Adevěrul, octombrie 1911 (Anul 24, nr. 7921-7951)
1911-10-14 / nr. 7934
1 a *J I «%I y ** i vä »wU# i Oâ F a SDATOR ALEX V BELDIMANU PUBLICITATEA CONCEDATA EXCLUSIV Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER & Comp. Strada Doamnei, No. 8 Et. I. — Telefon 3/4 BIROURILE ZIARULUI: București, Strada Sărindar No. 11 v'u ''Irh. *S?U DIRECTOR POLITIC CONST. MINLE Abonamente cu premii: ,, n*% ...................................................................Lela,9*~ i îl îȘi as ®. lunin c» ;‘;*V'r Pentru străinătate prețul este îndoib n > TELEFON: ., '/:? ,c*> Capitala....................No. 1410 i - „ ......................... 34/73 'C.-.a'S' —/ Provincia . . „ 14/99 Străinătatea . . . „ 12/40 «♦n Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la corespondenții săi «i+» 1 4 Neverosimil! Am reprodus ela în ziarul nostru zvonul neverosimil că d. Vintilă Brătiianiu a luat hotărîrea de a se retrage de la Banca Națională pentru a se consacra exclusiv... politicei. Zvonul niu-i numai neverosimil, dar chiar și fără de înțeles, pentru că ce a făcut pînă acum d. Vintilă Brătianu, de cît exclusiv politică ? Poate d-sa voește să înțeleagă că abandonează politica de afaceri și afacerile politice, dar aceasta este imposibil, căci ar trebui să admitem că așa peste noapte, sufletul unuia din Cei Trei Frați s’a schimbat — ceea ce nu este cu putință... Să abandoneze d. Vintilă Brătianu Banca Națională, după ce n’a respectat nici cadavrul încă cald al bătrînului Carada și s’a năpustit ca o lăcustă flămîndă, să pună mina pe acest așezămînt public de credit, pe această metereză financiară? Dacă, dimpotrivă, ni s’ar spune, ni s’ar aduce zvonul, că Cei Trei Frați, mai proectează încă un asalt contra unui așezămînt de credit, aceasta da, ar fi de crezut ușor, dar să abandoneze o cetățuie ar fi o culme. După ce n’a neglijat absolut nimic, n’a avut rușine de nimeni, după ce și-a bătut joc de opiniunea publică și chiar de codul penal, după ce unde a putut a subit și s’a împărtășit din toate izvoarele necurate, acum, tocmai acum, cînd Dinastia este atacată în toate citadelele ei, dînsa să abandoneze în chip benevol, o cetățuie și încă una din cele mai principale și de unde pompează viata și măduva acestei târî? Neverosimil, improbabil, imposibil de crezut, pînă nu vom vedea lucrul cu ochii și încă și atunci vom face pe Toma Necredinciosul. ■lt * O singură ipoteză se poate presupune: S’a vorbit că guvernul, pentru a pune capăt scandalului politicei de afaceri și a afacerilor politice, are de gînd să legifereze incompatibilitatea dintre mandatul de deputat și senator și acela de conducător al diferitelor instituții de credit și societăți anonime. Poate, Dinastia, și-a dat seama că intențiunile guvernului sunt serioase în această privință și atunci d. Vintilă Băli., nu — fratele intim tramway Vintilă, voește să o ia înainte. Va regula lucrurile astfel, ca să pună la Banca Națională un interpus — operațiune în care :“V"'! măiastră și cu acest chip — Banca Națională, de fapt va fi condusă tot de Cei Trei Frați, dar nu direct, nu pe față. După cum sub bătrînul Carada, politica țarei era condusă de Ocalia din pivnițele Băncei Naționale, tot astfel — o altă Ocultă politică va conduce Banca Națională, sub numele și paravanul unuia, a doua ori a mai mulți oameni de paie — specialitatea Celor Trei Frați. * * * *• Dar și această ipoteză nu e tocmai verosimilă. Aceasta ar însemna ca Dinastia are o umbră de rușine și de bun simț. Ori aceasta știut este că nu-n cazul Celor Trei Frați. Ei nu lasă prada din ghiare decît cînd sunt goniți cu toroipanul și totuși și atunci se încearcă să se întoarcă să o miroase. Probă, afacerea necurată a celor două loturi din Parcul Ioanid, loturile No. 13 și 14, de care s-a agățat fratele Vintilă pînă în ultimul moment, chiar cînd alți amatori ofereau aproape îndoit pe aceleași terenuri, pe cari își pusese ochiul fostul primar al Capitalei și creator, în interes propriu, al parcului cu pricina. Dacă vor fi dați afară pe ușă de la Banca Națională și de la Creditul Rural și de la Băncile Populare și de la tramvaiul zis comunal, Cei Trei Frați, se vor încerca să reintre pe fereastră, vor sta pînă la ultimul moment și nu vor capitula decit atunci cînd vor fi gonită cu pietre și cu ouă clocite. Dacă zvonul acesta va fi o realitate, să știiî că Dinastia a intrat în anul mortei ei politice, că va veni cometa ca să distrugă pămîntul, că cutremurul cel mare va sosi să ne desființeze ca pe o simplă Messina ori St. Francisco! CONST. MILLE pră’și sarcina de propagandă și agitație, spre a pregăti opinia publică pentru performa electorală“, și aceasta pentru că puținele elemente democratice ce avem, nu vor să-și facă datoria. Vedem în aceasta iarăși vechea tendință a foștilor socialiști cari credeau să înhume mișcarea socialistă la carul liberal și să scoată cu mîinele democrației castane din foc pentru uzul dinastiei brătieniste. Mai vedem însă din partea d-lui Stere încercarea de a denatura adevărul că de douăzeci și cinci de ani, un șir întreg de oameni cinstiți și inimoși, idealiști naivi, au luptat și luptă pentru a pregăti opinia publică în vederea unei reforme electorale, luptă în ciuda persecuțiunilor și injuriilor ce îndreaptă contra lor în prima linie „unicul partid — vorba d-lui Stere — progresist și democrat din țară“, — adică, nu rîdeți! — partidul liberal. Și munca acestor oameni d. Stere vrea s’o șteargă dintr’un răsuflat? Nu, opinia publică, adevărata opinie publică, nu are nevoe să fie pregătită pentru o reformă pe care de mult o reclamă. Conducătorii partidului liberal au nevoie să li se facă propagandă în acest fel. Lor să se adreseze de Stere. Lor trebuia de mult să li se adreseze, oprind represiunea sălbatecă a răscoalei, lichefiarea reformelor agrare, goana contra muncitorilor, expulzarea doctorului Rakowsky care a ridicat steagul votului universal, părăsit de foștii socialiști. Ad. D-l Stere și reforma electorală a Necontestat că discursul d-lui Stere de la Iași, spune abia ceea ce șeful partidului liberal n’a putut sau n’a vroit să spue la București. Mai puțin bogat în comparații electrotehnice, decît al d-lui Ionel Brătianu, el a precizat însă mult mai mult și a dat o bază discuțiunei. Mai e o deosebire între discursul d-lui Stere și acel al d-luî Ionel Brătianu. Al d-luî Stere face impresia sincerităței, al domnului Ionel Brătianu e silit, fatalnic, poartă ștampila faptului că cel care Ta rostit nu credea în spusele sale sau nu știa ce să spuie. Pentru a găsi nota justă a simțimintelor democratice, trebue ca să fi trăit în atmosfera democrației, să te fi obicinuit cu ideile, să te fi identificat cu revendicările și aspirațiunile ei. De aceia lumea n’a putut decit primi cu umorism discursul domnului Ionel Brătianu, și ar înclina să-l ia în serios pe acel al domnului Stere, dacă n’ar ști că nu d. Stere leagă și dezleagă toate în partidul liberal. Dar în discursul domnului Stere este un pasagiu, care nu se poate, nu trebue să îi ămîe fără de răspuns. D-sa după ce se plînge că avantgarda democrației nu vrea să dea concurs partidului care de cite ori a putut a gîtuit-o, declară pompos că „partidul liberal e silit să ia asu m AZB1T11 Orator electro-tehnic Oratoria d-lui Ionel Brătianu și-a găsit în fine admiratorul, cîntărețul indicat „Dinamul partidului“, „firele electrice ale șefului“, „lampa“, „motorul“ și „cărbunele Națiune!“ nu vor mai rămîne fără apologistul, ca să nu zicem panegiristul lor. Mult nu va trebui ca să’l ghicim e Ioină, omul de artă, estetul, căruia nu-î scapă nimic din ce e frumos! Oratoria lui Ionel — ne spune Ioină nu-și trage comparațiile din natură, sau din civilizația veche. Vorba lui Scaur: „Versuri ? Nu vreau și nici nu le pot face!...“ Ionel — ne inițiază Ioină! — își trag« comparațiile „din limba electro-technniceî.“ Iată dar o nouă speță oratorică! oratorul... electro-tehhnic. Pînă acum erau mum . Ingineri și instalatori electro-tehhnici. „Orionel Brătianu — va spune Enciclopedia ! — s’a inaugurat speța oratorilor electrotehnici !“ Pac. ------------------------íliSilii ExtuMl S’a svonit că regele ar fi observat d-lui Carp că e pus să joace un val cam ridicut în chestia Contencioslui. Guvernul conservator l’a înființat ca fiind o instituție constituțională, guvernul liberal l’a desființat ca fiind o instituțiune neconstituțională, iar acum guvernul Carp vrea să’l reînființeze, ca fiind o instituție perfect constituțională. Iar regelui i se cere să contrasemneze pe rînd toate aceste puncte de vedere cari se bat cap în cap. Din moment ce miniștrii au răspunderea, regele contrasemnează, dar nu mai puțin situațiunea e ridicală. Este neîndoios că desființarea Contenciosului, deși au izbutit s-o facă — în bună parte grație cartelului tacit cu guvernanții de azi — totuși nu numai că a sporit considerabil impopularitatea liberalilor, dar i-a pus în areryi în situați«le de a experimenta pe propria lor spinare această nesocotită desființare. Nu mai departe decît astăzi, în chestia „actului de guvernământ“ făcut de guvern prin anularea statutelor societate comunale de tramvaie, liberalii sunt cei dintîi cari simt lipsa Contenciosului. Cu toate acestea, cunoscută fiind încăpățînarea liberalilor și cu deosebire încăpățânarea cu care șeful lor persistă în erorile sale, spre a da impresia convicțiunei și dictatoriei sale, ne putem aștepta ca și de astă dată d. Ionel Brătianu să vie în parlament cu declarația că va...redesființat Contenciosul!... Și cum toate sunt cu putință în țara noastră, e posibil să-l și vedem desființat din nou. Iată de ce a avut dreptate d. Take Ionescu cerînd înscrierea principiului Contenciosului în Constituție la cea mai apropiată a ei revizuire. E o soluțiune la care, vrînd-nevrînd, liberalii vor trebui să se ralieze — și nu se știe dacă, date fiind împrejurările, Contenciosul nu va fi realizat mai curînd pe cale de revizuire a Constituției decît ca punct în programul guvernului Carp. - ---------------**---------- S Y R imesqilests spre luii! Cine ar fi crezut că Montesquieu va devină apariția în politica Europei a d-lui Ionel Brătianu și va avea grija să judece actele cu o anticipație de 190 de ani? In adevăr, în scrisoarea CXLVI din „Lettres persanes“, Montesquieu scrie : „Un particular se poate bucura de obscuritatea în care se găsește; el se discreditează numai înaintea cîtorva; el rămîne acoperit dinaintea celorlalți; dar un ministru care nu e cinstit are atîția martori, attîția judecători cîți oameni pe cari îi guvernează. „Să cutez a o spune? Cel mai mare rău pe care îl face un ministru fără probitate nu e că’și slujește rou Domnul și că’și minează poporul; e un altul, după părerea mea, de o mie de ori mai primejdios, e pilda rea pe care o dă." Așa e că e instructiv — și respectiv?! —----------Uzbek — miorii mm Revizuirea Un puternic curent pentru revizuirea Constituției se accentuiază în cercurile guvernamentale Conservatorii s’au încredințat că regele va trebui să cedeze în chestia revizuirei Constituției. Probabil că însuși d. Carp a sondat pe rege și a înțeles că suveranul nu va putea refuza unui guvern tare modificarea sistemului electoral de azi. Pe de altă parte carpiștilor le este teamă ca nu cumva liberalii să reușească a forma un cabinet revizionist cu d. Take Ionescu. Un lucru e cert: punerea pe tapet a revizuirei a provocat un curent în lagărul guvernamental pentru schimbarea tacticei și atitudinea conservatorilor. E de prevăzut că odată cu întrunirea parlamentului acest curent va prinde și mai mult, deoarece în cadrele guvernamentale majoritatea e pentru schimbarea sistemului electoral. Se știe că vechii conservatori împreună cu carpiștii sunt considerați ca adversari ai revizuirei. Ei s-au declarat ca atari crezînd că vor avea de partea lor pe rege și că astfel vor împiedica pe liberali să agite acum modificarea Constituției. Din moment ce însă regele cedează, din moment ce se văd expuși la o mare propagandă revizionistă făcută de liberali și spre a împiedeca o acțiune paralelă și din partea conservatorilor-democrați, guvernamentalii sunt hotărîți să schimbe tactica și, cum azi guvernul e în mini conservatoare, să revendice ei revizuirea Constituției. Bineînțeles că ei nu rîvnesc să realizeze singuri această reformă, ci s’o facă împreună cu partidul d-lui Take Ionescu și prin urmare mai întîi să reconstituiască partidul conservator. * E interesant să relevăm cum s’a produs în lagărul guvernamental această schimbare de tactică. Carpiștii recunosc acum că șeful lor a comis o mare greșală atunci cînd regele l’a asigurat că-1 chiamă la guvern că nu s’a împăcat imediat cu d. Take Ionescu. In parte putea să repare deunăzi această greșeală dacă primea condițiile șefului conservatorilor-democrați.. Guvernamentalii cred că nici acum nu e prea tirziu și că, pe baza revizuirei, e foarte posibilă stabilirea unei imediate înțelegeri cu conservatorii-democrați.1 ** Acum toată suflarea carpistă e încredințată că nu va rezista ambelor partide de opoziție, că prin intervenția regelui și a prințului Ferdinand pentru împăcarea conservatorilor, s’a făcut dovada că Cocoana consideră ca slab cabinetul Carp și că un asemenea cabinet nu va putea lua nici o atitudine față de campania revizionistă, mai ales față de acțiunea takistă. De aci ideia care agită acum pe guvernamentali ca ei să revendice revizuirea și s’o realizeze împreună cu partidul d-lui Take Ionescu. Dacă s’ar putea stabili acordul între carpiști și takiștî, ceea ce, o repetăm, guvernamentalii cred că mai e posibil, atunci d-nii Carp și Take Ionescu, fiind la guvern, vor putea pretinde și obține de la rege revizuirea Constituției. Față de această lovitură liberalii nu vor putea ridica obiecțiunea că monopolul revizuirei Constituției aparține partidului liberal. Liberalii vor putea cel mult să ceară o modificare mai înaintată a sistemului electoral, dacă cumva conservatorii nu vor cădea și ei de acord asupra colegiului unic și a reprezentărei minorităților. In ce privește reprezentarea minorităților conservatorii sunt de mult de acord și unii au făcut chiar propagandă. Unul din actualii miniștri d. Nenițescu are un studiu asupra acestei chestiuni. Asupra colegiului unic iarăși sunt mulți, nu știm dacă majoritatea, dar mulți conservatori admit și colegiul unic. Deci nu e de loc exclus că tocmai punctul de vedere liberal să fie admis și de acei conservatori cari s’au arătat pînă acum mai moderați. Dacă dar acest acord se va stabili la conservatori, regele nu va avea nici un motiv să rezerve liberalilor revizuirea,— ceea ce ar fi din partea suveranului într’adevăr un act de vrăjmășie față de conservatori. Dar din partea regelui par excluse asemenea dificultăți pentru conservatori. Totul depinde dacă partidul conservator va înțelege importanța evenimentului, dacă vor ști să înlăture lovitura liberalilor, dacă în fine, vor ști să profite de un moment care poate transforma partidul conservator în așa grad încît să devină partidul de guvernămînt cel mai tare, cel mai popular și cel mai capabil. Cea mai mică greșeală, o ambițiune sau yyîvcăpățînare din partea conducătorilor țuvernamentali de azi poate duce la falimentul complect al politicei conservatoare. R. X. -st. Adeveruri ** Consultațiile In urma consultațiilor juriștilor francezi și italieni în afacerea tramwayelor, acționarii tramwayului comunal au început să se consulte cum trebue să devie ex-acționari Onorariile Pressa brătienistă arlă că se plătesc onorarii „grase“ jurisconsulților și avocaților consultați de guvern în afacerea tramwaielor. D-nul Ferichide e dezolat că stă de partea cealaltă !.... Pază. Trei jandarmi pedeștri păzeau era casa cu No. 21 din str. Berzei unde se îmbolnăvise o servitoare cu simptome suspecte : — Ce păziți, mă băeți ? întrebă un trecător. — Holera, ca să nu fugă !.... Rigoletto -----------------•#-----------Episoade din războiul tripolitan Un crainic prea fantezist. — Arabii deschid un foc grozav înpotriva unui manechin Italian Două episoade hazlii de pe teatrul războiului din Tripolis fac înconjurul presei italiene. Una se referă la crainicii, la vestitorii de cari trebue să se folosească autoritățile italiene, ca să aducă la cunoștința populației diversele ei comunicate. Unul dintre acești crainici primise ordinul să anunțe locuitorilor să nu se neliniștească dacă în cursul nopții vapoarele de război nu vor trage salve de tun. Din nenorocire, heroldul își îndeplini însărcinarea cu prea mult zel. Colindă străzile și piețele și vești că toată seara și toată noaptea va avea loc o bombardare fără sfirșit, întreținută atît de vasele de mare cit și de artileria de uscat; se vor trage focuri din toate părțile. „Cu toate astea, însă—adaogă bunul om— locuitorii n’au nici un motiv să le fie teamă...“. . Primul efect al înștiințării date spre liniștirea tripolitanilor, fu, după cum e lesne I de înțeles, o panică de nedescris. Toată lumea alergă în stradă, ducind în spate lucrurile de prima necesitate și pornit spre barieri. Un italian care văzu lucrurile acestea și care înțelesese cuvintele arabului, interveni ca acesta să fie arestat numai decît. Bietul crainic se justifică, lămurind că numai în chipul acesta — adică cu ajutorul unei descrieri puternice — poate să se imprime în mintea conaționalilor lui astfel de înștiințări. Ce-a dreptul, i se dădu crezare, dar italienii găsiră cu cale să-l înlocuiască printr’un crainic cu o fantazie mai puțin laborioasă. * Al doilea episod este următorul: Cîțiva bersaglieri din regimentul No. 11, cari se aflau în avant-posturi, ca să se mai distreze, făcură o momîie de pae. Și îmbrăcară o uniformă soldățească, îî puseră în cap o cască de tropice, așa că, de la o oarecare depărtare, putea să fie luată prea bine drept un soldat adevărat. Manechinul fu cocoțat pe o meterează, unde deveni numai decît ținta, unui foc violent din partea arabilor Judecind după violența atacului, era de presupus că apariția soldatului pe meterează și atitudinea lui țanțoșă amărîseră grozav pe arabi. Ca să-i năcăjească și mai mult, soldații italieni faceau ca manechinul să dispară o clipă și să apară apoi iar în alt punct. Și de fiecare dată arabii deschideau cîte un foc, tot mai violent asupra momîii. Tedesco --------------** Illírül m slide! — Apropos de monstruosul proces din Brașov — Nu există popor care să se înfurieze mai mult ca Ungarii atunci cînd se dovedești că dacă în Ungaria există un grăunte de libertate, aceasta nu e nici decum pentru Romîni sau celelalte popoare nemaghiare, ci exclusiv numai pentru națiunea dominantă, adică pentru maghiari, cari au acaparat în mîinele lor toată puterea de Stat, de care uzează după bunul lor plac, în profitul lor, ceea ce, lesne de înțeles, înlătură orice ideie de libertate. Dar proba cea mai evidentă și mai strigătoare de modul cu totul sălbatec cum înțeleg Ungurii libertatea, ne-o dă procesul celor opt Romîni făgărășeni, traduși zilele trecute înaintea tribunalului din Brașov pentru „crima“ că au cîntat în sala consiliului județean din Făgăraș vechiul și cunoscutul imn romînesc ,,Deșteaptă-te Romîné“ Acuzații romîni au avut o atitudine demnă și conștientă, recunoscînd că au cîntat „Deșteaptă-te Romíne!" acest imn scump sufletului romînesc. Procurorul și tribunalul unguresc din Brașov, pentru a ilustra însă ce soiai de libertate domnește în Ungaria, n’au înțeles și ei lucrurile la fel cu acuzații, toți oameni culți și cunoscători de legile țării lor, ca d-rul Nicolae Șerban, advocat și deputat în Parlamentul din Budapesta, dr. Popescu, advocat, etc. In consecință tribunalul din Brașov a adus, spre rușinea secolului în care trăim o sentință condamnatoare, pedepsind pe d. dr. N. Șerban la 2 luni de închisoare și 200 coroane amendă, iar pe ceilalți acuzați la osînde ceva mai mici. Interesant este că acest monstruos proces se judecă la Brașov în momentul cînd la Budapesta apărea broșura unui învățat ungur dr. I. Karácsonyi, membru al Academiei de științe ungurești, broșură în care pledează cu multă căldură pentru pacea dintre Romîni și Unguri. Actuala dușmănie dintre aceste două popoare — zice d-rul Karácsonyi — nu este motivată prin nimic, căci actuala încordare este artificială și se datoraște numai unor greșeli. Ce bine era dacă savantul ungur nu se grăbea cu publicarea broșurei sale și aștepta rezultatul monstruosului proces din Brașov! De sigur că și-ar fi schimbat în bună parte, opinia și n’ar mai fi îndrăznit să spună că încordarea dintre Romînî și Unguri este numai artificială! !. Rusul Abrudeanu —--------------------------: Y $fi >* i%MI CHESTIA ZILEI Plecarea dela Bancă Se zvonește că după dorința d-lui Ionel Brătianu, d-nul Vintilă Brătianu va părăsi directă» Băncei Naționale, (Ziarele) ' Vintilă, Mici cu zece dinamuri nu mă mișcă Ionel de aici 11 Un cuvînt și un precedent în chestia tramvaiului Comunal Părerea unui jurist care nu face politică . Chestiunea tramvaelor comunale este cunoscută și arhicunoscută. Cu toate acestea ne vedem siliți a rezuma fazele ei, pentru a scoate în relief precedentul de care vom vorbi mai departe. Istoricul afacerei Comuna București, sub primariatul d-lui Vintilă Brătianu, proectînd construirea unor noui linii de tramvai cu tracțiune mecanică, și transformarea liniilor actuale după espirarea concesiunei în curs, obține deja Corpurile Legiuitoare o lege, prin care comuna este autorizată de a forma o societate, numita „regie cointeresată“. Legea foarte laconică, conținînd numai opt articole, acordă comunei autorizația, de a constitui o societate comunală romina (art. 1) fără însă ca să se aducă dreptului comun vre o derogație, în ce privește formele de îndeplinit și cerute în mod expres de Codul de comerț, pentru ca o societate anonimă să-și capete ființa legală și juridică, și anume: Un act scris, publicitatea statutelor prin îngrijirea tribunalului de comerț, etc. De asemenea legea nu fixează ceea ce este esențial în formarea societăților—capitalul social, lăsînd ca aceasta să se reguleze—cum era și este firesc—prin actul constitutiv, care de asemenea trebuie supus tribunalului împreună cu statutele societății, iar tribunalul la rîndul sau este îndatorat și îndreptățit să observe și să controleze dacă toate formalitățile societăței sînt conforme cu legile în vigoare. In loc să se îndeplinească aceste formalități esențiale pentru constituirea societăței comunale de tramvai, după cari numai își dobîndește personalitatea juridică, existența sa legală și dreptul de a face acte de comerț și obligațiuni permise numai persoanelor fizice. Primăria de pe acele vremuri, votează un statut cu 39 articole, obține aprobarea consiliului de miniștri prin jurnalul din 23 Mai 1909 sub No. 633, și fără a se preocupa de cerințele Codului de comerț, procede la constituirea de fapt a societăței comunale, emite acțiuni, încasează bani, pune în executare lucrări dealungul străzilor Capitalei, cu toate că chiar statutele la art. 39 obligă pe primar ca să facă și să îndeplinească toate actele relative la constituirea societăței, de unde reese, că statutele nu formau decît încă un act, o lucrare, pentru prepararea constituirei viitoarei societăți comunale de tramwaie. Lucrurile au mers neturburate astfel sub regimul liberal. * * # Venind la putere guvernul conservator, și văzînd că societatea funcționează în mod anormal, și ilegal, avînd numai o existență de fapt, fără să posedeze și pe aceea de drept, că statutele sînt în flagrantă contrazicere cu legea specială din 1909 și cu Codul de comerț și temîndu-se de pericolul ce ar putea amenința în viitor pe comună din cauzele de mai sus, a făcut uz de dreptul și de datoria ce îi incumbă ca putere tutelară a comunei, și a revenit pe de-o parte asupra jurnalului guvernului liberal prin care se aproba statuele societăței comunale de tramwaie, iar pe de altă parte a oprit executarea mai departe a lucrărilor în curs, pentru a sili atît pe comună, cît și pe acționari ca să reintre în legalitate. Temerea guvernului despre pericolele ce eventual ar fi amenințat comuna, este justificată prin hipoteza cînd afacerile societate ar fi mers rau, atunci acționarii s’ar fi putut preleva de dispozițiile art. 99 aliniatul final din Codul de comerț, să ceară liberarea lor de obligațiunile ce decurg din subscripțiunile lor, din cauza’, că în termenul prevăzut de art.2 același cod nu s’a îndeplinit formele esențiale pentru constituirea legală a societății, și ca urmare să pretindă restituirea capitalului subscris ca deținut fără cauză. Gestul d-lui ministru Marghiloman apare deci, ca un act de prevedere și de bună administrație guvernamentală și comunală, și era dator să-l facă chiar din inițiativa proprie, fără ca să fi fost precedat de cunoscuta moțiune a actualului consiliu CQ*munal * „ * * Se cunoaște furtuna ce a stârnit în tîee* durile și presa liberală gestul legal, al d-lui ministru de interne. Dintr’o afacere pur administrativă și de bună gospodăria comunală, chestia a fost transportată pe terenul politic, și de aci un noian de epitete injurioase la adresa d-lui Marghiloman, și mai cu deosebire atacuri violente pentru faptul că, înainte de a se fi obținut desființarea societăței comunale—care exista numai de fapt—pe calea justiției, ministrul a oprit executarea lucrărilor tramvaielor noui. Cum că statutele sunt în flagrantă trazicere cu legea din 1909 și cu codul comerț, aceasta se dovedește pe în trud luminos și decisiv din corurile acordate comunei București de savanții juriști francezi și italieni, avem înaintea noastră, la care vom da următorul amănunt: Art. 7 din lege prescrie că după rarea termenului de 40 de ani—al codei unei— toate instalațiunile vor proprietatea comunei fără nici o despăgubire. Iar art. 33 din statuie prevede amortizarea instalațiunilor în cursul duratei societății din venitul brut al întreprinderei, astfel că această amortizare se face și din partea de beneficiu cuvenită comunei care în cazuri eventuale se ridică la 75 la sută—acționarii avînd numai 25 la sută. Iată un mod ingenios de a dărui, de a face pe cineva proprietar ale unei instalațiuni fără nici o despăgubire, dar care instalație să fi fost plătită prealabil de către acela căruia i se dăruește. Un precedent Să vedem acuma ce a făcut guvernul liberal într’un caz analog, dar nu identic. Știm că invocarea unui precedent ilegal pentru a justifica o altă ilegalitate este în sine o faptă reprobabilă ; invocarea însă a unui precedent ilegal pentru demonstrarea unui fapt legal, este totdeauna binevenită și tocmai de aceea facem distincția dintre înțelesul cuvintelor „analog” și „identic“ fiindcă, procedeul ministrului liberal de-a opri o lucrare în curs, a fost îndreptată contra unui obiect contracta într’un mod legal, cu toate formele previizule de lege pe cînd ministrul de intern actual, a oprit lucrări cari se executa în mod ilegal. * * * la 1996, simțindu-se nevoie de reparațiunea radicală a palatului administrativ din Iași, d. Al. Bädäran, ministrul de justiție din acel timp, dispune a se face un deviz de d. Cerchez arhitectul palatul«.* A*i^| —