporul Adriei vrea sa mertte resedinta episcopala in a­­cest prag si nu voia sa cedeze credincio­­silor din Rovigo, pe mult iubitul sau e­­piscop. In consecinta a cautat sa ma rec­tie cu de-a sila... Papa aflind de cele petrecute a luat contra credincioasei turme din Adria cea mai severa masura , a anatemizat-o. Consecinta este ca toate bisericile sta fi inchise Preotii nu mai au voe sa oficieze. Clopotele nu mai chiama pe credinciosi la rugaciune. * E un prag pagin ! ~­­ ~ . ..Pe d­e alta parte rasund in Adria trim*­tita, caci guvernul alarmat de cele petre­­cute, a trimis la Adria trupe cari sa men* si tumuliurile tmpicasce atrapamentele , Paturi cults a publicat un violent pro­­test contra procedarei credinciosilor cato­­lici. In acest protest se spune ca tiesi ne* ■. Cu ocazia adunarei generale a „Asociatiei pentru inaintarea stiintelor1’ De asta data adunarea generala a ,,Asp­­afiei pentru inaintarea stiintelor" s’a tinut Focsani. Darile de seama publicate de pre­­cotidiana, au dat o idee despre activitatea sa desfagurat cu aceasta ocaziune. Confe­­nte s’au tinut ?i comunicari s’au facut din are ramurile stiintei si daca n’am avut de registrat nimic senzational, nimic revolu­­mar Intrebu­intez cuvintul in sensul gtiln­[ic _ am putut insa constata ca se mun­ste In cim­pul vant al stiintei, ca sute de­ameni se devoteaza cautarei adevarului, fis­­re in specialitatea lui, convins de vechiul d­on gtiintific, de care trebue sa ne con­­icem si noi In aprecierea asociatiei: ,,Ni­­ci nu-i mare in afara de adevar si cel mai in adevar e mare“. •» S’a insistat mult si la acest congres asupra apo­rtantei Asociatiunei pentru inaintarea tintelor. Importanta aceasta nu poate fi su­­­sa discusiunei de­cit de cel care ar nega importanta stiintei Insagi. Stiinta este baza civilizatiunei, este esenta vilizatiaunei insagi. Ea este comoara cunog­­atelor omenesti, trecuta din generatie in meratie prin scris si invatatura; ea este actul acela al cunostintei binelui gi rau­ , prin asimilarea­­ caruia omul se­ apropie de perfectiunea divina, ea a fost recunoscuta Inca de Platon ca cea mai iportanta organi­­zatie a omenirei, menita sa o faca pe aceasta cit. mai asemanatoare lui Dumnezeu. Fara dinsa omul nu s’ar deosebi intru nimic de animal si­ nici cel dintii­ vestigiu de cul­­tura nu se poate imagina flora dinsa. De cind primul om a­ugit din st­area ani­­malica, a inceput sa pue temelie stiintei. O munca de sute de generatiuni, munca inceata si perzistenta, care , nu odatat a­ cerut si sa­­crificii de vieti, a trebuit pentru a se ridica mindra cladire a stiintei moderne. O cladire cu sute de etaji­ si mii de compartimente, la a careia desavfrgire si intretinere se lucreaza inca gi se va lucra cind din noi se va fi ales praf si cenuge. La origina ei qtiinta este rezultat­ al prac­tice!. Primul om care a n­umarat pina la trei a pus baza qtiintei matematice, cu toate ca de aci si pina la starea de azi a matema­­ticilor, e o distanta pe care creerul omenesc abea o poate percepe. La inceput orice gtiinta a­ fost de natura practica. Astrologia avea de scop prezicerea viitorului si a pus temelie astronomiei: alchimia a urmarit fabricarea aurului si a pus temelie chimiei, etc. Pe o scara mai inalta a civilizatiunei omenesti, gtiinta capati o situatiune independenta si de unde Inainte teoriile se deduceau din practica,­­ ajunge practica­­ sa traga foloase din gtiinta pur teoretica. Se citeaza aldesea exemplul lui Gal­­vani, care cind a observat mai intiiu convul­­siunile picioarelor broaștei, era departe de a putea prevedea marile consecinte ce va avea constatarea­­ sa: tramvaele­­ electrice, t­elefo­­nul, telegraful, luminatul, etc. Mai caracte­­ristic este că unul Helmholz care a supus Academiei din Berlin descoperirea lui Herz despre ondulatiunile electrice, nici prin vis nu-i trecea ce consecinte practice va avea, a­­ceasta teorie. Si totusi ei se datoreste inven­­t­ia telegrafiei fara firma. Intre practica si teorie este dec­­astazi un schimb reciproc de influente si ambele ramuri ale stiintei, care nu-i de­ci­ una, trebuesc cultivate cu aceeasi asiduitate. Cu cit in­sa cercul cercetarilor stiintifice devine mai vast, cu atita mai importanta devine organizarea muncei stiintifice. Academia, noast­ra,­ ca si Academiile din alte parti, este prima orga­­nizatie a muncei stiintifice de la noi din tara. Universitatile noastre, pina [a. -un anume grad, de asemenea. Asociatia pentru inain­­tarea stiintelor insa, este adevarata mare or­­ganizatie a­ stiintei, fiindca pe cind Academia e menita sa cuprinda numai fruntasii mun­­citori in cimpul gtiintei. Asociatia cuprinde pe toti cei doritori sa munceasca in acest timp,­­ cel­­ cu nume rasunatoare si umilii sapatori aproape necunoscuti. Tofi la un loc, unul punind o caramida, altul carind-o nu­mai, tofi fac sa inainteze gtiinta, mai­­ ales in vremea noastra, a specializarei excesive, a muncei in­ laboratoare, archive, biblioteci, pe virfurile inghetate ale muntilor, In fundul a^inc al oceanului... Dar Asociatia mai e cea mai de seama or­­ganizatie a m­uncei noastre stiintifice, pentru ca are de scop sa impartageasca si poporul de adevarurile gtiintei. In vechime gtiinta era numai a citor-va fericiti­ Prima­ ei organiza­­tie a avut caracter de casta. Vremea noastra se deosebeste tocmai prin faptul ca Intr’insa se cau­ta a se atrage si poporul spre placerile gtiintei, a-i lumina printr'insa, a-1 face sa par­­ticipe apoi la progresul­­ ei. Daca miscarea socialista din Rominia, aceea al careia­ or­gan de publicitate a fost „Contimporanul“, a avut, vre-un merit, apoi a fost acela ca a rai spiadit gustul de preocuparile stiintifice, ca a pus pe tapet si la noi marile probleme pe cari le pune stiinta moderna si le-ai pus pe tapet inaintea marelui public. Explicabil lu­cru acesta cind socializmul pretindea a fi o doctrina stiintifica, bazata pe rezultatele stiintei, cind declara ca numai prin gtiinta popoarele se pot elibera, cind arunca in mul­­time deviza de o inalta moralitate. .,gtiinta e putere". Asociatia trebue sa pue mare pret pe aceas­ta raspindire a gtiintei in popor. Nu odata pe an sa fie conferinte populare si nu intr’un singur prag, ci cite-va luni pe an si in cite­­va prage. Ea trebue sa raspindeasca droguri si carti de popularizare, sa faca biblioteci stabile si ambulante, constienta de faptul ca viitorul natiunei e bazat pe gradul in care poporul va poseda gtiinta, ca viitorul stiintei e bazat pe faptul ca din clasele de jos se ri­­dica, indivizii cari intrupeaza geniile natio­­nale. Cine stie cite talente — zice profesorul german Herrmann Diels — ce pierd din­­ cauza­ ignorantei parintilor! si cine nu stie, adiu­­gAm noi, cit poate de­zvolta ■ inclinatiunile stiintifice ale copiilor, preocuparea parintilor de chestiunile si problemele stiintei. §i ace­­stor parinti are a se adresa Asociatia. Dar Asociatia pentru inaintarea stiintei mai are si o al­ta menire. Ea­ trebue sa ajute moralmente si sa obfie dela stat ajutor ma­terial pentru aceia cari vor sa lucreze in timpul stiintei. Cind cine­va a facut o inven­­tie, nu mai are in­deobgie nevoe de ajutor. Acest ajutor ii trebue cinci munceste In ve­­derea unei invensiuni. In aceasta privinta Germania ne-ar putea da ca model institutia privat-docentilor si a burselor prevazute pentru acestia, daca func­­tionarea universitatilor noastre ar fi alta, daca ele n’ar avea la noi un caracter aproape exclusiv didactic si numai foarte putin carac­­terul unor institutii de cercetari stiintifice. Franta poseda insa in fundatiunea Thiers, o creatiune a vaduvei lui Thiers si a surorei ei — un model pe care cu pu­tina cheltueala l-am putea imita si noi. 15 oameni in vars de cel mult 26 de ani, cari au titluri de doc­tor­ sau inginer­, gasesc in palatul acestei fundatiuni casa gi masa, precum si din fon­­durile ei o bur­sa de 100 lei lunar. Scopul a­­cestei fundatiuni, care primeste bursieri pe timp de un an, cu drept de prelungire inca cel mult doi,­gi la parasirea careia fiecare bursier mai primeste un dar de 1.800 lei, este de a permite dezvoltarea in tihna a ta­­lentelor, dindu-li-se posibilitatea de a ispravi una din acele lu­crari mari cari deschid in Franta ca, gi aiurea cariera­ stiintifica. Se intelege ca aceasta instill­­­ oik n’a pu­tut ramanea unica In lume. In America Ca­negie a intemeiat institutia cunoscuta­ si numele ISG, dandu-l un fond de 50 milioan lei, pentru ca din venitul anual de peste milioane, sa se determine cercetari stiint­fice originale, sa se descopere deosebite t lente stiintifice ajutindu-se la dezvoltarea coacerea lor, sa se acorde burse etc. etc. Cifrele acestea sunt americane, cele a fundatiunei Thiers sint Insa mai modest venitul ei nefiind de cit de 120.000 lei pe ai fie fata ce trebue sa faca Asociatia. A face aceasta este a indeplini o adevarat opera nationala. Vorbele raman vorbe gi ,ra­tional" nu-i alt­ceva de­cit o vorba Aici fapta ii da un sens. O fapta nationala a Aso­ciatiei ar fi deci raspindirea gtiintei in po­por, gt­inta insagi nu poate fi nationala , este rezultatul sferturilor unite ale tuturo popoarelor. Herz, un german, descopere or­dulatiile electrice si Marconi, un italian te­legrafia fara firma. Stiinta nu cunoaste­ de tare, ea este elementul pacinic care leaga po­poarele Intre dinsele. Intru realizarea lucra­rilor stiintifice, Academia franceza se aso­ciaza cu cea germana, toate Academiil mari ale lumei intre dinsele. Momentul na­tional in stiinta il formeaza oamenii de sti­inta. Invensiunile, descoperirile, teoriile le devin bun comun al omenirei,­­ dar Zeppe­lin ramine german, Pasteur francez, Mecini­koff rus.­ In lucrarea lor e suflu national individualitatea si geniul rasei. Oameni de stiinta trebue deci sa formam ca sa puteti dezvolta gtiinta romaneasca, gtiinta invatata, perfectionata, Intregiti, de invatati romini. 8. Bra niftea

Next