Adevěrul, octombrie 1910 (Anul 23, nr. 7567-7596)

1910-10-26 / nr. 7592

5 Abul at XXIIMea No. 7582 FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU­ PUBLICITATEA CONCEDATA EXCLUSIV Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER & Comp. Strada Karageorgevici No. 18.—Telefon 8/4 BIROURILE ZIARULUI t București, Strada Sărindar No. ÎL BANI UN NUMĂR Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la corespondenții noștri Regele și indicațiile electorale . Pentru că regele un angajament cu privire la Carpiști, au dat cu­v­în­tul de ordine pre­sei lor ca nu cumva să mai fixeze data constituirei cabinetului Carp, dar în par­ticular nu se sfiesc să spună că la Cră­ciun vom avea un guvern Carp. De un an de zile aceasta e singura tac­tică a carpiștilor: să spună mereu, în fiecare zi, cu ori­cine vorbesc, partizani­lor și adversarilor, că ei vin la guvern și că vin singuri. Nici nu admit o altă dis­cuție de cit asupra acestui punct, că ei vin la guvern. In toate părțile, în saloa­ne, în cafenele, pe stradă, in cancelariile autorităților, pretutindeni unde apare un carpist, el are cea d’întîiu grijă să spună: — Venim ! Lumea a început însă să facă zeflemele pe socoteala acestei tactice a carpiștilor. De vre-o cinci ori pînă acum s’a des­­mințit venirea la guvern a carpiștilor. Acum e absolut cert că parlamentul se va deschide tot de liberali și că guvernul nu’l deschide pentru a se retrage, ci pen­tru a rămînea ci­ va putea mai mult,— de aceasta nu se mai înlopește nimeni. Prin urmare iar nu vin carpiștii șî schimbarea regimului fiind excluisă cel puțin pentru trei-patru luni, profețiile nu mai fac două parale căci nimeni nu știe cum se vor desfășura evenimentele. Rămîn dar încă pentru cîtva timp libe­ralii, iar carpiștiî se vor consola comem­­­tînd cearta takiștilor­­ din Ploești și dis­­­­cursul d-lui Bădărău, a cărui principală declarație este, că în definitiv, un guvern , Carp tot tributar al partidului liberal va fi sau altfel nu va fi un guvern Carp. 1 *■* Asupra existenței unui angajament al regelui fată de carpiști, nu mai poate fi discuție în nici un cerc politic. D. Nicu Filipescu poate asigura pe a­­genții electorali de sub comanda d-sale că la Crăciun vom avea un guvern Carp, dar de cînd d. Filipescu e în opoziție a dat o serie de asigurări și a făcut o serie­­ de pronosticuri cari nu s’au realizat și nu­­ se vor realiza.­­ Nu­­ poate să existe un angajament al regelui pentru aducerea d-lui Carp la gu­­­­vern, fiindcă suveranul e legat de un­­ angajament mult mai puternic pe care­­ nu-l va putea nesocoti un Hohenzolern :­­ regele este angajat de indicațiile corpu­­­­lui electoral peste care, în ziua de azi­­­ nu mai poate trece nu numai un suve­­­­ran constituțional, dar ni­ci chiar un mo­­­­narh­ autocrat. Corpul electoral, care a fost așa de fi­­­­del politicei regelui, adică timp de 40 ani s’a arătat un corp eminamente gu­vernamental — ceea ce n’a displăcut su­­­­veranului care este cel mai guvernamen­tal ,personaj de la noi — acest corp elec­­­­toral, de care toți politicianii și-au bă­tut joc în chipul cel mai mizerabil, așa­­ că ajunsese într’o decădere desgustătoa­­­­re, nația, aceasta care a primit, în tim­­i­pul din urmă, cîte-va asigurări pentru o­­ manifestare mai liberă, a făcut un gest­­ frumos, a rezistat la presiunile și vio­­­­lențele celor două partide istorice coali­­­­zate și, în mod constant, în toate alege­­­­rile parțiale a îmbrățișat cauza noului partid, acela al d-lui Take Ionescu. ^ Ei bine, nu este admisibil ca regele să­­ facă acum o contra manifestație, să pe­depsească acest corp electoral care a în­drăznit să se ridice; nu se poate ca regele­­ să intre în conflict cu massele electorale , ținîndu-le acest limbagiu . 1 ■— E .adevărat că indicațiile corpului e­­­­lectoral nu sunt pentru un g­uvern Ca­rp,­­ dar eu am să aduc pe Carp la guvern și < am să dau voie lui Filipescu să reînvie­­ epoca alegerilor cu ciomagul și cu corup­­c­ția ca în viitor să nu mi se mai indice gu­­­­­vernele de către corpul electoral!­­ Așa nu poate proceda și nu va proceda regele, mai ales nu va proceda acum când­­ și la liberali se agită schimbarea regi­­­­mului electoral. Ar fi o primejdioasă lovitură din par­tea regelui, la care se va putea răspunde printr’o campanie­ electorală care să nu o placă de loc suveranului la sfîrșitul dom­­­­niei sale.­­ Nu e vorba de o campanie antidinasti­­c­­ă, nici de una la fel cu acea pornită de a luat pînă acum nici un schimbarea regimului— carpiști cînd au lansat „Protestarea”. Campaniile acestea pentru amenințarea regelui nu-l mai intimidează pe suveran și nici nu mai simt serioase. E vorba de o astfel de manifestare, de un răspuns drastic al corpului electoral la gestul de provocare al regelui -dacă, cumva are să dea guvernul tocmai acelui partid care sistematic a fost respins de corpul elec­toral, să-i dea adică puterea ca să smul­gă aprobarea corpului electoral. Atunci e de prevăzut ceea ce se poate întâmpla și de o asemenea manifestare regele cu siguranță se va feri și va căuta o altă soluție cînd d. Brătianu are să-i pună chestia prezidărei alegerilor ge­nerale N­AZBITII Cu paharul Eminenții vinari și țuțcari din firma „La trei frați“ au fost denunțați că s’au stabilit cu comerțul lor nu numai en gros, ci și en detail! . Departe de a se face din aceasta un cap de acuzație, declar că este o onoare și o re­formă democratică—singura poate, realizată sub regimul actual. Adică de ce să bea boerii cu kilu și cu vadra și să nu bea și poporu cu „pa’aru“. „Pa’ar“ cu “pa’ar“ face litra, litră cu litră face kilu, kilu cu kilu face vadra și astfel, treptat-treptat, ajunge să-și facă chefu și chiar multe chefuri. Unde mai puneți că se apropie alegerile generale și una din singurele arme ale fir­mei „La trei frați“ va fi de­sigur că vinde și cu „pa’aru“. Pap. IS KifíÉ É ItilÉÉ In ziua în care publicam articolul nos­tru prin care lăudam o hotărîre a tribu­nalului Ilfov într’un proces privitor la un accident de automobil,—s’a întîmplat pe Bulevardul Colțea un alt accident care a pricinuit moartea doamnei colonel Coadă. Cu un fior de groază au cetit de­sigur amănuntele acestui accident, mai ales a­­ceia ce știu că au zilnic pe drum ființe scumpe bătrîne sau copii, cari nu sunt destul de înarmați pentru a se putea stre­cura de pe un trotuar pe altul, în orașul acesta al nostru ale căruia străzi sunt so­cotite ca niște adevărate piste pentru curse de automobil. Pietonul e dator să fie prevăzător cînd traversează o stradă, dar mai prevăzător trebue să fie automobilistul, căci el pri­­m­ejduește viața pietonului și nu vice­versa. E aceasta pur și simplu o cestiune de conștiință. Automobilistul trebue să fie cea mai mică viteză posibilă, pentru ca să poată opri la orice moment. Cu mult mai re­pede de­cât trăsura cu cai, nu trebuie să umble prin oraș automobilele. Știți că a­­ceasta-i dezagreabil pentru sport și că răpește automobilismului tot farmecul,­ dar străzile unui oraș nu sunt făcute pen­tru satisfacerea pasiunilor sportive. Și trebue să meargă automobilele cit mai încet pentru că ori­cit de prevăză­tor ar fi pietonul, el nu poate prevedea totul. O trăsură poate să-î­­mpedice vre­­derea și iată-1 intrînd direct sub roțile au­tomobilului. O eroare asupra distanței, o alunecare pe asfaltul străzei, îl poate ex­pune să fie terciuit de greutatea unui au­tomobil în plină cursă. Chiar autorul a­­cestor rînduri era să fie victima unui ac­cident de automobil,­cînd scoborîndu­se din tramvaiul electric un „sportsman“ a găsit ca cale să treacă în plină goană la la cîteva degete de scara vagonului. Dar ceea ce e mai îngrozitor în aceste accidente de automobil, este că autorii lor caută să se sustragă răspunderea printr-o fugă nebună, în care amenință viața al­tor oameni și care constitue un act de a­­devărată lașitate, pentru că victima e lă­sată fără un ajutor, care, nsdat la timp poate adesea să cauzeze moartea. Credem că în asemenea cazuri trebue să se aplice o și mai aspră pedeapsă. Ep. Cine vine la putere? Cea mai vitală problemă a Român­iei — Necontestat că în acest moment, cea mai vitală problemă a Romîniei este : cine vine la putere ? Sau cum a spus odată foarte spiritual d. Dim. A. Sturdza : cine va pune mina pe ciomag, ca să-i ciomă­­gească pe ceilalți ? Noi însă vedem că într’adevăr de la o bucată de vreme, preocuparea țărei în­tregi, a țărei care gîndește sau mai bine zis ar trebui să gîndească, este : cînd va cădea d. Ionel Brătianu? Și cine va veni în locul d-sale , Take sau Petrakhe ? La aceasta se reduce acum toată politica de la noi — și problema a început să chi­nuiască după toate aparențele, și pe oame­nii cei mai puțin preocupați de politică. Care va să zică nimeni nu poate impu­ta gazetelor și gazetarilor că publică, ai nu știu cite sutelea articol asupra ches­tiune! cine va veni la putere și cînd vine. O gazetă nu este de­cit oglinda fidelă a celor ce se petrec în politica unei țări, ori dacă aceasta politică este... cum să-î zi­cem? Dacă este așa... cum este, ce pot face gazetarii ? * Dar ia­să vod­em­ noi, cam ce se ascun­de sub grava chestiune care preocupă a­­tîta spiritele ? De ce adică ar fi atît de greu de găsit răspunsul la ea ? Evident că n’ar fi greu, dacă am fi cu adevărat o țară parlamentară, dacă re­gimul nostru par­lamentar și constiuțio­­nal n’ar fi o­ miniciună. Căci în țările parlamentare, cu ade­vărat parlamentare, se știe dinainte cine are cele mai multe șanse de a forma un nou guvern, — acela asupra căruia s’a întrunit, mai ales încrederea alegătorilor, care deci întrunește maximul de pute­re politică. Căci e la mintea omului ca gu­vernul să treacă asupra partidului celui mai tare, a aceluia care s’a dovedit că po­sedă mai mult încrederea alegătorilor, singura considerațiune decisivă într’un stat cu adevărat parlamentar. Daca­ deci noi am fi un stat cu adevă­rat constituțional și parlamentar, ches­tiunea : cine va veni la putere, nici nu ar fi posibilă, nici nu ar preocupa pe ni­meni. Ceea ce ar preocupa pe toată lumea ar fi ca să dea jos de la cîrmă un guvern, care nu are nici o rațiune de a mai trăi, fiindcă într’însul nu mai are nici o pu­tere morală sau politică, iar din partea alegătorilor, ori de cîte ori i-a chemat să se pronunțe, a avut dovezi indubitabile că nu le mai posedă încrederea. La noi însă, nu numai că continuă dis­cuția că cine va veni la putere,­­ dar ne­siguranța ce domnește cu privire la solu­ția acestei chestiuni, prelungește viața u­­nui guvern, a căruia situațiune reese lă­murit din faptul că — ori­cine o știe și o spune — n’ar putea supraviețui douăzeci ■și patru de ore unirea celor două partide conservatoare.­­x-Dar cine nu știe că la noi parlamenta­rismul și constituționalismul există nu­mai cu numele ? Decenii de-a rîndul ele au putut avea o existență măcar aparentă, în ce privește succesiunea la guvern, mul­țumită faptului, că nu existau decit două partide , cînd pleca unuul de la putere nici nu se putea altfel, de­cît ca celalt să-î ia lo­cul. Teoria celor două partide cari trebue să alterneze la cârmă și i să menție astfel e­­chilibrul politic, nu e­ra o teorie constitu­țională absolută, dovadă că sunt țări cu a­­devărat constituționale în cari sunt mai multe partide dintre cari capul statului a­­lege guvernul. Nu, această teorie era pen­tru țara noastră de o deosebită importan­ță, pentru că înlesnea salvarea aparențe­lor constituționale, înlăturînd cu desăvâr­șire fondul constituțional, de­oare­ce ale­gătorii nu indicau cu nimic viitorul gu­vern, ci erau chemați ulterior să-l con­sfințească, în ce chip se știe. Deodată însă, a apărut un alt treilea partid. Pornit dintr’un conflict de ierar­­h­ie ce s’a produs înăuntrul partidului conservator, el a profitat de o stare sufle­tească existentă și în scurt timp a devenit o forță, cum n’a fost partidul conservator întreg, în nici un moment al existenței sale. Acesta-i un fapt care nu se explică în de-ajuns nici prin popularitatea d-lui Ta­ke Ionescu, nici prin simpatiile de cari se bucură și d-sa și partizanii d-sale, ci numai și numai prin faptul că m­assa elec­torală, din ce în ce mai luminată, a în­ceput să ceară drept real la viața politică și să caute a-șî validita interesele și as­­pirațiunile sale. Aceasta­ e temelia pe care stă partidul d-lui Take Ionescu. Știe el să corespundă încredere­ ce i s’a arătat . Asta e o întrebare pe care nu vroim s'o discutăm acum,—ceea ce e sigur în­să, e că cu această bază nu vedem cum se poate face o împăcare cu partidul carpist, fără a imprima acestuia un program cu totul altul de­cât cel reacționar agrar al d-lui Carp, — un program care să corespun­dă mai mult aspirațiunilor și nevoilor alegătorilor. * * * Cu apariția acestui al treilea partid în­să, a devenit cu neputință să se mai men­­ție minciuna constituțională de pînă a­­cum. Succesiunea la putere trebue rezol­­vită în­ mod franc constituțional, sau tre­bue să se vădească lămurit că constitu­ționalismul și parlamentarismul nostru sînt o comedie. Momentul acesta psiho­logic e mai cu deosebire penibil capului statului și de aceia caută să-l amine cit mai mult; ba, pe cit se zvonește, și după argumentația noastră zvonul devine vero­simil, capul statului ar stărui mult pentru o înțelegere a celor două partide conser­vatoare, înțelegere care ar restabili acel statu-quo ante, sub care alegerea nouilor guverne era atât de ușoară și politica par­tidelor atît de dependentă de voința dis­pensatorului adevărat și real al puterei. Acesta e adevărul. Și acum, dacă nu putem ști cine va veni la putere, putem însă ști altceva, anume că ori­cine ar veni, va fi un punct cîștigat politicește. De vor veni carpiștiî se va vădi comedia noas­tră constituțională și se va da o luptă e­­lectorală care pentru întîiași dată va re­prezenta o sforțare de a face din poporul electoral factorul politic hotărîtor ce tre­bue să fie în politică , iar de vor veni ta­­kiștii, acest factor se va fi manifestat pen­tru întîiași dată în mod hotărîtor și vom fi avut un început de constituționalism real. Cum se vede însă din aceasta, ches­tiunea că cine va veni la putere, are mai mult de­cit o însemnătate personală. Și abstracție făcînd de­simnatii personale, și abstracție făcînd pînă la ce grad partidul d-lui Take Ionescu este democrat cu ade­vărat, reușita d-sale are o însemnătate pentru democrație, care nu se poate des­fășura decit atunci cînd cel puțin în ma­nifestațiile sale superioare, parlamentare, constituționalismul ar deveni o realitate. Junius I—----*-------- 1 ^Adeveruri^­ „Cea logică“ „Soluțiunea cea logică“ a descoperit’o în fine „Conservatorul“. Trebue să vie carpiștii la putere. De ce? Foarte logic, fiindcă au căzut in toate alegerile parțiale. E un fel de... „una­nimitate“, pe care se bazează această logică! Sf Dumitru Mîine e Sf. Dumitru: onomastica d-lui Sturdza. Ar fi interesant pentru judecarea „carac­­terelor“ foștilor săi „partizani“ să se com­pare cîți îl­ felicitau pe vremuri și cîți îl vor felicita azi! Hypertrofia „h­ypertrofia“ este după „Independența“ „însuși geniul partidului liberal“. Din hypertrofie dai însă lesne in apo­­plexie!__________________Rigoletto Cetățeni, nu uitați, că la 1 Noembrie expiră termenul de înscri­ere în listele electorate. „Meverul“ vă stă la dis­poziție. CHESTIA ZILEI IM­ ÖGtomfirle Î9W» DIRECTOR Phcțiri CONS­T. •vi* ABONAMENTEI ^ 3a Lei 16.— I Trei inni S­i­t«l­­iiEDI . . . . 8.— I­O Inul * . 3a * . « Uf Pentru străinătate prețul este îndoit. TELEFON* Directia si Administrația No. IA/10 W­­V Redacția: eu Capitala „ IA/ IO Provincia * 14/99 _ „ Străinătatea . 12/40 UN NUMĂR BANI ==30 5­ IL^el Canossa! Filipescu. Primește acest buchet făcut cu mult marafet: Bănărău: Nu umbla cu marafeturi, că înțeleg unde bat ! O alianță balcanică Chestia pactului bulgaro-sîrbo-greco-muntenegrean — Observațiile unui ziar turcesc —- ------------- S ! Ziarul „Sabah“ din Constantinopol dis­cută într’un recent număr al său ches­tia unei alianțe ce s’ar fi pus la cale între Bulgaria, Serbia, Grecia și Mun­­tenegru în urma versiune| încheierea unei alianțe turco-romîne. Articolul prezintînd o importanță reală întru­cît arată punctul de vedere tur­cesc în această chestie, îl dăm aci în întregime. Iată-1: Corespondentul lui „Times“ din Sofia reînoește un zvon, care se ivise acum un an și jumătate și care pe atunci dăduse prilej de multe comentarii în presă. Nu­mitul publicist vorbește despre niște tratative bulgaro-sîrbe în scopul înche­ierea unei alianțe la care vor participa Muntenegrul și Grecia. Pe înțelesul tuturor, acest zvon se poate preciza: „Să lucrează la o confe­derație balcanică fără Turcia“. Dar ros­tul lui nu e numai acesta, ci „crearea uniunei balcanice în contra Turciei“. Care stat simte necesitatea încheerei unei astfel de uniuni—sau mai bine zis, alianțe ? Bulgaria. Și de ce ? Pentru că convențiea militară turco-română — a cărei încheiere o anunță presa străină,— îngrijorează pe vecinii noștri din noul regat. De mai multe ori am spus, că între Turcia și Romînia nu există o convenție militară scrisă, dar că relațiile ambelor țări se potrivesc cu o alianță. Să presupunem că s’a încheiat o ali­anță între aceste două țări. Această ali­anță, care ar trebui neapărat să fie de­fensivă și sub nici un cuvînt ofensivă, prin urmare admisibila de toți, de ce oare să îngrijoreze pe Bulgaria ? A arăta îngrijorare nu însemnează oare a recu­noaște că se h­rănesc năzuințe contrarii statului-quo ? Dacă — după cum pretinde corespon­dentul din Sofia al lui „Times“—zvonul despre o apropiere turco-romînă pro­vocă atîta îngrijorare și alarmă la Sofia, pentru Sublima Poartă și cabinetul bu­­cureștean, mai bună avertizare decit asta nu se poate închipui și—în acest caz— devine clar, că politica bulgară urmă­rește scopuri incompatibile cu era ac­tuală. E clar, pe de altă parte, că atît Tur­cia cit și Romînia doresc și tind la con­servarea statului-quo. Prin urmare lua­rea de măsuri pentru zădărnicirea as­pirațiilor protivnice statului quo devine și mai necesară. Nefiindu-ne cunoscut dacă au sau nu loc tratative bulgaro-sîrbe în zisul sens exprimăm această părere nu către gu­vernul și presa bulgară, ci pe baza in­­formațiunilor reprezentantului lui „Ti­mes“. Fie acest zvon fals, fie adevărat, o examinare a chestiei, dacă e sau nu cu putință o astfel de alianță(bulgaro-sîrbo­­greco-muntenegreană), nu ne pare lip­sită de folos. F­­i f­ie ce oază și în ce scop, va încheia Serbia o alianță cu Bulgaria ? In schim­bul serviciului ce-l va preta Bulgariei— presupunîndu-se că grupul de aliați va ajunge la un resultat favorabil — ce in­teres îi va fi asigurat Serbiei ? Interesele reale ale Serbiei cer să se aștepte a se vedea ce înfățișare va lua acțiunea Europei centrale la păstrarea liniștei. Căci, chiar dacă s-ar presupune că guvernul de la Belgrad urmărește o politică de rasă, cugetătorii sirbi nu pot uita că populațiunea otomană de națio­nalitate sîrbă e în cantitate mică, fără importanță. Marea majoritate a sîrbilor se găsește aiurea. Această aserțiune e în vigoare, bine înțeles, și pentru Munte­­negru. Mai trebue luat în seamă și faptul că, după ce au întreprins de mai multe ori demersuri spre o înțelegere directă și n’au reușit nici­odată, Serbia și Mun­­tenegru prin intermediul Bulgariei, ajun­­ge-vor acuma la aceasta? Și întru cit se potrivește cu interesele Serbiei și Mun­­tenegrului aflarea acestor state sub efec­tele mijlocirei bulgărești ? Esassiad­yimasü •EaG­scopJ.sjL'fc.i. de COMST. MILLE Duminică D. Rubin de la ziarul „L’Indépendance Roumaine“, a împlinit douăzeci și cinci de ani de cînd este în redacția acestui or­gan de publicitate și colegii d-sale se pre­gătesc să-l sărbătorească. Un banchet la Capșa, discursuri și un condeiu de aur sînt lucruri de rigoare. S’ar putea crede că vom­ profita de oca­­ziune ca să spui lucruri neplăcute aces­tui dușman al condeiului. Nu. Ba chiar îmi pare rou, că au fost cazuri cînd l’am atacat personal și pe nedrept. Zic pe ne­drept, fiindcă în soiul de ziaristică pe care a făcut-o totdeauna cel ce-și sărbăto­­ește un sfert de veac de gazetărie, cel ce prie nu­î de­cît o uneltă, un ecou. Eu de pildă, ceea ce am, am cu Dinastia Bră­­tanu. Aceasta are în slujba ei, oameni ai condeiului, întocmai cum are oameni de paie, administratori, băeți de prăvălie. E natural ca acești domni cari au de făcut lucruri vorba vine, mai importante decit să scrie, e natural, ca atunci cînd este vor­ba să se apere și să atace, să întrebuințeze pe ziariștii ei.. Ce sunt însă aceștia de vi­nă ? Sînt plătiți ca să-și apere stăpînul și ei îl apără, cum pot, cu mai mult sau mai puțin talent, după cum sînt înzes­trați de la natură. De ce aș fi eu oare su­părat contra lor? Recunosc car că am fost nedrept, de multe ori cu d. Rubin, cînd l’am lovit personal și poate cu atît mai dureros a fost impresionat­, cu cît d-sa era perfect de opinia mea și totuși a trebuit să scrie altfel: — Bine, domnule Miile, mi-ar fi putut cu drept cuvînt, răspunde între patru ochi, cel atacat, bine, ce-au cu noi? Sun­tem­ puși aici, ca să nu avem ideile noas­tre, ca sentimentele ce nutrim să le înă­bușim, să dăm talent și aureolă altora; noi facem lumină pentru alții, încălzim pe alții cu talentul ce ne-a dat Dumnezeu ori natura și d-ta în loc să ne plîngî, să ne compătimești, ne îndoești durerea și ne mai faci și de pomină. Sîntem ca acei scriitori de talent, cari sînt nevoiți să facă opere pe cari alții le iscălesc, ca pictorii cari lucrează pentru celebrități, — sîn­tem robii moderni ai condeiului, pe cari d-ta, cel puțin nu ne lași să trăim în ob­scuritate, ci ne dai stamba și fie «coti la lumina zilei ! Luni D. Rubin, nu­ e un ziarist lipsit de talent — un talent special de altfel, de bonne ă tout faire în gazetărie. E o anume specie de ziariști, din care face parte și cel ce a împlinit douăzeci și cinci de ani la ace­­laș ziar. Această specie anumită este de a fi la un ziar de partid. Acolo ți se cere un talent după cum am zis absolut spe­cial. E vorba în­totdeauna să știi să faci dori să știi să vorbești, fără să faci vre­un bucluc. De obicei, oamenii politici se ocupă puțin de presa lor. Totuși, zia­ristul trebue să vorbească în fiecare zi, și să-și spună părerea. Se întâmplă însă că nici inspiratorii nu știu ce atitudine să ia în cutare chestiune, dânșii sunt une­ori prea leneși și prea ocupați, sunt în concediu ori sunt invizibili. Ce te faci tu, care trebue să iei o atitudine ? Ziaristul de partid fără de talent, se mărginește să tacă pur și simplu ori să se ocupe, cînd satul arde, de Guba, de Madaswwó, de organizațiunea meseriilor din Australia. Cel de talent, caută să scape cum poate, concretizează pe cît este cu putința a ceea ce­ î nebulos în capul patronilor, se în­cearcă de multe ori să concilieze ceea ce j ■ spune cutare ministru, față de ceea ce I spune cu totul contrariu altul, în sfârșit, i scapă cum poate din încurcătură. Dacă n’a putut eși bine la văpsea, atunci el este der vină, el înghite observațiunile -Și adesea nici el nu știe pe cine să împace, de­oare­ce are zece indicațiuni­, toate im­perioase și în­ cele mai multe cazuri, toate Kalandala. Acesta este ziaristul de partid, căruia îi trebue fără de îndoială mult mai mult talent, decât altora cari scriu ceea ce cred,­­ care-și exprimă la ziar numai părerile­­ lor fiindcă­­ i-au ales acel organ de pu­­­blicitate care corespunde uleielor, , senti­­­­men­telor și firei lor. Acolo este o plă­­rie­re să fii redactor pe cînd aiurea este o­ veșnică tortură, o veșnică umilire, o mor­­­s­tificațiune continuă, de­oare­ce ți se dau­­i însărcinări cari îți repugnă și totuși tri­­­bue să le execuți, tu să iei cu mina ta, murdăriile de tot soiul și să te războești cu oameni pe cari îi stimezi, să-i batjoco­rești, să pierzi prieteni scumpi—să fii sol­­­­datul disciplinat care este dator să-și u­­­­cidă pe mama sa, pe tatăl sau. Marți Ziaristul de partid, trebue să se înfiin­țeze în fiecare dimineață acasă la stăpî­nul sau, să facă anticameră, pînă cînd trec prefecții și politicianii de provincie. De multe ori este primit în halat, i se dictează articolul și el face pe scriitorul, i se dau indicațiuni ori ordine de execu­tat, face­ chiar servicii inevitabile, căci este însărcinat cu roluri de polițist, de a urmări viața intimă a cutărui adversar, de a-l ataca în viața lui privată și ne de­asupra de a-și lua el răspunderea tuturor acestor nevrednicii. Trebue pentru toate acestea stomah și mult talent de a-ți înco­­voia șira sipin­ăre.Dar unde pui dezminți­rile umilitoare, pe cari ești silit să ți le dai, ție însuși—căci tu ești paravanul patroni­lor ? E natural, că cu timpul deprinderea devine, a doua natura,,că nu­ te mai revoltă nimic, că găsești­ totul natural, că mese­ria îți pare cu totul în conformitate cu demnitatea, zgarda nu te mai roade, te identifici cu stăpînul, la ori prin obiceiu. Dar pînă cînd ai ajuns la acest stadiu de nesimțire, câtă durere, cită muncă ca să te adaptezi mediului, cită revoltă inu­tilă, de cîte ori nu-țî­ blestemi ceasul în care ai îmbrățișat acest meșteșug, care nici cel puțin nu te face bogat. O nu ! Stă­pânii tăi, fac cu tine întocmai­ cum fac și cu țăranii lor. Dacă ar deveni bogați, ar scăpa de robia lor. Ii țin în întuneric și în lanțuri economice pentru ca să-i exploa­teze cît mai mult. Tot așa și cu ziaristul de partid. El trăește în sărăcie și în umbră. N’au scos pe nimeni la iveală, aproape nici un ziarist, nu a putut pătrunde în parlament — ci­ că ,acolo poate, să-i vină gustul de a avea idei proprii, succesul tribunei îl poate înbăta, și de­­ ar pierde un slujbaș docil și fără prea­ multe pre­­tențiuni, nici morale, nici materiale. Marcuri D. Rubin­ în această privință este tipul ziaristului de partid, al scriitorului fără de voință și fără de personalitate, proprie. D-sn ce-i dreptul a aparținut aceluiaș ziar timp de un­ sfert de veac, dar nu­ a imprimat întru nimic acestui organ de publicitate, ideile, sentimentele,­ ființa sa. In adevăr, a putut­­ perfect scrie sub Ale­xandru... Giu­rcu, a­­ făcu­t consertatoritim sub George Lahovary — și era foarte mult apreciat de către­ patronul d-sale. Mai mult încă, se spune că chiar articolul pentru care acesta a fost ucis de către­­ d. N. Filipescu, ar fi fost opera actualului prim-redactor, de fapt director al ziarului „Londénendance Roumaine“

Next