Adevěrul, octombrie 1909 (Anul 22, nr. 7210-7239)
1909-10-28 / nr. 7236
Anul al XXI-lea No. 7236 FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU PUBLICITATEA CONCEDATA EXCLUSIf Agentiei de Publicitate CAROL SCHULDER SS Comp. BUCURESTI Strada Karageorgevici, 18. — Telefota 34 Birourile ziarului: Strada Serindar No. 11 S Bani exemplarul Miercur 23 Octombrie ] *09 _________ DIRECTOR POLITIC CONSTUNINE ABONAMENTE. tinant t • • . Lei 16— in lunl. . . . . , Lei 4.— • luni. • . • • . „ 8.— Io lung. ..... 1.6 Pentru strainatate pretul este Tndout TELEFOND Directia si Administratia No. 14/10 Redacia cu Capitala ,, 14/10 1. ...—,. Provincia ., 14/g. „ •/ 1, Strainatate* „ 12/40 H=ia Apare zilnic cu ultimele stiri telegrafice ?i telefonice de la corespondent nostri din tara si strainatate m=1 DeMgnntire Intrunirea de la sala ,,Dacia,1 He Duminica este plina de invetaturi. In prima linie muncitorii au dovedit un fapt de care toata lumea se indoia gi anume ca suntem in fata unui partid nou gi ceva mai mult—a unui partid puternic si bine organizat. Aceasta nu numai in Capitals, unde s’a putut mobiliza aproape zece mii de oameni, dar si in intreaga tara unde au fost adunari de protestare. E un factor nou in luptele noastre politice de care trebue tinut seama. Mai este de constatat ca chestia doctorului Racovski este astfel pusa in cit trebue sa i se gaseasca o solutiune si o solutie cit de repede. Ea, dupa cum a zis d. N. Fleva, multumita aotingiei guvernului d-lui I. Bratianu, din nationali cum era, a devenit internationala gi aceasta spre ruginea noastra, a tarei, nu spre aceea a unui regim care de mult a pierdut ruginea. Trebue de observat si faptul in ce chip foarte delicat, dar si expresiv in acelasi timp, noul partid multumind acelora cari s’au asociat, cu protestarea lui constitutionala si legala, a cautat sa-si arate de sine starea lui. , E interesanta si imprejurarea ca avem a face cu o forta vie de prima ordine. Politia a cautat prin stintele brutalitati sa paralizeze miscarea arestind si molestind pe sefii ei. In douazeci si patru de ore alti sefi noui au egit la iveala, alti oratori s’au improvizat in locul celor disparuti in temnita si aceasta din toate clasele — lucratori, avocati, studenti, intelectuali. E un organizm complect si plin de viata, de entuziasm si de putere. Fapte ca guvernul si politia si-au pus toata energia lor—si noi stim ce va si zice aceasta energie — pentru a zadarnici aceasta intrunire si totusi muncitorii au fost la postul lor de onoare si aceasta cu toate versiunile puse in circulatiune de cei interesati ca se va face moarte de om. De asta data guvernul d-lui I. Bratianu a inteles ca nu mai merge cu intimidari si scandaluri cari ti se platesc scump. A luat masuri preventive — ceea ce era dreptul lui — oricit de ridicule si copilaregii erau aceste masuri — dar politia n’a provocat scandal si cele zece mii de cetateni s’au impregnat in liniste — nici un incident nefiind de semnalat. Faptul acesta, este osindirea guvernului care in seara de 19 Octombrie a fost si este singurul vinovat de incerarile produse, de capetele sparte si de o parte si de alta, de arestarile nedrepte facute si vai mentinute in numele sigurantei publice periclitate,un moment de cel mai imbecil si mai arbitrar regim! Marea si impozanta intrunire de la „Dacia“ nu-i decit un inceput. Poporul runcitor luind in miinile sale cauza dreptatei si a adevarului, ea va trebui sa capete isbinda. Si atunci se va vedea cine va fi mai puternic: un guvern de bani dRi si de mizerabili—ori dreptatea, sfinta dreptate si majestatea sa poporul? CONST. MINLE Surpriza cea mare pentru ministri si pentru partidul liberal e hotarirea d-lui Toma Stelian de a se retrage. Nici d. Bratianu si nici unul din fruntasii liberali nu se gindeau la inlocuirea ministrului justitiei, sprijinit atit de presedintele consiliului cit si de d. Gostinescu. Se vede insa ca d. Stelian nu e un ministru crampon. A dovedit-o aceasta la cel dintiiu conflict ce a avut inca pe cind d. Sturdza,ssf afla in capul guvernului. Acum d. Stelian vede probabil mai bine situatia politica. E incredintat ca nu va mai putea veni cu nici o reforma, ca luptele politice se vor inaspri, ca toata preocuparea guvernului va fi de acum incolo mentinerea la putere. Fireste ca ministrul justitiei nu-si va motiva astfel retragerea, dar e de presupus ca acestea sunt motivele reale cari il fac pe d. Stelian sa plece. Amicii ministrului justitiei, spun insa ca d-sa ar fi declarat, in consiliile de ministri in cari s’a discutat remaniarea, ca se retrage numai pentru a face loc si a altui fruntas al partidului, ca o face aceasta pentru a folesni o remaniare mai larga si ca si retrage multumit ca a avut increderea conducatorilor si a majoritatilor parlamentare cu concursul carora a reusit sa-si realizeze reformele si sa le aplice. Pe de alta parte bratienistii afirma ca d. Stelian a pus la dispozitie portofoliul sau numai in scop de a inlatura intrarea d-lui Stere, cu care n’are bune raporturi. Pentru ministerul juistitiei e desemnat d. Vasile Missir. * Al doilea ministru care iesa din guvern e d. Anton Carp. Ministrul domeniilor ar fi dorit sa plece din guvern mai tirziu atunci cind d. Carada se va retrage de la Banca Nationala, adica prin Ianuarie. Locul d-lui Carada pare a fi rezervat d-lui Anton Carp sau daca se va hotari ca d. Vintila Bratianu sa ocupe acest loc, atunci d. Anton Carp va fi numit guvernator. In locul d-lui Anton Carp e desemnat pentru ministerul domeniilor d. Alexandru Constantinescu. In ce priveste intrarea in minister a d-lui C. Stere, ea este legata de retragerea d-lui V. G. Mortun Cu un fost socialist si cu un ,,poporanist“ in guvern, ar fi o miscare prea pronuntata spre stinga liberali, ar fi sa se mai coloreze nuanta socialista, asa pretind batrinii liberali, asa ar interpreta faptul si ambele partide de opozitie. A ramas dsr in discutie daca d. Mortun trebue sa plece si d. Stere trebue sa intre. D. Stere a propus insa»d-lm Bratianu intrarea in minister a d-lui Al. Radovici, ca unul dintre fostii socialisti mai acceptat in cercurile liberale. Intrarea in minister a d-lui Radovici, ar provoca insa esirea din partid a d-lui C. Stoicescu. E dar mai probabil ca in cazul cind d. Mortun se va retrage sa intre la ministerul lucrarilor publice d. M. Orleanu. * Ultima combinatie de remaniare a d-lui Bratianu este aceasta : D. Al. Djuvarari externe. D. V. Missir la justice D. Al. Constantinescu la domenii. D. M. Orleanu la lucrarile publice. D. C. Stere la Industrie. D. general Crainiceanu la resbol. A. W. Em se Remaniare larga.— 9. Stelian se retrage. Sacrificarea d-lui Anton Carp.— Discutia asupra intrarei din Store. Ultima containable. Mai toate combinatiile ministeriale cari s’au facut in jurul remanierei au avut un fond de adevar. De citeva luni, de cindi se framinta in cercurile liberale conducatoare chestiunea remanierei, s’au discutat o serie de combinatiuni. Unele au fost abandonate peste 24 de ore, altele s’au mentinut pe tapet. Zilele trecute a fost un moment vorba sa se renunte la orice remaniare si sa se faca numai complectarea cabinetului Acum insa se asigura ca e definitiv hotarita o remaniare larga, cS, vor esi din guvern doui sau chiar trei ministri si anume d-nii Stelian si Anton Garp, poate chiar si d. V. G. Mortun. In acest caz d. Bratianu va dispune de patru portofolii vacante, socotind si pe cel al d-lui Djuvara a Cestui trecere la ministerul de externe nu mai e discutata. * # X MIME, MIERCURI, L>otoj3i si^I de CONST. MILLE NA Z ili 1i Remanierea ?i raminerea Noroc ca nu a’ai amestecat d-rul Petelensz n starea gravida si a portuilui ministru—ca ajungea pentru a treia ora la parchet. De peste noua luni d. Ionel Maura se an intr’o pozitie extrem de interesanta s i nici pina aici fericitul eveniment n’a putut apare la lumina zilei, cu toate ca „distanta“ are In finul ei un mamo? de valoarea d-lui dr. Cantacuzino. Primul- ministru ?i-a luat cu remaniarea sarcina, ca sa zic a?a, cu mult prea grea pentru d-sa. Sa fie oare vorba de surpriza unor gemeni, sau de una mai §i ? Ori va trebui sa inregistram o operatie cu forcepsul? In tot cazul, se poate ea se va realiza remanierea, nu Insasi raminerea guvernului. 2*ao. Scrisoare deschisa catre domnul student universitar! Domnilor studenti. A?adar e adevarat! Asociatiunile Dv. din Ia$i si Bucuresti au notificat directiunei generale a teatrului nostru interdictiunea dumnealor d’a se mai juca piesa Manasse. Avem dar o censur d in tata. Si aceasta arma, odinioara smulsa tiraniei de parintii nostri, iat-o ajunsa acuma in mina Domniilor voastre, reprezentantii viitorului. Iar daca directiunea nu s’ar supune cumva injocsiunei D-voastra ? Atunci, neaparat, scandal, scandal studentesc! Tiranie, fara putere executiva,se concepe ? Ca vechiu prieten al regretatului Ronetti Roman, ca admirator al piesei Manasse, nu mai putin si ca amic al tineretului, simt datoria d’a lua apararea omului si a piesei sale, $i d’a va spune modul meu d’a vedea in chestie. A? vrea sa ?fiu mai intiiu ce va displace in Manasse. Aducerea chestiei israelite pe scena, punerea problemei, sau solutiunea data de autor ? Spunet’mi mi rog, de ce cereti expulzarea lui Manasse din teatru ? In ce e periculos ? In dulcea patrie a literilor, de ce cruda lege a expulsarilor ! Ideea v’a venit, desigur, fiindca Manasse e evreu; el insa, in alta fara nu poate trai, pe scene straine nu poate fi inteles, in alta limba nu poate fi tradus. A’l condamna la expulzare, este a’l condamna la moarte, si aceasta pedeapsa a incetat de mult d’a mai fi rumineasca. Totusi a? vrea sa stiu ce motiveaza din partea Cv. atita urgie ? Cum, frumusetile literare, adincimea cugetarilor filosofice, profusiunea spiritului,hazliu cu care autorul a presarat subiectul,— in sine d’altfel atita de trist, — nimic din aceasta admirabila piesa n’a avut darul d’a va misca, d’a va induio$a ? Asta nu se poate Ierta imnd, dar trebue sa crez ca cei mai multi dintre D-voastra nici n’aui vazut, nici n’ati citit opera lui Ronetti Roman. Si banuesc ca tocmai acestia sunt cei mai inviersunati contra ei. Curios lucru 1 Manasse a stirnit contra sa doua curente, extreme si opuse, d’o potriva insa de intolerante si violente, cari s’au intilnit pentru a o fluera si huidui. Pentru habotnicii evrei, piesa e antisemita; habotnicii patriotismului antisemit o condamna pentru motivul contrariu. In realitate piesa lui Ronetti Roman nu e nici semita, nici antisemita ; ea ne arata in mod viu evolutiunea chestiunei israelite in cursul a trei generatiuni si lasa a se intrevede o solutiune, — fusiunea raselor,—desigur, singura buna. Vreti sa va rostiti impotriva ? — Aduceti argumente , argumente, nu acte de violent, cuvinte, nu flueraturi ?i huiduieli; judecata, nu prejudecata. Sunteti doar studenti universitari 11... D-voastra reprezentati viitorul, viitorul de la care toti cei cari suferd,— intre cari ?i evreii,—asteapta leacul ,?i incetarea suferintelor ; viitorul catre care sunt indreptate toate sperantele 1 E pare cu putinta ca el, care luceste radios pentru toti, sa fie pentru evreii din tara asta mai intunecat decit le-a fost trecutul ? Copiii ii vor mai cruzi si mai supusi prejudecatilor decit au fost parintii? Semne ar fi destule, ba inca prea multe ! Eu nu le dau insa nici o credinta. Dispozitiile legislative din ultimele decenii, modul, din ce in ce mai apasator, cu care ele se aplica, manifestarile antisemitice tot mai des pornite din scoli, predictre, chiar ex catedra, a unor profesorii,—politician r&taciti in templul stiintei, saci savant rataciti in politica,— da, toate acestea sunt triste si ingrijitoare realitati, dar ele sunt efectele unor cauze trecatoare! Ceea ce e permanent, inflexibil, fatal, e legea progresului. In aceasta lege eterna trebue sa credem toti; ea poarta in sine puterea d’a birui toate obstacolele. Nu e cu putinta ca, in secolul in care am intrat, si in care progresul omenirei de acord cu stiinta, tinde mai repede ca in trecut, la solidarizarea $i infratirea universala, noi in Rominia, in chestia israelita, sa oprim progresul in loc, ba sa facem chiar pani inapoi. Cind miine, in Rusia, aceasta chestie i§I va fi primit solutiunea ce toate popoarele i-au dat, in Occident s i chiar in Orient, puteti oare crede ca Rominia, singura pe lume, va mentine legile sale de exceptiune s i de exclusiune ? Dar sa revenim la fapt. Exista o intervenire din partea unor studenti ca sa nu se mai joace Manasse. Acesti studenti se pretind reprezentand Universitatilor noastre, — ceea ce imi place a pune in dubiu, — ?i, coincident bizara ?iregretabila, piesa, care era pusa pe afis, a fost retrasa. Nu pot crede ca Directia generala a teatrelor noastre a putut ceda la o presiune atit de nepotrivita. Sunt convins C& simtul propriei sale demnitati ?i al datoriei ce are catre publicul cel mare ii va dicta atitudinea ce trebue sa ia fata de asemenea incercari indraznete. M’astept deci a vedea in curind piesa Manasse repusa pe a fi?, ca una care, printre rarele noastre lucrari originale, este un adevarat capo d’opera in arta dramatica, care va trai,— cu, s’au fara voia d-voastra, d-lor studenti,— pentru gloria literaturei romine si acea a marelui cugetator si poet ce a fost Ronetti Roman. Iar cei dintre dumneavoastra cari ar gasi cuvinte de impotrivire si de critica, fie de ordine literara, fie de ordine patriotica, bine-voiasca a lua condeiul si a’§i exprima parerea in coloanele ziarelor. Fagaduesc ca, pe cit voi avea cunostinta de asemenea critici, imi voi face o placuta datorie de a raspunde, sustinind astfel o discutiune care nu poate fi decit profitabila tuturor, ci in tot cazul, memoriei amicului a carui aparare am luat-o, in absentia. In adaptare, am onoarea, domnilor stita va saluta in corpore cu toata dragostea datorita celor meniti a convietui si lucra cu copiii mei. C. G. Costa Foru Ioina se mira Ioina gardistul a descoperit ca d. P. P. Carp si-a schimbat parerile. Si Ioina se mira, Ioina, se revolti, foind protesteaza.^ Cum sa-I schimbe cineva parerile? S’a mai pomenit asa ceva? . . Dar ceea ce mire?te uimirea 5i indignarea lui Ioina polifistul, este ca d. P. P. Carp cind a comis crima de a-l schimba parerile nu mai era tinar, ci om in toata firea. Iubiti cititori, deschideti ferestrele, caci vom cita textual din articolul lui Ioiu S. D. P. P. Carp a dat pilda de parasirea ideilor de la 1889 si 1893, cind nu era brut din, ci barbat in toata puterea virstei, 51 a „lucrat tocmai diametral opus de cum pretindea atunci ca e programul d-sale de guvernamint.“ „ T . „ XT„ Vazurafi? De unde ar urma ca Ioina Nadejde era adolescent cind facea socialism si bine, tou 1 asa. D. Nadejde care se apropie azi de sase zeci de ani, se apropia de cincizeci cind facea socializmul cel mai habdtnnic. Nu era de loc adolescent, dar umbla mult dupa adolescenti pentru ca acestia cotizau mai bucuros pentru „partida“ — buzunarul lui IovuS. . . Ceva mai mult, d 10111S n a trecut direct la liberali, ci si-a rezervat o portita ?i catre conservator!. . . . . , A doua zi dupa banchetul de la Liedertafel un reporter al Adeverului a avut amuzanta ideie sa-l intrebe tocmai pe Ioina ce crede despre trecerea socialistilor la liberali. Cor scuze retroactive pentru acel reporter: Aurica Geblescu nu aparuse inca in viata publica. Si Iovia Mdejde a spus textual : — Bine aui facut fostii mei tovarasi c’au trecut la liberali, dar tot asa de bine puteau trece la conservatori, caci si acestia sunt oameni de treaba. . Nu mai era de loc sectar d. Ioiia, devenise de-o elasticitate de cauciuc. Si iar trece o vreme, si d. Nadejde nu mai e nici de parerea asta, ci liberal curat, ca CHESTIA ZILEI g/ Ocupa fil de Sf. Dumitru rimul ministru : ? Sa incep sa-mi scot, incetul cu iicetul, tablourile, catii Sf. Gheorghe nu-l mai apaci ! sa zic a§a. Si doar nu mai era brudin, ci continua a fi in puterea virstei. Asta nu-l impiedica sa se mire cu d. Carp i-a schimbat parerile, nu intr’o chestie de fond, ci intr’una de amanunte. Strajnic barbat, gardistul Ioiia Liviu ^Adeverul. O candidature Guvernul i’a pus sa „convinga“ prin presa pe muncitori ca nu au nevoe de d-rul Rakowski. Te pomenesti ca guvernul are vreun candidat In locul acestuia? Nu cumva rivne?te Ipina—acum ca „partida“ —i-a revenit din halul In care o adusese ilustra sa „se fie“?! Glosa Un artist al Teatrului National ne scrie: „La noi ..Apune soarele", vine „Viforul“; dom „Faliment“; ne maninca „Gorbii“; intram In „Pamant“ iar ca ,,Urmari“, sa ne gasim „Refugiul“ sub o „Stana de piatra”. Rigoletto Rakowsky si politica noastra externa In nenumarate rinduri am accentuat in coloanele acestui ziar ca alianta Rominiei cu Austro-Ungaria a fost de aproape un sfert de veac politica cea mai urgisita de majoritatea poporului romin, cauna care n’a adus statului nostru si neamului rominesc peste tot de cu umiliri adine simtite pentru cel dintiiu si prigoniri din ce in ce mai inversunate pentru fratii nostri de peste munti. Singurul rezultat vizibil si apreciabil al politicii noastre de alipire la carui hodorogit si vecinic in incurcaturi al politicei monarhiei austro-ungare ne-a fost dat sa-1 constatam, cu durere si cu mihnire, abia zilele trecute in concesiunea acordata — si aceasta cam cu greu — de catre guvernul unguresc guvernatan d-lui Ionel Bratianu de al primi pe persecutatul dr. Chr. Racovsky pe teritoriul sau. Atit si nimic mai mult a obtinut statul romin in timpul a 25 de ani de la monarcia vecina in scchimbul enormelor sacrificii de tot felul ce ne-am impus pentru a complace Metternich-ilor de pe Ballplatz-ul din Viena. Suntem insa adinc convinsi ca, nu va trece multa vreme si efectele dezastroase ale acestei politice de sinucidere nationala, vor incepe s a se resimti si in vaile Carpatilor, asa cum cer interesele superioare al neamului, cari nu vor mai putea fi ionfundate cu interesele unor politiciani mici de suflet si nmri de patimi. Au fost §i,sunt, din fericire, si astazi barbati de seama in Rominia si printre rominii de dincolo cari vad cu ochi rai Si cu neincredere politica de slugarnicie a Rominiei fata de Austro-ungaria. Nu mai putin sporeste zilnic mumarul acelora dintre noi cari cerem ca Rominia sa apuce si ea drumul indicat de Italia, monarcia habsburgica fiind un reazam prea subred pentru politica viitoare a statului romin. Un reviriment general in aceasta directie va fi impus in scurta vreme de vointa constienta a neamului nostru. I. Rusu-Abradeanu. Situatia complicati din Spania Liberalismul spaniol.—Ce se astepta si ce face noul guvern —Opinia publica nemultumita.—Care e conditia de viata a noului guvern.—Activitatea partidului republican.Alegerile generate De cind a venit la putere noul guvern prezidat de d. Moret, in locul cabinetului reactionar al lui Maura, se observa o mare nerabdare in rindurile poporului si a membrilor politicei inaintate. Noul guvern e invinuit de imobilitate si chiar de inertie. Se astepta si de la dinstii masuri importante, hotariri radicale si nimic din acestea nu se realizeaza, asa ca lumea incepe sa-I conteste creditul pe care i-l acordase in ziua cind si-a asumat sarcinele puterei. Un ziar liberal din Madrid preciza intr’un numar recent ca „nici Spania, nici Europa nu se vor multumi o vreme mai indelungata cu o simpla schimbare de persoane.“ Opinia publica spaniola cere o orientare noua si activa in politica guvernului. Pretentia aceasta e justificata. Noului guvern ii s’au atribuit intentii reformiste. S’a spus ca el va ridica starea de asediu in Catalonia, ca va desface consiliile de razboiu, ca va rechema pe unii asa zisi suspect din Barcelona exilati pe cale administrativa, ca, in general, va face schimburi radicate. Trebue insa sa constatam astazi, cind avem putinta de a cunoaste mai bine situatia din Spania, ca noul presedinte de consiliu, luind in mine puterea, n’a formulat nici o promisiune, n’a luat nici un angajament pozitiv. Ca guvern liberal si care a precipitat caderea lui Maura, s’a crezut ca e firesc ca el sa schimbe vechea stare de lucruri, sa modifice sau sa transforme politica reactionara de mai inainte. Singurul lucru asupra caruia s’a pronuntat d. Moret si asupra caruia a dat satisfactie imediatS a fost chestia marocana. El cauta sa restringa o expeditie a carei intindere nu mai era calculata de predecesorul sau si care, intr’o zi, ar fi impus Spaniei sacrificii zdrobitoare. Operatiile militare se vor margini la ocuparea punctelor necesare pentru sigurarea Mellilei. Poftele speculatorilor financiari pe care Maura ii asculta cu multa plecaciune, vor fi categoric descuragiate. * In ce priveste insa politica inferna, d. Moret nu dS inca semne de reforme, dimpotriva, dS mai de graba prilej de nemultumiri. Asa, numirea generalului Weyler drept capitan general al Cataloniei, e considerata ca o greseala. Se zice ca ar fi putut sa aleaga mai bine. Weyler e fostul cSlan al cubanilor si alegerea lui nu pare nimerita pentru o actiune impaciuitoare. Norocul e numai ca e investit cu puteri foarte marginite si ca decretele lui vor fi supuse mai intiiu aprobarei ministerului. In definitiv, numirea lui pare a fi mai mult o concesie a liberalilor catre partidul clerical, care e partidul rezistentei neinfrinate. Un caracter mai nelinistitor si care subliniaza dificultatile prezentului e ordonanta regala, care proroga Cortezele „sine die“. Cu acest prilej se constata ca guvernul Moret n’are o majoritate sigura, din punct de vedere parlamentar, el nu e viabil, desi existenta lui e politic este necesara. Asa se explica de ce Maura s’a putut combate cu asprime in Camera s i de ce toate partidele ii conspira caderea. Daca vrea sa traiasca guvernul Moret va trebui sa realizeze ceea ce s’a asteptat de la Cronica teatrala Teatrul national.—Pentru Tatuia oare: „Corbii“, piesa in 4 acte de Henri Becque, tradusa de d-l. M. Sadoveanu. „Am fost de multe ori zguduit de primejdiile prin cari trece $i de ruina in care cade adesea o familie cind i$i pierde gerul. Daca voi I, era o teza. Era insa mai degraba o observatie generala, foarte simpla ?i foarte limpede ?i care putea sa incadreze o piesa fara sa vatame adevarul caracterelor. M In realitate, mi-e groaza de piesele cu teze, cari sunt mai totdeauna teze foarte proaste. Trebue sa marturisesc cS nu sunt un cugetator. Nu m’am gindit niciodata sa mi leg de aceste doua zdrente ale artei dramatice: divortul ?i copiii din flori—dupa care se recunoaste numai decit cugetatorul. „In sfirsit, o sa mi se ingaduie s’o spun : In mine e un fel de revolutionar sentimental. Uneori imi inchipui ca de aici mi s’au tras greutatile viesel. Nu mi-au prea placut niciodata ucigasii, histericii, alcoolicii, martirii ereditatiei s i victimele evolutiei. Repet: nu sint un cugetator ?i nu prea mă intereeaza scele rafix stiintifici. Imi plac insa nevinovatii, despoiafii, impovarasii, acei cari se zbat impotriva fortei si a tuturor tiraniilor.“ Acestea sunt, intre altele, cuvintele cu cari Henri Becque motiveaza, in scrierea sa „Amintiri ale unui autor dramatic11, alegerea subiectului din ,,Corbii“. Ce sint acesti ,,corbi“? Sint pasarile de prada cari se ivesc, cu chip de om, in jurul vaduvelor si orfanilor, de indata ce pe masa, intre luminari, zace neinsufletit capul familiei. Acesti corbi, cari se rotesc in jurul cadavrului fabricaritului Vigneron, sunt capitalistul Tessier si notarul Bourdon, oameni de afaceri. Vigneron e in plina prosperitate financiara si in familia sa se prepara fericitul eveniment al casatoriei uneia din cele trei fiice ale sale, Blanche, care e §i cea mai mica, cu fiul d-inei Saint Genis. Un atac de apoplexie culca insa, la pamint pe capul fericitei familii si imediat corbii, simtind prada, se pun in miscare. Tessier, tovara› la fabrici, avind de complice pe notarul Bourdon, incepe sa suceasca legile §i actele a la fel ca fabrica pusa in vinzare e rascumparata tot de el, pe nimic ; terenurile ce poseda raposatul sint de asemenea vindute pe nimic, deoarece fiul scumptase moartea parintelui, datornicii se gramadesc sa fa ce mai ramine si astfel familia e aproape cu desavirsire ruinata. Ca urmare ,,fireasca“ , nobila d-na de Saint-Genis refuza de a-și mai da, baiatul dupa o fata scapatata! Logodnica insa care-l iubea orbeste pe baiat, n’a asteptat ziua casatoriei si i s’a dat din ajun. Disperarea ei, e lesne de inchipuit si destainuirea ce face surorei sale mai mari, spunindu-i ca e ,,nevasta lui“ — destainuire pe care aceasta in nevinovatia ei n’o intelege — e una din scenele admirabile ale piesei. Mama baiatului — ca de obiceiu ! — da toata vina pe fata . . . saducatoare (sic !), ba 0 §i trateaza de destrinatS ! Dezastrul si mizeria sint complecte. Una din fete cauta sa-si cistige existenta ca muzicanta, cu teatrul, dar e in zadar. Unul din corbi, capitalistul Tessier, crede momentul potrivit spre a pune mina pe alta din fete, a carei tinereti arta lubricitatea sa. O propunere ce face celei mijlocii Maria, de a veni . . . sa-i conduca gospodaria (?), e respinsa cu indignare si atunci batrinul, incalzit, atras de-a binelea, cere mina fetei, si orfana se jertfeste spre a scapa familia de mizerie, luind de sot pe acest corb, care a adus ruina asupra intregei familii. Astfel corbii prada pina la sfirsit, infigindu-si ghiara pina si in inima tinerei fete, al carei corp este si el menit sa adape lacomia nesatioaselor ranitoare omenesti. Piesa nu e de sigur vesela — si daca la prima sa reprezentare, in 1882, la Teatrul francez a avut numai trei reprezentatiuni si la reluarile ei de atunci incoace n’a atins un succes mai mare, aceasta se datoreste tocmai negrelor personagii cu si mai negre sentimente si nu mai putin negratuiti nemilosului deznodamint, la care cu nici un pret Henri Becque n’a inteles ca sa renunte, cum era sfatuit de acei cari din capul locului, n’au putut nici contesta, nici ascunde valoarea psihologica si literara a piesei, dar cari nu s’au putut impaca — mai ales, dupa teatrul atit de trandafiriu al lui Pailleron, cu o zugraveala atit de neagra si de cruda. Frumusetea ei tragica, insa, ramine , ea este, aproape clasica. Cu un subiect banal, sub aspectul unui fapt de toate zilele a unei discutii de acte si texte de lege, Henri Becque, patrande, fara frica, fara, mila, pina in insegi maruntaiele vietei. Lupta disperata a vaduvei gi orfanilor, spre a scapa, barem, te miri ce brama a mai ramas nenorocitilor despoiati, este, desigur, una din paginele de teatru care poarta in sinul ei ceva etern si qu drept cuvint un critic francez a spus ca aceasta orfana burgheza, Marie Vigneron, care se jertfeste dezgustatorului si cumplitului Tessier, jertfindu-se astfel pentru ideia de familie, este tot atit de mare in tragismului ei, ca si Ifigenia, care se jertfeste pentru toti. Si cu toate astea e una din scenele cele mai obicinuite, cele mai comune in existenta noastra. Tocmai insa fiindca asemanarea cu viata, e prea mare, tocmai de aceea intimpind nemultumirea, reaua noastra dispozitie. Daca actul intiiti prezinta in mod magistral familia Vigneron — parintii, fiul Si fetele — pregatind tot odata catastrofa prin contrastul fericirei ; actul al doilea e un cap de opera prin fetal cum autorul stie sa creeze palpitatiunile vietei din discutiuni asupra unor imobile, a unor acte de notariat, a unor terenuri, discutii de obiceiu aride cari s’ar parea ca nu pot fi izvorul unor momente dramatice si din cari, totusi, Henri Becquezmulge un dramatism nebanuit. Aci talentul sufi are adesea scinteeri de geniu si scinteierile acestea sint taina care insufleteste acestii constatari si discutii reci, varsind intr’in*1sele suflul cald al vietei, caci pe urima lor se destrama existentele nenorocite ale celor patru sarmane femei, carnea si inima lor, facute bucati de ,,corbii“ care croncanesc in jurul lor. Sintem adins plin Balzac, care gi-a zugravit, cu aceiasa cruzime creditarii urmarind, ca pe o bestie, viata formidabilului sau Birottteau. Nu e de mirare ca un astfel de „realist‘ a fost considerat ca parinte al Teatrului liber si a avut de purtat atitea batalii clincene, ca critic dramatic, intr’o epoca ii £ care Sarcey era atot-stapinitor, iar Brunetiere reprezenta in Academie ,,traditia literara11 a criticei. Azi, vedem, nici profesorii pugi in capul teatrelor nu-l mai contesti., degi a fost atit de amar cu ei, fiindca atit de bine cunosteia aceasta speta universal So In adevar, in aceleasi ..Amintiri ale unui autor dramatic, el scrie: rM’am intrebat adeseori daca invatatura „si flrma sint insusiri indestulatoare "spre a vindeca o opera de arta si daca nu cumva „trebue adaogat ceva care nu se invata. „Cind e vorba de productiunile nouai scoale „chestia nu e rezolvata. De cind exista lumea „critica a fost intotdeauna despartita in doua „tabere: de o parte, profesorii — intind unset cuvintat — si de cealalta artistii. Profesorii legifereaza si argumenteaza artistii