Adevěrul, octombrie 1911 (Anul 24, nr. 7921-7951)

1911-10-14 / nr. 7934

1­ a *J I «%I y ** i vä »wU# i Oâ F a SDATOR ALEX V BELDIMANU PUBLICITATEA CONCEDATA EXCLUSIV Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER & Comp. Strada Doamnei, No. 8 Et. I. — Telefon 3/4 BIROURILE ZIARULUI: București, Strada Sărindar No. 11 v'u ''Ir­h. *S?U DIRECTOR POLITIC CONST. MINLE Abonamente cu premii: ,, n*% ...................................................................Lel­a,9*~ i îl îȘi as ®. luni­n c­» ;‘;*V'r Pentru străinătate prețul este îndoib n­ > TELEFON: ., '/:? ,c*> Capitala....................No. 1410 i - „ ......................... 34/73 'C.-.a'S' —/ Provincia . . „ 14/99 Străinătatea . . . „ 12/40 «♦n­ Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la corespondenții săi «i+» 1­­ 4 Neverosimil! Am reprodus ela în ziarul nostru zvo­nul neverosimil că d. Vintilă Brătiianiu a luat hotărîrea de a se retrage de la Banca Națională pentru a se consacra exclusiv... politicei. Zvonul niu-i numai neverosimil, dar chiar și fără de înțeles, pentru că ce a fă­cut pînă acum d. Vintilă Brătianu, de cît exclusiv politică ? Poate d-sa voește să în­țeleagă că abandonează politica de afa­ceri și afacerile politice, dar aceasta este imposibil, căci ar trebui să admitem că așa peste noapte, sufletul unuia din Cei Trei Frați s’a schimbat — ceea ce nu este cu putință... Să abandoneze d. Vintilă Brătianu Ban­ca Națională, după ce n’a respectat nici cadavrul încă cald al bătrînului Carada și s’a năpustit ca o lăcustă flămîndă, să pu­nă mina pe acest așezămînt public de credit, pe această metereză financiară? Dacă, dimpotrivă, ni s’ar spune, ni s’ar aduce zvonul, că Cei Trei Frați, mai pro­­ectează încă un asalt contra unui așeză­mînt de credit, aceasta da, ar fi de crezut ușor, dar să abandoneze o cetățuie ar fi o culme. După ce n’a neglijat absolut ni­mic, n’a avut rușine de nimeni, după ce și-a bătut joc de opiniunea publică și chiar de codul penal, după ce unde a putut a subit și s’a împărtășit din toate iz­voarele necurate, acum, tocmai acum, cînd Dinastia este atacată în toate citade­lele ei, dînsa să abandoneze în chip be­nevol, o cetățuie și încă una din cele mai principale și de unde pompează viata și măduva acestei târî? Neverosimil, improbabil, imposibil de crezut, pînă nu vom vedea lucrul cu o­­chii și încă și atunci vom face pe Tom­a Necredinciosul. ■lt * O singură ipoteză se poate presupune: S’a­ vorbit că guvernul, pentru a pune capăt scandalului politicei de afaceri și a afacerilor politice, are de gînd să legife­reze incompatibilitatea dintre mandatul de deputat și senator și acela de conducă­tor al diferitelor instituții de credit și so­cietăți anonime. Poate, Dinastia, și-a dat seama că intențiunile guvernului sunt serioase în această privință și atunci d. Vintilă B­ă­li., nu — fratele intim tram­way Vintilă, voește să o ia înainte. Va re­gula lucrurile astfel, ca să pună la Banca Națională un interpus — operațiune în­­ care :“V­"'! măiastră și cu acest chip — Banca Națională, de fapt va fi condusă tot de Cei Trei Frați, dar nu di­rect, nu pe față. După cum sub bătrînul Carada, politica țarei era condusă de O­cal­ia din pivnițele Băncei Naționale, tot astfel — o altă Ocultă politică va conduce Banca­ Națională, sub numele și parava­nul unuia, a doua ori a mai mulți oa­meni de paie — specialitatea Celor Trei Frați. * * * *• Dar și această ipoteză nu­ e tocmai vero­similă. Aceasta ar însemna ca Dinastia are o umbră de rușine și de bun simț. Ori aceasta știut este că nu-n cazul Celor Trei Frați. Ei nu lasă prada din ghiare decît cînd sunt goniți cu toroipanul și to­tuși și atunci se încearcă să se întoarcă să o miroase. Probă, afacerea necurată a celor două loturi din Parcul Ioanid, lotu­rile No. 13 și 14, de care s-a agățat fra­tele Vintilă pînă în ultimul moment, chiar cînd alți amatori ofereau aproape îndoit pe aceleași terenuri, pe cari își pusese ochiul fostul primar al Capitalei și creator, în interes propriu, al parcului cu pricina. Dacă vor fi dați afară pe ușă de la Ban­ca Națională și de la Creditul Rural și de la Băncile Populare și de la tramvaiul zis comunal, Cei Trei Frați, se vor încer­ca să reintre pe fereastră, vor sta pînă la ultimul moment și nu vor capitula decit atunci cînd vor fi gonită cu pietre și cu ouă clocite. Dacă zvonul acesta va fi o realitate, să știiî că Dinastia a intrat în anul mortei ei politice, că va veni cometa ca să distrugă pămîntul, că cutremurul cel mare va sosi să ne desființeze ca pe o simplă Messina ori St. Francisco! CONST. MILLE pră’și sarcina de propagandă și agitație, spre a pregăti opinia publică pentru per­forma electorală“, și aceasta pentru că pu­ținele elemente democratice ce avem, nu vor să-și facă­ datoria. Vedem în aceasta iarăși vechea tendin­ță a foștilor socialiști cari credeau să în­hume mișcarea socialistă la carul liberal și să scoată cu mîinele democrației cas­tane din foc pentru uzul dinastiei brătie­­niste. Mai vedem însă din partea d-lui Stere încercarea de a denatura adevărul că de două­zeci și cinci de ani, un șir în­treg de oameni cinstiți și inimoși, idealiști naivi, au luptat și luptă pentru a pregăti opinia publică în vederea unei reforme e­­lectorale, luptă în ciuda persecuțiunilor și injuriilor ce îndreaptă contra lor în prima linie „unicul partid — vorba d-lui Stere — progresist și democrat din țară“, — adică, nu rîdeți! — partidul liberal. Și munca acestor oameni d. Stere vrea s’o șteargă dintr’un răsuflat? Nu, opinia publică, adevărata opinie publică, nu are nevoe să fie pregătită pentru o reformă pe care de mult o re­clamă. Conducătorii partidului liberal au nevoie să li se facă propagandă în acest­ fel. Lor să se adreseze de Stere. Lor tre­buia de mult să li se adreseze, oprind represiunea sălbatecă a răscoalei, lichefi­­area reformelor agrare, goana contra mun­citorilor, expulzarea doctorului Rakow­­sky care a ridicat steagul votului univer­sal, părăsit de foștii socialiști. Ad. D-l Stere și reforma electorală a Necontestat că discursul d-lui Stere de la Iași, spune abia ceea ce șeful parti­dului liberal n’a putut sau­ n’a vroit să spue la București. Mai puțin bogat în comparații elect­roteh­nice, de­cît al d-lui Ionel Brătianu, el a precizat însă mult mai mult și a dat o bază discuțiunei. Mai e o deosebire între discursul­ d-lui Stere și acel al d-luî Ionel Brătianu. Al d-luî Stere face impresia sincerităței, al domnului Ionel Brătianu e silit, fatalnic, poartă ștampila faptului că cel care Ta ros­tit nu credea în spusele sale sau nu știa ce să spuie. Pentru a găsi nota justă a simțimintelor democratice, trebue ca să fi trăit în atmosfera democrației, să te fi obicinuit cu ideile, să te fi identificat cu revendicările și aspirațiunile ei. De aceia lumea n’a putut de­cit primi cu umorism discursul domnului Ionel Brătianu, și ar înclina să-l ia în serios pe acel al domnului Stere, dacă n’ar ști că nu d. Stere leagă și dezleagă toate în par­tidul liberal. Dar în discursul domnului Stere este un pasagiu, care nu se poate, nu trebue să îi ămîe fără de răspuns. D-sa după ce se plînge că avantgar­da democrației nu vrea să dea concurs partidului care de cite ori a putut a gîtuit-o, declară pom­pos că­ „partidul liberal e silit să ia asu­­ m AZB1T11 Orator electro-teh­nic Oratoria d-lui Ionel Brătianu și-a găsit în fine admiratorul, cîntărețul indicat­ „Dina­mul partidului“, „firele electrice ale șefu­lui“, „lampa“, „motorul“ și „cărbunele Na­țiune!“ nu vor mai rămîne fără apologistul, ca să nu zicem panegiristul lor. Mult nu va trebui ca să’l ghicim e Ioină, omul de artă, estetul, căruia nu-î scapă ni­mic din ce e frumos! Oratoria lui Ionel — ne spune Ioină nu-și trage comparațiile din natură, sau din civi­lizația veche. Vorba lui Scaur: „Versuri ? Nu vreau și nici nu le pot face!...“ Ionel — ne inițiază Ioină! — își trag« comparațiile „din limba electro-technniceî.“ Iată dar o nouă speță oratorică! oratorul... electro-tehhnic. Pînă acum erau mum . In­gineri și instalatori electro-tehhnici. „Or­io­nel Brătianu — va spune Enciclopedia ! — s’a inaugurat speța oratorilor electro­teh­­­nici !“ Pac. ------------------------­íliSilii Extu­Ml S’a svonit că regele ar fi observat d-lui Carp că e pus să joace un val cam­ ridicut în chestia Contencioslui. Guvernul con­servator l’a înființat ca fiind o instituție constituțională, guvernul liberal l’a des­ființat ca fiind o instituțiune neconstitu­­țională, iar acum guvernul Carp vrea să’l reînființeze, ca fiind o instituție perfect constituțională. Iar regelui i se cere să contra­semneze pe rînd toate aceste punc­te de vedere cari se bat cap în cap. Din moment ce miniștrii au răspunde­rea, regele contra­semnează, dar nu mai puțin situațiunea e ridicală.­­ Este neîndoios că desființarea Conten­ciosului, deși au izbutit s-o facă — în bu­nă parte grație cartelului tacit cu guver­nanții de azi — totuși nu numai că a spo­rit considerabil impopularitatea liberali­lor, dar i-a pus în areryi în situați«­le de a experimenta pe propria lor spinare a­­ceastă nesocotită desființare. Nu mai departe de­cît astăzi, în ches­tia „actului de guvernământ“ făcut de guvern prin anularea statutelor societa­te­ comunale de tramvaie, liberalii sunt cei dintîi­ cari simt lipsa Contenciosului. Cu toate acestea, cunoscută fiind încă­­pățînarea liberalilor și cu deosebire încă­pățânarea cu care șeful lor persistă în e­­rorile sale, spre a da impresia convicți­une­­i și dictatoriei sale, ne putem aștepta ca și de astă dată d. Ionel Brătianu să vie în parlament cu declarația că va...re­­desființat Contenciosul!... Și cum toate sunt cu putință în țara noastră, e posibil să-l și vedem desființat din nou. Iată de ce a avut dreptate d. Take Io­­nescu cerînd înscrierea principiului Con­tenciosului în Constituție la cea mai apro­piată a ei revizuire. E o soluțiune la care, vrînd-nevrînd, liberalii vor trebui să se ralieze — și nu se știe dacă, date fiind împrejurările, Contenciosul nu va fi rea­lizat mai curînd pe cale de revizuire a Constituției de­cît ca punct în programul guvernului Carp. - ---------------**----------­ S Y R­ im­esqilests spre luii! Cine ar fi crezut că Montesquieu va de­vină apariția în politica Europei a d-lui Ionel Brătianu și va avea grija să­­ ju­dece actele cu o anticipație de 190 de ani? In adevăr, în scrisoarea CXLVI din „Lettres persanes“, Montesquieu scrie : „Un particular se poate bucura de ob­scuritatea în care se găsește; el se dis­creditează numai înaintea cîtorva; el ră­mîne acoperit dinaintea celorlalți; dar un ministru care nu e cinstit are atîția mar­tori, attîția judecători cîți oameni pe cari îi guvernează. „Să cutez a o spune? Cel mai mare rău pe care îl face un ministru fără probitate nu e că’și slujește rou Domnul și că’și minează poporul; e un altul, după păre­rea mea, de o mie de ori mai primejdios, e pilda rea pe care o dă." Așa e că e instructiv — și respectiv?! —----------­Uzbek — miorii mm Revizuirea Un puternic curent pentru revizuirea Constituției se accen­­tuiază în cercurile guvernamentale Conservatorii s’au încredințat că regele va trebui să cedeze în chestia revizuirei Constituției. Probabil că însuși d. Carp a sondat pe rege și a înțeles că suveranul nu va putea refuza unui guvern tare mo­dificarea sistemului electoral de azi. Pe de altă parte carpiștilor le este tea­mă ca nu cum­va liberalii să reușească a forma un cabinet revizionist cu d. Take Ion­escu. Un lucru e cert: punerea pe tapet a re­­vizuirei a provocat un curent în lagărul guvernamental pentru schimbarea tacti­cei și atitudinea conservatorilor. E de pre­văzut că odată cu întrunirea parlamentu­lui acest curent va prinde și mai mult, de­oare­ce în cadrele guvernamentale ma­joritatea e pentru schimbarea sistemului electoral. Se știe că vechii conservatori împreună cu carpiștii sunt considerați ca adversari ai revizuirei. Ei s-au declarat ca atari crezînd că vor avea de partea lor pe rege și că astfel vor împiedica pe liberali să agite acum modificarea Constituției. Din moment ce însă regele cedează, din moment ce se văd expuși la o mare pro­­pagandă revizionistă făcută de liberali și spre a împiedeca o acțiune paralelă și din partea conservatorilor-democrați, guver­namentalii sunt hotărîți să schimbe tacti­ca și, cum azi guvernul e în mini con­servatoare, să revendice ei revizuirea Con­stituției. Bine­înțeles că ei nu rîvnesc să reali­zeze singuri această reformă, ci s’o facă împreună cu partidul d-lui Take Iones­­cu și prin urmare mai întîi să reconsti­­tuiască partidul conservator. * E interesant să relevăm cum s’a produs în lagărul guvernamental această schim­bare de tactică. Carpi­știi recunosc acum că șeful lor a comis o mare greșală atunci cînd regele l’a asigurat că-1 chiamă la guvern că nu s’a împăcat imediat cu d. Take Ionescu. In parte putea să repare deunăzi această greșeală dacă primea condițiile șefului conservatorilor-democrați.. Guvernamentalii cred că nici acum nu e prea tirziu și că, pe baza revizuirei, e foarte posibilă stabilirea unei imediate înțelegeri cu conservatorii-democrați.1 ** Acum toată suflarea carpistă e încredin­țată că nu va rezista ambelor partide de opoziție, că prin intervenția regelui și a prințului Ferdinand pentru împăcarea conservatorilor, s’a făcut dovada că Co­coana consideră ca slab cabinetul Carp și că un asemenea cabinet nu va putea lua nici o atitudine față de campania revizio­nistă, mai ales față de acțiunea taki­stă.­­ De aci ideia care agită acum pe guver­namentali ca ei să revendice revizuirea și s’o realizeze împreună cu partidul d-lui Take Ionescu. Dacă s’ar putea stabili acordul între carpiști și takiștî, ceea ce, o repetăm, gu­vernamentalii cred că mai e posibil, a­­tunci d-nii Carp și Take Ionescu, fiind la guvern, vor putea pretinde și obține de la rege revizuirea Constituției. Față de această lovitură liberalii nu vor putea ridica obiecțiunea că monopolul revizuirei Constituției aparține partidului liberal. Liberalii vor putea cel mult să ceară o modificare mai înaintată a sis­temului electoral, dacă cumva conserva­torii nu vor cădea și ei de acord asupra colegiului unic și a reprezentărei mino­rităților. In ce privește reprezentarea minorită­ților conservatorii sunt de mult de acord și unii au făcut chiar propagandă. Unul din actualii miniștri d. Nenițescu are un studiu­ asupra acestei chestiuni. Asupra colegiului unic iarăși sunt mulți, nu șt­im dacă majoritatea, dar mulți con­servatori admit și colegiul unic. Deci nu e de loc exclus că tocmai punctul de ve­dere liberal să fie admis și de acei con­servatori cari s’au arătat pînă acum mai moderați. Dacă dar acest acord se va stabili la conservatori, regele nu va avea nici un motiv să rezerve liberalilor revizuirea,— ceea ce ar fi din partea suveranului în­­tr’adevăr un act de vrăjmășie față de conservatori. Dar din partea regelui par excluse a­­semenea dificultăți pentru conservatori. Totul depinde dacă partidul conservator va înțelege importanța evenimentului, dacă vor ști să înlăture lovitura liberali­lor, dacă în fine, vor ști să profite de un moment care poate transforma partidul conservator în așa grad în­cît să devină partidul de guvernămînt cel mai tare, cel mai popular și cel mai capabil. Cea mai mică greșeală, o ambițiune sau yyîv­căpățînare din partea conducătorilor țuvern­amentali de azi poate duce la­ fa­limentul complect al politicei conserva­toare. R. X. -st. Adeveruri **­ Consultațiile In urma consultațiilor juriștilor francezi și italieni în afacerea tramwayelor, acțio­narii tramwayului comunal au început să se consulte cum trebue să devie ex-acțio­­nari Onorariile Pressa brătienistă arlă că se plătesc ono­rarii „grase“ jurisconsulților și avocaților consultați de guvern în afacerea tramwa­ielor. D-nul Ferichide e dezolat că stă de par­tea cealaltă !.... Pază. Trei jandarmi pedeștri păzeau era casa cu No. 21 din str. Berzei unde se îmbolnăvise o servitoare cu simptome suspecte : — Ce păziți, mă băeți ? întrebă un tre­cător. — Holera, ca să nu fugă !.... Rigoletto -----------------•#-----------­Episoade din războiul tripolitan Un crainic prea fantezist. — Arabii des­­chid un foc grozav în­potriva unui manechin Italian Două episoade hazlii de pe teatrul războ­iului din Tripolis fac înconjurul presei ita­liene. Una se referă la crainicii,­­ la vestito­rii de cari trebue să se folosească autoritățile italiene, ca să aducă la cunoștința popula­ției diversele ei comunicate. Unul dintre acești crainici primise ordi­nul să anunțe locuitorilor să nu se neliniș­tească dacă în cursul nopții vapoarele de război nu vor trage salve de tun. Din nenorocire, heroldul își îndeplini în­sărcinarea cu prea mult zel. Colindă străzile și piețele și vești că toată seara și toată noaptea va avea loc o bom­bardare fără sfirșit, întreținută atît de va­­­­sele de mare cit și de artileria de uscat; se­­ vor trage focuri din toate părțile.­­ „Cu toate astea, însă—adaogă bunul om— locuitorii n’au nici un motiv să le fie teamă...“. . Primul efect al înștiințării date spre li­­­­niștirea tripolitanilor, fu, după cum e lesne I de înțeles, o panică de nedescris.­­ Toată lumea alergă în stradă, ducind în­­ spate lucrurile de prima necesitate și porni­t spre barieri. Un italian care văzu lucrurile acestea și care înțelesese cuvintele arabului, interveni ca acesta să fie arestat numai decît. Bietul crainic se justifică, lămurind că numai în chipul acesta — adică cu ajutorul unei descrieri puternice — poate să se im­prime în mintea conaționalilor lui astfel­ de­­ înștiințări. Ce-a dreptul, i se dădu crezare, dar italie­nii găsiră cu cale să-l înlocuiască printr’un crainic cu o fantazie mai puțin laborioasă. * Al doilea episod este următorul: Cîți­va bersaglieri din regimentul No. 11, cari se aflau în avant-posturi, ca să se mai distreze, făcură o momîie de pae. Și îmbrăcară o­­ uniformă soldățească, îî puseră în cap o cască de tropice, așa că, de la o oare­care depărtare, putea să fie luată prea bine drept un soldat adevărat. Manechinul fu cocoțat pe o meterează, unde deveni numai decît ținta, unui foc vio­­­­lent din partea arabilor Judecind după violența atacului, era de presupus că apariția soldatului pe mete­rează și atitudinea lui țanțoșă amărîseră grozav pe arabi. Ca să-i năcăjească și mai mult, soldații italieni faceau ca manechinul să dispară o clipă și să apară apoi iar în alt punct. Și de fiecare dată arabii deschideau cîte un foc, tot mai violent asupra momîii. Tedesco --------------** Illírül m slide! — Apropos de monstruosul pro­ces din Brașov — Nu există popor care să se înfurieze mai mult ca Unga­rii atunci cînd se dovedești că dacă în Ungaria există un grăunte de libertate, aceasta nu e nici de­cum pentru Romîni sau celelalte popoare nemaghiare, ci exclusiv numai pentru națiunea domi­nantă, adică pentru maghiari, cari au a­­c­aparat în mîinele lor toată puterea de Stat, de care uzează după bunul lor plac, în profitul lor, ceea ce, lesne de înțeles, înlătură ori­ce ideie de libertate. Dar proba cea mai evidentă și mai stri­gătoare de modul cu totul sălbatec cum înțeleg Ungurii libertatea, ne-o dă proce­sul celor opt Romîni făgărășeni, traduși zilele trecute înaintea tribunalului din Brașov pentru „crima“ că au cîntat în sa­la consiliului județean din Făgăraș ve­chiul și cunoscutul imn romînesc ,,Deș­­teaptă-te Romîné­“ Acuzații romîni au avut o atitudine demnă și conștientă, recunoscînd că au cîntat „Deșteaptă-te Romíne!" acest imn scump sufletului romînesc. Procurorul și tribunalul unguresc din Brașov, pentru a ilustra însă ce soiai de libertate domnește în Ungaria, n’au în­țeles și ei lucrurile la fel cu acuzații, toți oameni culți și cunoscători de legile țării lor, ca d-rul Nicolae Șerban, advocat și deputat în Parlamentul din Budapesta, dr. Popescu, advocat, etc. In consecință tribunalul din Brașov a adus, spre rușinea secolului în care trăim o sentință condamn­atoare, pedepsind pe d. dr. N. Șerban la 2 luni de închisoare și 200 coroane amendă, iar pe cei­lalți a­­cuzați la osînde ceva mai mici. Interesant este că acest monstruos pro­ces se judecă la Brașov în momentul cînd la Budapesta apărea broșura unui învățat ungur dr. I. Karácsonyi,­ membru al A­­cademiei de științe ungurești, broșură în care pledează cu multă căldură pentru pacea dintre Romîni și Unguri. Actuala dușmănie dintre aceste două popoare — zice d-rul Karácsonyi — nu este motivată prin nimic, căci actuala în­cordare este artificială și se datoraște nu­mai unor greșeli. Ce bine era dacă savantul ungur nu se grăbea cu publicarea broșurei sale și aș­tepta rezultatul monstruosului proces din Brașov! De sigur că și-ar fi schimbat în bună parte, opinia și n’ar mai fi îndrăz­nit să spună că încordarea dintre Ro­­mînî și Unguri este numai artificială! !. Rusul Abrudeanu —--------------------------: Y $fi >* i%MI CHESTIA ZILEI Plecarea dela Bancă Se zvonește că după dorința d-lui Ionel Brătianu, d-nul Vin­­tilă Brătianu va părăsi directă» Băncei Naționale, (Ziarele) ' Vintilă, M­ici cu zece dinamuri nu mă mișcă Ionel de aici 11 Un cuvînt și un precedent în chestia tramvaiului Comunal Părerea unui jurist care nu face politică . Chestiunea tramvaelor comunale este cunoscută și arhicunoscută. Cu toate ace­stea ne vedem siliți a rezuma fazele ei, pentru a scoate în relief precedentul de care vom vorbi mai departe. Istoricul afacerei Comuna București, sub primariatul d-lui Vintilă Brătianu, proectînd construi­rea unor noui linii de tramvai cu tracți­une mecanică, și transformarea liniilor actuale după espirarea concesiunei în curs, obține deja Corpurile Legiuitoare o lege, prin care comuna este autorizată de­ a forma o societate, numita „regie co­interesată“. Legea foarte laconică, conținînd numai opt articole, acordă comunei autorizația, de­ a constitui o societate comunală romi­na (art. 1) fără însă ca să se aducă drep­tului comun vre­ o derogație, în ce priveș­te formele de îndeplinit și cerute în mod expres de Codul de comerț, pentru ca o societate anonimă să-și capete ființa lega­lă și juridică, și anume: Un act scris, pu­blicitatea statutelor prin îngrijirea tribu­nalului de comerț, etc. De asemenea legea nu fixează ceea ce este esențial în formarea societăților—ca­pitalul social, lăsînd ca aceasta să se regu­leze—cum era și este firesc—prin actul constitutiv, care de asemenea trebuie su­pus tribunalului împreună cu statutele societății, iar tribunalul la rîndul sau es­te îndatorat și îndreptățit să observe și să controleze dacă toate formalitățile socie­tăței sînt conforme cu legile în vigoare. In loc să se îndeplinească aceste forma­lități esențiale pentru constituirea socie­tăței comunale de tramvai, după cari numai își dobîndește personalitatea juri­dică, existența sa legală și dreptul de a fa­ce acte de comerț și obligațiuni permise numai persoanelor fizice. Primăria de pe acele vremuri, votează un statut cu 39 ar­ticole, obține aprobarea consiliului de mi­niștri prin jurnalul din 23 Mai 1909 sub No. 633, și fără a se preocupa de cerințele Codului de comerț, procede la constitui­rea de fapt a societăței comunale, emite acțiuni, încasează bani, pune în executare lucrări dealungul străzilor Capitalei, cu toate că chiar statutele la art. 39 obligă pe primar ca să facă și să îndeplinească toate actele relative la constituirea socie­tăței, de unde reese, că statutele nu for­mau decît încă un act, o lucrare, pentru prepararea constituirei viitoarei societăți comunale de tramwaie. Lucrurile au mers neturburate ast­fel sub regimul liberal. * * # Venind la putere guvernul conservator, și văzînd că societatea funcționează în mod anormal, și ilegal, avînd numai o e­­xistență de fapt, fără să posedeze și pe a­­ceea de drept, că statutele sînt în flagrantă contrazicere cu legea specială din 1909 și cu Codul de comerț și temîndu-se de pe­ricolul ce ar putea amenința în viitor pe comună din cauzele de mai sus, a făcut uz de dreptul și de datoria ce îi incumbă ca putere tutelară a comunei, și a revenit pe de-o parte asupra jurnalului guvernu­lui liberal prin care se aproba statuele societăței comunale de tramwaie, iar pe de altă parte a oprit executarea mai de­parte a lucrărilor în curs, pentru a sili a­­tît pe comună, cît și pe acționari ca să re­intre în legalitate. Temerea guvernului despre pericolele ce eventual ar fi amenințat comuna, este justificată prin hipoteza cînd afacerile so­cietate­ ar fi mers rau, atunci acționarii s’ar fi putut preleva de dispozițiile art. 99 aliniatul final din Codul de comerț, să ceară liberarea lor de obligațiunile ce de­curg din subscripțiunile lor, din cauza’, că în termenul prevăzut de­­ art.­­2 același cod nu s’a îndeplinit formele­­ esențiale­­ pentru constituirea legală a societății, și ca­ urmare să pretindă restituirea capitalului subscris ca deținut fără cauză. Gestul d-lui ministru Marghiloman apare deci, ca un act de prevedere și de bună admini­strație guvernamentală și comunală, și era dator să-l facă chiar din inițiativa proprie, fără ca să fi fost precedat de cu­noscuta moțiune a actualului consiliu CQ*­munal * „ * * Se cunoaște furtuna ce a stârnit în tîee* durile și presa liberală gestul legal, al d-lui ministru de interne. Dintr’o afacere pur administrativă și de bună gospodăria comunală, chestia a fost transportată pe terenul politic, și de aci un noian de epi­tete injurioase la adresa d-lui Marghilo­man, și mai cu deosebire atacuri violente pentru faptul că, înainte de a se fi obținut desființarea societăței comunale—care ex­ista numai de fapt—­pe calea justiției, mi­­nistrul a oprit executarea lucrărilor tram­­vaielor noui. Cum că statutele sunt în flagrantă trazicere cu legea din 1909 și cu codul­ comerț, aceasta se dovedește pe în trud luminos și decisiv din cor­urile acordate comunei București de­­ savanții juriști francezi și italieni, avem înaintea noastră, la care vom da următorul amănunt: Art. 7 din lege prescrie că după rarea termenului de 40 de ani—al cod­ei unei— toate instalațiunile vor proprietatea comunei fără nici o despăgu­­bire. Iar art. 33 din statuie prevede amorti­zarea instalațiunilor în cursul duratei societății din venitul brut al întreprinde­­rei, ast­fel că această amortizare se face și din partea de beneficiu cuvenită comu­nei care în cazuri eventuale se ridică la 75 la sută—acționarii avînd numai 25 la sută. Iată un mod ingenios de a dărui, de a face pe cineva proprietar ale unei insta­­lațiuni fără nici o despăgubire, dar care instalație să fi fost plătită prealabil de că­tre acela căruia i se dăruește. Un precedent Să vedem acuma ce a făcut guvernul liberal într’un caz analog, dar nu iden­tic. Știm că invocarea unui precedent ilegal pentru a justifica o altă ilegalitate este în­ sine o faptă reprobabilă ; invocarea însă a unui precedent ilegal pentru demonstra­rea unui fapt legal, este totdeauna bine­venită și tocmai de aceea facem distincția dintre înțelesul cuvintelor „analog” și „identic“ fiindcă, procedeul ministrului liberal de-a opri o lucrare în curs, a fos­t îndreptată contra unui obiect contracta într’un mod legal, cu toate formele previi­zule de lege pe cînd ministrul de intern­ actual, a oprit lucrări cari se executa în mod ilegal. * * * la 1996, simțindu-se nevoie de repara­țiunea radicală a palatului administrativ din Iași, d. Al. Bädäran, ministrul de ju­­stiție din acel timp, dispune a se face un deviz de d. Cerchez arhitectul palatul«.* A*i^| —

Next