Adevěrul, noiembrie 1911 (Anul 24, nr. 7953-7980)

1911-11-26 / nr. 7977

Noém­one 19112 INSTITUTUL MEDICO CHIRURGICAL „ Dr­. DAVILA“ Strada Câmpineanu 7. — Telefon 33 73 Consultațiuni pentru toate BOALELE. Date de 6 Medici specialiști Analyse ele L.ab<trator. Sală ele Operațiuni Orele 11/2­4 p. m.-Duminica și sărbători 11­1 p. m. - COVOARE ORIENTALE* [Cel mai mare magazin din țară M. Aghazade No. 126, CALJA VICTORIEI, No. 126 (Vis-a-vis de tir Fântânei) Aduce la cunoștința onoratei sale clientele că au sosit din propria sa producție din Orient un mare transport de CdVoare Orientale de Smyrna și Persoane vechi și moderne, în toate dimensiunile și culorile garantate. Prețuri mai eftine decât ori­unde Se efectuează ori­ce comenzi de Covoare și Reparațiuni mod artistic. Rog­a nu se confunda adresa. — Cumpăr Covoare și Șaluri vechi — nu — Numele e imprimat pe fiecare pilulă. — Vindecă Constipația și urmările ei. — Nu produce nici colici nici diaree.—Una sau două pilule seara la masă. — La principalele Farmacii și Drogherii* — Beaulieu partidele politice sunt ca un joc de foot­bal. _ ^ # * Conferențiarul a mai vorbit de chestiunea evreiască și de ura ce ar exista contra evreilor din cauza însușirilor lor eco­nomice și comerciale, cu cari sînt înzestrați. T­erminînd inte­resantul sau Cris și-a exprimat încrederea în viitorul clasei ță­rănești. Cînd ea se va deștep­ta, cînd ea va fi chemată la viața politică a țărei — atunci ea va fi acela, care va avea ro­lul hotărîtor și preponderent în viața statului român. Deș­teptarea ei va fi glasul de mîn­­tuire, va fi sfîrșitul acestor pri­vilegii rezervate azi claselor de sus și partidelor politice. In ceea ce privește relați­unile noa­stre cu Franța, chestiune ce se pune mereu, savantul profe­sor a spus: Există o legătură de senti­mente, de influență franceză asupra culturei romînești. Ro­­mînii iubesc Franța, vin des la Paris, trimet pe fii lor la studii aici. Dar de unde fran­cezii socoteau că vor avea la gurile Dunărei un reprezen­tant al culturei franceze, poli­tica economică, financiară și externă a acestei târî­e spre Germania. Și pe cînd făcea a­­ceste constatări, Beaulieu nu avea în voce nici răutate, nici gelozie; ba chiar această politi­că îi părea îndreptățită din cauza puhoiului slav ce ne a­­menință primejduind dezvol­tarea și prosperarea statului român. IV3­0­ Si 0. C. Curierul spectacolelor Vineri, 25 Noembrie TEATRUL NAȚIONAL.— Se va juca : Stîlpii societăței. TEATRUL MODERN. — Com­pania dramatică Davila. Se va juca: Scandalul. TEATRUL LEON POPESCU. Reprezentațiile lui Novel­li: De­putatul din Bombignac și mo­­nologuri. DIVERSE SPECTACOLE VOLTA, strada Doamnei și SALA BRISTOL. — Reprezenta­­țiuni orare. CI­NEMA-BOTEZ.— La Hotel de Franța și în sala „Blériot“ (Sărindar) filme Pathé-Freres. PANORAMA GRIVIȚA. — (lingă Primărie). De la 8 seara pînă la 2 noaptea „Skating“ (pa­tinaj pe parchet). Chestiunea repaosului duminical Eri după amiază s’a ținut o ședință la Camera de comerț, prezidată de d. Hagi-Theodoraki, und­e s’a discutat asupra ches­tiunei repaosului duminical. Sindicatul funcționarilor comer­ciali a prezintat un memoriu în care printre altele se spune că după o muncă de aproape 25 ani, și după ce legea aceasta a fost aprobată și de Camerile de­­ comerț și de Parlament, se în­­­­cearcă o nouă­­ legiferare. Sindicatul mai cere ca repao­­su­l de care are nevoie orice funcționar sau lucrător, să nu se facă prin rotație. Mai cere extinderea și des­ființarea excepțiunilor din ac­tuala lege a repaosului dumini­cal, și cere pentru asigurarea lui majorarea pedepselor pena­le contra fraudatorilor. D. Dumitrescu-Militari vor­bește pentru închiderea discu­ției pînă ce d-sa va termina o anchetă întreprinsă printre co­mercianți. D. Hagi-Theodoraki, răspun­­zîndu-s­ e contra amînărei dis­­cuțiunii. Se pune la vot chestiu­nea aceasta și se admite conti­nuarea discuțiunei. Apoi se pro­pune următoarele modificări a­­supra legei în vigoare: Se admite repaosul duminical complect la orașe exceptîndu-se cofetăriile, cafenelele etc., și a­­cele cîrciumî ce nu vor avea bă­cănie. Bîlciurile și tîrpurile să fie închise Duminica. Piața să fie deschisă pînă la ora 12. In comunele rurale cîrciumile să fie închise pînă la ora îl dimi­neața. Tutungeriile să fie închi­se o jumătate de zi. Se fac mai multe propuneri cari, parte se admit iar altele se resping, ale d-lor Hagi-Th­eo­­dorachi și Dumitre­scu-Militari. Ședința se ridică.eapoi, urmînd ca discuțiunea să continue într’o ședință viitoare. ----------------------­Drama di­n Floești PLOEȘTI, 25 Noemb. — Azi dimineață la ora 4 și jumătate a încetat din viață în spitalul „Schüller“, femeia Elena N. Cristescu, care a fost împușcată cu revolverul de către comer­ciantul Costache Emanoil. Star&r. S­­PORX (Un frumos „event,k sportiv al Franței Dintre toate sporturile ce se practică azi în Franța pe o scară atît de întinsă, cel care preocupă mai mult în se­zonul ăsta pe publicul marilor arene este fără îndoială acela al lup­telor de box. Deși la noi acest sport nu este cunoscut de­cit doar prin reproducerile quasm­­­­i ale cîtorva fiilmuri cinema­tografice, totuși nu ezit­a relata cititorilor noștri marele „event“ în care Franța a angajat acum faima și calitățile unuia din fruntașii ei „boxeuri“. Este vorba de Carpantier, ac­tualul și recentul campion al Europei între luptătorii de cate­goria lui. Acest campion are de-abia vîrsta de 17 ani și luptă în public numai de șease ani. In ultimul semestru el a susți­nut și cîștigat cîteva lupte cu cei dinții colegi ai săi de pe con­tinent și a cucerit rînd pe rând titlurile de campion al Franței și al Europei. Faima acestei cariere senza­ționale într’un sport atît de greu­ cum e „boxul“ a trecut A­­tlanticul și a stîrnit odată, cu admirația și gustul de a com­bate cu e­l, la mulți specialiști americani. Intre aceștia se află și faimo­sul Harry Lewis, cel mai redu­tabil luptător al categoriei din care face parte tînărul cam­pion francez. Francezii, încrezători în ex­cepționalele aptitudini ale com­patriotului lor, au­ primit match ul și l’au fixat pentru ziua de 13 Decembrie st. n., viitor. Deocamdată sportmani­i pari­zieni fac fel de fel de pronos­ticuri asupra acestei întîlniri. Ceea ce este mai nostim e că baza acestor pronosticuri — în loc să fie valoarea adversarilor — este numărul 13 al zilei în care va avea loc match-ul. Cele două tabere au stabilit tablouri în cari se demonstra respectiv ca acest număr fatidic este și ,de noroc“ și „piază­rea“ sporturilor din America. Și de aci prin­sori pe sume enorme în vederea rezultatului mult așteptat. Valoarea campionului lor­ nu se discută cîtuși de puțin, ea dă — după părerea majoritățea celor ce nu pariază — punctele cel­e mai sigure susținătorilor lui Carpentier. Pentru a da o idee cît mai lă­murită de entuziasmul ce în­suflețește pe parizieni în vede­rea acestei lupte, vom­ reaminti o anecdotă povestită mai de­unăzî și de confratele „Rampa“. Acești Carpantier se bucură între altele și de protecțiunea cunoscutului scriitor Tristan Bernard, care e un mare ama­tor al sportului acesta. In ziua luptei lui cu campio­nul Angliei — acum cîteva săp­­tămîni­— acesta din urmă bol­nav fiind a fost reținut de fami­lie de a trece Canalul pentru a asista la victoria­­ protejatului säu. Contrariat la culme de a­­cest lucru, numitul scriitor are norocul de a primi în aceeași zi o telegramă care­ a anunța re­petiția generală a piesei sale „Le danseur inconnu“, adaptat teatrului englez și care avea loc în aceeași seară cu matchul în chestiune. Scăpat de acasă Tristan Ber­nard nu știa acum unde se va duce, odată ajuns la Londra, la repetiția piesei lui sau la mat­chul lui Carpentier. Sportm­a­­nul a învins însă și repetiția s’a făcut fără autor. Că, a fost mai bine așa i-au dovedit-o a doua zi toți semeni lor englezi cari nu știau cum să-i felicite pentru această sin­ceră sesiune. amatorii de box din Paris, sunt toți ca și Tristan Ber­nard, pentru campionul lor. Se poate deci închipui ce va fi în seara acestei lupte la Pa­ris. Cyclism.­­ O întîlnire nu mai puțin senzațională a avut loc Dumineca trecută, tot la Paris, între recordmann-uil de o oră ne bicicletă Grignard și faimosul „steger“ francez L­on Didier. Cei dou­i cicliști au­ mers pe ve­bdtom, antrenați fiind de mo­tocrele. Rezultatul a fost tot în fa­voarea lui Gu­ignard, care a rea­lizat 72 kil. 800, bătînd astfel cu un kilometru numai pe redu­tabilul său adversar. LUPTELE DE LA CISC — Împărțirea premiilor — Aseară a avut loc la Circ, îm­părțirea premiilor luptătorilor cari le-au obținut prin puterea și priceperea lor, înainte de această solemnita­te, au­ urmat cîteva lupte din cari unele cu totul frumoase. Astfel, cea dinții a fost în­til­ni­rea dintre Rak­ovici și Mur­­zuk. învinsul a fost acestă din urmă, covîrșit de puterea și gre­utatea șampionului sîrb. A doua a fost lupta mult aș­teptată dintre Pohil Abis și Sbis­­ko. Pînă aseară aceștia doi nu avuseseră încă o luptă decisivă care să hotărască între dînșii. Aseară, însă, după o luptă grea de 24 minute, Abis a reu­șit să-l învingă și pe Sbisko printr-o puternică apucătură a capului din picioare. Cu această victorie, Alis a ră­mas și anul acesta întîiul din­tre luptători. A treia luptă a fost cea mai frumoasă. A fi luptat, decisiv, Müller cu Lobmayer. Deși ambii luptă de obiceii­ foarte corect și cu un relativ calm, aseară au fost foarte aprinși, punînd multă pasiune și o oare­care violență în sforțările lor. Era ultima lor întîlnire din stagiunea actuală a luptelor și decisiva aceasta era hotărîtoare pentru clasarea lor. In tot timpul luptei, nu s’a putut remarca nici o superiori­tate la unul din cei douî ad­versari. Ambii obțineau mereu pozițiune foarte avantagioase, după cum tot ambii erau dese­ori aproape de învingere. Lupta lor a ținut 28 de mi­nute și ea s-a sfîrșit cu victoria lui Fritz Müller. In sfîrșit, ultima luptă a fost foarte agitată, la această agita­ție luînd parte și spectatorii. Era o luptă de revanșă între Sbisko și Rak­ovici. Acesta s’a arătat aseară extrem de brutal și s’a purtat așa în­cît nu era departe să încaseze o corecțiune din partea publicului. Tînărul Sbisko a suferit cu resemnare toate loviturile brutale, ale ad­versarului sau, dar față de pro­testările publicului îndîrjit, ju­riul a fost nevoit să oprească lupta, descalificând definitiv pe Rak­ovicî. , Cu acest blam s’a terminat a seară activitatea la noi a luptă­torului sîrb. « ÎMPĂRȚIREA premiilor După acest incident a urmat împărțirea premiilor. Au obți­nut : Pohl Ales medalia de aur pentru merit» el fiind posesorul cordonului de șarap­ion al Romî­­niei. Premiul al II-lea, Sbisko Cyganievicz (un cordon), al III o medalie de aur, Fritz Müller și premiul al IV, o medalie de ar­gint, Lobmayer. Hansen, cu toate luptele lui frumoase, nu a obținut nici un premiu, el avînd prea multe în­vingeri. AZI Pentru astă seară e fixată lup­ta — decisivă — între Pohl Ales și Mitică Dona. Campionul Ro­­mîniei și-a luat angajamentul să învingă în minimum 30 de minute pe luptătorul român. Da­că nu reușește victoria e atri­buită lui Dona. Această luptă care a deșteptat în public o vie curiozitate, e așteptată cu­ multă nerăbdare. Tot astă seară va fi o luptă mare și decisivă între „Mascat“ și Müller. De asemenea mai e a­­nunțată o luptă între Rak­ovici și Lobmayer. Cum însă luptătorul sîrb a fost descalificat, nu înțelegem cum va mai fi admis să lupte. Probabil că și astă seară vor fi incidente. — SPECTATOR, mele proprietarului f­ostului tea­tru „Liric”, care, odată cu o în­semnată cotizație materială, a pus la dispoziție și teatrul său, unde se vor instala laboratoare­le filmelor cinematografice, cari vor reprezintă războiul indepen­denței noastre. Cinematografiarea se va face cu concursul armatei, care a fost pusă de către ministerul de război la dispoziția acestei so­cietăți artistice, nu numărul c se va­ cere, ca să se poată recon­stitui astfel în mod serios toate fazele războiului de la 1877. E locul să adăugăm că ministerul de război, în afară­ de concursul armatei, a venit în ajutorul so­­cietăței și cu o însemnată sub­venție, pentru a ușura astfel ma­rele cheltueli, pe cari le necesită și montarea și cinematografiarea războiului, reconstituit de către maeștri, anume aduși de la Pa­ris în acest scop. Este o inițiativă, fără îndoia­lă fericită, care va face cuno­sc­ut str­ăinătățiî primul film ci­nematografic romînesc, repre­zentăm­ el una plin cele ma glori­oase pagini ale trecutului no­stru. VIATA BUCURESTEANA O CĂLĂTORIE IN LUMEA ZIARISTICĂ. — D-nul advocat N. D.­ Cocea, mult apreciatul di­rector al Faclei și al Rampei, și simpaticul redactor al Adevăru­lui, se căsătorește cu domnișoa­ra Florica Mille, fiica d-lui Const. Mille, directorul nostru. Cinespton^ftarea războiului Indepenfîenței — SOZIETATE!* ARTISTICA „LEON POPESCU“ . O parte dintre artiștii Teatru­lui Național din Capitală au luat inițiativa înființărei unei societăți, al cărui scop, lăudabil prin tendințele sale patriotice, este popularizarea în țară și străinătate a războiului nostru pentru independență în toate fa­­zele sale, cari fac dovada bra­vurii armatelor noastre la 1877. Societatea, compusă din d-nii C. No­ttara, Soreanu, Toneanu Ar. Dem­etriad, Ion și­ Gr. Ore­­zeanu, poartă numele de „Socie­tatea Leon Popescu”, dupe un­ Bwww?r.­aa,2igaRq5^ra«HEM__ ______ * * CĂSĂTORIE. — Eri a avut loc în sala cea mare a primăriei căsătoria civilă a d-rei Maria I. Cesianu, fiica d-nei și d-ilui loan S. Cesianu, cu d. Rafael A. Fi­rra. După oficiarea căsătoriei, fi­ind primire la d-na și d. loan S. Cesianu, în str. Cantacuzino, tî­­năra pereche era așteptată cu tradiționala pîine cu sare, sim­bol al fericirei perpetue, în timp ce vestitul Christake Ciolac in­tona melodia unui marș în o­­noarea fericiților căsătoriți. Ar fi de prisos să adaug mo­dul afabil cu care amfitrionii fă­ceau onorurile tuturor invitați­lor. După paharul cu șampanie cu urările de fericire, tineretul și-a dat drumul în vastul salon, la acordurile irezistibile ale val­surilor orchestrei. Prietenii și cunoscutele au răspuns în mare număr la acest fericit eveniment. Printre invitați am recunos­cut pe: D-na Petre Carp, d-na de Giers, d-na general Poenar­i, d-na Elena Slătineanu, d-na Sto­­lojan, d„ d-na și d-șoarele Ma­­vrodi, d-na Emil Costinescu, d-na Maria Blaremberg, d-na și d-ra Nicolae Filipescu, d-ra Cre­­țulescu, d-na Eufrosina Baicoia­­nu, d-na Marie-Nicole Darvary, d-ra Coletta Cesianu, Marchiza de Beliois, d-na Sabina Cantacu­zino, d-na Mihail Pherekyde, d„ d-na și d-șoara Constantin Ce­sianu, d. și d-șoara Nicolae Ce­sianu, d-na Const. Dissescu, d-na Victor Miclescu, d-na Frossy Bo­er­escu, d. și d-na Jean Cămără­­șescu, d. și d-na Const. Robescu, d-na Mihail Seulescu, d-na Ne­­gruți, d-na Jean Costinescu, d-na și d. Theodor Florescu, d. și d-na Alexandru Florescu, d., d-na și d-ra Demetru Florescu, d. și d-na general Coandă, d-șoarele Coan­­dă, d. și d-na George Mandrea, d. și d-na comandor Gratzosky, d. și d-na Nicolae Filitti, d-na și d-ra doctor Leonte, d-na Can­­temir, d-rele Rioșanu, d-na co­lonel Magheru, d. și d-na Stavri Brătianu, d-na și d-ra colonel I­­liescu, d. și d-na Goodwin, d. și d-na maior Negri, d-na și d-ra Boldur-Voinescu, d-na Sofia Văleanu, d., d-na și d-ra Cons­tantin Slătineanu, d. și d-na Constantin Alexandrescu, d-rele Grădișteanu, d-na Vlahuți, d-na Vartiady, d-na Alphonse Roma­­lo, d-na Zoe Peucescu, d-na Ro­­setti Bălănescu, d-na Maria At­­hanasovici, d. și d-na Filodor, d. și d-na Popp, d-ra Othon Șutzu, d-na Paul Arion, d. și d-na Const. C. Cesianu, d-na și d-ra Duca, d-na colonel Caribal, d. și d-na C. Panaitescu, d. și d-na Antimescu. D-nii: Blondei ministrul Fran­ței, A. Fara, Nicolae Mitescu, A­­lexandru Davila, Harvey, Gr. Phered­yde, C. Broșteanu, loco­tenenții: Al. Ghica, Gr. Duca, Fi­litti, Drăghici, d-nii Stolojan, Dan Cerkez, Radu Djuvara, etc., etc. Căsătoria religioasă a d-rei Maria I. Cesianu cu d. Rafael A. Farra se va săvîrși în ziua de Joi 1 Decembrie, la orele 9 seara în biserica Domnița Bălașa. * Falsificato­r de monede la Buzau BUZĂU, 24 Noembrie. — Po­liția a descoperit azi într’o ca­meră a boterului „Splendid“, trei falsificatori de monede de aur. Ei au fost arestați. Cercetările se fac în secret. Mîine amănunte. — Col. ADEVERUL Afacerea­­ banditului Pantelimon — Confirmarea mandatului — Ce spune Pantelimon.—O scenă tragică.—Pan­telimon și Iov.—Judecătorul și Pantelimon­ ­ ÎN­ PIATRA-N., 24 Noembrie. — Bandiții Pantelimon și Costache Iov au fost aduși azi din nou la Instrucție unde au continuat cel­­u­le. După amiază au venit înaintea tribunalului pentru a li se confirma mandatele de a­­restare. Tribunalul era format din d-nii Cozloveanu președinte și Gh. Bădărărn judecător. Acuzarea a fost susținută de d-nii N. Radovici jude-instruc­­tor și I. Floareș, procuror. Pre­ședintele i-a pus diferite între­bări la care Pantelimon a răs­puns în chip foarte lămurit și cu multă hotărîre. — Cu prințul Caradjea ai vor­bit ? — Da. Dar n’am vrut să mă predați, căci nu prea am dat crezare în făgăduiala că voi că­păta clemența regală. — Dar cu Cocea ai vorbit? — Am vorbit cu mulți furtu­­cari și nu știui cum îi chiamă pe toți... — Ai operat împreună cu Iov ? — Pe licheaua asta nici nu vreau s’o cunosc. Mă mir că are îndrăzneala să mă amestece pe mine în unele afaceri de cari­eu habar n’am. In urmă Pantelimon dă multe detalii în chip clar și elocvent asupra prădăciunilor săvîrșite. Unele le contestă altele le re­cunoaște. — De ce am apucat calea tîl­­hăriei? — Ce era să fac — răspunse Pantelimon — dacă în satul meu deși bun meșteșugar nu pu­team să trăesc din munca cin­stită fiindcă toți mă țineau­ de om buclucaș. Orice furt sau fap­tă rea toți o arunca în spatele mele. Nu auzeai decit: Panteli­mon e făptașul,­­el e holul. M’am văzut atunci silit să plec în lume. La judecătoria ocolului Fîntî­­na Mare din Suceava am fost condamnat în lipsă la un an în­chisoare pentru un furt de vite. N’am fost vinovat. Citația a pri­mit-o mama în lipsa mea și n’am aflat decit cu mult mai tirziu. M’am dus atunci la Fîntîna Ma­re am consultat mai mulți avo­cați cari toți mi-au spus că nu mai am drept de apel și că sunt bun condamnat. Iată dar d-lor judecători pen­tru ce am apucat calea păduri­lor. Am prădat ca să pot avea cu ce trăi. N’am omorît pe ni­meni a încheiat Pantelimon. Tribunalul după ce l-a ascul­tat judele-instructor a confirmat mandatul. In urmă bandiții au trecut ia­­răș în cabinetul judelui instruc­tor. O SCENA TRAGICA Una din principalele capete de acuzare este jefuirea unui voiajor din Roman numit Herman Maer căruia i-a luat 300 lei, trăsura cu calul și acte de valoare. Nu­mitul auzind de prinderea lui Pantelimon a venit la tribunal. El fu introdus în camera în care se afla banditul și care era i­­nundată de soldați. — Asta e... exclamă evreul și căzu pe un scaun leșinat. Func­ționarii de la parchet Îl turnară apă și numitul își reveni în fire. Pantelimon rîdea de frica lui Herman Maer care continua să tremure de umbra lui Panteli­mon. PANTELIMON ȘI IOV Banditul Pantelimon nu recu­noaște de tovarăș pe Iov susți­­nînd că nu a fost în legătură cu el. Instrucția caută acum să sta­bilească acest lucru înlăturînd îndoiala. Se știe că la o stînă din Răucești Pantelimon a fost cu Iov unde a mîncat .A fost azi adus ciobanul acelei stîne un a­­nume Voinea. Iov a fost ras și așezat în rind cu vreo 10 țărani. Ciobanul fiind apoi chemat recunoscu în per­soana lui Iov pe acel care a în­soțit pe Pantelimon la stînă. Nu mai încape nici o îndoială că ambii au operat împreună. Cînd veneau la stîne se dădeau drept jandarmi deghizați însăr­cinați cu prinderea lui Panteli­mon și cereau de mîncare. Iar pe cît se pare ținea mereu în curent pe Pantelimon de mișcă­rile jandarmilor. JUDECĂTORUL ȘI PANTELI­MON Bandtul Pantelimon are mul­tă ambiție amor propriu. Nu prea suferă să i se atingă presti­giul persoanei sale. Cînd judecă­torul se răstește la el ca să-i spue adevărul, banditul începe să murmure. — Ești un borfaș ordinar îl spune judecătorul. Pantelimon tremurînd de mî­­nie, se face galben ca ceara, se revoltă, o revoltă surdă, mută, care se observă prin mișcările nervoase ale mușchilor feței sale și încruntarea sprîncenelor. I. Gh. Prundiș Portrete de actualitate ALFRED HOEHN Celebrul pianist Alfred Hoehn este solistul care va lua parte la primul dintre cele 6 concerte simfonice extraordinare anun­țate de „Orchestra ministerului instrucțiunei publice“, concert care va avea loc poimîine Du­minică 27 Noembrie. Criticii cei mai de seamă din Germania a­­duc cele mai mari laude talen­tului genen­al al acestui artist care, învingînd concurența a 27 pianiști renumiți din lumea în­treagă, a obținut marele premiu internațional „Rubinstein“. --------------­­----------------­facă, sub diferite pretexte. De ciîeva zile cei doi copii bolnavi sînt purtați pe vremea această mizerabilă și friguroasă de la locuința d-lui Stere pînă la circumscripția medicală, și fără nici un folos, așa că ei au răcit. D-sa a venit azi la redacția noastră cu ambii copii, arătîn­­du-ne în ce hal i-a adus faptul că a trebuit să-l poarte mereu pe la medic, care, sub diferite pretexte, a refuzat ajutorul dsale. „Azi după o nouă încerca­re, ne spune d. Stere, deși mie mi se rețin bani din leafă pen­tru plătirea acestui medic, tre­­bue să mă duc să caut un alt doctor, unde­va, care să-mi dea consultația de care am nevoe“. ----------**--------­ Pentru d.. i. tetresei Atragem serioasa atențiune a d-lui Al. Cottescu, directorul general al c. f. r. asupra urmă­toarei plîngeri: D. Gheorghiu Stere, electri­cian la atelierul central Bucu­rești, are doi copii bolnavi. D-sa s’a prezentat d-lui doctor Martinescu, care ține acum lo­cul d-rului Cristian la circum­­scripția medicală 19. Ei bine, numitul­ medic deși este obligat a da asistenta sa ceferiștilor, cărora li se reține 5 la sută din leafă în acest scop, a refuzat s’o Pentru monumentul­­ lui — Gh. Panu Lista precedentă Lei 2564.50 C. Ionescu-Lungu 2.— Un Radical 20.— Isidore E. Lebowitz 10.— Salo Rawitsky 1.— Hie Nathansohn, T. Seve­rin 1.— Adolf Wexler, T. Severin 1.— S. B. Albala, T.-Severin 1.— Total 2600.50 Știri teatrale Reprezentațiile artiștilor Tea­trului Național din București cu Prieteni din copilărie în pro­vincie sau proporțiile unui a­­devărat eveniment artistic, dat fiind că rare­ori o distribuția a putut întruni primele noastre elemente de comedie: Brezeanu, Toneanu, Soreanu, Mihalescu, Barbelian, d-nele Ciucurescu, Zimniceanu și Sfniver. Specta­colele vor urma astfel: 30 No­embrie Ploești, 1 Decembrie și 3 Decembrie, Galați,, teatrul Pa­­padopol.---------**---------­ FOIȚA ZIARULUI „AIDEVEROL 105 0 crimă mis­erioasă (Mare român dramatic) PARTEA TI CAP. XVII Pierduse pe veci amintirea lor ce s’au întîmplat de cînd plecat din Blakvesh-Park pî­­i ce ne-am întîlnit în cimitirul­­ Limerdige. De cite ori aminteam acel mp începea a tremura și se spăcea. Numai în privința asta mai îdeam urmele trecutului. Nn toate însă acum se resta­­blise așa că vorbea ca altă dată semăna cu Laura Fairlie așa im o cunoscusem eu. Și relațiunile noastre începu­­r a le schimba. Mim­ele noastre reîncepură a tremura cînd se intilneau. Ne priveam lung cînd Maria­na nu era de față și tăceam de odată. Dacă din îm­tîmplare o atingeam inima începea să­ mî bată mai tare, ca în Limerdige, vedeam obrajii eî­roșindu­se, ca în fericitele zile din Cumber­land. In sfîrșit am vorbit cu Mari­ana în privința asta. n — In cazul cînd va trebui să încep a lupta cu contele Fosco, atunci­ trebue să lupt pentru so­ția m* Tu admiți aceasta Mariana? — Negreșit, răspunse ea. — Nu vreau să mă rog din I­­nima mea, nu vreau să spun că din iubire a pornit totul, vreau să am ca motiv că lupt pentru drepturile soției mele. In cazul cînd va trebui să în­cep lupta fățișă pentru a putea reda Laurel numele și drepturi­le sale, atunci căsătoria asta va fi în­destul de motivată. Dar se poate să mă înșel în convingerile mele, poate că mai sunt și alte mijloace pentru a ne ajunge scopul, mijloace mai sigure și mai puțin primejdioa­­oase. Eu am căutat, m­’am gîndit la toate, dar n’am găsit. D-ta ai găsit? — Nu, m’am gîndit și eu dar în zadar. — De­sigur că și domnitale ți-am venit în minte tot același întrebări. Acum cînd seamănă cu cea de altă dată s’o ducem la Li­merdige sporind s’o recunoască sătenii și copiii de școală? Să încercăm dovada practică cu scrisul ei? Să admitem că am face asta și că s’ar recunoa­ște scrisul ei. " Ne putem bizui că prin aceste dovezi vom cîștiga procesul ? D. Fairlie se va lăsa convins de identitatea ei și se va hotărî a o primi în casa lui în ciuda declarațiilor d-nei Fosco, a me­dicului și a inscripției de pe mormînt ? Nu! Poate că vom reuși a produce o serioasă îndoială" de­spre decesul ei și că vom putea obține o anchetă justițiară. Să admitem (ceea ce însă nu e adevărat) că am avea destui bani pentru a suporta toate cheltuelile anchetei. Să admitem că d. Fairlie n’ar mai avea prejudecăți că am dovedi că a mințit contele și so­ția lui, că toate actele ar fi tra­tate și dovedite ca false. Ce s’ar întîmpla ? Ar fi Laura întrebată asupra celor ce s’au petrecut și ea ca­re nu-și poate aduce aminte de nimic nu și-ar putea apăra in­teresele. Dacă d-ta Mariano, crezi că se va întîmpla altfel, să plecăm mîîne la Limerdige, pentru a face încercarea. — Văd Walter. De­geaba , ne-am duce la Limerdige. Ași vrea sa fiu și ea convinsă că au dreptate și că se mai poate face ceva. Dar mai este oare vre­o speranță ? — Da, mai este. Trebue să găsim data zilei cînd a plecat Laura la Londra. După cum ți-am mai spus odată, cred că între data acelei zile și data ac­tului de deces este o contrazice­re. Aci e punctul cel vulnerabil în acest rușinos complot— va fi spulberat imediat ce vom avea datele și cred că le are contele. De vom­ reuși a i le smulge, a­­tunci, ne vom fi ajuns scopul vieței noastre. De nu vom­ reuși atunci nedreptatea ce i s’a fă­cut Laurel nu va mai fi repara­tă în lumea asta. Apoi am vorbit cu Laura... După zece zile ne-am căsătorit! CAP. XVIII Umbrele luptei ce aveam de suportat ne­învăluiau­ sufletele Eram pe la, în ceputul timei Maia, iar contractul locuinței contelui Fosco, se termina în Iu­­mie. De-1 reînoia puteam fi sigur că nu-1 vom­ pierde așa curînd, din vedere. Dacă însă pleca din țară, nu mai aveam timp de pierdut și trebuia să mă înarmez pentru a da piept cu el cit mai repede. Pentru întîia oară m’am gîn­dit cu sfială la greutățile și pri­mejdiile ce vom­ întîmpina. Eram fericit și putem pierde această fericire. Aveam atîtea speranțe de viitor pe cari ris­cam să le pierd. Dar tot am reușit a scăpa de ispită. Trebuia mai întîi să aflu ceva din viața acestui om. Istoria viaței lui mi-a fost o taină nepătrunsă. De ce și-a părăsit el patria? Mi-am adus aminte că în no­tițele sale, Mariana scrise că el de ani întregi n’a mai trecut granițele patriei sale. Că s’a informat de sîht ita­lieni prin împrejurimle Blok­­verkului și că adese­ori primea scrisori, între cari una cu o ștampilă ce părea oficială. Din aceste însemnări luate din carnetul Marianei precum și din presimțirile mele, am ajuns la niște deduceri la cari nu mă gîndisem pînă atunci și cari m’au uimit. Mi-am zis și eu ceea ce a spus odată Laura în Bladkwerk­ Park către Mariana, ceea ce auzise contesa cînd a ascultat la ușă— contele era spion! După această lămurire am în­țeles că el rămînea în Anglia pî­nă la reușita complotului. Anul în care s’au petrecut cele descrise aci, a fost anul cînd s’a făcut expoziția cea mare in­dustrială în palatul de cristal. Sosiră mulți străini în An­glia și veneau din ce în ce tot mai mulți. Erau în Anglia oameni urmă­riți de agenți din patria lor. Eu dela început nu l-am soco­tit pe conte printre spionii ordi­­nari. Bănuiam după situația lui materială și socială că ocupa un rang oficial, că statul ita­lian îl însărcinase cu organiza­rea și conducerea unui corp de agenții, femei, bărbați, în acea­stă țară. Cred că d-na Rubele pe care a găsit-o atît de repede ca îngriji­toare la bolnavi, era tot una din agentele sale. Deci judecind după toate a­­stea, situația contelui nu era chiar atît de invulnerabilă cum mi s’a părut la început. Cui mă puteam adresa pentru a afla ceva mai mult despre a­­cest om ? In această împrejurare, mi-am zis imediat că numai un compa­triot de al contelui îmi putea fi cu adevărat folositor. Primul om la care m’am gîn­dit imediat, era unicul italian cu care mă împrietenisem,—mi­cul și comicul meu­ , prieten, Pesca, profesorul. N’am mai vorbit de dînsul fiindcă n’am avut ce, d­ar o, mi-a fost o mare mîngîere cînd* m’am întors din Liverdige. El mă iubea ca un frate ți m’a condus pînă la vapor cînd m’am îmbarcat pe vaporul ce m’a dus în America. Nici că pot descrie ce fericit a fost cînd apoi ne-am revăzut în Londra. (Va urma)

Next