Adevěrul, ianuarie 1910 (Anul 23, nr. 7299-7327)
1910-01-24 / nr. 7320
Anul al XXII-lea No. 7320 FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU PULICITATEA CONCEDATĂ EXCLUSIV Agenției de Publicitate’ CAROL SCHULDER <& Comp« BUCUREȘTI Strada Karageorgevici. 18. — Telefon 8/+ Birourile ziarului: Strada Sărindar No. 115 Bani exemplarul DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE ABONAMENTE» Unna . .. . • Lei 16.— I S luni.... Linul. • • • • • 4 8.— 1 o luna. * • . . . Pentru străinătate prețul este îndoit TELEFONI ..'ItfiT Direcția și Administrația No. lilil) Redacția cu Capitala * 14 !.. » ■> Provincia ,i.. 1+49 .. it Străinătatea . .. 1240 Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la corespondenții noștri din țară și străinătate DiniîtiîcH52 ianuariie [UNK]Voiju Lei * . 1.50 1acerea necurată dala Bălești Politeță și fasoane cu omul rău crescut nu trebue să faci. Cînd s’a întîmplat atentatul contra d-lui I. Brătianu, am crezut că î o datorie de omenie ca să suspendăm campania contra d-sale în chestia Rătești și această linie de conduită am urmat-o pe tot timpul cit a fost în călătorie de convalescență. Am făcut mai mult încă. Cînd s’a reîntors acuzatul I. Brătianu, cînd a fost primit la gară de către ai săi, cînd a fost ovaționat în parlament, noi încă n’am spus nimic, n’am întrebat cum rămîne chestia cu afacerea de la Rătești? Nu doară că am renunțat pentru totdeauna ca să cerem indiscrete săi îi urirî în această privință, dar voiam ca să mai acordăm îngăduire cîtăva vreme aceluia care fusese lovit de gloanțele lui M Stoncescu-Jelea și care ca om trebue compătimit și, oricum, menajat încă. Așa am crezut noi că trebue să procedar cele ce s’au petrecut în ședința de erî a Camerei, ne arată că raü am făcut, că am cheltuit o zadarnică omenie față de un om care nici atîta n’a putut învăța de cind face politică și anume că trebue să răspunzi la gentileză tot cu aceiași monedă. , " ( * DC I. Brătianu, după ce prin ziarul säu francez a negat, pur și simplu amestecul sau în afacerea Rătești—cînd am publicat documentele și le-am dat și în facsimile, a tăcut—și tot astfel a făcut și după cererea dosarelor de către d. Pleva, a tăcut și atunci cînd la această cerere s’a asociat ț d. Chirculescu precum și onorabilul său frate Const. I. Brătianu, cari daca ar fi știut că servesc pe acuzatul I. C. Brătianu, ar fi devansat și pe d. Fleva și astfel îi dädeau ocaziunea ca să se explice, dacă nu și să se justifice. Nu s’a făcut nimic însă așteptîndu-se cu teroare ca d. Pleva să aducă înaintea parlamentului rușinea primului ministru al țărei, care sub nume schimbat —prin oameni de pac, ca cel mai ordinar prens, a luat în arendă moșia Rătești de la Eforia spitalelor civile și a luat-o în dauna bolnavilor și a milogilor, cu un preț derizoriu. De abia acum, cînd toată lumea îi acordase un milos termen de grație, primulministru, își amintește el că cinstea îi este pusă la grea încercare, că nu mai poate aștepta. D-sa a voit să impună d-lui Fleva să-și dezvolte o interpelare pe care n’o anunțase încă și a crezut momentul ca să ne atace și pe noi—căci de ! Adeverul de trei luni de zile dă de lucru parlamentului și este amestecat în toate discuțiile din dealul Mitropoliei și de pe bulevardul Academiei. Cînd nu-1 atacă distinsul bărbat de stat Manolake Culoglu Casino de Paris, se ridică împotriva-i girafa naționalistă d. Iorga, ori insolvabilul Ferechide, ne dă lecție de corectitudine și declară în fața țărei, cum altă dată declara răposatul Stătescu, că am pierdut dreptul la protecțiunea legilor. Azi acuzatul Brătianu, prim ministru al tarei, învinuit și dovedit cu acte oficiale de a fi abuzat în chip scandalos de slujba și demnitatea înaltă pe care o ocupă, în loc să se apere, în loc să ceară circumstanțe ușurătoare, o ia de sus, și crede că fiind temerar și cu opoziția parlamentară și cu ziarul Adevĕrul, va putea scăpa de afacerea murdară care-l pătează și îl va păta viața cu va trăi. * * *’■ Atacurile primului-ministru nu ne emoționează de loc, dar absolut de loc. Tot așa se întîmplă cînd un acuzat dus înaintea justiției) atacînd și înjurind pe judecători, aceștia nu sînt mișcați de loc. Ei se mulțumesc să aplice insultătorului o nouă pedeapsă. Vom face și noi la fel cu acuzatul I. I. C. Brătianu și după ce vom isprăvi cu afacerea Rătești, ne vom ocupa și de altele —căci dosarul primului ministru este voluminos în ceea ce privește politica sa de afaceri și afacerile sale politice. Nu va pierde clar nimica așteptînd, iar acum deocamdată, fiindcă însuși cel vinovat a desmormîntat afacerea de la Rătești, o redeschidem și noi. Armistițiul tacit a fost rupt de acela în favoarea căruia noi îl încheiasem. Cu atît mai rău dar pentru el.$• ADEVERUL. Guvern de găinari Declar ca am păcătuit cînd am numit guvernul d-lui I. Brătianu -i guvern de bandiți. Din ce merge mai mult spre prăbușire regimul liberal dă dovezi că cel mult dacă se dedă la simple găinării, faptele mai mari nefiind de talia lui. Nu toată lumea poate fi bandit. Trebue pentru aceasta să aibă curagiul, cel puțin curajul lui Zdrelea și Mărunțelu. Regimul liberal însă se mărginește la simple găinării mărunțele, cari dacă îl fac tot așa de odios, îi dau și măsura mentalitatea oamenilor mici. Iată un nou caz: D. D. Marinescu, unul din fruntașii muicitorimei din țară, este delegat de către colegii săi ca să meargă în Bulgaria, unde pentru moment este d-nul Racovski și să-l consulte asupra programului noului partid social-democrat și asupra punctelor care vor fi supuse congresului de la sfîrșitul acestei luni. Și era natural ca d-rul Racovski să fie consultat deoarece în ciuda acestui guvern și a tuturor guvernelor trecute, prezente și viitoare, doctorul Racovski va fi considerat de către muncitorime ca unul din principalii ei conducători. El va dirigui mișcarea, de mai aproape ori de mai departe și cazul lui va fi veșnic de actualitate, pînă cînd mișcarea muncitorească din ce în ce mai puternică va sili ori pe actualul guvern ori pe altul ca să dea satisfacțiune dreptățeii ultragiate și să redea patria aceluia căruia i-a fost răpită în chip așa de mișelesc și sălbatic. Așa fiind, incă odată, noul partid social-democrat nu se putea întemeia fără ca fruntașul socialist să nu fie consultat. #• Ce s’a întîmplat însă? D. Marinescu, întors din Bulgaria, de îndată ce a călcat pe teritoriul românesc la Giurgiu, a fost înhățat de politie, percheziționat și li s’a șterpelit proeetul de program și alte hărții TOATE relative la congresul care se va ține în curînd. Faptul este revoltător și desgustător. In prima linie d. Marinescu nu este un simplu borfaș ori un necunoscut. Fiindcă nu-i bogat și nici politician, aceasta nu însemnează că nu-i onorabil și că nu este cetățean al acestei țări și că nu trebue de respectat atît el cit și partidul pe care-l reprezintă. Dacă așa este, care era datoria guvernului și ce era el ținut să facă ? In prima linie pentru ce a fost percheziționat d. Marinescu? Era bănuit de ceva? In acest caz unde este denunțarea? Guvernul, dacă are curajul faptelor sale, ar trebui să se explice. Să presupunem însă că era bănuit că complotează ori că a complotat, după cum s’a spus, cu doctorul Racovski contra vietei d-lui Brătianu. In cazul acesta care era datoria d-lui ministru de justiție, care desigur a fost pus în cunoștință de complotul acesta, care s’a urzit așa pe față ? O chestiune de delicateță fată de un om politic, căci d. Marinescu trebue de considerat ca atare, era ca cel puțin d. procuror de Vlașca să binevoiască să se deranjeze, să facă d-sa personal percheziția, să examineze sumar actele al cărora purtător era cel reținut la poliție, să oprească pe cele suspecte, iar pe cele cari nu au nici o legătură cu vreun act penal să le resuilte imediat. In loc de această procedare, vedem că un simplu comisar percheziționează pe ,cel bănuit—nu știm de ce nici acum; actele sale, în principal proectul de program al unui partid, îl vedem preumblîndu-se pe la ministerul de interne care-și bagă nasul lui murdar în ele, apoi sînt trimise la parchet, după ce probabil s’a luat copie de pe ele —. și pînă în acest moment, cînd scriem rîndurile de față, actele politice confiscate, nu au fost restituite proprietarului lor. * * * Cum se chiamă această operațiune indelicată, a unui guvern care profită de atotputernicia lui pentru a-și băga nasul în actele și proectele de program ale unui partid politic, care în paranteză fie zis, nu-i este prieten? Epitetul de găinar este cam slab, dar în lipsa de unul mai potrivit ne oprim la el și îl țintuim pe fruntea guvernului d-lui Brătianu. Și dacă toate acestea ar folosi la ceva! Tot așa de puțin vor da rezultate bune pentru guvern, precum nu vor da nici săcăelele cari se fac conducătorilor muncitorilor, cari pe baza scrisorilor false, fabricate de poliția d-lui Panaitescu, sunt purtați pe la instrucție, ținuți unii arestați timp de patru-cinci zile, ca la urma urmei, să se vadă farsa de prost gust a căreia victimă a căzut onorabilul domn judecător de instrucție al cabinetului No. 1. De altfel, mărginiți la minte trebue să fie actualii guvernanți cari nu văd că ori și ce vor întreprinde contra muncitorilor, va fi fără de folos. Nu s’au convins încă acești domni de toate neghiobiile făptuite pînă astăzi și de faptul că dacă azi avem o organizațiune muncitorească mai puternică și un nou partid politic, aceasta se datorește tot inepției lor? Dacă nu aui reușit lipsind de țara lui pe Racovski; dacă cele opt sute de expulzări, dintre cari a fost a multor romîni de peste munți, n’au micșorat puterea de rezistență a muncitorilor, dacă actul samavolnic de la Cîineni a fost în defavorul guvernului; dacă degeaba s’au înroșit pietrele casei Victoria cu singe muncitoresc, nu înțeleg acești nenorociți că nu găinăriile dela Giurgiu și cele ale poliției d-lui Panaitescu, care fabrică scrisori false, nu acestea vor opri vălul mereu crescînd al putereî, al îndignărei și al desgustului clasei muncitoare pentru un guvern ticălos, pe care l’ați făcut și mai ticălos foștii lor prieteni de altă dată? CONST. MINLE NĂZBÎTII Nu treceți în Bulgaria! Nu treceți în Bulgaria, dacă nu voiți să blestemați ceasul și barca care v’a trecut de la Giurgiu la Rusciuk, ori de la Turnu la Somovit ! La întoarcere, serviciul de siguranță al statului vă va dezbrăca la piele, vă va buzunări hainele și nu se știe dacă, veți mai găsi în pungă toti gologanii pe cari i-ați avut, dacă cel pus să facă percheziția va fi un polițist anarhist, care consideră orice proprietate ca furt. Așadar, deocamdată, renunțați la călătorii în Bulgaria. Pînă cînd 7 Pînă s’o rezolvi chestia Racovski Pao. Vandalii contra Contenciosului însăși partizanii guvernului resping pretextul stupid al anti-constituționalitătea Contenciosului, pe care se reazămă expunerea de motive. Singura apărare ce se încearcă în favoarea vandalismului guvernului contra celei mai bune legi din ultimii ani este pe tema faimoasei separațiuni a puterilor. Deviza e: să nu se amestece justiția în administrație.Ceea ce pe șleaui înseamnă: să nu fie stingherită stăpînirea în arbitrarul și samavolniciile ei! Să nu sufle nimeni în borșul miniștrilor, secretarilor generali, prefecților și atot-puternicilor caritate și spînzură fără nici un control efectiv. Acesta e idealul; întoarcerea la acest ideal îi cere regimul de azi, cel mai arbitrar și mai sectar din cite au fost în țară! Ei bine, tocmai la acest asalt de vandali răspunde experiența ce de trei ani se face cu contenciosul administrativ. Tocmai faptul că un ministru sau alt superior nu mai poate săvîrși o nelegiuire — numai cu riscul de a plăti o despăgubire din punga statului, cum ar dori regimul de azi — ci riscă să i se anuleze și nelegiuirea, tocmai faptul acesta a băgat frica în oase și a mai pus frîu fărădelegilor, persecuțiunilor politice, răzbunărilor personale contra slujbașilor statului. Ei, aceasta ar convine unui regim, care cine știe unde ar fi ajuns, dacă nu avea contenciosul suspendat, ca sabia lui Damocles, asupra capului sau. Dar cei trei ani de aplicare, au făcut ca Contenciosul să între adine în moravurile și nevoile țărei.. E o lege pe care țara o simte ca un scut prețios de apărare și de aceea asaltul vandalilor de la putere contra ei, va întîmpina o rezistentă pe care n’ar trebui s’o sfideze. E pielea fiecărui cetățean în joc și de aceea se va face zid din piepturile cetățenilor pentru a apăra acest ultim refugiu împotriva samavolniciei unui guvern, care vrea să smulgă tarei cea mai eficace armă împotriva fărădelegei guvernamentale Alfa. Incidentul dela Cameră vf Buleta d-luî Brătianu. — Conflictul cu d. Fleva. — Atitudinea majoritățea. — O interpelare cu scandal Primul-ministru a fost era foarte rău inspirat cînd a luat o atitudine războinică față de d. Fleva pentru a-l sfida ca să-și desvolte interpelarea în afacerea Rătești. Nimeni nu poate contesta d-la Bratianu că are tot dreptul de a se explica, în Cameră, asupra acestei afaceri. Dar nu î mai puțin adevărat că nu se poate contesta nici unui deputat dreptul de a cere dosare, în vederea unei interpelări, și să anunțe acea interpelare cind va crede oportun, cînd împrejurările politice îi vor dicta aceasta. In afacerea Răteșli d. Fleva s’a mărginit să ceară dosarele. A survenit atentatul și d. Fleva n’a mai anunțat interpelarea pentru considerațiuni foarte explicabile. Se vede însă că d-lu. Brătianu i-a convenit acum ca afacerea să fie discutată în Cameră, iar d. Fleva n’a înțeles ca guvernul și majoritatea să-î impună desvoltarea unei interpelări pe care nici n’a anunțat-o încă. Primul-ministru a comis o buletă. Dacă simția nevoia unei explicațiuni în Cameră, asupra afacere! Rătești, putea s’o obțină fără scandal, fără provocări violente, fără asmuțirea majorităței contra d-lui Fleva. Dacă d. Brătianu s’ar fi adresat pur și simplu biroului ca să-i acorde cuvîntul pentru a se explica, dacă d. Fleva nu ține să-și desvolte interpelarea, ar fi fost o atitudine înpotriva căreia nu s’ar fi putut ridica nici o obiecție. Prin însăși cererea dosarelor în afacerea Rătești, d. Brătianu s’a crezut dator să se explice înaintea parlamentului. Dar se vede că primul-ministru ținea ca această afacere să fie tratată cu foc bengal la Cameră, să dea majoritățea posibilitatea de a face o nouă manifestație d-luî Brătianu și să... vestejească din nou pe d. Fleva ! Această plăcere d. Fleva n’a voit s’o satisfacă imediat d-luî Brătianu, cu toate vociferările majoritățeî, și cu toate că d. Brătianu ridicase diapazonul pentru a asmuți majoritatea, d. Fleva a rămas imperturbabil și n’a primit să i se impună de guvern sau de majoritate ca să se plece la somațiile primului-ministru. " , In cele din urmă tribunul a consimțit ca interpelarea să fie fixată pentru Marți. Judecind după atitudinea de ero a majoritățeî d. Fleva va avea Marți mai mult de luptat în contra vociferărilor brătieniștilor, decit să facă o expunere liniștită a faptelor constatate în dosarul afacerei Rătești. Dar tribunul e deprins cu asemenea furtuni parlamentare. Pînă acum nu l’au impresionat de loc nici atacurile calomnioase ce i le-a aruncat d. Dinu Brătianu în chestia furajului, nici insultele triviale proferate de onorabilul avocat al Casinoului de Paris. Dacă majoritatea nu l va lăsa pe d. Fleva să vorbească, precum a tolerat d-lor Dinu Brătianu și Manolache Caloglu să-l atace, atunci se va înțelege că s’a urmărit ca prin scandal să se împiedice desvoltarea interpelărei, iar d-lui Brătianu să i se dea o nouă dovadă de încredere. Prin acest mod nu se închide nici un fel de discuție. Dacă d. Fleva nu va putea spune tot ce are de spus, probabil că tribunul are să le spună, în toată libertatea, la... „Dacia“ ! Inc’odată, d. Brătianu n’a fost bine inspirat reluîndu-și atitudinea violentă și amenințătoare. Se putea foarte bine explica în mod calm și obiectiv, fără a mai sfida pe d. Fleva, fără a mai face tirade asupra demnităței parlamentului pentru a-șî asmuți partizaniil Rep. Reforma juraților D. Toma Stelian, așa se anunță, lucrează acum și la un proiect pentru reformarea Curților cu jurați. Ar fi anume vorbă de o restrîngere a competinței lor, prin corecționalizarea unor crime, ca: pruncuciderea, incendierile, etc. Instituția juraților este eminamente democratică. Ea are de scop să ajute la triumful simțului de dreptate al poporului, — acolo unde în imensa majoritate a cazurilor nu triumfă decit dreptul scris, formula rece... De aceia în toate Constituțiile democratice se prevede instituțiunea Curților cu jurați. E drept că juriștii de meserie adesea se plîng de unele verdicte ale juraților, dar întru cit aceste plîngeri sunt drepte, verdictul greșit al juraților trebue căutat mai mult în procedura greșită sub imperiul căreia instituția funcționează, mai mult în vicii de organizare ale acesteia. Așa de exemplu e prea tranșant ca jurații să nu poată răspunde de cit cu da sau nu, la întrebările ce li se pun. Nu e loc de nuanțe în acest mod de a li se lua verdictul. Cînd ei n’au de ales decit între o pedeapsă exagerată și o achitare, evident ca bunul simț și chiar simțul dreptate! le va dicta achitarea. Juratul nu judecă după formule. El judecă după bunul simț, după simțul dreptatei,— și de cite ori juriștii de profesie n’am criticat achitări, ’ cari au găsit aprobarea unanimă a opiniei publice? însemnează aceasta că întreaga opinie publică, nu are simțul dreptăței și simțul moralitătei ? Nu, ci din contra aceasta însemnează că adesea simțul de dreptate al opiniei publice nu se împacă cu formulele trecute în legi sau maxime juridice și că adesea summum jus summa injuria. In special în cazurile de pruncucidere de exemplu e absolut necesar ca să se lase justiției populare dreptul de a se prohibita,— justiției populare care e liberă sa achite, acolo unde în baza legei magistratul e dator să pedepsească. • Dar chestiunea aceasta e prea interesantă și de aceea vom reveni. Ap uakiifii și reforma electorală Evident că știrile privitoare la faptul că comitetul executiv al conservatorilordemocrați studiază precizarea punctului din program privitor la reforma electorală a neliniștit și impresionat în mod neplăcut pe cei de la guvern. Nimeni nu mai crede azi în sinceritatea și imediata agitare a punctului din programul liberal care prevede faimosul „ideal îndepărtat“ al sufragiului universal. Și mai presus de toate nimeni nu mai vede în gîrbovitul, impopularul și plinul de păcate regim liberal organul Viu, care să agite o reformă ca aceea a sufragiului universal. Această reformă are astăzi un singur partid vrednic de a o propaga și acesta e partidul organizat, al muncitorilor. Intr’un răspuns dat gestului pe care l’a făcut guvernul „prin „L’Indépendance roumaine“, cu privre la știrea despre precizarea punctului de vedere al conservatorilor democrați în chestia reformei electorale. „La Roumanie“ caută să arate ca aceasta e o consecință firească a programului și a vremei care o impune. Dar cea mai bună dovadă pentru conservatorii-democrați cum că precizîndu-și punctul de vedere în chestia reformei electorale corespund unei nevoi reale a societăței romînești, este felul cum întîmpină regimul de azi acest act. S.U. R. Comploturile polițienești Afacerea cu scrisoarea „teroriștilor“ primită de ,,Adevărul“ prin poștă, afacerea unul oarecare dr. Raichman, unul oarecare Daschevici dovedesc cu evidenta cum că secția a treia de la ministerul nostru de interne s’a pus de a binele ș i pe lucru dorind cu orice preț să inaugureze în destul de nenorocita noastră țară și sistemul odios de provocație inaugurat în Rusia de autocrația moscovită. Dar iată că și In pravoslavnica Rusie guvernul a început să se convingă cum că acest sistem devine foarte primejdios pentru siguranța statului. Astfel la 14 ianuarie a. c., tribunalul militar din Petersburg a judecat în Casație pe colonelul de jandarmi Zavaritschi acuzat de un șir de provocări. După actul de acuzare acest colonel de jandarmi cu ajutorul dorii agenți secreți ai poliției de siguranță anume: Bugovschi și Baghiro îi aruncări la domiciliul tinerilor, studenți și lucrători niște proclamații revoluționare tipărite de colonei, care, poseda și un, sigil pe care sta scris „comitetul teroriștilor localnici“, apoi după această ispravă colonelul în persoană secondat de procuror descindeau în locuințele tinerilor unde găsind proclamațiuni îi arestau pe aceștia. Rechizitoriul mai adaugă cum că colonelul Zavaritschi fabrica bombe pe cari apoi cu ajutorul agenților secreți le strecura în casele oamenilor desemnați anume de poliție și unde aceste bombe se găseau la perchezițiile făcute în urmă. In fine, colonelul Zavaritschi, zice acuzarea, a trimis o scrisoare de amenințare comandantului fortăreței Vladivostok. In această scrisoare se declara ca din partea comitetului, terorist cum că generalul comandant esta CHESTIA ZILEI Egalitatea înaintea birurilor Perceptorul» Cum să te îngăduim, neică, dacă statul nu poate încasa pe miniștri ? ! condamnat la moarte. In fine colonel Zavaritschi a isprăvit cariera sa de provocator prin a-șî scrie sieși scrisori de amenințări cu moartea și precum a dovedit instrucția și a trimis sieși și prin niște agenți secreți ai poliției un coșciug cu inscripția : „din partea comitetului teroriștilor“. "■ Toate acestea dovedindu-se prin martori oculari și părtași ,la faptele colonelului Zavaritschi, au făcut ca consiliul de războiu să-l condamne la degradare, pierderea tuturor drepturilor și munca silnică pe trei ani de zile. Colonelul făcînd apel la Casație, această din urmă instanță, i-a urcat pedeapsa la patru ani de muncă, silnică. Recomandăm poliției noastre de siguranță, ca să mediteze asupra soartei colonelului de jandarmi rus. X. ?Adeverul!» Se duca „Guvernul se duce“ — exclamă azi foaia d-lui '■l'ttpwun.»» O fi! Dar vorba e, cine vine?!.... „Compérage“ E furioasă sau foaia franceză a guvernului că takiștii se ocupă de reforma electorală. D’aia tratează cele publicate în „Adeverul“ de.... „Compérage“. Pentru cî dela guvern se vede că e mai mult. .. „rage“. Manualul De-o vreme Încoace presa guvernului trage mereu în „manualul perfectului opozant“. Să lase în pace, că o să aibă nevoe de el mai curînd de cit crede ! Rigoletto Ce-o cu budgetele? D. Ionel Brătianu s’a plîns în consfătuirea majorităților că deputații nu lucrează și că pînă acum n’au votat nici un budget. Era și greu sa voteze vreunul, de vreme ce nici unul n’a fost prezentat. Și totuși s’ar fi cuvenit ca budgetele să fie date din vreme în studiul deputaților și a presei, pentru ca ele să fie cercetate și discutate în cunoștință de cauză. Aceasta și în interesul bunului mers al trebilor statului. Unde silit timpurile cînd sub d. Sturdza budgetele erau votate înainte de Crăciun? E drept că tot cu urgență, fără ca cineva să fi putut lua mai de aproape cunoștință de ele, dar cel puțin destul de timpuriu, pentru ca să se fi putut prelungi discutiunea lor, dacă majoritățile ar fi dorit-o. Acum, budgetele nefiind încă prezentate, cu cit timpul trece, cu cit ne apropiem mai mult de 1 Aprilie, dată la care budgetele intră în vigoare, cu atîta se scurtează și timpul disponibil pentru a le cerceta și studia. Ne vom pomeni că budgetele se vor depune așa, încât vor trebui să treacă în galop, ceea ce nu poate fi în interesul unei discuții serioase și rodnice. De fapt acordarea budgetului formează unul din cele mai importante drepturi ale Camerei. Chiar acum marea luptă electorală ce s’a dat în Anglia, a pornit de la budget. La noi, număr guvernul tratează cu toată seriozitatea această chestiune, pentru că el singur știe că fără dînsa nu are mijlocul de a guverna. Camera face o discuție mai mult sau mai puțin lungă asupra budgetului general, trece însă repede asupra budgetelor speciale. „ Aceasta mai ales atunci, cînd timpul e scurt și guvernul reclamă urgenta. Or, după toate aparențele, timpul va fi și de data aceasta scurt. Regretabil ! Mercuri 27 Ianuarie, citiți în IDEYERQL Morile mistere ale Parisului TOTO FOUINARD ♦ Mare roman de aventuri ♦ de JULES LERMINA Expoziția S. Sanielevicl — la Ateneu — Omul se schimbă cu mediul în care ni se prezintă și rare ori un rege, apare rege, chiar și în zdrențe sau într'un bordel. Un obiect de artă este supus aceleiași regule. Despre aceasta se pot convinge toți aceia cari au vizitat expoziția de pictură a d-lui S. Sanielevici în prăvălia din calea Victoriei,—și cari ar vizitao în sala Exarcu de la Ateneu unde în sfîrșit a găsit un vrednic adăpost, pentru cîtăva, vreme încă. " • # * întreaga expoziție a cîștigat, valoarea tablourilor, puse într’o lumină mai favorabilă, ne'apare' întreagă,—și putem să ne facem o mai exactă părere despre talentul și meșterșugul d-lui Sanielevicî. i Expunînd lucrări din diferite epoce ale dezvoltarei sale, d. Sanielevicî ne dă posibilitatea să constatăm că are o personalitate artistică bine definită, că nu e un imitator servil al școalelor noul, mai mult sau mai puțin en yorgue în Occidentul artistic, ca învățînd de la toți partea bună a meșteșugului, înțelege și se inspire numai de la marea și neîtrecuta maestră ce este natura. ...De aceea nu ne lovește în expoziția dorif Sanielevici acea uniformitate de culori și nid stil, caracteristică pentru tinerii artiști, uniformitate care-i face să ne redea un peisagiu romînesc la fel pul unul german sau franțuzesc, fără să ne vorbească nimic despre cțcpl, ceva nedefinit care deosebește loc de loc; céi de cer, pom de pom. Priviți de exemplu tabloul „Dunărea la Oltenița“ (No. 39) și comparați-o cu „Isarul, la Grosshesslabe“ (18),—și veți recunoaște iremediat, că acolo e un colțișor din frumoasa noastră țară și, dincolo un colț din frumusețile Bavariei... Se amestecă și dispoziția artistului și starea climaterică, dar în fond e o deosebire esențială, care ține în esența sa de acele nuanțe ce nu se pot exprima prin cuvinte și cari în ansamblul lor constitue ceia ce numim național. * * # D. Sanielevicî nu este ceea ce se numește un artist migălos. Conștiincios da, dar migălos nu. Pe d-sa ,nu-l interesează detaliul, ci ansamblul,— și fiindcă vede totul,—regăsim în tablourile d-sale viață. Cu toate acestea nici din aceia nu e d. Sanielevicî cari disprețuesc tehnica. Plasticitatea ce o găsim de exemplu în micul tablou „Fag pe malul Isarului“ (No. 20) și care revine ,în multe altele,— dovedește că d-sa își cunoaște și meșteșugul bine, adică posedă mijloacele de a reda ceea ce simte. Dar unde puterea tehnică se manifestă mai mult ca în portrete ? „Portretul d-lui St.“ (44) este mai mult o schiță, dar ce bine, ce caracteristic e prins tipul, prin cîteva trăsături de pensulă ? O lucrare de valoare și asupra căreia încă cred dator să atrag deosebita atențiune, este „In atelier, autoportret“ (No.1). Pictorul sa prins se vede într’un moment în care o viață plină de zbucium îl dădea și o satisfacție,—satisfacția unei opere reușite. Nu mutra sobră a unui pesimist modern, ci obrazul vesel, rîzător al unui om plin de viață, sigur de viitor,— iată ce ne privește din această lucrare. Soția pictorului, privește, pricepătoare în ale meșteșugului bărbatului, sau încrezătoare în talentul său, cu admirație lucrarea care lui îî face atîta plăcere. Autoportretul acesta, precum și.....Interiorul studiu pentru un portret de familie“ (2)—atacă pare-mi-se din pictură, partea cea mai grea—« omul, cu sufletul său cu tot. * ¥ * Evident că nu pot enumera toate tablourile d-lui Sanielevici, cari s’ar cuveni să fie relevate. Citez în treacăt : „Dimineața frumoasă de iarnă la Gros Raume“ (8), „Raze de soare la Pollo“ (9), „Stuf, primăvară la Ammersee“ (13) „Livadă în primăvară la St. Alban“ (16), „Privire de pe deal la Gras Ronvie“ (33), „Casa pădurarului iarna“ (53), Cele două desene pastelate (55, 56), schiță „La Oltenița“ (59), „Schiță din fereastră“ (61). Recomand tuturor iubitorilor de arta să viziteze expoziția d-lui Sanielevici. Se recomand cu căldură să încurajeze un tînăr artist, care cu o siguranță supraomenească și o îndirjire, cari se explică numai printr’o vrednică încredere în forțele sale.—luptă ca să-șî întrupeze idealul găti artistic. . 5» Braniștetav-