Adevěrul, ianuarie 1911 (Anul 24, nr. 7656-7682)

1911-01-15 / nr. 7668

Anul XXIV-lea No. 7668 FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU PUBLICITATEA CONCEDATA EXCLUSIV­ Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER & Comp. Strada Karageorgevici No. 18. —Telefon 3/4 BIROURILE ZIARULUI 1 București, Strada Sărindar No. 11 «♦» 5 Bani Exemplarul —--------------------------------------- r /k­1; ■ [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK]. șBșsana,' i­a Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la corespondenții noștri «« oimoaia 1o ianuarie în­ DIRECTOR POLITIC CONST­­UNIN­E Abonamente cu premii: P ® *" •••••»••«•»•••• Lei 30.« T`8* , nJ •••*»•*•••••• » U«­# /rai Uni............................. . 6.«r Pentru străinătate prețul este îndoit TELEFON: Direcția și Administrația No. 14/1« Redacția­ cu Capitala „ 14/10 ”. C.-" Provincia " 14/99 Străinătatea „ 12/40 ■ _______________________________________________________________________________________________________________________________* fc " .­­­­ __________ Take eri Petractie ? rT In interviewul pe care l’am publicat. 8. Take Ionescu se încearcă să-și apere punctul său de vedere în ceea ce privește cartelul cu liberalii. Să ne dea voe să-i spunem că nu ne-a convins. Dar în de­finitiv e treaba d-sale, își conduce pașii așa cum crede mai bine și cu atit mai rău pentru d-sa, dacă a greșit, dînd mina la alegeri cu partidul cel­­ urît și inpo­­pular al Omului de la Râtești. Viitorul apropiat ne va spune dacă noi am văzut bine ori d-sa — căci în definitiv totul de­pinde de rezultat. Nu e mai puțin adevărat că ori­cum ar fi rezultatul în lupta electorală care s’a deschis, partidul liberal este lăsat pe rîndul al zecilea. Cine se ocupă de soarta lui? Țara a răsuflat cînd în sfîrșit, a pă­răsit puterea și aceeași țară dorește ca el să se întoarcă la guvern cit mai tîrziu, nici­odată dacă s’ar putea. Lupta însă este între cele două partide Conservatoare. Ea în chip popular se pune între Take și Petrache! In jurul acestor două personalități și a liniei lor de conduită se va învîrti toată activitatea corpului electoral. Țara este mișcată de acest război și pe viață și pe moarte. Și de aceea se explică pasiunea cu care se discută chestiunea aceasta. Take ori Petrake? se întreabă ori și Cine și fie­c­are pune în joc întreaga sa ființă, își încordează toate puterile pen­tru a face să izbîndească preferitul său. E inutil de a se spune că sentimentul ve­nerat este cu Take — si tara și l’a mani­festat în mai multe rînduri la alegerile partiale trecute. E adevărat că în acest sentiment era și ura contra guvernului liberal. Dar, de ce atunci nu a întrupat acest sentiment și partidul d-lui Carp și el partid de opozițiune? învederat fiind că favoritul marelui public, al maselor electorale este Take.­ ­ De altfel lucrurile se explică foarte ușor. Cu toate defectele sale, cu toate dezitările, cu toate că d. Take Ionescu nu poate fi socotit drept un ideal, totuși el­ întrupează, pentru moment cel puțin, în el lupta democratică, în potriva ultime­lor rămășițe boerești. Lăsînd la o parte , programul reacțiunei d-lui Carp—și igno­r find timida îndreptare politică mai spre stingă a d-luî Take Ionescu, fizionomia­­ ambelor tabere stă tocmai în avîntul s păturilor populare și burgheze contra, pretențiilor ridicule ale boerilor, cu drep­t­­uri moștenite. E adevărat că d. Carpi el însuși este un fel de democrat ceza­­­rian, dar fisionomia partidului sau o dau boeriî și feciorii de boerî, cu sticla în ochi și cu pantaloni scurți, ei dacă voiți lupta pantalonilor creți împotriva acr­tu­rilor ciocoești noui și vechi. E un simp­tom al timpului, pe care însuși d. Take Ionescu nu l’a înțeles pe deplin, care l’a pus înainte, i-a dat un partid puternic și îl împinge spre victorie și glorie. Alegerile cari bat la ușă vor rezolva a­­ceastă problemă politică, vor netezi tere­nul, vor face să dispară de pe scena po­litică aceste stafii boerești, cari în ultima sforțare și grație unei bune voinți neînțe­lese a regelui, au căpătat puterea și caută în chip desnădăjduit, să o păstreze, ară­­tînd astfel că au o rațiune de a fi și dis­­trugînd dînșii ne­formidabilul lor ad­versar * * * Take și Petrache? însemnează două lumi, mai mult de­cit două politici, am­bii sînt un simbol, amîndoi reprezintă o anume îndrumare. Corpul electoral este dator ca în chip definitiv să rezolve acum această problemă. Ar fi o nechibzuință ca să o lase să subziste și să mai încurce viața noastră politică. Ori Take ori Petrake ? Și Take și Pe­lm­ehe­­— acesta acum nu se mai poate. Prea s’au încălzit spiritele, prea departe au ajuns lucrurile, prea s’au dat pe față ambele mentalități, pentru ca astăzi, o­­dată pentru totdeauna, să se știe dacă Take ori Petrache, va guverna această țară și-î va conduce destinele. Cu­ despre noi, ne înscriem în tabăra lui Take. Ne înscriem este un chip de a vorbi, fiind­că am rămas și rămînem ceea ce am fost și ceea ce suntem­, luptă­tori de sine stătători, cari ne rezervăm dreptul de a lucra și vorbi așa cum credem noi că-i mai drept și mai folo­sitor. Ne înscriem însă pentru Take în lupta contra lui Petrache, fiind­că credem că viața acestei țări trebue dezrobită de drepturile cîștigate prin moștenire, că ea trebue să fie guvernată de masele adinei ale poporului fiind­că ne simțim datori de a da prtima lovitură îndrumăm reac­ționare pe care o întrupează Petrache. Ca noi credem că va face țara întreagă, că alegerile viitoare vor avea o colosală semnificațiune, o semnificațiune îndoită. Țara chemată să-și dea verdictul el, va manifesta și contra lui Petrache, va în­lătura­ cu piciorul și Dinastia pucioasă a Brătienilor și va fi pentru Take și un triumf și un avertisment. CONST. MIN­E ducerea partidului dar și aceea a guver­nului. In afară de Nababul, mai este și d. Nicu Pi­lopescu care în lupta sa pentru înjghebarea organizațiunei carp­iste a contractat personal o serie de obligațiuni. In al treilea rând vine d. Ioan Laho­­vary care are concepțiile sale de guver­nământ și o politică de partid care nu e totdeauna la fel cu acea a cantacuziniș­­tilor și a junimiștilor. Firește că, deocamdată s’au ferit cu toții să împingă prea departe nota nuan­țelor din cabinet, au salvat pină acum aparențele. Totuși nu s’au putut evita cîteva înțe­pături, cîteva ciocniri între d-ni. Filipes­­cu și Marghiloman, între d. loan Laho­­vary_ și junimiști, între fostul și actualul șef ,­­ * * * Fapt e că și d. Carp are o ocultă în guvern și în partid, — oculta cantacuzi­­nistă. Pentru moment însă guvernul actual caută să risipească atmosfera care s-a creat că e un guvern provizoriu, că nu va putea rezista ambelor partide de opo­ziție, că va fi silit să capituleze după ale­geri, — grija aceasta frămîntă acum pe conservatori și prin urmare vor face tot posibilul ca să nu ofere spectacolul unor neînțelegeri chiar înainte de a se efectua alegerile generale. Nu-i mai puțin adevărat însă că d. Ni­­cu Filipescu e zilnic preocupat ca d. Al. Marghiloman să nu-șî ia în serios rolul de sub-șef și să opereze astfel, ca minis­tru de interne, în cit nuanța carpistă să fie predominantă în guvern și în condu­cerea partidului. Fină acum însă d-nii Carp și Marghi­loman rezistă cu succes și se pare că o­­culta cantacuzinistă și d. Nicu Filipescu au fost cu abilitate operați, dacă jude­căm numirile prefecților, împărțirea ce­lor mai importante demnități și consti­tuirea comisiilor interimare. Rămîne acum de văzut dacă în ace­leași condițiuni, adică tot în direcția pur junimistă, se va proceda și cu fixarea candidaturilor. Atitudinea d-lui Ioan Lahovary este de asemenea semnificativă. Ministrul domeniilor vede situați­* alt­­fel de cu­ colegii­ săi din cabinet .Este probabil că după aleger­i ul­­ ur evenimente cari vor impune o nouă­ tran­sformare în partid și de aceia d. Ioan Lahovary are o atitudine mai rezervată. Precum se vede d. Carp, intransigen­tul șef și prim-ministru, pare pentru mo­ment cam dezorientat și nevoit, pînă la trecerea gârlei — dacă are s-o poată tre­ce __ să adopte o­ politică de echilibristică ca nu cum­va să se producă de la început vre­o spărtură. -------------##----------_ R. X. -------------------— N­A­Z­RI TI | Achizițiuni senzaționale Caruso, Moritz I. Lunch sau Madam Stein­­heil­ sunt fleacuri pentru o trupă, față de achi­ziția făcută de directorul Teatrului de la gu­vern în persoana d-lui Fănică Christescu, ex-șef al culorei de Alb, ex-șef al culorei de Roșu și mai presus de toate „doctor în ș­an­sele oculte, ceea ce se știe că echivalează cu decorațiile celor mai meșteri artiști în arta lui hocus-pocus­ . „ .. . Dacă nici cu ocultismul d lui Fanica Cris­­tescu, guvernul n’o lua alegerile în București apoi să știți că’l persecută soarta! Pină una alta Fănică Cristescu a fost pre­ferat de guvern d-nului Aurică Biegescu și aceasta numai act de regim de reparațiune socială nu e­ °ac. D. Carp a fost și a rămas omul care crede că partidul este un lucru secundar pentru d-sa, că tot ce a făcut, a făcut fără și în contra partidelor. Cum însă partidele îl împiedecau să guverneze, d-sa a făcut concesia de a recunoaște că trebue să stea în capul unui partid Conform concepției sale însă, îi era in­diferent în capul cărui partid va sta, de­oare­ce e convins că ori­care ar fi parti­­dul pe care l’ar conduce, partidul va tre­bui să facă ce va voi d-sa, iar nu d-sa va trebui să fie seamă de partid. Cum că între partidul conservator, mai slab și atunci la guvern și între partidul li­beral pe atunci mai tare și în cartel cu d-sa, d. Carp a putut întrevedea posibi­litatea de a deveni șeful partidului li­beral, nu e deci de mirare. Ca șef al partidului liberal, nu l-ar fi urmat, poate unii din amicii de atunci, ca șef al partidului conservator nu-1 ur­mează azi trei sferturi din vechiul par­tid. Din toate punctele de vedere — dacă eușea — combinațiunea d-lui Carp de a deveni șeful liberalilor, era superioară erei de azi, S. Y. R. ---------------------­D-I Carp șef al partidului liberal 1). Carp este azi șeful guvernului care­­ intitulează „al partidului conserva­­r­e“. Ea este și șeful acestui partid — ti­­tlu la care însă — cine-l cunoaște ! — l­ie că nu ține de cut întru cit acest al doilea titlu poate să i-l dea pe cei dinții. Ei bine, tocmai cînd d. Carp a ajuns, ax sfîrșit, șeful unui partid și al unui gu­­j­fern­­ese la iveală că d-sa nu numai că j’a făcut nici o dificultate, dar a făcut cilar o propunere de a fi acceptat ca șef a unui alt partid și alt guvern. Menținem din bună sursă destăinuirea­­ acută în numărul nostru de eli că pe ,cvnd gruparea d-lui Carp era în cartel cu liberalii împotriva regimului Canta­­czino, d. Al. Marghiloman a tratat prin­ b un marcant liberal transformarea car­­ieluluî în fuziune, cu condiția de a primi titulatura și principiile partidului libe­rl, în cazul cînd s’ar demite d. Sturdza jela șefia partidului, trecînd-o asupra Luni Carp. Dacă astăzi d. Marghiloman nu este ost ministru liberal și actual ministru conservator și d. Carp nu este șeful libe­ralilor ci al conservatorilor, faptul se da­­torește respingeri condițiunilor pe baza cărora a tratat d. Marghiloman. Acelora cari cunosc mentalitatea d-lui T Carp lucrul nu li se va părea de loc ciu­­dat. Atît d-sa cit și d. Marghiloman, care ncepînd prin a fi liberal, a urmat însă apoi constant pe d. Carp, nu au­ fost de cînd fac politică împreună, nici conser­vatori, nici liberali, ci junimiști. Ca atari­­’au intitulat odată și constituționali, dar mi de cite ori au­ colaborat vremelnic cu conservatorii, imediat ce au i eșit din co­­aborare și-au­ reluat eticheta junimistă. Î n ultimii ani s’au putut însă convinge că junimismul nu-i va aduce nici­odată la guveni — și atunci, mai ales văzîndu-se reduși în mod simțitor sub regimul Can­­tacuzino-Take Ionescu, au încercat o sc­­uțiune cu partidul liberal Aventura carpistă — Un guvern Carp-Cantacuzino Filipescu-Lahovary — Avantajele omogenităței. — Oculta can­tacuzinista. — Preocuparea d-lui ST. Filipescu. — Atitudinea d lui I. Lahovary Cînd carpiștii au primit de la rege asi urarea că vor veni la guvern după li­berali, se lăudau că în sfîrșit vor avea un guvern omogen, că zirania și certuri­le vor dispare dintre ei pentru multă vreme, că avînd a duce o luptă aprigă contra takiștilor și liberalilor, rîndurile lor vor fi strînse, armonia cea mai amare va domni un guvern, prin cercurile lor conducătoare, vor avea, în sfîrșit, un gu­vern pur boieresc cu dor-treu miniștrii de alt singe, dar oameni devotați boie­rilor și cari vor fi cuminți și supuși. Deși nu sunt de­cit 15 zile de la con­stituirea noului guvern, se simte că o­mogenitatea cabinetului nu prezintă toc­mai avantajele dorite. Pînă acum miniștrii au făcut tot po­sibilul ca nu cum­va să se desemneze vre-o deosebire între diferitele nuanțe din guvern și din partid. Cu toate acestea a început să se între­vadă că nu avem tocmai un guvern Carp, ci un guvern în care d. Carp se împiedică în fiecare moment de veneratul fost șef d. Iorgu Cantacuzino, care are pretenția de a împărți cu noul șef nu numai con­te Carp se va convinge că un asemenea par­tid va fi piedica cea mai mare pentru rea­lizarea tuturor reformelor care au cons­tituit idealul vieței sale și pe cari a crezut că le va putea realiza într’un chip pentru care țara noastră e cu cel puțin o jumă­tate de secol prea înaintată. bi trebue notat un lucru : carpiștii se înșală asupra consecințelor pe cari le provoacă defecțiunile în rîndurile takiști­lor. Chiar dacă aceste defecțiuni ar fi ca­litativ mai de sos, de­cit sunt în realitate, efectele lor ar fi neînsemnate. Căci suc­cesele partidului conservator-democrat, nu se datoresc persoanelor, nici chiar d-lui Take Ionescu, ori cât de impozantă ar fi personalitatea acestuia. Partidul con­servator-democrat s’a înființat, printr’unul din acele hazarduri ale istoriei, pentru cari pînă acum,o explicare științifică nu s’a găsit, —tocmai în momentul în care o noua stare de spirit s’a ivit în țară. Opinia publică, marea mulțime a populațiunei, deșteptată la viața politică, sătulă de poli­ticianismul de pînă atunci, — căuta nu­mai forma nouă, gruparea, în care să se întrupeze. Le-a găsit în partidul conser­vator-democrat, în d. Take Ionescu. Se poate ca mulțimea să fie influențată de personalitatea acestuia, ceia ce însă e si­gur, este că mulțimea aceasta e atît de puternică, în cit mai mult influențează, de­cât se lasă influențată, —­ și fapt este că d. Take Ionescu și partizanii d-sale de la început, se găsesc astăzi mult mai departe pe calea democrației, de cit cre­zuseră vre-odată să meargă. E vechiul cîntec al celui ce crede că împinge, și cînd colo, e împins. Iată de ce spuneam că defecțiunile, chiar dacă ar fi mai numeroase și de ca­litate mai bună, nu pot păgubi partidului takist. Dezertează un vot și cel mult cîte­va rude sau cîțiva amici intimi ai săi, dacă are. Mulțimea rămîne la postul ei și fenomenul surprinzător care s’a mani­festat la ultimele alegeri parțiale, nu se poate să nu se repete și la apropiatele fl­iegen generale. Numai într’un caz d. Take Ionescu s’ar putea afla în primejdie pe urma unei defecțiuni. In cazul în care d-sa ar face defecțiune dela ideile demo­cratice așa cum le-a enunțat, cind n’ar duce pînă la capăt lupta contra minciu­­nei constituționale, cînd n’ar realiza ideia lărgirea colegiilor electorale. Iată de ce credem că e inutil pentru MTJîirti și cu atât mi au,un tui triumfal cu care salută marile defec­țiuni din lagărele adverse. E un fel de omagiu adus imoralitătei, tocmai de a­­ceea cari, neavînd numărul, neavînd ră­dăcini în popor, neavînd nimic din ceia­ ce constituie un partid, — s’au lăudat tot­deauna a fi gardienii moralitatei politi­ce. Și repetăm că atitudinea aceasta e cu atit mai regretabilă, cu cit nu le aduce carpiștilor nimic din ceia ce le lipsește, și le răpește definitiv, aceia, ce cel puțin junimiștii afirmau că au­ moralitatea po­litică. Julitus. -----------------------------­ --■ Adeveruri ?­ Ce suflă ? Ia ghiciți ce suflă azi în țară ?... „Dela un capăt la celalt al Romîniei, zice „Epoca , suflă astăzi un vins de redeslea­ „tare, de libertate“. “ Un astfel de vînt ar putea să sufle... și gu­­vernul! 15 Cine ați auzit ? Un oficios al poliției crede că după bar­­­ țajul din Giurgiu „Adeverul“ ar fi auzit cîiniî in Giurgiu­. Este o iluzie acustică. Nu putea să-l audă decât guvernul. Dovadă că chelălăesc toate jăvruțele! La urma loc... D­arion a trimis o sumă de cazaci de ai d-lui Haret la urma lor. Cum se vede, este un D zeu pe lume!... Destul sindicaliști au fost trimiși de regimul brătienist... la urma lor!! Rigoletto. Defecțiunile La două zile, odată, ziarele guverna­mentale anunță ,­o nouă defecțiune” din sinul takiștilor și prin această defecțiune o nouă „întărire” a partidului carpist. Trebue recunoscut că defecțiunile aces­tea sunt, și, calitativ și cantitativ, neînsem­nate,— simptom pe care l’am numit și-l socotim încă îmbucurător, pentru că el arată o nouă stare de spirit, arată că „sa­cul cu grăunte” nu mai exercită farme­cul, atracțiunea de altă dată și prin a­­ceasta anunță începutul transformărei vieț­ei noastre politice într’o realitate apro­piatul sfîrșit ale minciunei noastre parla­mentare și constituționale. Puținele defecțiuni cari se constată însă acum, nu sînt pentru aceasta mai puțin urîte, orice pretexte ar fi invocînd pentru a se scuza. S’ar putea crede în sinceritatea unora din aceste pretexte, așa de exemplu în a aceluia că cartelul cu partidul liberal, repugnă, unuia sau celui­lalt, — noi înși­ne neputînd nici înțelege, nici admite acest cartel. Dar cui repugnă sinceramente acest cartel, nu are de­cit să nu voteze pentru liberali, nu are de­cit să voteze pentru candidații socialiști, independenți, democrați sau pentru sine însuși, nu are de­cit să se abție cu totul de la vot, dacă crede util și va putea fi socotit ca un om cinstit politicește, ca un caracter. Trecerea la partidul guverna­mental însă, îndreptățește bănuiala că numai „sacul cu grăunțe“, aviditatea de avantagii materiale, sau în cazul cel mai bun, politice, au determinat demersul său,— mai ales cînd ai în vedere împre­jurările în cari carpiștii au luat puterea. De prisos să insistăm mult și asupra si­­tuațiunei ce-șî crează partidul guverna­mental, căutînd să provoace aceste de­fecțiuni prin toate mijloacele și salutând puținele ce se produc, cu strigăte dis­perate de triumf. In primul rînd atitudi­nea aceasta întărește impresiunea că gu­vernul abia acum își crează partidul și în acest­ scop, ori­ce cale îi este bună. El acceptă ori­ ce transfug, ori de unde ar veni și-l pune de îndată în locurile cele mai de onoare,— întru cit aceste locuri, nu sunt chiar prețul dezertării. Liberali nemulțumiți, conservatori-democrați ah­tiați după deliciile puterei,— toți sunt bi­n­­e­venția și schimbările lor radicale de convingeri, operate peste noapte, nu jig­nesc întru nimic, nici pe d. Carp, nici pe­ vechii d-sale amici. Poate că-șî închipuesc că îndeplinesc astfel operațiunea de a crea partidul despre care d. Carp spunea că-l va avea, îndată ce va avea progra­mul. Cu armată de strînsură nu se poar­tă însă războaie fericite și cu un partid astfel alcătuit poți împărți puterea, nu însă realiza reforme. Repede de tot d ----—fr»----- -0 odă diplomatică — Din Sofia ni s’a telegrafiat că din par­tea guvernului român s’a înmînat celui­­ bulgar o notă diplomatică, concepută din termeni foarte energici. Tonul acestei note este înviorător și­ îmbucurător. El ar arăta că diplomația­­ noastră vrea să se depărteze de la timidi­t­­atea care, a condus-o pînă acum, pe c­­are am criticat-o de a­tîtea ori și care nu s­e demnă de țara noastră. Nimeni nu se gîndește la o politică de­ provocațiune, nici că ar fi nevoe de con­­­fliete. Dar cel mai bun mijloc de a evita­­ provocațiuni din partea vecinilor noștri ?i de a evita ori­și ce fel de conflicte, —­■ este ca diplomația noastră să arate ini­țate ocaziunile că nu tolerăm nici cea m­­ai mică încălcare a ceea ce socotim că­­­este dreptul nostru. In sensul acesta era concepută și nota;­il căreia conținut ne-a fost transmisă din*. Sofia. Ne-am bucurat de tonul ei demni, ?i­reconfortant. Dar bucuria noastră a­­ fost de scurtă durată, căci la legațiunea migară din Capitală se declară că nu se c­uunoaște o asemenea notă, — iar la mi­­­­nisterul nostru de externe ni s’a decla­­­­rat că o asemenea notă nu s’a transmis, , așa că știrea din Sofia nu e întemeiată. ‘ Atunci ce e cu nota în chestiune care j­ i provocat atîta zgomo^la Sofia? Ori a fost transmisă de vre­ un alt stat ‘­­i printr’o eroare s’a atribuit Romîniei,­­nu e opera unui mistificator, care visa, Ik­m cunoaște de Ioc acel pianissimo și an- ‘ lantissimo care predomină în corespon­­d­­ența noastră diplomatică. 1 ---------------------­E. t I CHESTIA ZILEI O nouă achiziție Sala! Corni * i­Olexi. Ni­cule­ tu a* crufu­ mă cu­ achizițiile % cd mă da CRIMA DIN TOKIO — O nouă afacere Ferrer — Cum s’a făcir-: »b1 «wy-;y !»> ar»«arVr Goana autorităților contra socialiștilor. — Poliția secretă japoneză. — Protestarea lumei culte și muncitoare, recurs la concursul călîului. # O crimă odioasă care amintește asasi- singeros, dar nu mai puțin barbar, an­­­narea lui Ferrer în Spania, s-a săvîrșit la Tokio, în Japonia. Din douăzeci și trei de socialiști condamnați la moarte, două­­sprezece au fost executați, între care Ko­­toku, șeful partidului socialist japonez și soția sa Kona. N’a trebuit­ nici un motiv serios pen­tru a determina acest măcel. A fost de ajuns să se ridice acuzarea de complot contra vieței mikado-ului sau a familiei sale și să se pue eticheta de „anarh­iști“ unor intelectuali pacinici și idealiști pen­­tru ca autoritățile japoneze să dezlănțu­­­­iască toată urgia contra acestora și tri­bunalul să rostească sentința de moarte. Condițiile în care s’a desfășurat proce­sul acesta monstruos arată câ­ă grijă a­­veau autoritățile ca nu cumva să apară, la lumină netemeinicia acuzărei. Toate ști­rile strecurate prin ziarele burgheze din străinătate despre o judecată liberă, des­pre mărturisiri complecte ale inculpați­lor sunt false. Guvernul japonez, după ce dizolvase partidul socialist, a voit să se scape de șefii lui și mijloacele asiatice, întrebuin­țate cu succes de Spania și de Rusia, i-au fost, tot așa de bine la îndemînă, cu toată pretenția lui că Japonia e Franța Asiei. Protestările din toate părțile lumei n’au servit la­ nimic. Asasinarea șefilor socialiști era o chestie definitiv hotărâtă,­ care trebuia să capete doar de formă sancțiunea tribunalului. Dar morții vor trebui reabilitați, cel puțin în opinia publică și acest scop poate fi atins prin simpla povestire a împrejurărilor procesului. Judecata s’a făcut cu ușile închise. A­­vocații baroului din Tokio și diplomații n’au fost admiși de cit în timpul intero­gatoriilor, în care n’a fost vorba de cit de identitatea prevențiilor. Apărătorii erau amenințați cu pedepse grele ori de cite ori voiau să-și facă datoria. In jurul tribunalului se luaseră cele mai extraordinare măsuri. De la închi­soare pînă la palatul de justiție se așeza­se două rînduri de soldați. Circulația pe străzi era oprită și nimeni nu putea să se apropie de palatul de justiție fără o carte de liberă trecere. La deschiderea procesu­lui nu se aflau de­cit vre-o cîteva perso­nalități, cari obținuseră aceste bilete. Pînă la ședința a șeasea, măsurile au fost apoi ceva mai ușurate, dar începînd de la această ședință s’a dat ordinul ca ori­cine se va apropia de palatul de justi­ție fără biletul de favoare să fie arestat și condamnat îndată. Avocații protestară contra ședințelor secrete. In sfîrșit, vre-o douăzeci din ei fură tolerați o oră-două în ședință, apoi rugați să se retragă. E neîndoios că nici unul din inculpați n’a recunoscut participarea la complotul contra împăratului. Mărturisirea de care ziarele burgheze au făcut atâta caz se re­duce la declarația unui librar, care a ve­nit să spună „spontanent“ că „a partici­pat,“ la complot și că poate pune la dis­poziția tribunalului cărți și circulări im­portante, documente secrete. Or, la per­chezițiile făcute la militanții denunțați s’au găsit, traduceri în limba japoneză a „Manifestului comunist“ a lui Karl Marx și a „Capitalului“ de același, tradu­ceri din Tolstoi și din autobiografia lui Kropotkin, „In jurul unei vieți“ ; acestea au fost ..documentele secrete“. Nu-i nici o grentate să presupunem că acest librar denunțător și-a jucat cu competență rolul de agent provocator. Toate aceste amănunte le dă chiar or­­ganu­l guvernamental „Jiji Chimpo“, ca­re declară textual că „opinia” publică e favorabilă acuzaților“. Acest ziar voise să explice ședințele secrete prin necesitatea de a sustrage pe acuzați de mânia mul­­țimea, dar n’a putut să nu recunoască a­­devărul care pleda în favoarea acuzaților. Iată în ce condițiuni au fost judecați și condamnați la moarte propovăduitorii ideilor socialiste în Japonia. Corespondentul lui „Vorwärts“ la To­kio anunță că guvernul japonez a consa­crat o sumă de 126.000 de yeni (300.000 de lei) pentru dezvoltarea poliției secre­te în Japonia. Aceasta arată că reacțiu­­nea își dă seama de crima ei și se în­cearcă să­­ pareze consecințele prin­­ orga­nizarea unei poliții speciale, după mode­lul celei rusești. Tot ce va izbuti să­ facă va­ fi să des­chidă calea agenților provocatori și să transforme o mișcare cu tendințe pacini­­ce în una revoluționară și teroristă cum e cea din Rusia. ,■ s­­ite Revista sociologică­­ americană „Mo­ther Earth“ a concretizat foarte bine a­­ceastă sete de singe socialist a autorita­tei japoneze în următorul manifest: „Condamnarea lui Kotoku înseamnă apogeul reacțiunei contra ideilor liberale, cari s’au manifestat în Japonia de vre-o câțiva ani încoace. Toată lumea știe că, dacă nu s’ar fi recurs la măsuri excepțio­nale și la uși închise, nici odată n’ar fi putut fi condamnat Kotoku a cărui sin­­­gură crimă constă în a fi făcut cunoscut, concetățenilor săi principiile socialismu­l lui modern și tradus principalele lu­crări­­,le lui Karl Marx, Bacunin, Kropot­kin și Tolstoi. „Suntem­ convinși că chiar dacă a avut­ loc o conspirație contra mikado-ului, Ko­­­toku a fost implicat în același fel cum a­ fost implicat Ferrer în tulburările din­ Barcelona, pentru a se dezbăra de dînsul.” „De altfel, d. Katayeri, șeful oficial al­ partidului japonez, care se află în Sta­­­tele­ Unite a protestat contra metoadelor adoptate de­ cabinetul conservator Komu­­ra împotriva tuturor liberalilor Japoniei. „Acuzăm guvernul din Tokio că a voit să imite metodele barbare ale Spa­niei și Rusiei pentru a se dezbăra de pri­etenii și educatorii poporului japonez. In acest moment, cînd sentimentele­ anti-ja­­­poneze sunt foarte încordate în Statele­­­ Unite, cred că afacerea Kotoku va fi ori­­­­­ina unei agitații întinse și îndelungate“.­­ Din acest protest se vede clar că proce­­­sul contra socialiștilor japonezi e o în­scenare sălbatecă. Propaganda socialistă, care începuse să aibă un ecou adunc în masele populare, a speriat pe reacțio­nari, pe acești stâlpi putrezi ai tradițiilor conservatoare și retrograde. Neizbutind să distrugă ideea socialistă prin persecuții de un caracter mai puțin­­ .

Next