Adevěrul, noiembrie 1910 (Anul 23, nr. 7597-7626)

1910-11-26 / nr. 7622

Anul al XXIII-lea No. 7622 FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU publicitatea concedata exclusiv Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER & Comp. Strada Karageorgeviei No. 18. —Telefon 3/4 BIROURILE ZIARULUI: București, Strada Sărindar No. 11 fi­+la 5 Bani Exemplarul Vineri 26 Noembrie 1910 DIRECTOR POLITIC CONST­­UNIN­E ABONAMENTE: Un an. I­I • Lei 16.— I Trei luni­­ gwe luni . . . „ 8.— I O luna. . .­­ . Pentru străinătate prețul este îndoit.‘“S TELEFON: ...ecu­a ți Administrația No. 14/10 Redacția: cu Capitala „ 14/10 „ Provincia 14/99 ,, Străinătatea „ 12/40 ■ " ------ vv-t­u Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la corespondenții noștri CI + Fi n­oni afaceri particulare ale Dinastiei D-l Take Ionescu la adresa Tronului Un program de guvernămînt Asupra situației politice. — O opera de propagandă Dacă răspunsul Camerei la mesajul re­gal este în adevăr o vorbire la adresa Tronului, atunci d. Take Ionescu a schim­bat ori din ficțiune în realitate acest dia­log dintre parlament și Coroană. l­a adresa Tronului , în auzul țarei și spre știința celor, ce trebue să știe a vor­bit ori șeful celui de al treilea partid de la noi și cuvîntul säu a prețuit de astă dată mai mult și decît talent și decît abilitate politică și decît orice însușire personală. A vorbit omul tărei, omul care are azi la spatele sàu ,voința colegiilor electorale, prestigiul încrederei ce ele i-au acordat și creditul general pe care îl are în regat și în afară în ce privește triumful politicei sale, oricare ar fi fazele prin cari ar avea să mai treacă acțiunea sa. Din acest punct de vedere, cuvîntul de eri al d-lui Take Ionescu va avea răsune­tul cuvenit­ și în conștiința suveranului ți în conștiința tărei, el nu ar avea nevoie să fie afișat, ch­iar de ar exista la noi obi­ceiul ca parlamentul să ordone afișarea unui discurs, fiindcă, de astă dată nu e nevoie să­ dorească afișarea acei cari au ascultat discursul de oli, deoarece discur­sul era destul de așteptat de acei mulți din această țară cari urmăresc evoluțiu­­nea mereu ascendentă a acestui om de Stat al nostru. De aceea nu ne-a mirat nici „ziua mare“ consacrată ori prin aflu­ența ce domnea în tribune, în incintă și culoare, nici complectul solemn al băncei ministeriale și nici.... absența prin care Strălucea d. Carp­­p. Take Ionescu a afirmat ori politica sa, mai cu seamă în ceea ce ea se diferen­țiază de d. Carp. Nici, în politica externă d-sa nu poate aproba limbagiul de dăună­­zi și de anul trecut al d-lui Carp. D-sa nici nu se crede chemat și în stare a îm­pinge Romînia contra slavismului, dar nici nu crede că Romînia trebue să facă o anume politică­ externă, chiar dacă nu ar «reg.­s’o facă—Nici In .politica internă d-sa nu poate merge cu agrarismul exa­gerat al d-lui Carp, cu dr­egătoriile d-lui Carp și mai presus de toate cu pretențiile de drept istoric pe cari le afișează d. Carp și partizanii săi spre a guverna împotriva voinței țărei. O lume întreagă­­— lumea moderna care vrea să se guverneze prin ea însăși — desparte conceptiunile șefului de azi al vechilor conservatori de șeful­­ celor conservatori cari nu vor să piară politicește opunîndu-se curentelor de re­deșteptare­^ regenerare a țărei. D.­Take Ionescu s’a pus eri hotărît de partea țărei și aceasta cu o credință ne-­strămutată că numai astfel politica sa și în genere politica unui partid poate tri­umfa în zilele noastre. Felul cum a vorbit de dreptul istoric și de însușiri­­ personale arătînd că nu cu­noaște drept istoric — afară de al suvera­nilor preexistenți crearea statului lor — Și nu cunoaște virtute sau geniu cari să vrea nu să obție încrederea țărei, ci să domnească împotriva voinței ei — vorbi­rea aceasta nu este numai o pagină­ de glorioasă elocință parlamentară, dar ea cuprinde cugetări cari vor pătrunde a­­dîn­c, în suflete și­ inimi. Di­n acest punct de­ vedere cuvîntarea a fost o operă de propagandă care nu poate decit să aprindă și mai vin speranțele de emancipare politică ale țărei, îndemnînd energiile la lucru pentru binele general. 1 * ft Cti o logică inexorabilă și cu acea ar­monie cu care­ ideile se leagă formînd din chestiunî diferite un tot omogen, de o minunată coheziune. d. Take Ionescu a desfășurat ori un întreg program de gu­­vernămînt, care arăta tuturor: știu ce vreau, știri ce pot și încotro merg. In chestia agrară, administrativă, în justiție,,I­șvătăm­înt, finanțe, asupra regi­mului electoral, a vorbit luminos,, cu multe aspecte și tending nouăți cu preve­dere­ și cumpăneală de om de guvern și om de stat, care dacă e oportunist în tac­tica sa, are însă mintea accesibilă ideilor vrem­ei sale și urechea atentă la tropotul ce se deslușește din depărtare, la glasu­rile ce caută să-și facă drum din adân­cimi. Nu e omul provocatiunei sociale, ci al prevederei sociale și concepțiunei aceș­tia a știut să-i dea or­ toată strălucirea ce radiază inteligenta, cultura și farmecul talentului sau. Din acest punct de vedere cuvîntarea aceasta, deși, sau fiind atît de palpitantă pentru situatiunea politică actuală, va­ rămîne una din cuvîntările is­torice ale analelor­ noastre parlamentare. ★ Se va vedea în alt loc relevate semnifi­cările politice și de tactică ale acestei cu­­vânturi. Ceea ce a caracterizat ultima sa parte a fost chestiunea constituțională a mo­mentului de față: pretențiunea d-lui Carp de a lua guvernul și a face alegeri împo­triva voinței țărei și fără să le poată face decit siluind voința țărei, punînd din IMN ficțiunea constituțională în locul realităței­­ constituționale pe care se căz­nește țara s-o întroneze. Aci avem tabloul clar: pe de-o parte de Carp, care la 74 de ani crede tot cu­ acum­ «0—50 de ani, că totul se poate facă prin minta unui singur, om ca d-sa­­pte d­e altă parte d- l Take Ionescu, care înseamnă și îl ceva ca inteligentă și experiență poli­­tică, se adresează Tronului și tărei și spu­m­e: nimic real și trainic nu se mai poate fa­­ce azi fără o conlucrare cu țara, fără ca în­­crederea ei, îndemnul, răspunderea ei pentru aplicarea efectivă a tor ce se legi­ferează, să fie la baza guvernărilor. Poate să fie chestiune de timp care din aceste două concepțiuni se va imprima definitiv vechei grupări conservatoare. Nu poate fi îndoială care din ele va tri­umfa în țară. Iată de ce discursul de ori al d-lui Ta­ke Ionescu, a cărui citire în extenso o re­comand cetățenilor de orice credință po­litică ar fi, este o cuvîntare care depășește situația politică a momentului, care o sub­ordonează cuvîntului alegerilor par­țiale și celor generale. Așa fiind, nu era nevoie de profeții ieftine asupra schimbă­rei de guvern. Guvernul viitor va fi un guvern agreat de țară, sau nu va fi guvern. Aceasta se poate spune azi cu certitudi­­­ne și de sigur că nici d. Carp nu-și mai face iluzii asupra acestui punct esențial De aceea se și ține într-o explicabilă expectativă. IN A­R BIȚII Alfa Văduva veselă In discursul sau la mesaj, d. Jorj Diamandy, care ca autor al „Bestiei“ a voit să fie „b bete noire“ pentru cel ce se cramponează de putere, a declarat că plini de veselie libe­ralii vor pleca de la guvern. Cum s’ar zice, d-sa crede că „Dinastia La Trei Frați“, piergînd Budgetul, nu’și va plînge soțul, ci va face pe „Văduva veselă“, dansind cînd cu Take, cinci cu Petrache. S’o vedem intuiți și pe urmă o s’o credem. Pînă atunci Dinastia nu prea e dispusă și treacă printre văduve, fiindcă, oricît ar fi di veselă văduvia în ziua de azi, „Dinastia L> Trei Frați“ preferă căsătoria, fie chiar silită ! Pac. ------------##------------­Reforma electorală ria Cameră, tocmai la sfîrșitul legisla­tareii și a guvernărei nefaste și ticăloase a omului de la Kălești, se agită idea re­formei electorale și aceasta cu ocaziunea discuțiunei la mesagiu.­­Acest eveniment a trecut neobservat și nici nu putea fi altfel. Cine oare mai există !n țara romînească care să mai dea crezare partidului liberal cind e­ vorbește de lărgirea dreptului de vot ? A avut patru ani de zile să facă a­cesta reformă și n’a făcut nimic. Ba încă mai mult, a negat țărănimea și acesta după „1907“, i-a negat dreptul de a avea reprezentanți în parlament așa că cele 38 de colegii țărănești, de fapt nu sunt reprezentate. Și cum o să credem în democrația a­­cestor domni și al șefului lor, cînd re­gimul de astăzi a debutat cu baia de sînge cea mai grozavă, cînd guvernarea liberală, în toate ocaziunile s’a dovedit în chip fățiș în­potriva nu­ numai a res­­pectărei năzuințelor populare, dar chiar contra legilor existente, pe cari le-a căl­cat în chip nerușinat? Și după toate aceste probe de „demo­cratizare”, este oare cu putință ca în pra­gul trecerei în opoziție noi să credem capabil partidul liberal de­ o năzuință sinceră și spre lărgirea vieței politice a acestui nenorocit popor ? Lipsa de interes cu care s’au primit in public declarațiunile de la Cameră, dovedesc pe deplin că nimeni în aceasta țară, nu mai poate lua în serios, pe cei de la guvern și partidul liberal, capabil de o năzuință sinceră și democratică. S’a trecut timpul panglicăriilor I Sfinx. ——fift-------------­„Voința“ și greva din Brănești intr un prim­ articol, „Voința Naționa­lă“ se ocupă de greva elevilor școalei de silvicultură din Brănești. Această grevă, spune „Voința“, ar fi urmarea propagandei sindicaliste, a „Ro­­mîniei Muncitoare“, „Adevărului“ și „Di­­minezea“ și nu în ultimă linie a „Neoio­­băgiei“ d-lui Gherea, care „le-a dat șle­­fuiala din urmă“. Ea e dovada „boalei de care sufere studențimea noastră“,—boala anarhiei, care­ o bîntue mai greu de­cit chiar pe muncitori. Am ținut­, să relevăm aceste constatări ale „Voinței“, pentru a aminti încă oda­tă, că partidul liberal a fost acela care a îndemnat pe studenți la grevă, și anume pentru a ingera asupra Corpurilor legiui­toare, că deci dacă cineva a semănat ger­­menele „anarh­iei“ printre studenți,—­ a­­poi acesta a fost partidul, liberal. Noi însă din capul locului ne-am în­doit de faptul că vina studenților din Bră­nești ar fi atît de mare... Și ne bucură să vedem că „Voința Națională“ e de a­­ceiași părere. , Căci iată ce scrie textual „Voința“ du­pă ce arată vina studenților : „Dar.... este un dar. Față de această per­vertire a judecăței și inimei acestor tineri, se cuvine să ne întrebăm, dacă vina e numai a lor“. „Nici școalele primare în cari au învățat patru ani, nici școalele secundare ce au ur­mat înnainte de a ispr« m cea de la Brănești, nici profesorii aela b­rănești n’au reușit să cîștige vre-o înrîurire în bine asupra lor, să le capete dragostea, respectul și prietenia, în rit să vest­e stri­ctele «refesori și directoc­-• > • 2 ■-'fi­re-­­,v . înnainte de a face un pas așa de grav ca sfă­râmarea unei cariere pentru care au muncit“. Care va să zică o parte din vină cade chiar și asupra profesorilor din Brănești. Dacă da, — atunci cum poate „Voința“ trage încheierea : „cei vinovați și-am luat pedeapsa”. Știm că pedeapsa și-a fi luat-o elevii,— dar ei, după însăși mărturisirea oficiosului guvernului nu sunt singurii vinovați. Cerem deci să se pedepsească profe­sorii?­­ ■ -Nu. Ceea ce e de învățat din greva stu­denților, vor învăța profesorii singuri. Ceea ce cerem este mai multă indulgen­ță față de studenți, pe cari chiar și „Voin­ța” cunoscută pentru lipsa de suflet și o­­menie cu care e redactată, nu-i găsește în totul vinovați. Cerem ca ministerul do­meniilor să nu se joace cu viitorul unor tineri și să nu pue chestia pe ambițiuni. Nu pedeapsă se cuvine studenților, ci dreptate. Cer să­ învețe mai multă carte, — pentru așa ceva nu se pedepsește, cînd ai îndemnat la grevă pe studentă pentru a împedeca activitatea legiuitoare a unui guvern și a unui Parlament. Ad. . -------­—*#■--------------0 grevă universitară Europa t„„e în ajunul unei mari greve universitare,— o grevă cu proporții cum nu s’a mai pomenit. Pe tăcute, pe neașteptate, partidul creș­­tin-social din Viena a pus la cale aduce­rea sub influența sa a spitalelor și clinice­lor din acel oraș. . Sub actualul regim, aceste clinice de­pind de ministerul cultelor și instrucțiu­nei publice, care nu le poate pune la in­­demînă destule mijloace, dar cel puțin nud în calea progreselor științei. Sub pretext că comuna Viena și guver­nul Austriei de jos poate pune la dispo­ziția clinicelor mijloace bănești mai largi, — s’a hotărît în toată taina ca aceste cli­nice să treacă sub controlul comunei și al guvernului Austriei de jos, cari de fapt sînt în mîna creștinilor sociali. Or, aceștia sînt cunoscuți, nu numai ca adversari ai medicilor, dar m­­ai ales ca adversari ai științei.­­ Avînd în vedere aceasta, profesorii fa­cultate­ de medicină s’au hotărît ca în caz dacă­ s’ar realiza legea în chestiune,—să dem­isioneze cu­ toții." Solidaritatea între profesori e complectă. Nu s’a constatat nici­ o­ opinie separată și e sigur că nu vă fi nici o defecțiune. Lupta aceasta însă a profesorilor pen­tru libertatea științei, contra atacului ce vrea să dea acesteia clericalismul, nu se va limita la renumita facultate de medi­cină din Viena. Ea va cuprinde de­sigur și celelalte facultăți la cari se simte ne­­voe de libertatea cercetărilor și va aduna într’un energic protest toate universitățile germane. ■ • ■ F -----------fift Situația cabinetului bulgar Corespondentul nostru din Sofia ne te­­legrafiază: Guvernul se află, într’o situație foarte penibilă din cauză că duce lipsă de majo­ritate parlamentară. Aseară, președintele s’a văzut nevoit să ridice ședința la Cameră, deoarece lipseau deputații guvernamentali, pe cînd opozi­ția era întreagă de față. Ca o consecință a acestei stări de lu­cruri, a avut loc aseară o întrunire a ma­joritatei parlamentare, de altfel și ea pu­țin vizitată. Primul ministru a vorbit cu amărăciu­ne despre dezinteresarea condamnabilă a partizanilor guvernului pentru marile ce­­rinti ale partidului. „Dacă e nevoie să părăsim puterea, a spus dînsul, s’o părăsim cu onoare“. Alți oratori au relatat trei cauze princi­pale ale absenței frecvente a deputaților guvernamentali. Intîia, faptul că regulamentul acordă dreptul de absentă unor oameni, cari știfi să se folosească de acest drept. A doua, că printre deputati sînt multi avocați, cari își văd de procesele lor în loc să vie la Cameră. A treia, nemulțumirile deputaților con­tra miniștrilor, cari, refuză să le rezolve cereri de numiri, permutări, destituiri de funcționari. Președintele Camerei a luat cuvîntul pentru a spune că e necesar să se termine odată cu budgetul, pentru a se putea pro­ceda la judecarea foștilor miniștri abu­zivi. . . . . .. Se poate prea bine, a spus dînsul, ca regele să nu aprobe prelungirea seziunei legislative și s’ar putea întîmpla ca în va­canța Crăciunului, guvernul să fie nevoit să se retragă de la putere. Aceste cuvinte au produs o adîncă im­presie și îngrijorare în rîndurile deputa­ților guvernamentali. --------------*ft—•—­­-♦ Adeveruri*­­ ­ " Dinastiile D. Take Ionescu a recunoscut doar dinas­tiilor regale pretențiuni de drept istoric. Șeful Dinastiei de la putere nu poate să fie încîntat de asemenea teorii burgheze­ . istoric D. Take Ionescu a sfâșiat așa zisul „drept istoric“ invocat de boieri. — Dar ce’i acest drept istoric ? a întrebat un cetățean din tribune... — E nedreptatea istorică! Șlefuiali Ioină spune că d. Gherea a dat prin „Neo­­t Iobăgia“ „cea din urmă șlefuială“ înclinarea spre grevă a studenților. Lui Ioină însă nici în douăzeci și cinci de ani de prietenie, d. Gherea nu i-a putut da­­ vre-o șlefuială. Tot »neșlefuit“ a rămas. *• tíméi JRAcțeJatto , I DOCUMENTUL No. 11 In chestia fraților Brătianu Acum un an s’a clădit — și mi se pare și acum se clădește casa și dependințele ei dela Florica.—Pentru a supraveghea lucrările frații Brătianu au găsit de cu­viință să însărcineze pe inginerul Nae Rădulescu, șef de secție la C. F. R. cu sediul în Pitești. D-l Rădulescu a supraveghiat zilnic lucrările, fiind transportat la Florica de trăsura Brătienilor. Ca să nu fie plătit, d-l Rădulescu a fost numit inginerul primăriei Pitești și însărcinat cu recepționarea materialului necesar serviciului de apă,­­ Bineînțeles că d-l Rădulescu­ a cumulat slujba de inginer al Primăriei Pitești cu aceea de la C. F. R. Rog controlați. Un cetățean Cum și cu cine s a reconstituit castelul de la Florica mună peste 400 de lei lunar, onorariu. Felul ocupațiunei d-lui inginer Rădu­lescu dînd de comentat fracțiune­ libe­rale dizidentă, așa zisă Condistă (sub șe­fia d-lui Grigore I. Coandă, directorul Băncei Populare Pitești) din localitate, a­­cesta, prin gazeta locală „Argeșul“, a dus campanie contra d-sale, acuzîndu-l că cumulează leafa de șef de secție C. F. R. cu aceea ce primea dela primărie din fondul alimentarei orașului cu apă, și în Septembrie 1909, d-sa spre a se pune la adăpostul învinuirilor ce i se a­­duceau, a consemnat la Administrația Financiară de Argeș, suma de 5.000 de lei, cuvenită ca onorariu d-sale, pentru serviciile aduse comunei în timpul anu­lui expirat, cu destinațiune, a forma un prim fond pentru înființarea unui insti­tut terapeutic sau a unei băi populare in Pitești. De la această epocă încetînd slujba ce avea la comună, s’a ocupat exclusiv de afacerile d-lui Brătianu, ne maî dînd pe la secția C. F. R. al cărei șef era decît atunci cînd avea să primească leafa și cînd mai avea nevoe de cite ce­va pen­tru Florica. In cursul anului 1910, și-a concentrat toată activitatea la Florica, făcînd repa­rații radicale caselor d-lui Brătianu și executînd lucrările pentru alimentarea cu apă a conacului moșiei Florica. Pentru efectuarea acestei lucrări, pe lîngă că procura materialul necesar cu aceleași prețuri cu care furnizează direc­ția C. F. R., mare parte din personalul inferior al serviciului de întreținere al divizei C. F. R­ din Pitești, de sub or­dinele d-sale, cum și elevii și parte din maeștrii școalei de meserii din Pitești, au fost întrebuințați la Florica. Tot timpul cît au durat aceste lucrări, erau supraveghiate de aproape și pe rînd de doi pichori C. F. R. de sub ordinele d-lui inginer Rădulescu, iar studiul și planul alimentărei cu apă a conacului moșiei, s’a făcut de un inginer asistent C. F. R. D. Aureliu Constantinescu, subal­tern al d-lui inginer Rădulescu. Cu ocazia ultimelor avansări făcute în înainte de vacanță am primit urmă­toarele două scrisori:­ ­ DOCUMENTUL No.21 „Adevărul“ București „N’ar fi rău să vă interesați la Pitești despre d-l inginer N. Rădulescu, de la C. F. R. de curînd mutat la Craiova și pe care-l veți găsi — de astă dată în ser­viciul d-lui I. I. C. Brătianu — în ace­leași condițiuni ca pe Matei Gheorghiu și pe Mocanu , adică luînd leafă de la Stat și întrebuințînd vremea și oamenii Statului, picheri, supraveghetori etc., în folosul premierului. X. In conformitate­ cu obiceiul nostru constant, de a nu publica contra Dinas­tiei de cu­ fapte sigure și­­ documentate, ,un trimis al nostru special a fost expe­diat la Pitești ca să ancheteze faptul, iată raportul ce ni s’a adresat ! DOCUMENTUL No. 3~­ Domnule Director, Conformindu-mă de­­legațiunei d-v din 8/21 Iulie a. c., am onoare a raporta : In anul 1907, cind a venit la putere par­tidul liberal, d-l ingi­ner N. Rădulescu, o­­cupa în Pitești, func­țiunea de inginer, șef de secție C. F. R. Dela această dată, d-sa pe lîngă funcțiu­nea ce ocupa la stat, a devenit un fel de ad­ministrator al moșiei Florica, și cum în a­­ceastă nouă ocupați­­une avea prea mult de lucru, trebuind a se face multe îmbu­nătățiri la vie și mo­șie și în plus, diferite reparațiuni la case și dependințe, a neglijat aproape cu totul func­țiunea de la stat, așa că îndatoririle sale se îndeplineau de ingi­nerii ce lucrau sub ordinele d-sale, cari spre a face față cerin­țelor serviciului erau nevoiți de multe ori să lucreze și în timpul nopții. Mulțumit fiind d-l prim ministru Brătia­nu, de modul cum d. inginer Rădulescu îi administra afacerile la Florica, pentru a-l re­compensa, mijlocește și-l numește și su­praveghetor al lucrărilor pentru alimen­tarea orașului Pitești cu apă și recep­ționarea materialelor necesare în acest scop, în care calitate primea deja co­Corpul teh­nic al C. F. R. d-l inginer N. Rădulescu a fost avansat sub-șef de di­vizie și mutat la Craiova, însă, pentru că nu terminase lucrările la Florica, a rămas detașat cu serviciul la Divizia din­ Pitești, unde se află și acum, și în această nouă calitate se ocupă numai de lucră­­rile d-lui Brătianu din Florica, stînd în permanență acolo, și ziua și noaptea, ne­­văzîndu-se decit foarte rar prin oraș, — de obicei, în automobilul Prefecturei jud. Argeș. Acum, cînd d-l Mocanu, este ocupat în București sau aiurea, d-l inginer Ră­­dulescu face la Florica pe pivnicerul și magazionerul conacului, avind asupra sa cheile dela pivnițe și toate depen­dințele. Anexez delegația ce ați binevoit a-mi da. Al d-tră devotat Pitești. A. B. Pentru moment nu facem comentarii. Ele vor veni în zilele următoare. Ne mărginim să dăm cetitorilor noștri încă două documente fotografice. Primul este fotografia clădirea administrației de­­ la Florica și a doua este aceea a d-lui prim­­ministru (1) alăturea cu acelaș d, inginer Nae Rădulescu (2) luați din grupul foto­grafiat—bizară coincidență—cu ocaziunea serbărei înaugurărei aducerea apei la Pitești, din ziua de 14 Octombrie, anul curent. Pentru astăzi ajunge, atît. In oprind Va fi și mai frumos, indiscret Părintele Sergiu Din scrierile postume ăie lui Tolstoi Tolstoi a lăsat un mare număr de scri­eri inedite. In primul loc este jurnalul lui intim în care, începînd din cea mai fragedă tinerețe și pînă la sfîrșit — poate chiar pînă în ziua plecării din Iasnaîa- Poliana — și-a notat zi cu zi impresiile, cugetările, evenimentele prin care a tre­cut, fie în viata lui publică, fie în viata lui intimă. Acolo se vor regăsi, de­sigur, schitele tuturor lucrărilor lui, se va vedea în amănunt, evoluția lui filozofică și lite­rară. In afară însă de acest jurnal, în a­­fară de multe proecte și începuturi de lucrări, el mai are însă și o serie de lu­crări terminate. Că în intenția lui a fost ca după moarte să se publice tot ce-a lăsat, chiar și jur­nalul intim, reiese și din declarația făcută profesorului ceh­ Masaryk, care o publi­că in Die Zeit. Venind vorba de un cugetător care a înlocuit pe cogito ergo sum, prin „volo ergo sum”, Tolstoi a zis: — Ideea asta am avut-o ea încă la 16 ani și asta se va vedea după moartea mea, din jurnalul meu intim. Un publicist rus stabilit la Viena­, d. dr .L. Socolovski, cunoaște conținutul u­­nei mari nuvele inedite a lui Tolstoi, Pă­rintele Sergiu. Iată cum rezumează d. Socolovski această nuvelă: Un tînăr ofițer de gardă se amorezează de o domnișoară din lumea mare și-i face o propunere de căsătorie pe care dînsa o primește. Curînd însă logodnicul află că logodnica lui a fost iubita unei personali­tăți foarte sus puse. Sub impresia acestei grozave lovituri el intră într’un ordin că­lugăresc, luînd numele de Sergiu. Viața tăcută de mănăstire îi liniștește sufletul. Dar asta nu-l mulțumește pe de­plin. El vrea să atingă desăvîrșirea. De aceia se retrage în pustnicie. Vestea sfințenie! Iu! se răspîndește în împrejurimi și din toate părțile țărani­ și mai ales țărancele vin la dînsul, să-i spue toate nevoile și toate necazurile lor. In partea a doua a nuvelei se desfășură înaintea cititorului o petrecere foarte ve­selă a tinerimii orășenești. Domni și doamnne se duc, în troițe la oraș. In apro­pierea micei mănăstiri își aduc aminte că aci se află un pustnic sfînt. O doamnă, de o frumusețe rară și foarte cochetă își exprimă îndoială despre sfin­țenia călugărului. — Numai să vreau și asprul pocăit ar fi la picioarele mele, zise ea. Tovarășul ei de drum, un advocat, îî propune un rămășag, pe care dînsa îl primește. Dînsa se coboară singură din trăsură, rătăcește cîtva timp prin pădure și apoi bate la poarta mănăstirii, pretex­ted că a fost surprinsă de ploaie. Urmează scena seduc fium­î, redată în culori foarte vii. Femeia, udă de ploaie, vrea să se dez­brace și pune în joc toate meșteșugurile cochetăriei. Părintele Sergiu, care simte că senzualitatea, de mult amorțită, începe să-l stăpînească, are un acces­ de furie as­cetică, în care apucă un topor și își taie un deget. Femeia, zguduită de scena asta, pleacă, cu lacrimile în ochi. In vremea asta renumele părintelui Sergiu crește­ din sate, el se întinde în o­­rașe și se lățește în toată provincia. Un negustor orășan îi aduce o fată tîmpită, ca să se roage pentru dînsa. Fata rămîne în chilia lui, unde urmează ca el să se roage pentru dînsa zi și noapte. Dar din noaptea întîia pustnicul își dă seama că prezența fetei deșteaptă întrîn­­sul porniri păcătoase. Se încinge o luptă cumplită între spirit și carne. Și carnea, biruiește. Sergiu păcătuiește cu biata tîm­pită. După ce furtuna patimei dezlănțuite a trecut, primul fulger al conștiinței re­înviate îi luminează călugărului grozăvia întîmplării. El simte că marea clădire a desăvîrșirii sufletești pe care o ridicase în atîția ani de trudă, s’a prăbușit într’un ceas. In același timp însă izbucnește în sufletul lui ura contra fetei care, fără să vrea, a fost pricina căderii lui. Și cu același topor cu care altă dată­ îșî tăiase un deget, se năpustește cu furie, asupra fetei, aplicîndu-i o lovitură groaz­nică. Fata cade grămadă, moartă. Sergiu iese din chilie și pleacă neobservat. Nuvela se încheie cu tabloul acesta’ Sergiu, cu toiagul pribeagului în mină cu părul ondulat pe care-1 flutură vîntul am vntează un șam. La bătaia s *

Next