Adevěrul, ianuarie 1910 (Anul 23, nr. 7299-7327)

1910-01-28 / nr. 7324

filial ai XXIÍ-lea No, 7324t FONDATOR ALEX. V. BELDIMANÜ BUUCITATEA CONCEDATA EXCLUSIV Agenției d­e Publicitate CAROL. SCHULDER­­EL Comp. BUCUREȘTI Strada Karageorge­vici, 18, — Telefon 34 Birourile ziarului: Strada Sărindar No. 11 5 Bani exemplar ii­ Pentru străinătate prețul este Tndout TELEFON» Direcția și Administrația No. 14/10 Redacție cu Capitala ■ [UNK] 14/10 „ * ,­ Provincia .. 14/09 „ ,, Străinătatea .. 13/40 Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la corespondenții noștri din țară și străinătate abia 9­9 9 9 Un an . . . • Iont. . . . Jout 28 Ianuarie 1940“, DIRECTOR POLITIC CONST­­UNIN­E ABONAMENTE« . • Lei 10.— 1 3 Inul. . . . „ 8.— 1 o luni. Lei *.*# . 1.8« Fac amendă onorabila. 'Am judecat prin aspru parlamentul. Se vede însă că sînt cazuri în cari nici omul cel mai jos căzut moralmente, nu se poate pune în conflict cu desăvârșire vădit cu e­­vidența, care orbește cu lumina ei. Am­ crezut că inculpatul Ion Bră­­tianu, va fi în stare cu lovituri de bi­ci , să facă să facă glasul conștiinței și toate sentimentele omenești, să dezlănu­iască asupra opozițiunei și a d-lui Eleva, toată oarda majorităților sale, pentru ca prin scandal și ela­­moare să facă să se înăbușe glasul ade­vărului și al d­reptăței. Evidența însă a faptelor, glasul fără de replică al documentelor, au fost de așa natură, așa de puternic au impre­sionat în­cît înseși majoritățile au­ înțeles — ceea ce este colosal­­— că nu pot să urmeze așa de departe pe ne­norocitul lor șef, că ar fi o prea mare decădere, ca să i dea ascultare. Astfel fiind, interpelarea d-lui Fle­va și întreaga discuțiune, dacă se poate chema discuție, mărturisirile d-lui Dinu Brătianu și apărarea din oficiu a d-lui advocat Chirculescu din Focșani, interpelarea s’a ținut într’o atmosferă grozavă, de ghiață, pentru inculpatul di­n capul băncei ministe­riale. D. Fleva a înțeles foarte bine că do­cumentele sînt prea vorbitoare de la sine pentru a nu mai pune nimic de la d-sa, de­cît doar întrebarea dacă parlamentul nu crede că după cele po­vestite și documentate, nu crede mo­mentul venit ca în legea cumulului să se prevadă și pedepse penale pentru aceia cari, fiind demnitari ai statului, miniștri — o calcă în picioare? * ." 1 * # Satisfacțiunea noastră este deplină. Inculpații au făcut mărturisiri com­plecte, nu au putut nega o singură faptă din cele ce le-am pus în sarcina lor. Singura alegațiune fără nici o do­vadă de altfel, absolut fără nici una, a fost că nu Ionel a făcut operațiunea, ci Dinu, deși toate actele sînt pe nu­mele lui I. I. C. Brătianu, care la 1902, cînd și’a făcut contractul cu „interpu­sul d-lui I. Brătianu“ era ministru de externe. Dar nenorociții au uitat să răspun­dă la întrebarea pe care și-o pune citi­torul cel mai lipsit de cunoștințe juri­dice și în special penale . Dacă în ade­văr, Dinu nu Ionel, a luat în arenda d­e vă t moșia Bătești, daca el deci avea drep­ți­tul, nefiind ministru, să ia în arendă­­ o moșie aparținînd unui stabiliment­­ public, care cădea sub controlul guver­­­nului, de ce Dinu, a interpus pe omul de paie al dinastiei, pe ă. Gh. Tin. Du­­­mitriu, și n’a luat-o pe numele lui,­­ după cum avea dreptul? i Dar sînt lucruri cari nu se pot com­s­­eretiza numai prin scris sau vorbire, a­­r fi trebuit ca cineva să asiste la dez­­­­baterile acestui proces, pentru ca să-și­­ dea imediat seama de atitudinea de­­ plîns a celor ce-șî prezentau apărarea și aceasta înaintea unei instanțe care­­ nu cerea altceva mai bine de­cît să-î a­­c­chite ori în cazul cel mai räu să-î ab­­­solve.­­ Pentru cei ce au luat parte la a­­­­ceastă ședință memorabilă și istrorică­­ vor rămînea lucruri cari nu se pot­­ uita... Și concluzia? Concluzia este, după cum spuneam era, că de acum înainte afacerea Rătești, a intrat în domeniul istoriei, al istoriei, nu al legendelor și a intrat judecată în chip definitiv, fără drept de recurs și revizuire. Că ea nu va face să cadă guvernul d-lui I. Brătianu, omul de la Rătești, se prea poate. Avem un rege care se vede că nu mai este atît de scrupulos ca altă dată în chestiile de morală pu­blică, avem un parlament, care nu poate face mai mult de­cît a făcut stînd glacial la executarea șefului său — și avem o opozițiune, care nu are, se vede, interes, ca să răstoarne acum guvernul. E destul pentru ea că l’a descreditat i-a luat ultima rază de pu­tere morală. Concluzia pentru noi în special este că ne mîndrim a ne fi făcut datoria în chip desăvîrșit, de a nu fi cedat nici în fața amenințărilor, nici a atentate­lor de tot soiul; concluzia este că sun­tem­ pe deplin învingători și că un sen­­țămînt omenesc, pe care nu-l înțeleg cei vinovați, ne dictează ca să fim cel puțin acum clemenți cu victimele noastre — și vom fi întru cît ni se va însfișta această dorință a noastră. Cît despre d. Eleva, nu este nevoie să i-o spunem noi, îi va spune țara că d-sa și-a făcut sfîntă datorie de con­trol parlamentar. CONST MINLE N­ĂZBÎTII Rațiunea de stat Și aseară s’a jucat „Reladie“ la teatrul Leon Popescu, „Compania Davila“ fiind un pericol național care nu poate juca fără ca după ac­tul al cincilea.... guvernul să dea ortul popei. Acuma se știe hotărît motivul invocat de guvern cînd a interzis reprezentarea „Serei cele de pomină“. E rațiunea de stat, ceea ce se invocă atunci cînd guvernele nu pot in­voca nici o altă rațiune! Iar al doilea motiv e, pe cît știm, acela că „Seara cea de pomi­nă“ era să fie „Seria cea de pomină“. Numai interzicînd piesa, guvernul are o ra­țiune... de stat la putere ! Pac. Camera și împrumutul de 45 milioane Se știe ce a pățit la Cameră proectul pentru noul împrumut de 45 milioane a­­fectat în întregime pentru construiri de noui căi ferate, etc. Alaltă erî s’a suspendat discuția proec­­tului de­oare­ce n’a avut cine să respun­­dă la cîte­va obiecțiuni ale d-lui Enășes­­cu, deputat de Botoșani. Er­ a venit d. Costinescu să-și scoată proectul din Cameră. După o discuție de o oră, proectul pus la vot, s-a declarat votul nul căci se des­­complectase Adunarea ! E un împrumut cu ghinion. Discuția a fost însă interesantă. D. Take Ionescu a făcut o observație foarte justă și anume că se prevăd pen­tru construirea diferitelor linii credite , numai pentru începerea lucrărilor. Șeful conservatorilor­ democrați s’a ri­dicat în contra acestui sistem de a se an­gaja lucrări fără a se ști cît vor costa în total, fără a se fixa creditul pentru întrea­ga lucrare. Pe de altă parte d. Take Ionescu a mai atras atenția asupra ușurinței cu care s’au alcătuit pînă acum planurile pentru con­struirea podurilor, căci s’a făcut o mare greșală și la podul cel mare de peste Du­năre că n’a fost construit pentru o linie dublă. D. Costinescu, abil ca totdeauna, a res­­pun­s că nu se poate fixa întregul credit fiind­că atunci ar trebui să se efectueze un împrumut colosal și să se plătească dobînzi enorme. Cu sistemul de a se da treptat suma necesară pentru lucrările în curs, se eco­nomisesc dobînzile. In realitate însă cu acest sistem de a se începe lucrările cu 2—3 milioane, se chel­­tuește mai mult, căci mereu se prefac planurile și se cer sporuri. D. Costinescu a luat un angajament în ce privește dedublarea liniei Ploești-Bu­­zău.­­ După propunerea d-lui Iarca, ministrul d­e finanțe s’a angajat să se studieze bine, dacă nu­ î mai avantajoasă o linie directă Ploești-Buzău. E de mirare însă cum, atunci cînd gu­vernul a venit cu acest împrumut, n’a avut de mai înainte stabilit cum au să se construiască nouile linii, cum va fi, de pildă, linia Ploești-Buzău, va fi dedu­blată sau directă, etc. Asupra acestor puncte guvernul tre­buia să prezinte Camerei un plan precis. R. X. După proces Afacerea Rutești la Cameră ,nt.rpe­area de .Ha Ueva^runsuH.« d­­ or Mai mult chiar ca acum cîte­va zile, era, după rezultatul interpelare! d-lui Fleva, mai ales amicii primului-ministru s’au frămintat, întrebîndu-se: cum se poa­te ca d. Ionel Brătianu, care, ori­ce s’ar zice s’a dovedit că nu e lipsit de calcul și abilitate, cum se poate să fi făcut im­prudența, „gafa“, de a sfida și provoca cu aroganță dezvoltarea interpelărei în a­­facerea Rătești?. Partizanii primului-ministru recunoș­­teau că cererea dosarelor de către d. Fleva jena pe șeful guvernului, că atmos­fera nu era tocmai plăcută. Dar de­cît, un rezultat, ca cel de erî, nu era mai bine ca d. Fleva să nu fi fost provocat?.... Se vede însă, se exprimau unii, că au fost oare­care motive cari făceau­ presiune și cari au obligat și determinat pe primul­­ministru, om cu destul calcul, să facă provocațiunea de la Cameră, imediat ce s’a întors din vizitele ce făcuse în străină­tate.... * Cărei împrejurări se datorește faptul că interpelarea provocată de primul-minis­­tru s’a întors în așa fel împotriva d-sale? Cîti­va vechi ocultiști, printre cari fai­mosul Casino de Paris, care vrea să soli­darizeze situaț­ia sa în chestia Cazino de Paris cu aceea a primului-ministru în a­­facerea Rătești, arlă prin costuri că „pu­nerea în scenă“ a interpelărei a fost gre­­șită, că ordinul dat era de primul-minis­­tru de a nu se face scandal cînd va vorbi d. Fleva, era o manevră greșită, că singurul mijloc de a arăta că majoritatea e indignată și nu crede nimic din faptele cuprinse în documentele afacerei Rătești, era de a acoperi conținutul interpelărei d-lui Fleva cu un „charivari“ îngrozitor, ca să treacă pofta ori­cui de a mai veni cu așa chestii.... plictisitoare. Din contra, partizanii mai tineri ai d-luî Brătianu susțin că cel mai bun lucru era să nu se fi provocat dezvoltarea interpelării dar că, din moment ce primul ministru a provocat-o,­ ar fi făcut o dezastroasă im­presie ca tot d-sa să fi tolerat ca ea să nu se poată dezvolta în cea mai complectă liniște. Aici primul-ministru a fost mai bine inspirat, recomandînd evitarea unui scandal parlamentar, care i s’ar fi pus, cu drept cuvînt, în spinare, făcindu-L singur răspunzător de el. Căci­­ interpelatorul l’a evitat cu toa­tă stăruința.... Și cu aceasta venim, la dezvoltarea interpelărei. * * & Așa e. D-na Fleva, care în cariera sa politică destul de furtunoasă, n’a fugit și nu s’a înfricoșat nici­odată de ședințe par­lamentare agitate, a ținut să răspundă cu cel mai imperturbabil calm la aro­ganța și imprudenta provocare a primu­lui-ministru. Și pentru a nu se lăsa ade­menit de întreruperi, pentru a nu cădea în mrejele ce eventual i-ar fi putut, în­tinde întrerupătorii majoritătei, pentru întîia oră în viata sa parlamentară a gan­­sit mijlocul de a pune frîu temperamen­tului său de combatant și polemist, jefi­­indu-­i interpelarea și citind-o. D-na Fleva a înțeles acest lucru indis­cutabil, că nimic nu ar putea fi mai tare și mai victorios în această împrejurare ca însuși conținutul documentelor din dosare și așa se explică de ce interpelarea sa a fost, — propriu zis — un memoriu cu concluzii scrise, alcătuit pe temeiul do­sarelor oficiale. In adevăr, acest memoriu de o claritate cu neputință de întunecat prin șurubării avocățești, expunea faptele și cita actele cu o fidelitate de magistrat integru, neuitînd să citeze în dreptul fie­cărui fapt și act pagina din dosar, unde se poate găsi citațiunea. Din chiar expunerea chipului cum s’au făcut licitațiile pentru luarea în arendă a moșiei Rătești de la Eforia Spitalelor civile prin omul de paie al primului-mi­­nistru, din compararea prețului plătit de fostul arendaș cu cel oferit de noul candi­dat,, precum și din compararea termene­lor de arendă, care de la 5 ani s’a urcat pentru arendașul ministerial la 15 ani, s’a văzut, numai de­cît că nu pentru uin oare­care Dimitriu s’au făcut asemenea avantaje speciale. Dar aceste amănunte, d. Fleva nu le-a citat pentru ele însele, deși sînt foat­c aracteristice și­ ca atari, ci pentru a ajunge la miezul interpelărei sale, la chestiunea capitală și singura care e în discuție, este ori uu adevărat că, fiind mi­nistru în 1902, actualul prim-ministru, nu numai că n’a ținut seamă de această situațiune a sa, ci s’a folosit, a abuzat de ea, spre a lua în arendă, prin omul său de paie, moșia Rătești, proprietate a E­­foriei Spitalelor, adică a unei instituții de caritate pusă sub controlul guvernului din care făcea parte arendașul real? La această chestiune d. Fleva s’a fe­rit de a răspunde cu un singur cuvînt al său, ci s’a referit strict la citarea do­cumentelor din dosare, reproduse din nou în numărul nostru de ero și cari cu­prind arătarea categorică că numitul G. T. Dimitriu nu este altul de­cît „inter­pusul“ primului-ministru, pe care -l ser­vește de mai bine de 15 ani și în a cărui serviciu se află și acum la prăvălia de desfacere a produselor viitor Brătianu din calea Victoriei. Iar ca un plus de dovadă că realul arendaș era primul-ministru a­­pare în documentele din dosare numele d-lui Mateiu Ghiorghiu, „procuristul“ și administratorul moșiilor primului-minis­tru prin care se tratează trecerea moșiei Rătești din mîinile d-lui I. I. C. Brătianu la obștia din Rătești. Lucrurile fiind scrise negru pe alb în întreaga corespondența din dosarele Ca­­sei centrale a Băncilor populare, ori­ce sofisticare și interpretare nu era posibilă și a fost de­ ajuns ca d. Fleva să le repro­ducă textual, ca evidența să sară în ochii tuturor. Nu i-a mai rămas d-lui Fleva de­cît să se întrebe dacă n’a venit vremea ca în le­gea cumulului să se prevadă sancțiuni penale pentru asemenea abuzuri ale func­ționarilor publici orî­carî ar fi ei. *­­* * Ca și cum însă citațiunile și documen­tele nemiloase din dosare n’ar fi fost su­ficiente în ciuda lor elocință, d. Dinu Brătianu, care a avut nefericita inspirație de a se asocia la interpelare­­ a venit să agraveze și mai mult situația primului­­ministru, arătîndu-l ca pe un bărbat care n’ar avea curajul să-și ia răspunderea faptelor, după ce a provocat desfășurarea lor înaintea Camerei. In adevăr, d. Dinu Brătianu — spre surprinderea și consternarea multora din membrii majorităței—a început cu peni­bila declarație cum că d-sa și nu fratele d-sale, primul-ministru, ar fi pus pe acel Dimitriu să ia în arendă, pe sub mână, moșia Rătești de la Eforie, pe cînd d. Ionel Brătianu era ministru. v Și a început d. Dinu Brătianu cu această declarație fă­ră a se gîndi un moment la obiecția ce toți și-au­ făcut’o: de ce ar fi luat’o adică d. Dinu Brătianu pe sub mină, prin omul său de paie, cînd putea s’o ia direct?.. .! A fost și d. Dinu Brătianu, atunci, deputat? Dar atunci cade și d-sa sub pre­vederile legei cumulului? Așa­dar, vrînd să se sacrifice pentru fratele d-sale, d. Dinu Brătianu, nu numai că l’a pu­s pe acesta într’o ridiculă postură, dar s’a dat de gol și d-sa. Bine­înțeles, aceasta în ipoteza d-sale cum că d-sa­r fi fost arendașul real, pe sub mină Dar oare dovedita, putut’a d-sa face cea mai mică dovadă că ar fi așa? Nu. Cu absolut nimic. A afirmat și atîta tot. De aceea — după cîte­va comparații de pre­turi regionale spre a arăta că mioșia nu d­ădea cine știe ce avantaje — ceea ce ia­răși a făcut rea impresie — d. Dinu Brătianu a dat singur lovitura de grație propriei sale declarații cum că d-sa ar fi fost arendașul real, dar ascuns. In ade­văr, d-sa a fost silit să vie la singura și adevărata chestie precizată în documen­te, pe cine anume acoperea omul de paie? Ei, cum credeți că a dat d. Dinu. Bră­tianu dovada că arendașul real nu era d. Ionel Brătianu?... Pur și simplu, exclamînd: „ce suntem­ noi responsabili că d. Bistreanu, inspector al Casei cen­trale a Băncilor populare, a numit în do­cumentele din dosare pe d. Ion I. G. Brătianu arendaș real al moșiei Rătești“? Apărarea aceasta n’a mai mirat, n’a mai uimit; ea a stupefiat întreaga Ca­meră. Așa­dar, pocinogul l’a făcut, inspecto­rul Casei centrale a Băncilor populare, care nu s’a gîndit­ că actele o să iasă la i­­veală, c’o să fie aduse în publicitate și în Cameră și n’a fost profet și meșter ca să ascundă bine numele primului ministru de azi? E lesne de închipuit efectul ce l’a făcut nostima și naiva întrebare a fratelui pri­mului-ministru — efect care e prea mare ca să nu fie durabil. E un efect care o să rămîie! De altfel o să rămîie și pentru motivul că tinde să devie clasic sistemul acesta al celor trei frați Brătianu, de a arunca, după împrejurări, în diferite si­tuațiuni, vina și răspunderea unuia asu­pra celuilalt. E pentru a treia oară că tre­­bue să se explice în Cameră în chestiuni de acestea. Cînd cu expropierile viilor din Constanța răspunderea și­ a luat’o d-nu Vintilă Brătianu, acum a încercat în za­dar s’o ia d. Dinu Brătianu, iar cînd a fost acuzat de d. Filipescu în ches­tia călcărei propriei sale legi a învielilor agricole pe una din moșiile d-sale, pri­mul-ministru a invocat pretextul că deși moșia era a sa, nu intrase sub adminis­trația sa.... Trebue să recunoaștem însă că d. Dinu Brătianu, văzînd situația inexpug­nabilă a d-lui Fleva, care stătea la adă­postul dosarelor și documentelor, a ară­tat mult respect față de fortăreața inter­­pelatorului și în consecință a umblat foar­te delicat cu d-sa, mai cu seamă că gean­ta d-lui Fleva era cam grosoloară și pre­parată pentru ori­ce eventualități: fortă­reața era prevăzută cu muniții și explozi­bile cari au arătat adversarului că trebue să renunțe la ori­ce încercare de asalt.... # Un incident mai mult comic, dar în tot cazul neplăcut pentru eroul lui, a fost in­­tervenirea d-lui Chirculescu, deputat de Putna, în această interpelare. Cu un aer, ca și cum ar fi descoperit praful de pușcă, d-sa a făcut revelația că d-na Fleva a fost „grozav de violent“ în concluzia sa față de primul-ministru cînd, cu un ton calm, a vorbit de nece­sitatea unei sancțiuni penale în lege con­tra unor asemenea abuzuri ! D. Ghir­­culescu a răspuns la această violență cu teoria că:... nu trebue să se facă politică în parlament!! Probabil că a voit să spu­nă că nu trebue dat curs patimilor poli­tice, sau cum s’ar zice, un fel de teorie pentru tolerarea abuzurilor reciproce, mai presus de considerații de partid! Un apel la „acordul“ partidelor în această materie!.... Cu toate astea, dacă era mai atent, d-nu Chirculescu putea să scape de cervada ce și-a impus, cu cine știe ce scopuri nepă­trunse........ D-sa,­ dacă ar fi ascultat bine pe­ d­. Dinu Brătianu cînd a­ spus că ar fi putut răspunde în general: „Ce vă amestecați în afacerile noastre particulare?“ — ar fi înțeles poate că a­­ceasta nu se adresa numai d-lui Fleva și nouă, ci și d-sale? Adică ce se amestecă d-nu Chirculescu întri o chestie care pri­vește exclusiv pe frații Brătianu? Și dacă era atent și înțelegea, s’ar fi ridicat și ar fi spus: — Am înțeles pe d. Dinu Brătianu și nu mă amestec unde nu’mi fierbe oa­la !...... A fost distrat însă d-nu Chirculescu și de aceia colegii d-sale s’au distrat apoi și ei pe socoteala d-sale !.... & # Despre cele cîte­va cuvinte spuse în ur­mă și de primul-ministru ne ocupăm nu­mai fiind­că.... le-a rostit. Ele nu au în­să nici o legătură cu afacerea a cărei des­fășurare în Cameră a provocat’o pe un ton cu totul în disproporție cu cel pe care l’a putut avea erî. Primul-ministru a văzut din expunerea înlănțuită a d-luî Flera și din impresia dezastroasă pricinuita de declarațiunile stîngace ale d-lui Dinu Brătianu că parti­da la care s’a angajat e pierdută. A mai reveni asupra ei, era a repeta dezastrul. De aceea, vizibil grăbit a închide dezbate­rile, a făcut, pe un ton cu mult scăzut, declarațiile că e gata să se măsoare cu ori­cine în chestii de morală publică și nu se teme de sancțiuni penale. ...... Ce a făcut, majoritatea? A asistat la spectacol și a aplaudat cu multă moderație, cu o evidentă comple­zentă și totală lipsă de convingere cuvin­tele primului-ministru, cari puteau­ fi rostite tot atît de bine în chestia discuți­ei la mesagiu, atîta erau potrivite ca răs­puns la interpelarea în afacerea Rătești. Morala fabulei, morga și obiceiul pro­­vocațiunilor este izvorul celor mai cum­plite pățanii. ^ Ad. Semne de dizoluțiune D. Ioan Brătianu cînd a convocat adu­narea majorităților, și-a dat perfect seamă ca frînele guvernului îi scapă. Pentru cine cunoaște viața politică de la noi, se știe că de îndată ce mașina parla­mentară refuză să funcționeze, e o do­vadă că regimul este osîndit,­ că guver­nul are plumb în aripi­ și că nu mai poate merge înainte. Fenomenul acesta se­ întîmplă la noi. Camera de-abia dacă funcționează, depu­tații se dezinteresează de dezbateri, fug înainte de a deschide ședința, ori imediat, după ce se face apelul nominal. Chiar miniștri par­ că fac la fel cu deputații. Mai alastă era seară a fost nevoi să se amine proiectul de lege pentru creditul căilor fe­rate din cauză că ministru­l de finanțe nu era de față și dintre miniștri n’a putut­­ori n’a vrut nimeni să răspundă. Ce însemnează toate acestea? La noi deputatul guvernamental nu poate com­bate guvernul pe față, căci nu acesta este rostul lui. Ceea ce poate el cel mult este de a-i pune bețe în roate în culise, de a face gol în jurul lui, de a alcătui o grevă tăcută care oprește în loc mașinăria par­lamentară. E o dovadă că guvernului îi scapă frînele din mîini, că a făcut prea mulți nemulțumiți și că este lipsit, de con­cursul necondiționat al majorităților. In astfel de condițiuni dacă guvernul d-lui I. Brătianu, voește să o ducă pînă la toamnă, este dator să închidă cît mai repede parlamentul, căci altfel se expune să nu o poată duce nici pînă la închiderea seziunei parlamentare. Sfinx Cetiți în pag. II începutul romanului louiîe mistere= = ale Parisului TOTO FOUMNARD ^ Mare roman de aventuri de JULES SERMINA mW' Un guvern tare Ceea ce făcea pe vremuri faima gu­vernelor brătieniste și ocultiste, era că treceau de guverne „tari“, autoritare, că­rora nu le era frică de nimic. Noua generație brătienistă a întors spre a ridicol acest autoritarism. Nu numai că în public măsura interzi­cerea piesei de teatru „Seara cea de po­mină“ a produs revolta și în acelaș timp sentimentul că „tăria“ acestui guvern a ajuns o „tărie“ de eroi de operetă, dar sintem­ în măsură a afirma că faptul că un teatru a fost silit să închidă porțile pentru ca guvernul să poată garanta or­dinea, este obiectul celor mai nostime glume la Palat. In special, misiunea d-lui Ferichi de la­­ ministerul de interne, de a garanta ordi­nea prin sistemul închiderea teatrelor, a­­muză enorm Palatul ca și cluburile. A izbutit regimul să atingă și rec­u­lul ridicolului. ^ ^ p. O. ^Adeveru­­ri *• Spectacole Interzicînd „Companiei Davila“ reprezen­­t *­area piesei „Seara cea de pomină“, guver­­­ nanții vor da în schimb, la banchetul de Vineri seara , „Cina cea de taină“. Sibylle E adorabil..... „scaldamentul“ cartelist­ al foni d-lui Filipescu în afacerea Rătești. După ce dăunăzî se pregătea să înceapă a­ î.... place această afacere, azî spune că in­terpelarea asupra eĭ­ a fost..... „cu decepții“. Cu­­ decepții“ — pentru cine ? Graiul de Sibylle al d-lui Filipescu nu spune ! Ticluire Futuriștii guvernului au atins pe nec plus ultra în afacerea Rătești. Eî anunță azi că această „mizerabilă“ afa­cere a fost o „ticluire“ și o „eroare sus­pectă“ a inspectorului Băncilor populare. Stau bine, dacă ați ajuns aicî ! __________________________Rigoletto. Va fi războiu? Norii negri n’au dispărut încă­ de pe orizont .De la corespondentul nostru particular) Constantinople, 22 ianuarie. — Facla dis­­cordiei, așa de luminoasă în cursul acestei săptămâni, pare că e pe cale de a se stinge, cel puțin pentru moment. Din toate părțile se dau cele mai mari asigurări că pacea viu va fi tulburată, iar puterile declara că nu vor îngădui să se atingă­ stat­ul quo din Balcani și că dacă cretanii nu vor să stea liniștiți, se vor lua măsurile cele mai energice pentru a-­ sili Xa aceasta. 1 »( Trei puncte au dat loc la neliniște: 1] lim­­bagiul violent al presei bulgăre, care cere înt­gura mare războiul cu Turcia; ~. Convocarea de către guvernul grecesc a Adunare! natio­nale , 3) Intenția ce se atribue cretanilor de 4 trimete deputați în aceasta Adunare. Cele trei dificultăți in ce privește primul punct,, guvernul bul­gar a asigurat pe guvernul turcesc că limba­jul unei părți a presei bulgare nu răsfrînge opinia sferelor oficiale și că nu trebue să i se dea importanță. ,­­­in același timp, d. Sarafos, ministrul Bul­gariei la Constantinopol, într’o convorbire pe care a avut-o cu Rifaat pașa, ministrul de ex­terne, a făcut aceași declarație, adăugînd că­ un ziar semi-oficios, „Preporetz“, a publicat­ un articol­ în care se exprimă­ sentimentele cele mai pacifice față de Turcia. El a asigu­rat pe ministru că Bulgaria dorește să între­­­ție raporturile cele mai cordiale cu Turcia. i Aceste bune dispoziții ale guvernului bul­gar, nu vor putea de­cît să se accentueze în­ urma hotărîrilor luate de marele vizir și­­ de­ consiliul de miniștri de a modifica legea a­­supra bandelor, pentru a o face mai p­uțin­ severă, și de a comuta pedeapsa cu moartea rostită de Curtea marțială din Salonic împo­triva lui Dunca și a acoliților săi.­­‘ Prin urmare, de partea Bulgariei nu e agv­tăz! nici o teamă că se va isca un conflict. I­­n ce privește al doilea punct, chestia d­e­­vine mai serioasă, pentru că Turcia are "hi fața e! pe poporul Cretan, care nici odată nu s'a declarat mulțumit, care nici odată n’s știut ce vrea, care astăzi cere anexarea­ lui ia Grecia, iar miine va cere autonomia, dacă­ i se va acorda această unire. I j. Din momentul în care d. Venizelos a înt­<­cetat să opereze la Atena pe lângă oamenii guvernului, criza a izbucnit. Ea a ajuns,­ punctul culminant îndată ce a fost vorba de­ convocarea Adunare! naționale și de probabi­litatea alegere! de Cretan­ trimițînd din curest această Adunare. Presa turcească fulmina. Ea amenință într greci și declară verde că dacă guvernul fost prezentant­ la această Adunare, își va face îndată apariția în fața Pireului, pe care îl va bombarda, și că armata turceas­că va intra pe cîmpiile Larissei și va ocupa Tessalia, ca o garanție că se va da satisfacUa Turciei. Un ziar turcesc trată de comitagiu și­ efSi tovarăș al bandelor pe noul ministru de ex­terne, d. Caterghi, amintind că sp­e cînd­ ersi atașat la legația Greciei din C­onst­an­ta n­orpo] e, fusese trimis în­ misiune la Monastir, unde îns­eriind se dovedi că e în legătură cu șefii co­mitetelor. Ziarul in chestiune se întrebă cum­ după toate acestea se poate avea încrederea într’un om, care astăzi e chemat să coind­u­cyi afacerile externe ‘ale țarei sale. Pe de altă parte, guvernul turcesc, deși nu­ vedea nici o nevoe de a trimite o nouă notai puterilor­­ relativ la uneltirile cretanilor, căcii acestea au făgăduit să facă tot ce e necesar­ ca să salvgardeze drepturile suverane ale­ Turciei asu­pra insulei, a crezut totuiși de dato­ria sa să însărcineze pe­ reprezentanți! să adurt străinătate să atragă atenția guvernelor pe­ l­ngă care­­ sînt acreditat! asupra primejdi­ Hall, pe care ar putea să le prezinte convocarea sa»! Atena a Adunării naționiale și trimiterea de­­de­putați cretani. Atitudinea guvernului grecesc la fața a­cestei situații extrem de grea, grO, vămui elen, constituit de cu­rînd sub prezi­­­d­enț­ia d-lui Dragiumiș, a trebuit să dea­­­ asigu­rări guvernului turcesc. El respinge cu energie reproșul ce i se faede că a voit să provoace războiul. D. Gryparis, ministrul Greciei, a afirmat ministrului de externe otoman că Adunarea națională e convocată numai­­ din motive poli­tice interne și că n­oul guvern se va sili, ca și­­cabinetul precedent, să intreție relațiile ce­le­m­ai amicale cu Turcia. Nu numai că Aduna­rea n­ui va admite pe­ deputații cre­teni, dar convocarea ei mai are de scop să împedi­ce a­­legerile parlamentare l­a care cretanii ar fi vrut­ să ia­ parte. CHESTIA ZILEI Baia da la Cameră Primul-ministrul: Puteți să mă spălați ori­cit și să mă stropiți Cur­senti împărătești—tot o să miros­ <si Răteștu

Next