Adevěrul, ianuarie 1910 (Anul 23, nr. 7299-7327)
1910-01-28 / nr. 7324
filial ai XXIÍ-lea No, 7324t FONDATOR ALEX. V. BELDIMANÜ BUUCITATEA CONCEDATA EXCLUSIV Agenției de Publicitate CAROL. SCHULDEREL Comp. BUCUREȘTI Strada Karageorgevici, 18, — Telefon 34 Birourile ziarului: Strada Sărindar No. 11 5 Bani exemplar ii Pentru străinătate prețul este Tndout TELEFON» Direcția și Administrația No. 14/10 Redacție cu Capitala ■ [UNK] 14/10 „ * , Provincia .. 14/09 „ ,, Străinătatea .. 13/40 Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la corespondenții noștri din țară și străinătate abia 99 9 9 Un an . . . • Iont. . . . Jout 28 Ianuarie 1940“, DIRECTOR POLITIC CONSTUNINE ABONAMENTE« . • Lei 10.— 1 3 Inul. . . . „ 8.— 1 o luni. Lei *.*# . 1.8« Fac amendă onorabila. 'Am judecat prin aspru parlamentul. Se vede însă că sînt cazuri în cari nici omul cel mai jos căzut moralmente, nu se poate pune în conflict cu desăvârșire vădit cu evidența, care orbește cu lumina ei. Am crezut că inculpatul Ion Brătianu, va fi în stare cu lovituri de bici , să facă să facă glasul conștiinței și toate sentimentele omenești, să dezlănuiască asupra opozițiunei și a d-lui Eleva, toată oarda majorităților sale, pentru ca prin scandal și elamoare să facă să se înăbușe glasul adevărului și al dreptăței. Evidența însă a faptelor, glasul fără de replică al documentelor, au fost de așa natură, așa de puternic au impresionat încît înseși majoritățile au înțeles — ceea ce este colosal— că nu pot să urmeze așa de departe pe nenorocitul lor șef, că ar fi o prea mare decădere, ca să i dea ascultare. Astfel fiind, interpelarea d-lui Fleva și întreaga discuțiune, dacă se poate chema discuție, mărturisirile d-lui Dinu Brătianu și apărarea din oficiu a d-lui advocat Chirculescu din Focșani, interpelarea s’a ținut într’o atmosferă grozavă, de ghiață, pentru inculpatul din capul băncei ministeriale. D. Fleva a înțeles foarte bine că documentele sînt prea vorbitoare de la sine pentru a nu mai pune nimic de la d-sa, decît doar întrebarea dacă parlamentul nu crede că după cele povestite și documentate, nu crede momentul venit ca în legea cumulului să se prevadă și pedepse penale pentru aceia cari, fiind demnitari ai statului, miniștri — o calcă în picioare? * ." 1 * # Satisfacțiunea noastră este deplină. Inculpații au făcut mărturisiri complecte, nu au putut nega o singură faptă din cele ce le-am pus în sarcina lor. Singura alegațiune fără nici o dovadă de altfel, absolut fără nici una, a fost că nu Ionel a făcut operațiunea, ci Dinu, deși toate actele sînt pe numele lui I. I. C. Brătianu, care la 1902, cînd și’a făcut contractul cu „interpusul d-lui I. Brătianu“ era ministru de externe. Dar nenorociții au uitat să răspundă la întrebarea pe care și-o pune cititorul cel mai lipsit de cunoștințe juridice și în special penale . Dacă în adevăr, Dinu nu Ionel, a luat în arenda de vă t moșia Bătești, daca el deci avea drepțitul, nefiind ministru, să ia în arendă o moșie aparținînd unui stabiliment public, care cădea sub controlul guvernului, de ce Dinu, a interpus pe omul de paie al dinastiei, pe ă. Gh. Tin. Dumitriu, și n’a luat-o pe numele lui, după cum avea dreptul? i Dar sînt lucruri cari nu se pot comseretiza numai prin scris sau vorbire, ar fi trebuit ca cineva să asiste la dezbaterile acestui proces, pentru ca să-și dea imediat seama de atitudinea de plîns a celor ce-șî prezentau apărarea și aceasta înaintea unei instanțe care nu cerea altceva mai bine decît să-î acchite ori în cazul cel mai räu să-î absolve. Pentru cei ce au luat parte la această ședință memorabilă și istrorică vor rămînea lucruri cari nu se pot uita... Și concluzia? Concluzia este, după cum spuneam era, că de acum înainte afacerea Rătești, a intrat în domeniul istoriei, al istoriei, nu al legendelor și a intrat judecată în chip definitiv, fără drept de recurs și revizuire. Că ea nu va face să cadă guvernul d-lui I. Brătianu, omul de la Rătești, se prea poate. Avem un rege care se vede că nu mai este atît de scrupulos ca altă dată în chestiile de morală publică, avem un parlament, care nu poate face mai mult decît a făcut stînd glacial la executarea șefului său — și avem o opozițiune, care nu are, se vede, interes, ca să răstoarne acum guvernul. E destul pentru ea că l’a descreditat i-a luat ultima rază de putere morală. Concluzia pentru noi în special este că ne mîndrim a ne fi făcut datoria în chip desăvîrșit, de a nu fi cedat nici în fața amenințărilor, nici a atentatelor de tot soiul; concluzia este că suntem pe deplin învingători și că un sențămînt omenesc, pe care nu-l înțeleg cei vinovați, ne dictează ca să fim cel puțin acum clemenți cu victimele noastre — și vom fi întru cît ni se va însfișta această dorință a noastră. Cît despre d. Eleva, nu este nevoie să i-o spunem noi, îi va spune țara că d-sa și-a făcut sfîntă datorie de control parlamentar. CONST MINLE NĂZBÎTII Rațiunea de stat Și aseară s’a jucat „Reladie“ la teatrul Leon Popescu, „Compania Davila“ fiind un pericol național care nu poate juca fără ca după actul al cincilea.... guvernul să dea ortul popei. Acuma se știe hotărît motivul invocat de guvern cînd a interzis reprezentarea „Serei cele de pomină“. E rațiunea de stat, ceea ce se invocă atunci cînd guvernele nu pot invoca nici o altă rațiune! Iar al doilea motiv e, pe cît știm, acela că „Seara cea de pomină“ era să fie „Seria cea de pomină“. Numai interzicînd piesa, guvernul are o rațiune... de stat la putere ! Pac. Camera și împrumutul de 45 milioane Se știe ce a pățit la Cameră proectul pentru noul împrumut de 45 milioane afectat în întregime pentru construiri de noui căi ferate, etc. Alaltă erî s’a suspendat discuția proectului deoarece n’a avut cine să respundă la cîteva obiecțiuni ale d-lui Enășescu, deputat de Botoșani. Er a venit d. Costinescu să-și scoată proectul din Cameră. După o discuție de o oră, proectul pus la vot, s-a declarat votul nul căci se descomplectase Adunarea ! E un împrumut cu ghinion. Discuția a fost însă interesantă. D. Take Ionescu a făcut o observație foarte justă și anume că se prevăd pentru construirea diferitelor linii credite , numai pentru începerea lucrărilor. Șeful conservatorilor democrați s’a ridicat în contra acestui sistem de a se angaja lucrări fără a se ști cît vor costa în total, fără a se fixa creditul pentru întreaga lucrare. Pe de altă parte d. Take Ionescu a mai atras atenția asupra ușurinței cu care s’au alcătuit pînă acum planurile pentru construirea podurilor, căci s’a făcut o mare greșală și la podul cel mare de peste Dunăre că n’a fost construit pentru o linie dublă. D. Costinescu, abil ca totdeauna, a respuns că nu se poate fixa întregul credit fiindcă atunci ar trebui să se efectueze un împrumut colosal și să se plătească dobînzi enorme. Cu sistemul de a se da treptat suma necesară pentru lucrările în curs, se economisesc dobînzile. In realitate însă cu acest sistem de a se începe lucrările cu 2—3 milioane, se cheltuește mai mult, căci mereu se prefac planurile și se cer sporuri. D. Costinescu a luat un angajament în ce privește dedublarea liniei Ploești-Buzău. După propunerea d-lui Iarca, ministrul de finanțe s’a angajat să se studieze bine, dacă nu î mai avantajoasă o linie directă Ploești-Buzău. E de mirare însă cum, atunci cînd guvernul a venit cu acest împrumut, n’a avut de mai înainte stabilit cum au să se construiască nouile linii, cum va fi, de pildă, linia Ploești-Buzău, va fi dedublată sau directă, etc. Asupra acestor puncte guvernul trebuia să prezinte Camerei un plan precis. R. X. După proces Afacerea Rutești la Cameră ,nt.rpearea de .Ha Ueva^runsuH.« d or Mai mult chiar ca acum cîteva zile, era, după rezultatul interpelare! d-lui Fleva, mai ales amicii primului-ministru s’au frămintat, întrebîndu-se: cum se poate ca d. Ionel Brătianu, care, orice s’ar zice s’a dovedit că nu e lipsit de calcul și abilitate, cum se poate să fi făcut imprudența, „gafa“, de a sfida și provoca cu aroganță dezvoltarea interpelărei în afacerea Rătești?. Partizanii primului-ministru recunoșteau că cererea dosarelor de către d. Fleva jena pe șeful guvernului, că atmosfera nu era tocmai plăcută. Dar decît, un rezultat, ca cel de erî, nu era mai bine ca d. Fleva să nu fi fost provocat?.... Se vede însă, se exprimau unii, că au fost oarecare motive cari făceau presiune și cari au obligat și determinat pe primulministru, om cu destul calcul, să facă provocațiunea de la Cameră, imediat ce s’a întors din vizitele ce făcuse în străinătate.... * Cărei împrejurări se datorește faptul că interpelarea provocată de primul-ministru s’a întors în așa fel împotriva d-sale? Cîtiva vechi ocultiști, printre cari faimosul Casino de Paris, care vrea să solidarizeze situația sa în chestia Cazino de Paris cu aceea a primului-ministru în afacerea Rătești, arlă prin costuri că „punerea în scenă“ a interpelărei a fost greșită, că ordinul dat era de primul-ministru de a nu se face scandal cînd va vorbi d. Fleva, era o manevră greșită, că singurul mijloc de a arăta că majoritatea e indignată și nu crede nimic din faptele cuprinse în documentele afacerei Rătești, era de a acoperi conținutul interpelărei d-lui Fleva cu un „charivari“ îngrozitor, ca să treacă pofta oricui de a mai veni cu așa chestii.... plictisitoare. Din contra, partizanii mai tineri ai d-luî Brătianu susțin că cel mai bun lucru era să nu se fi provocat dezvoltarea interpelării dar că, din moment ce primul ministru a provocat-o, ar fi făcut o dezastroasă impresie ca tot d-sa să fi tolerat ca ea să nu se poată dezvolta în cea mai complectă liniște. Aici primul-ministru a fost mai bine inspirat, recomandînd evitarea unui scandal parlamentar, care i s’ar fi pus, cu drept cuvînt, în spinare, făcindu-L singur răspunzător de el. Căci interpelatorul l’a evitat cu toată stăruința.... Și cu aceasta venim, la dezvoltarea interpelărei. * * & Așa e. D-na Fleva, care în cariera sa politică destul de furtunoasă, n’a fugit și nu s’a înfricoșat niciodată de ședințe parlamentare agitate, a ținut să răspundă cu cel mai imperturbabil calm la aroganța și imprudenta provocare a primului-ministru. Și pentru a nu se lăsa ademenit de întreruperi, pentru a nu cădea în mrejele ce eventual i-ar fi putut, întinde întrerupătorii majoritătei, pentru întîia oră în viata sa parlamentară a gansit mijlocul de a pune frîu temperamentului său de combatant și polemist, jefiindu-i interpelarea și citind-o. D-na Fleva a înțeles acest lucru indiscutabil, că nimic nu ar putea fi mai tare și mai victorios în această împrejurare ca însuși conținutul documentelor din dosare și așa se explică de ce interpelarea sa a fost, — propriu zis — un memoriu cu concluzii scrise, alcătuit pe temeiul dosarelor oficiale. In adevăr, acest memoriu de o claritate cu neputință de întunecat prin șurubării avocățești, expunea faptele și cita actele cu o fidelitate de magistrat integru, neuitînd să citeze în dreptul fiecărui fapt și act pagina din dosar, unde se poate găsi citațiunea. Din chiar expunerea chipului cum s’au făcut licitațiile pentru luarea în arendă a moșiei Rătești de la Eforia Spitalelor civile prin omul de paie al primului-ministru, din compararea prețului plătit de fostul arendaș cu cel oferit de noul candidat,, precum și din compararea termenelor de arendă, care de la 5 ani s’a urcat pentru arendașul ministerial la 15 ani, s’a văzut, numai decît că nu pentru uin oarecare Dimitriu s’au făcut asemenea avantaje speciale. Dar aceste amănunte, d. Fleva nu le-a citat pentru ele însele, deși sînt foatc aracteristice și ca atari, ci pentru a ajunge la miezul interpelărei sale, la chestiunea capitală și singura care e în discuție, este ori uu adevărat că, fiind ministru în 1902, actualul prim-ministru, nu numai că n’a ținut seamă de această situațiune a sa, ci s’a folosit, a abuzat de ea, spre a lua în arendă, prin omul său de paie, moșia Rătești, proprietate a Eforiei Spitalelor, adică a unei instituții de caritate pusă sub controlul guvernului din care făcea parte arendașul real? La această chestiune d. Fleva s’a ferit de a răspunde cu un singur cuvînt al său, ci s’a referit strict la citarea documentelor din dosare, reproduse din nou în numărul nostru de ero și cari cuprind arătarea categorică că numitul G. T. Dimitriu nu este altul decît „interpusul“ primului-ministru, pe care -l servește de mai bine de 15 ani și în a cărui serviciu se află și acum la prăvălia de desfacere a produselor viitor Brătianu din calea Victoriei. Iar ca un plus de dovadă că realul arendaș era primul-ministru apare în documentele din dosare numele d-lui Mateiu Ghiorghiu, „procuristul“ și administratorul moșiilor primului-ministru prin care se tratează trecerea moșiei Rătești din mîinile d-lui I. I. C. Brătianu la obștia din Rătești. Lucrurile fiind scrise negru pe alb în întreaga corespondența din dosarele Casei centrale a Băncilor populare, orice sofisticare și interpretare nu era posibilă și a fost de ajuns ca d. Fleva să le reproducă textual, ca evidența să sară în ochii tuturor. Nu i-a mai rămas d-lui Fleva decît să se întrebe dacă n’a venit vremea ca în legea cumulului să se prevadă sancțiuni penale pentru asemenea abuzuri ale funcționarilor publici orîcarî ar fi ei. ** * Ca și cum însă citațiunile și documentele nemiloase din dosare n’ar fi fost suficiente în ciuda lor elocință, d. Dinu Brătianu, care a avut nefericita inspirație de a se asocia la interpelare a venit să agraveze și mai mult situația primuluiministru, arătîndu-l ca pe un bărbat care n’ar avea curajul să-și ia răspunderea faptelor, după ce a provocat desfășurarea lor înaintea Camerei. In adevăr, d. Dinu Brătianu — spre surprinderea și consternarea multora din membrii majorităței—a început cu penibila declarație cum că d-sa și nu fratele d-sale, primul-ministru, ar fi pus pe acel Dimitriu să ia în arendă, pe sub mână, moșia Rătești de la Eforie, pe cînd d. Ionel Brătianu era ministru. v Și a început d. Dinu Brătianu cu această declarație fără a se gîndi un moment la obiecția ce toți și-au făcut’o: de ce ar fi luat’o adică d. Dinu Brătianu pe sub mină, prin omul său de paie, cînd putea s’o ia direct?.. .! A fost și d. Dinu Brătianu, atunci, deputat? Dar atunci cade și d-sa sub prevederile legei cumulului? Așadar, vrînd să se sacrifice pentru fratele d-sale, d. Dinu Brătianu, nu numai că l’a pus pe acesta într’o ridiculă postură, dar s’a dat de gol și d-sa. Bineînțeles, aceasta în ipoteza d-sale cum că d-sar fi fost arendașul real, pe sub mină Dar oare dovedita, putut’a d-sa face cea mai mică dovadă că ar fi așa? Nu. Cu absolut nimic. A afirmat și atîta tot. De aceea — după cîteva comparații de preturi regionale spre a arăta că mioșia nu dădea cine știe ce avantaje — ceea ce iarăși a făcut rea impresie — d. Dinu Brătianu a dat singur lovitura de grație propriei sale declarații cum că d-sa ar fi fost arendașul real, dar ascuns. In adevăr, d-sa a fost silit să vie la singura și adevărata chestie precizată în documente, pe cine anume acoperea omul de paie? Ei, cum credeți că a dat d. Dinu. Brătianu dovada că arendașul real nu era d. Ionel Brătianu?... Pur și simplu, exclamînd: „ce suntem noi responsabili că d. Bistreanu, inspector al Casei centrale a Băncilor populare, a numit în documentele din dosare pe d. Ion I. G. Brătianu arendaș real al moșiei Rătești“? Apărarea aceasta n’a mai mirat, n’a mai uimit; ea a stupefiat întreaga Cameră. Așadar, pocinogul l’a făcut, inspectorul Casei centrale a Băncilor populare, care nu s’a gîndit că actele o să iasă la iveală, c’o să fie aduse în publicitate și în Cameră și n’a fost profet și meșter ca să ascundă bine numele primului ministru de azi? E lesne de închipuit efectul ce l’a făcut nostima și naiva întrebare a fratelui primului-ministru — efect care e prea mare ca să nu fie durabil. E un efect care o să rămîie! De altfel o să rămîie și pentru motivul că tinde să devie clasic sistemul acesta al celor trei frați Brătianu, de a arunca, după împrejurări, în diferite situațiuni, vina și răspunderea unuia asupra celuilalt. E pentru a treia oară că trebue să se explice în Cameră în chestiuni de acestea. Cînd cu expropierile viilor din Constanța răspunderea și a luat’o d-nu Vintilă Brătianu, acum a încercat în zadar s’o ia d. Dinu Brătianu, iar cînd a fost acuzat de d. Filipescu în chestia călcărei propriei sale legi a învielilor agricole pe una din moșiile d-sale, primul-ministru a invocat pretextul că deși moșia era a sa, nu intrase sub administrația sa.... Trebue să recunoaștem însă că d. Dinu Brătianu, văzînd situația inexpugnabilă a d-lui Fleva, care stătea la adăpostul dosarelor și documentelor, a arătat mult respect față de fortăreața interpelatorului și în consecință a umblat foarte delicat cu d-sa, mai cu seamă că geanta d-lui Fleva era cam grosoloară și preparată pentru orice eventualități: fortăreața era prevăzută cu muniții și explozibile cari au arătat adversarului că trebue să renunțe la orice încercare de asalt.... # Un incident mai mult comic, dar în tot cazul neplăcut pentru eroul lui, a fost intervenirea d-lui Chirculescu, deputat de Putna, în această interpelare. Cu un aer, ca și cum ar fi descoperit praful de pușcă, d-sa a făcut revelația că d-na Fleva a fost „grozav de violent“ în concluzia sa față de primul-ministru cînd, cu un ton calm, a vorbit de necesitatea unei sancțiuni penale în lege contra unor asemenea abuzuri ! D. Ghirculescu a răspuns la această violență cu teoria că:... nu trebue să se facă politică în parlament!! Probabil că a voit să spună că nu trebue dat curs patimilor politice, sau cum s’ar zice, un fel de teorie pentru tolerarea abuzurilor reciproce, mai presus de considerații de partid! Un apel la „acordul“ partidelor în această materie!.... Cu toate astea, dacă era mai atent, d-nu Chirculescu putea să scape de cervada ce și-a impus, cu cine știe ce scopuri nepătrunse........ D-sa, dacă ar fi ascultat bine pe d. Dinu Brătianu cînd a spus că ar fi putut răspunde în general: „Ce vă amestecați în afacerile noastre particulare?“ — ar fi înțeles poate că aceasta nu se adresa numai d-lui Fleva și nouă, ci și d-sale? Adică ce se amestecă d-nu Chirculescu întri o chestie care privește exclusiv pe frații Brătianu? Și dacă era atent și înțelegea, s’ar fi ridicat și ar fi spus: — Am înțeles pe d. Dinu Brătianu și nu mă amestec unde nu’mi fierbe oala !...... A fost distrat însă d-nu Chirculescu și de aceia colegii d-sale s’au distrat apoi și ei pe socoteala d-sale !.... & # Despre cele cîteva cuvinte spuse în urmă și de primul-ministru ne ocupăm numai fiindcă.... le-a rostit. Ele nu au însă nici o legătură cu afacerea a cărei desfășurare în Cameră a provocat’o pe un ton cu totul în disproporție cu cel pe care l’a putut avea erî. Primul-ministru a văzut din expunerea înlănțuită a d-luî Flera și din impresia dezastroasă pricinuita de declarațiunile stîngace ale d-lui Dinu Brătianu că partida la care s’a angajat e pierdută. A mai reveni asupra ei, era a repeta dezastrul. De aceea, vizibil grăbit a închide dezbaterile, a făcut, pe un ton cu mult scăzut, declarațiile că e gata să se măsoare cu oricine în chestii de morală publică și nu se teme de sancțiuni penale. ...... Ce a făcut, majoritatea? A asistat la spectacol și a aplaudat cu multă moderație, cu o evidentă complezentă și totală lipsă de convingere cuvintele primului-ministru, cari puteau fi rostite tot atît de bine în chestia discuției la mesagiu, atîta erau potrivite ca răspuns la interpelarea în afacerea Rătești. Morala fabulei, morga și obiceiul provocațiunilor este izvorul celor mai cumplite pățanii. ^ Ad. Semne de dizoluțiune D. Ioan Brătianu cînd a convocat adunarea majorităților, și-a dat perfect seamă ca frînele guvernului îi scapă. Pentru cine cunoaște viața politică de la noi, se știe că de îndată ce mașina parlamentară refuză să funcționeze, e o dovadă că regimul este osîndit, că guvernul are plumb în aripi și că nu mai poate merge înainte. Fenomenul acesta se întîmplă la noi. Camera de-abia dacă funcționează, deputații se dezinteresează de dezbateri, fug înainte de a deschide ședința, ori imediat, după ce se face apelul nominal. Chiar miniștri par că fac la fel cu deputații. Mai alastă era seară a fost nevoi să se amine proiectul de lege pentru creditul căilor ferate din cauză că ministrul de finanțe nu era de față și dintre miniștri n’a pututori n’a vrut nimeni să răspundă. Ce însemnează toate acestea? La noi deputatul guvernamental nu poate combate guvernul pe față, căci nu acesta este rostul lui. Ceea ce poate el cel mult este de a-i pune bețe în roate în culise, de a face gol în jurul lui, de a alcătui o grevă tăcută care oprește în loc mașinăria parlamentară. E o dovadă că guvernului îi scapă frînele din mîini, că a făcut prea mulți nemulțumiți și că este lipsit, de concursul necondiționat al majorităților. In astfel de condițiuni dacă guvernul d-lui I. Brătianu, voește să o ducă pînă la toamnă, este dator să închidă cît mai repede parlamentul, căci altfel se expune să nu o poată duce nici pînă la închiderea seziunei parlamentare. Sfinx Cetiți în pag. II începutul romanului louiîe mistere= = ale Parisului TOTO FOUMNARD ^ Mare roman de aventuri de JULES SERMINA mW' Un guvern tare Ceea ce făcea pe vremuri faima guvernelor brătieniste și ocultiste, era că treceau de guverne „tari“, autoritare, cărora nu le era frică de nimic. Noua generație brătienistă a întors spre a ridicol acest autoritarism. Nu numai că în public măsura interzicerea piesei de teatru „Seara cea de pomină“ a produs revolta și în acelaș timp sentimentul că „tăria“ acestui guvern a ajuns o „tărie“ de eroi de operetă, dar sintem în măsură a afirma că faptul că un teatru a fost silit să închidă porțile pentru ca guvernul să poată garanta ordinea, este obiectul celor mai nostime glume la Palat. In special, misiunea d-lui Ferichi de la ministerul de interne, de a garanta ordinea prin sistemul închiderea teatrelor, amuză enorm Palatul ca și cluburile. A izbutit regimul să atingă și reculul ridicolului. ^ ^ p. O. ^Adeveruri *• Spectacole Interzicînd „Companiei Davila“ reprezent *area piesei „Seara cea de pomină“, guver nanții vor da în schimb, la banchetul de Vineri seara , „Cina cea de taină“. Sibylle E adorabil..... „scaldamentul“ cartelist al foni d-lui Filipescu în afacerea Rătești. După ce dăunăzî se pregătea să înceapă a î.... place această afacere, azî spune că interpelarea asupra eĭ a fost..... „cu decepții“. Cu decepții“ — pentru cine ? Graiul de Sibylle al d-lui Filipescu nu spune ! Ticluire Futuriștii guvernului au atins pe nec plus ultra în afacerea Rătești. Eî anunță azi că această „mizerabilă“ afacere a fost o „ticluire“ și o „eroare suspectă“ a inspectorului Băncilor populare. Stau bine, dacă ați ajuns aicî ! __________________________Rigoletto. Va fi războiu? Norii negri n’au dispărut încă de pe orizont .De la corespondentul nostru particular) Constantinople, 22 ianuarie. — Facla discordiei, așa de luminoasă în cursul acestei săptămâni, pare că e pe cale de a se stinge, cel puțin pentru moment. Din toate părțile se dau cele mai mari asigurări că pacea viu va fi tulburată, iar puterile declara că nu vor îngădui să se atingă statul quo din Balcani și că dacă cretanii nu vor să stea liniștiți, se vor lua măsurile cele mai energice pentru a- sili Xa aceasta. 1 »( Trei puncte au dat loc la neliniște: 1] limbagiul violent al presei bulgăre, care cere întgura mare războiul cu Turcia; ~. Convocarea de către guvernul grecesc a Adunare! nationale , 3) Intenția ce se atribue cretanilor de 4 trimete deputați în aceasta Adunare. Cele trei dificultăți in ce privește primul punct,, guvernul bulgar a asigurat pe guvernul turcesc că limbajul unei părți a presei bulgare nu răsfrînge opinia sferelor oficiale și că nu trebue să i se dea importanță. ,in același timp, d. Sarafos, ministrul Bulgariei la Constantinopol, într’o convorbire pe care a avut-o cu Rifaat pașa, ministrul de externe, a făcut aceași declarație, adăugînd că un ziar semi-oficios, „Preporetz“, a publicat un articol în care se exprimă sentimentele cele mai pacifice față de Turcia. El a asigurat pe ministru că Bulgaria dorește să întreție raporturile cele mai cordiale cu Turcia. i Aceste bune dispoziții ale guvernului bulgar, nu vor putea decît să se accentueze în urma hotărîrilor luate de marele vizir și de consiliul de miniștri de a modifica legea asupra bandelor, pentru a o face mai puțin severă, și de a comuta pedeapsa cu moartea rostită de Curtea marțială din Salonic împotriva lui Dunca și a acoliților săi.‘ Prin urmare, de partea Bulgariei nu e agvtăz! nici o teamă că se va isca un conflict. In ce privește al doilea punct, chestia devine mai serioasă, pentru că Turcia are "hi fața e! pe poporul Cretan, care nici odată nu s'a declarat mulțumit, care nici odată n’s știut ce vrea, care astăzi cere anexarea lui ia Grecia, iar miine va cere autonomia, dacă i se va acorda această unire. I j. Din momentul în care d. Venizelos a înt<cetat să opereze la Atena pe lângă oamenii guvernului, criza a izbucnit. Ea a ajuns, punctul culminant îndată ce a fost vorba de convocarea Adunare! naționale și de probabilitatea alegere! de Cretan trimițînd din curest această Adunare. Presa turcească fulmina. Ea amenință într greci și declară verde că dacă guvernul fost prezentant la această Adunare, își va face îndată apariția în fața Pireului, pe care îl va bombarda, și că armata turcească va intra pe cîmpiile Larissei și va ocupa Tessalia, ca o garanție că se va da satisfacUa Turciei. Un ziar turcesc trată de comitagiu și efSi tovarăș al bandelor pe noul ministru de externe, d. Caterghi, amintind că spe cînd ersi atașat la legația Greciei din Constanta norpo] e, fusese trimis în misiune la Monastir, unde înseriind se dovedi că e în legătură cu șefii comitetelor. Ziarul in chestiune se întrebă cum după toate acestea se poate avea încrederea într’un om, care astăzi e chemat să coinducyi afacerile externe ‘ale țarei sale. Pe de altă parte, guvernul turcesc, deși nu vedea nici o nevoe de a trimite o nouă notai puterilor relativ la uneltirile cretanilor, căcii acestea au făgăduit să facă tot ce e necesar ca să salvgardeze drepturile suverane ale Turciei asupra insulei, a crezut totuiși de datoria sa să însărcineze pe reprezentanți! să adurt străinătate să atragă atenția guvernelor pe lngă care sînt acreditat! asupra primejdi Hall, pe care ar putea să le prezinte convocarea sa»! Atena a Adunării naționiale și trimiterea dedeputați cretani. Atitudinea guvernului grecesc la fața acestei situații extrem de grea, grO, vămui elen, constituit de curînd sub prezidenția d-lui Dragiumiș, a trebuit să dea asigurări guvernului turcesc. El respinge cu energie reproșul ce i se faede că a voit să provoace războiul. D. Gryparis, ministrul Greciei, a afirmat ministrului de externe otoman că Adunarea națională e convocată numai din motive politice interne și că noul guvern se va sili, ca șicabinetul precedent, să intreție relațiile celemai amicale cu Turcia. Nu numai că Adunarea nui va admite pe deputații creteni, dar convocarea ei mai are de scop să împedice alegerile parlamentare la care cretanii ar fi vrut să ia parte. CHESTIA ZILEI Baia da la Cameră Primul-ministrul: Puteți să mă spălați oricit și să mă stropiți Cursenti împărătești—tot o să miros <si Răteștu