Adevěrul, octombrie 1909 (Anul 22, nr. 7210-7239)

1909-10-26 / nr. 7235

Anal a! XXI-lea No. 7235 rO NDATOR ALEX. V. BELDIMANU PUBLICITATEA CONCEDATA EXCLVSIV A£en{lel da Publlcitate CAROL SCHULOER (SL Comp. BVCVREfTI Strada Karageorgevici, IS. — Teleion S'4 Birourile ziarului: Strada Serindar No. 11­5 Bani exemplarul Apare zilnic cu ultimele stiri telegrafice si telefonice de la corespon­dentii nostri din tara si strainatate __ _________________________________________________—------------------------------——___________________________________________________­­$­/­ Cetateni ai Capitalei ^ 7 Soso Azi in sala. Dacia, ultimul refugiu al libertatilor­­ publice, se va tine marea in­­trunire populara pentru a protesta in­po­­triva fata­ de­legilor guvernului d-lui I. Bratianu. De la Dacia au pornit multe prabusiri de guverne ticaloase, dar de asta­ data, poporul generos al Capitalei, merge aco­­lo nu pentru a da jos un guvern odios, ci a face ceva mai mare, mai sanatos, mai folositor, a’l tintui pentru totdeauna la stilpul infamiei. Se ramine acolo sus pe estrada de rusine a unui guvern de bandit! §i cu cit vor sta mai sus, cu atit vor fi vazuti de mai m­ulti si mai de de­­parte. Cazuti jos, s’-ar pierde in multi­­ me. Sus, acolo, pe banca infamiei, or­ si cine are dreptul sa le arunce ocara me­­ritata si blestemul. Se va protesta la Dacia in­potriva fap­­tului ca un cetatean roman, este izgonit peste hotare, lipsit de judecatori si de pu­­tinta de a se judeca. Cei de pe urma rau­­facatori au dreptul la judecata. O tara in care justitia nu joaca rolul de arbitru intre cetateni si mai ales intre cetateni si guvern, o asemenea tara, este scoborita d­e guvernantii ei, la rangul de trib sal­­batic, nu de stat organizat. E indiferent credintele politice ale acestui cetatean iz­­bu­ atit de ilegal, de urgia unui­ gu­vern care se pretinde liberal si democra­tic. Or­ §i­ce cetatean este liber, in mar­­ginele legei, sa profeseze or­ si ce idei si numai atunci, cind el ar calca legea, jus­titia si puterea statului pot interveni, ca sa pedepseasca calcarea regulelor stabili­­te. Pina atunci Constitutia proclama li­­bertatea absolute a cugetarei si a scrisu­­lui si guvernul de azi, pedepsindu’l in a­­fara de lege, in potriva lege! si denegin­­du’x dreptul de a’si cauta judecatori, cal­ca in picioare si legile scrise si cele u­­mane. La Dacia aceasta procedare se va infie­­ra asa cum merita ea. •x­ ■» Tot la Dacia, cetatenii Capitate! se vor ridica In­potriva aceluiasi guvern, care a cautat prin violenta si varsari de singe sa inabuse glasul constiintei publice re­­voltate de fara­ de­legile sale. Ne credeam in sfirsit trecut­ de trista epoca in care intrunirile publice se spargea si­ prin ba­­tausi, cind cetatenii erau molestati, cind guvernele se mentineau la putere muma­ prin teroare si crime. A fost numai o iluziune. Timpurile de jalnici si rusinoasa amintire au reince­­put. Asa cum a sfirsit regimul nefast al parintelui la 1888, tot astfel incepe, reia tra­ditiunea regimul fiului. A tolera cele faptuite in seara zilei de 19 Octombrie, e­a consfinti un regim de salbatacie si de groaza. Cu or­­si­ce pret, cetatenii Capitalei, trebue sa se pronunte si sa vestejeasca si procedeul si pe omul care il inaugureaza. Nicolae Fleva — leaderul neobosit si vesnic tinar al democratiei si al moravu­­rilor democratice va lua parte la aceasta intrunire. E cea mai buna dovadia ca dreptatea este cu noi si ca oamenii sinis­­tri din capul acestui regim, scaldati in angele a unsprezece mii de tarani romini, patati de rusine si de­ ororuri, trebue sa fie pentru intreaga viata t­intuiti la stil­pul de infamie, ca violator­ ai legilor scr­i­­se si drepturilor omenesti. CONST. MILLE nod, de­cind­e la ordinea zilei miscarea muncitorimei, si norocul pare a se in­­departa dela d. Bratianu. SS vedem daca si fSra aceste.......insu­siri“ noul sef al liberalilor va mai putea fi sprijinit de» ’■ege.­t. * ■W .L. In ce poveste l’emaniarea d. Bratianu ne-a oferit un spectacol fara precedent. Oricum va complecta de acum inainte cabinetul sa­u, ori­cum se va face laema­niarea, nici o impresie nu va mai pro­duce in lumea noastra politici. Tergiversarile primului-ministru au desgustat pe­ toti ministeriabilii liberali. De doua zile se vorbeste cu d. Bratia­nu a gasit solutia: complectarea cabine­tului cu fratele d-sale d. Vintila Bratia­nu. Aceasta solutie a produs insa o stu­­pefactie generala. Efectul? Dupa 24 de ore a disparut din circulate aceasta combinatie si s’a lan­­sat alta. Se discuta acum o combinatie cu d-nii M. Ferechide, Em. Pon­umbaru si Vinti­­la Bratianu. Sansele d-lui Orleanu au scazut, fiind­­ca d. Cocias face propaganda in contra intrarei in minister a sefului liberalilor din Covurluiu.­­Se vorbeste de sacrificarea d-lui Haret, caruia i se va oferi d­rept compensatie prezidentia Camerei. Asupra i­ntrarei in guvern a d-lui Al. Constantinescu s’au angajat o serie de pariuri intre liberali. Daca remaniarea cabinetului se va face in asa mod in­cit sa avem de inregistrat trageri pe sfoara, atunci ne putem astep­­ta la o sesiune parlamentara cu frumoa­­se surprize. R. X. 9 veniti azi Duminica ora 2 la intrunirea de pro­­testare de la „Dacia“—Vor vorbi d-nii N. Fleva, ¥. Kogalniceanu, Const. Mille, N. Cocea si al­ii. D. Bratianu si remaniarea Cu ce s’au laudat liberalii cind au proclamat gesta d-lui Bratianu? Ca noul lor sef e siret, ab­il, ba chiar diplomat si ca are om­ noroc...­colosal, ca sa nu zicem altfel. Siretenia — daca aceasta poate fi o insusire de seama la un om politic mo­dern -4- siretenia d-lui Bratianu n’a dat nici un rezultat satisfacator, caci de cind e sef n’a reusit prin siretenia d-sale sa aplaneze conflictele dintre partizani. A­­ceste conflicte s’au­ inmultit si s’au a­­gravat. Zilele acestea chiar d. Bratianu a fost silit sa­ renunte la banchetul de la Iasi din cauza sciziunei dintre liberalii de a­­colo; de la Braila i-a venit o delegate razboinica; de la Craiova seful local cere capul prefectului si iniat­ui’area dinastiei care-l sustine; dela Vlasca i-au venit de­­putatii si senatorii cerindu-i schimbarea situatiei si la Olt s’a declarat greva con­­silierilor judeteni contra prefectului. Nu mai vorbim de cei’tar­ile mai vechi i din celelalte­ judete si nici de debandada or’ganizatiei din Capitala. Unde-i dar siretenia d-lui Bratianu? Abilitatea? E oare o dovada de abilita­­te ceea ce se­ petrece cu complectarea sau remaniarea cabinetului? Diplomatic? Ce urmari folositoare ta­­rei au avut vizitele in strainatate ale d-lui Bratianu? N’avem inca nici conven­­tia cu Austro-Ungaria, n’am facut un pas inainte pentru a incheia conventia cu Turcia, ba am cedat la amenintai’ile Por­­tei in chestia importului de struguri, lo­­vind in interesele podgorenilor indigeni. Tratativele cu Bulgaria pentru noul pod peste Dunare? E poate un nou su­cces al diplomatiei austriace, dar nu. al d-lui Bratianu. Deci nici­­ siretenie, nici abilitate, nici diplomatie. Noroc? Pina acum e adevarat ca numai nor­ocul d-lui Bratianu nu s’a dezmintit. Dar de cind s’au razvratit popii din Si­ Anarchist! sail legalist! ? Gazetele guvernului au recurs la un mijloc foarte com­uns ,i­eftin pentru a combate misca­­rea muncitorilor. O proclama de anarhista. N’au­ pare pentru aceasta pu­ierea hahamu­­lui, marxismului, d. I. Nadejde si a fostului redactor al revistei franceze a socialismului Stiintific, d. George Diamandy, parere cam interesatii, dar ,,competenta“ ? Cu toate acestea pe ce se bazeaza si gaze­­tele guvernamentale ?1 cele de opozi pe care pinii mat­eri le secondau ? Pe alta nimic de­cit pe propria lor rea credintei. De fapt, miscarea muncit­oreasca e absolut legalista. Chiar sigitatia ei de acum, agitatie contra expulzurei lus Rakowski.—nu are ca de scop readucerea­ guvernului la legalitate? De care parte e anarhia.?­De partea m­unci­­torilor care cer ca Rakowski si­ fie prezentat judecsilorilor siu naturali e anarhia, sau de partea guvernului care se foloseste de toate mijloacele violenta ce-i stati la dispozitie pen­tru a sustrage pe Rakowski judecatorilor s3­i naturali, pentru a’l impiedeca sa se judece intr’un proces in care sa fie respectate toate formele cu care legiuitorul a crezut sa poata asigura dreptatea? Insusi faptul acesta dovedeste ca miscarea muncitoreasca, departe de a­ fi anarchica, e absolut legala. S’a mai invocat impotriva el spre a se sustina ca-i anarchies, violentele de limbaj dela Intruniri. El­ asta-i cel putin indrazneala. Am a violente de limbagiu ca acele ce se aud In Intrunirile liberalilor bine Inteles cind par­­tidul e In opozitie, nu se pomenesc In intru­nirile muncitorilor. Cele mai violente diatri­be ale muncitorilor, cu cultura fatalmente restrinsa, sunt adevarate dulceturi pe linga violent­a cu care ataca liberalii cinici sunt In o­­pozitie , autoritati, guvern si chiar pe rege... Sa inceteze deci guvernamentalil a exploa­­ta gogorita anarchists. E. Anarchistul Fleva Abia a reusit guvernul de or­dine al d-lui Haret si al celor cu prommeramen­­tele in armata si grevele la universitate sa scape tara, cu concursul patriotic al stapinitei unguresti. de ..primejdiosul a­­narhist“ dr. Racowsky — si iata ca pre­­sa regimului e din noul. in cea mai cum­­plita agitatie si emotiune! Un nou­ anarh­ist, — acesta cu mult mai primejdios pentru zilele guvernu­lui! — s’a ivit in Bucuresti. Aseara toa­te foile gu­vernului ii semnaleaza apari­­tia si-i denunta lumei. Nu e nimeni altul de­cit Nicolae Fleva. Cum se stie, acesta e un vechi si ana­r­­hist,, care in totdeauna are cite o bomba in buzunar destinata Ocultei si dinastiei Bratianu. Pa linga ce e primejdios, e un anarh­ist curios, care isi exercita propa­ganda prin fapt intr’un mod cu totul per­sonal. Asa. ,de pilda, de unde toti anar­­h­istii sint i­n contra parlamentarismului, el a­re vreo trei­zeci si cei^a de a­ni de pa­r­­lamentarism; si nu mai departe de cit in Decembrie trecut a aruncat acestui gu­vern bomba alegerei sale si a inca doi a­­mici politici ai sai la colegiul al doilea de Camera din Bucuresti.­­ Dar cele mai capitale ale sale atentate anarh­iste le-a ffptuit inca de acum vreo zece doi-spre­zece a­ni in chiar calitatea sa de minist­ru de interne, caci anarh­is­tul acesta a fost si minist­ru de interne al regelui Carol — si inca, intr’un guvern cu d. Sturdza si al­tii­ Atunci inca a­­narh­istul dela­ interne Nicolae Fleva s’a dus in pe­rsoana la tara sa cerceteze si sa dea dreptate­ taranilor. Atunci inca acest anarh­ist, s’a coborit in beciurile politiei si in mijlocul scrisn­rilor de dinti ale no­­litistilor, i-a facut, raspunzatori de fie­­care fir de ,nar din cazul celor arestati. Si a­zi dupa de firma demnisoare din par­­tidul liberal a avut grija sa-1 scoata atunci repede din guvern—iata ca se intilneste din nou­. Iata in fata, cu vechiul anar­h­ist de la interne, care a ramas acelas in­­corigibil dus­man al schingiuitorilor si al sugrumatorilor libertatilor publice. O singura solutie ii ramine dinastiei de la Florica. Sa­ se inteleas­a cu ungurii ca­ sa-l dea neste granita si pe anarh­istul Nicolae Fleva! Alfa. Din infamiile guvernului — Si sh­Sii Diiirsa­rcitisuntor transii­ar­isis E partea abuzurilor, ca ele nu ramin nici­odata izolate. Un abuz aduce altul si guvernele, vazind ca nici o piedica nu se pune in calea lor, continua cu ele, pina cind trecind de ori­ce margine, provoaca indignarea generala sub manifestatiile careea se prabusesc. Cazul Racowski, nu e unicul. Doctorul Racowski e numai luptatorul in care se intrupeaza cauza celor nedreptatitL si fiindca el e constient de aceasta, de aceea perzista in lupta sa, — cind daca ar ur­­mari numai interesul sau personal,­­i-ar fi foarte usor sa cada la invoiala cu gu­­vernantii de azi, tovarasii si amici! Seii de alta data. Dar’ nu numai Racovski a fost expul­­zat fara de lege si drept, guvernul acesta a facut pe calea expulzatei peste opt sute de victime in scurt­, vreme si printre cei expulzati se gasesc romini transilvaneni si romini sadea. Fiind­ ca politicianii din guvern fac a­­uita caz de nationalismul lor, pentru­ ca chiar nationalistii cari se pretind cei mai fanatic­­i, sustin, direct si indirect, — sa povestim aci cazurile expulzarei citor­va romini transilvaneni. La banchetul dela Andrei Dumitrescu, dat de tinerimea generoasa inainte de ve­­nirea lor la putere, d. Vintil S. Bratianu spunea: ,,Beau pentru emanciparea ce­lor cinci milioane de tarani romini ca sa putem cuceri cu ajutorul lor alte trei mi­lioane de romini". Veniti la putere, tinerii generosi au inceput sa emancipeze pe ta­rani masacrindu-i si si cucereasca pe ro­­minii de peste munti expulzindu-i. Transilvanenii G. Boeru, N. Comsa, loan Laslo si altii, dupa ce au fost tinuti arestati saptamini intregi, fara alta vinS decit aceea de a fi luat parte la miscarea f­ratilor lor de munca, de a nu-i fi tradat adica pe acestia,­­ dupa c­e au fost ti­nuti arestati, numitii transilvaneni a­u fost siliti sa paraseasca teritoriul Romi­­niei. Primul dintre dinsii G. Boeru, calca­­tor de meserie, se afla in tara de 16 ani. Al doilea, Comsa, se afla de asemenea de 16 ani in tara. Ambii au fost expulzati din Bucuresti. Mai grav e cazul cu timplarul loan Laslo. EL E NASCUT IN ROMINhV DIS PARINTI VENITI DIN TRANSILVANIA inca din 1872. Lucratorul Comsa a publicat un isto­­­ric al expulzarei sale din care rezulta ca a cazut victima uneltirilor patronilor cal­­catori din Capitala. Comsa vroise sa ob­­tie pentru sine si colegii sai sefuri mai mari si conditii dle munca mai omenesti. El nu s’a facut vinovat nici de cea mai mica ilegalitate. Aceasta se si recunos­­­cuse de politie,­­ dar patronii calcatori nu s’au lasat si au pus st­ruinte, si du­pa Comsa si bani, pentru ca sa obtie ex­­pulzarea lui. De notat ca patronii calcatori sunt in majoritate straini, si daca n’am putea a­­proba expulzarea lor, nu putem insa de­loc. admite ca du­pa cererea lor a fost ex­­pulzat un romin. Atit de indignat a fost lucratorul Com­sa de samavolnicia comisa impotriva sa, incit sosind la Budapesta si luind cuvin­­tul intr’o intrunire de muncitori romini, a spus: ,,Noi cei cari vorbim acum venim din patria-muma, de acolo unde sint pa­triot­ de bilci, cari se tingue mereu­ de suferintele ce indulci f­rati­i de peste munti. ..Tinguirile lor sint o batjocura pen­tru voi romini I muncitori adunati aci. Spuneti-le voi acestor nationalisti ca aici o duceti mai bine, ca aici sintet­i mai bi­ne platiti, ca aici puteti cugeta in voe, puteti citi orice ziar, orice brosura, fa­ra teama cu­ veti fi chemati la politie, perchizitionati si apoi supusi rigorilor e­­xilului. .,Strigati-le acelora din patria-muma ca noi va puteti aduna in toata liberta­­tea, va^ puteti spune pasurile voastrre in tati ca in afar­a, pe strada, nu sint aduna­­vorbe cit mai aprinse si sinteti incredin­­te trupele gata de razboiu, cu pusti si cu tunuri. .,Spuneti-le voi muncitori romini na­­tionalistilor guvernanti din tara romi­­neasca, ca dispretuiti lacrimile pe carl le varsa ei pentru voi, ca le calcati in pi­cioare facind din ele noroi, cfici sint la­­crimi de fatarnici. ,,Cind veniti voi romini! in patria-mu­ma si cind guvernantil de acolo afla ca ideile voastre sint socialiste, nu mai vor sa stie ca le sinteti frati si va arunca la moment peste granita. i.De aceea spuneti-le lor ca ,,neagra strainatate" infierata de poetul nationa­list romin este mai larga, mai ingadui­­toare cu voi de­cit patria-muma". Evident ca asa nu poate vorbi de­cit un om amarit, indignat de o mare nedrepta­­te ce­ i se­ face. Romin din nastere, stind de 16 ani in tara, lui Comsa nici prin gind nu i-ar fi putut trece, ca in menta­­litatea guvernantilor nostri romini vred­­nic e numai cine se pune in serviciul lor. Ce sa mai gindeasca atunci un om ca Ioan Laslo, — care ca fiu de romin tran­­silvanean, fiind nascut in tara era cu a­­devarat aruncat in straini, aplicindu-i-se mizerabila lege a expulzarilor? Dar mai sint alte cazuri tot atit de re­­voltatoare. Iata cazul fratilor Eduard si Ludovic Gebhardt:^ Amindoi nascuti in tara; a­­mindoi au satisfijcnt legea recrutarilor,­­ unul fiind scutit, altul servind trei­ ani in armata; amindoi au facut scoala prima­­ra in Bucuresti. AMINDOI SINT CASA­­TORITI cu ROMINCE. §irul victimelor fara de­legilor acestui guvern, nu e insa epuizat cu aceasta. Si toate cazurile sint tot atit de revolte.­­to<ire Sa se mai gaseasca oare un om cinstit care sa nu condamne regimul tinarului domn Bratianu care a inceput cariera sa de sef de guvern de acolo de unde tatal sau a is­pravit-o? Ad- NAZBITU De inchiriat! Mi­ne e Sfintul Dumitru, ziua cind omul isi muta calabalicul, daca are unde si-l muta. Bucurestiul, care stie mai bine ca onume cind se apropie termenul ca guvernele sa si mute gindul de la putere, tine azi prima sa intrunire la „Dacia“. Aceasta deosebiti atentie de a tine prima intrunire de simpatie pentru guvern ramas­ in ajunul lui Sf. Dumitru, nu e lipsita de oarecare coincidenta. E mai mult ca probabil ca in urma intru­­nirei de azi si... cele multe inainte, o mina nevazuta va lipi la domitilul guvernului­ cu­­noscutele benzi cu inscriptia: ,De inchiriat“ Fac. I^a „Dacia“ Vom fi azi la ,,Dacia“ toti acei cari ere­­ dem in puterea mintuitoare a drevtdtei. Vom fi azi la ,,Dacia“ toti citi avem inimi ce tresar la auzul cuvintului sfint de libertate. Vom fi azi la ,,Dacia toti citi vedem ca miterea intunericului se ridica spre a dobori lum­ina in aceasta tara. Vom fi azi la „Dacia“ toti ci si voim ca egalitatea inaintea lectilor si drepturilor constitutionale sa­ inceteze a fi o gluma trista si desarta. Vom fi azi la­­,Dacia“ toti acei cari am simtit ca varsurile de sinae de Lunea tre­­cutai si sc­hingiuirile din beciurile poli­­tiei, aui umplut cuva amardciunilor_ cu cari ne odard de mai bine de doi ani_ a­­cest guvern de instigatori, de renegati si de­zugrumatori ai celor mai sfinte drep­­turi. Vot si si acolo cu totii, intr'un singur — JOS CU ACEST GUVERN! Cu liniste, cu ordine cu tot dispretul pentru agentii provocatori, cu demnita­­tea si mundiia datoriei mari­ne care ne-o indeplinim, sa fim cu totii la postul de onoare, ca sa se stie de catre cine trebue sa se stie, cum ca acest guvern este osin­­dit, caci a revoltat toate constiintele libe­­re si a pdtat de samavolnicii, de schin­­giuiri, si de singe, bunul renume la care are dreptul aceasta tara,. „A­devennl“ — ■ [UNK] [UNK]--«wca ESKgggfr— --------—— PAREA! SI IMPRESII Prevazusem ca sBarbasil si adulerul.— raspunsul dat de un azi dostiv ——­D nei care m­’a in­trebat care din cele doua femei din ..Refugiul” Imi e mat sim­pat­icii. K­ai va at­rage nemul­­tumirea multora dinre femei. Fiindca eu ras­­punsesem ca in toata aceasta drama,. mat simpatie apare barbatul, care, cel putin, cind se vede Inselat, nici nu omoara, nici nu ros­­teste vorbe’ mari, ci tace, se retrage intr’un colt, nu spune nici chiar nevestei necredin­­cioase ca'l cunoaste mi­savia—dar cind o alta iNnee— o fata— vine si i se ofera din dra­­goste, el soarbe aceasta dragoste cu toata setea unui suflet pe care imprejurarile il razbuna. Fireste, cum am spars, fapta fetei ca­re rispeste un om insurat nu corespunde, de­sigur, moralei noastre—dar, ar fi putut oare sa cucereasca dinsa inima unui om de trea­­ba ca Gerard, daca aceasta inima n’ar fi fost singerata de infidelitatea conjugala a sotiei ? Noua corespondenta care imi scrie, nu cu­­noaste bine piesa. Cind imi vorbeste de cainta sotiei necredincioase. Cainta aceasta nu se manifesteaza nici macar imediat dupa ce afla, in sfirsit ce sotul desi tacea,­­tia de adulterul ei; ea nu se manifesteaza de­cit, prin gelozie, cind vede ca, in adeva­r, , o alta femee i-a luat locul in inima bairbatului. Cainta tardiva —Si cu adevarat femeiasca, care nu poate in­­spira simpatie, ci cel mult compatim­ire. Sim­patie pot inspire pornirile morale, compati­­mire si eroare provoaca chiar fiintele carl a fi pacatuit, dar carl sufar pe urma pacatelor lor. ■Sotul trebuia sa simuleze cel mult un a­­­dulter, d­acii voia sa ,,moralizeze“ pe Sofia lui—imi scrie noua corespondenta. A, nu ! Simularile sint bunne pentru teatru de copii. Teatrul care vrea viata, nu umbla cu simu­­lari, ci urmareste dezvoltarea fireasca a sta­­rilor sufletesti. Barbatul din ,.R­efugiul“ nu e un produs al minciunilor conventionale, ca­re cere sanctiune pentru ..adulterul" sotiei. E un om cult superior, un artist, caruia putin ii pasa ca sotia sa a devenit ..adultera", ru­­pind legitmintul, conjugal si infruntind con­­tractul de casatorie. De aceea nici n’o omoa­­ra, nici nu cere divort, nici nu-si striga du­­rerea si rusinea la lume— ci tace chiar fata de aceasta femee. Caci ceea ce-i doare e nu­­mai si nu­­mai necredinta ei, mirsaiia ei mo­­rala si nimic alta. Tata de ce demnitatea si mimriria il sfatuesc sa se inchida in durerea lui si iata de ce aceasta durere il face simpa­­tic de­oarece e o durere maorala si nu una provocata de prejudecati sau de­ cainta unui suflet care a pacatuit. E D. F. ir—---------------a o Debandada liberatilor — Ca sa petresc la Graiova — Cele ce s’au petrecut si continua sa se pe­­treaca in consiliul judetean de Dolj, sunt me­­ni­te sa oglindeasca In mod fidel debandada in care se afla partidul liberal local, de la moartea lui Alexandru Nicolaid. Fostul sef, cu putina vreme inainte de moarte, prevazuse debandada s i tendinta de uzurpare ce patrunsera, in partid §i, daca, spi­­ritul de indisciplina nu s’a manifestat pe fa­ls^ Measta |e ^ajpre2ta gxggi­ igBlel .­iglfi M On an 19 luni. Luni 26 Octombrie 1909 DIRECTOR POLITIC CONST. MINLE ABONAMENTEt . . • . • Lei 16.—­­ 3 luni..... . . • • • » 8.— I o luna. . . • • Pentru strainatate pretul este Tudou­ TELE­F­O­N s Directia !ji Administratia No. 14 10 Redac'Ha co Capitala ’ ,, 14./JQ >• ’ ,, PrOvincia ,, 14./QO ,/... „ Strainiitatea ,, 12/40 — Lei 4.-* • „ 1-50 Primul-ministru : Ce fel de trecere la noi a fost asta ? A­i venit toti boii getofagii si partidul vad d­­e la „Dacia“? ! vechiu politician si increderea de care se bu­­cura la centru. Un singur cuvint de la Nico­laid era destul, pentru ca sa lamureasca o intreaga situatie. Cu totul altfel se petrec lucrurile asta­zi, de cind d. Mitescu a luat succesiunea defunctului Nicolaid. E un­ fel de descentralizare politica, care a ajuns sinoni­­ma cu debandada: fiecare fruntas liberal fa­ce ce vrea; iar intru cit priveste raporturile dintre autoritati, ele sint cum nu se poate mai rele. Sa dam cite­va exemple.­In Craiova, avem 3 autoritati publice de seama, ai caror conducatori se schimba odata cu plecarea partidului de la putere, prefec­ture judetului, primaria orasului si epitropia bisericei Madona-Dudu.­­Ca sa ilustram neintelegerile dintre prima­­rie si epitropie, este destul sa reamintim scan­­dalul iscat intre aceste doua autoritat­i, cu o­­cazia aprobarii bugetului epitropiei, cind a fost nevoe de personala interventi­e a dilor de­­putati Romanescu si Chitu la Bucuresti, ca ministrul de interne sa treaca peste votul consiliului comunal si sa aprobe bugetul bi­sericei. Iar ca sa aruta m­ixta Incredere a avut d. Vercescu In amicu­l sau­ dela primarie,­­t. Ciocazan, ne vom margini sa spunem, cu prefectu­ra judetului, trebuind sa ver­se in ca­­sa comunala sum­a de 500.000 lei, destinati pentru apa. Inainte de vi­­sare, prefectura a platit in numele primariei direct d-lui Vorvo­­reanu cei 100.000 lei imprumutati de admi­­nistratia comunala. j Cu administratia in­ judet, acelas lucru, iar cele ce se petrec in consiliul judetean sunt menite sa puna virf la toate. In ori­care judet din tara, consilierii jude­teni formeaza cor in jurul prezidentului lor Si foarte adesea or­ ajung in conflicte cu prefectul judetului. La noi, cu toate ca figura d-lui Mitescu in consiliul judetean este me­­nita sa-I ridice autoritatea morala, fiind­ ca, ori­ce s’ar zice, prezidentul consiliului jude­tean este un om de treaba, cu oare­care as­­cedenta la centru,­­dovada ca adunarea de­­putatilor l’a ales cu mare majoritate vice-pre­­sedinte, — la noi, zic­eri. in consiliu taie si spinzura prefectul judetului. Dovada: ultima constituire a consiliului, in care prefectul si prezidentul s­-au manifestat p­rei­t diame­­tralmente opuse, iar izbinda a fost de partea celui dintii. Se convoaca aproape in fiecare­ saptamina sedint­e de comitet, in care nu se discuta, de cit chestii de organizare interna a clubului, se fac planuri de lupta, iar ,cind ajunge­­ vor­­ba sa se faca vr’o numire intr’unul din pos­­tur­ile vacante, se cauta a se obtine asenti­­mentul majoritatii clubului. Ca chestie de procedura interna de partid, unde interesele trecutului si­ viitorului sint strins legate, poa­te ca aceasta le-ar aduce foloase. As­ta numai ca­ nici odata clubul n’a fost in stare sa se fi­­xeze asupra­ unei singure persoane, iar numi­­rea se face un atit pe baza titlurilor de ca­pacitate per­sonala cit pe influenta si persis­­tenta membrulu­i din comitetul executiv.­­Asa a fost cu numirea prefectului de judet si politie, asa s’a procedat cu recomandatiile pentru posturile din magistratura, etc. D. Mitescu a simtit, se vede, ca nu­ I consi­­derat ca sef efectiv si ca prefectul cauta sa prepondereze in actiunea locala. D-sa s’a prins imediat d-lul Bratianu si pri­­mul ministru a chemat, din nou­ pe d. Gheor­­ghe Vercescu, prefectul judetului, la Bucu­resti. Intr’adevar din cauza atitudinei actualului prefect fata de consilier’il judeteni, situatia d-lui Mitescu devenise foarte delicata. Consilierii s’au­ pus in greva. Cele doua con­­vocari facute pentru tinerea de s­edinte, n’aui putut avea loc. Se crede ca d. Ion­el Bratianu, ascultind plingerile ce’i s’au adresat de catre batrinii liberali doljeni In contra actualului prefect­, care ar urmari sa formeze un grup aparte, ar fi hotarit sa-l someze ca sa se supuna d-lui Mitescu sau sa plece. Chestiun­ea care preocupa in primul rind pe d. Bratianu este persoana care ar lua succe­siunea d-lui Vercescu, intru­cit actualul se­­nator­. d. Costica Dianu, singura persoana in­­dicata pentru aceasta demnitate, ezita sa o primeasca, pe motivul ca­, trebuind sa se de­clare o vacanta parlamentara, va fi nevoe de o alegere, care ar periclita si m­ai mult situa­­t­ia liberalilor idolieni. In­­ unele cercuri locale se mai indică pe d. Par&ianu, avocat al statului, ca viitor prefect. •»Adevaruri* Meeting-u­l Duminica trecuta am avut un meeting de aviatiune la, hi­podrom; azi avem unul la ,,Dacia". La cel de dann azi a zbunat Bleriot, dupa cei de azi va zbura,... guver­nul! Anarhie! Cerem guvernului sa pue la ordine „Vio­­lenta“ care zilni­c ameninta pe cel trei £ itR tosii !------ ’ *. “ HELBBEtt Ioina De­oarece ilustrul Ioin& — cel car apelul la finanta str&in&­ — a inceput sa dea semnei de epilepsie fat­a de victimele guvernului ca­re-1 plateste, il avertiza in caritabil sa o lasi mai domol, ca sa nu-I dam cu... dictionarul­ latinesc in cap. ! Ne-am Inteles — nu-I asa?! Hig;oletto Legea expulzarilor Expulzarile se fac In­ virtutea legei din % Aprilie 1881. Inainte nu se expulza formal, totusi e ne­­indoios ca sederea in tara a unui strain nu­ putea fi de­cit cu invoirea politiei; altfel, cai­­le politienesti erau de ajuns. Nu era nevoe de Intrunirea consiliului de ministri pentru a deciide asupra sederei unui strain oare­care In tara. De altfel si astazi se expulzeaza peste grani­­ta In doua moduri. Cu hotarirea consiliului ministri sau pur si si simplu pe cale politie­­­ne­asca. Primul mod e mai solemn, al doilea’, din loc; rezultatul e identic. E insa interesant a se sti de ce si sub ce imprejurari s’a votat legea din Aprilie 1881?. In primiavara acelui an se savirsise in Pe­tersburg atentatul care a costat viata impara­­tului Alexandru. Un fior de groaza cuprinsel atunci lumea oficiala si pretutindeni masurile de paza impotriva propagandei anarhiste s’au intarit. Un curent ostil domnea mai ales contra ni­i­hilistilor insi. Noi ca tara alipita marelui imperiu, erara invinuiti a servi de adapost acestora. Puternicul nostru vecin ne pretinse sa luam masuri legislative ca nu cumva Rominia sa­­ devie un focar de agitatiune primejdios pentru ordinea interna a imperiului, azil pen­tru nihilisti, urmariti acolo, ba chiar pentru regicizii, cari ar pretinde a se apara contra extradarei opunind caracterul politic al cri­me­­lor. .si Atunci, Mihalache Kogalniceanu, care erai ministru de externe, soptind la urechea depu­­tatilor motivele­ de mai sus, obtinu votarea­ legei asupra strainilor. In baza acelei legi, guvernul Brastianu, a­­buzind In modul cel mai odios de latituidinea, ce i se daduse, hotari expulzarea ziaristului Galli, directorul ziarului ,,L’Independance Roumaine", pe atunci un valoros organ de o­­pozitie, apoi pe a rominilor transilvaneni Ciurcu, Orasianu si altii, cari simpatizau cu opozitia, si cari in presa, erau­ jenanti pentru guvern. Eram departe de nihilistii rusi ? Guvernul abuza evident de mandatul—de mandatul mo­­ralmente limitat— ce primise , dar, acel gu­vern, nu se sfia pe atunci de un abuz mai mult sau mai putin. Seria acestor abuzuri a urmat, putem zice: In mod regulat, pro­ducindu-ise aproape de a­­titea ori de cite ori s’a aplicat legea expulza­­rilor; si aceasta de catre toate guvernele, ne tind, cu mici variatiuni in mai mult sau mai putin. Regulat legea aceasta s’a aplicat contra e­­vreilor, in modul cel mai crud, cel mi revol­tator. S’a aplicat apoi contra grecilor . S’a aplicat in contra rominilor In cazuli d-rului Rakowski, fara a mai pomeni de ca­­zul rominilor trnsilvaneni. Acest abuz trebue semnalat. Legea nu se aplica in directia pentru cari a fost ceruta si pentru care Camerile au vo­­tat’o. De altfel 1 abuzul reese din chiar textul ace­­lei legi. Articolul 1 arata ca acei strain care ar tulbu­­ra ordinea interioara ,sau exterioara a tare! poate fi expulzat. Or, pentru tulburatori! de ordine ordinar!, sint legi si pedepse. Ca un tulburator al ordine! sa devie peri­­culos pentru statul romin, trebue neaparat ca prezenta sa in tara sa fie dezagreabila unei puteri straine, si prin presiunea ce aceasta ar face asupra guvernului nostru, acea prezenta, sa devie un pericol. Intru­cit nici un guvern strain nu intervine, guvernul romin trebue sa fie in stare de a reprima tulburarile de ordine interne facute de romini sau de straini, judecatoreste pe ca­­lea originara. Nevoe de a recurge la expulzare nu e. Expulzarile sunt un abuz, in regula gene­rala. Si fiindca toate guvernele au comis ase­­menea abuzuri,nu e nimeni care sa poata sa pue chestia pe adevaratul sau teren. Ar fi de altfel chiar umilitor pentru un stat —­putina cugetare o invedereaza — ca sa socoteasca un om, ori care ar fi, ca un pe­ricol pentru acel stat, pentru acea tara. Pericolul poate fi, cu ocazia acelui om, din­ partea unul stat strain dar nu din partea omului el insusi. Spectator.

Next