Adevěrul, ianuarie 1912 (Anul 25, nr. 8011-8040)

1912-01-28 / nr. 8037

Anul al XXV-lea No. 8037 FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU PUBLICITATEA CONCEDATA EXCLUSIV Agentiei de Publicitate CAROL SCHULDER A Comp. Strada Doamnei, No. 8 Et. I. — Telefon 3/4 BIROURILE ZIARULUI: București, Strada Sărindar No. 11 ^^anîExemptouT .PAGINI Sîmbată 25 ianuarie "2012 DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE Abonamente cu premii: o s»..........................................................^ Sase ........................................................................ **•" Trai leal .................................................. » •>” Pentru străinătate preţul este îndoit TELEFON: Capitala ..... No. 14 10 „ ........................ 34/73 Provincia . . . . .. 14/99 Străinătatea . . . „ 12/40 «­♦» Apare zilnic cu ultimele ştiri telegrafice şi telefonice de la corespondenţii săi ♦» Bravo şi bis Guvernul d-luî Carp este atît de mize­­rabil, în­cît chiar pe noi ne sileşte să-l strigăm bravo ! şi bis ! Şi dacă am fi numai noi, calea-valea . Cei trei fraţi, afirmă că sintem­ în solda d-lor Marghiloman şi Al­lard şi astfel se înţelege atitudinea noastră. Dar pînă şi opiniunea publică este atît de mizerabilă în­cît aplaudă cu frenezie au­zind că are gînd să dea asalt — Carthage­­nei brătieniste, Bănceî Naţionale, transfor­­mîtjd-o în bancă de stat. . Ştiţi d­v. ce va să zică aceasta? E rui­narea complectă a Dinastiei. Cei trei fraţi, cu,,întreaga lor clientelă expulzaţi dela Banca Naţională, care devine o simplă su­cursală a ministerului de finanţe, toate cele o sută şi o mie de bănci din ţară, cari ‘trăesc graţie Bănceî Naţionale, ori lichi­­dînd ori vegetînd, industria şi comerţul, pe care le ţin brătieniştiî în ghiare graţie pozi­ţiunei lor la bancă, puţind în fine răsufla şi economiceşte şi politiceşte. Dinastia re­dusă la propriile ei forţe, de altfel nule. * ... # * E prea frumos ca să credem că se poate realiza. Totuşi,chiar intenţiunea de ar fi nu m­ai, este de lăudat şi realizarea ei trebue ajutată. De altfel faptul cum caracatiţa se cramponează de Banca Naţională, neruşi­narea cu care fratele Vintilă, s’a repezit să ocupe locul răposatului Carada, lipsa de scrupul cu care a făcut din acest aşezămînt de bancă o afacere particulară, totul deno­tă marea importanţă ce pune Dinastia în această cetate şi interesul pe care îl are in­treagă ţară, a o recuceri şi a o scoate din ghiarele unui singur neam urît, pucios, hră­păreţ şi fără de cel mai mic scrupul. Aţi văzut ce a făcut Dinastia cînd i s’a atins tramvaiul comunal, un singur fort din întregul lui sistem de fortificaţiune. Ce va face acum cînd însăşi cetatea, Plevna şi Carthagena ei sînt atacate ? Fără îndoială, că va da lupta cea mai disperată, că va merge la luptă, gata de or­ şi ce, fiindcă este atacată în propria ei existenţă. Şi tocmai pentru aceasta, tocmai fiindcă guvernul pentru a reuşi are nevoe de toa­te concursurile, tocmai de aceea, trebue să i-1 dăm cu toţii şi împreună cu el să mer­gem la acest asalt suprem. „ ★ * * De sigur că ne temem că ştirea nu se va adeveri, învederat că nu sîntem si­guri, dacă guvernul va fi în măsură să meargă pînă la capăt, fără îndoială că lupta nu va fi uşoară. Concursul nostru i-l vom da fără nici o rezervă, nici măcar re­zerva legală nu ne va opri — fiindcă am arătat şi altă dată, că în potriva Dinastiei, Care din furt, ilegalitate şi arbitrar — a făcut legalitate — ar fi o naivitate să te o­­preşti la consideraţiuni, cam­ dacă ar fi luate în seamă, ar însemna ca Cei trei fraţi să rămînă pe veci atotputernici şi atotrăuf­ăcători. Şi apoi ideia Băncei de stat am preconi­­izat-o noi, noi am arătat guvernului care e calea ce trebue să ia pentru a desfiinţa Complect Dinastia, e singurul mijloc de a salva comerţul, industria şi întreaga ţară de această Mafie care le-a acaparat. * * * Pentru moment dat -­ singurul lucru care ne preocupă este faptul de a se şti dacă în adevăr guvernul d-luî Carp este hotărît să dea lupta pe tema transformare! Bănceî Naţionale în bancă de stat. Al doilea sîntem preocupaţi de a şti dacă acelaş guvern va fi în stare să ducă războiul pînă la bun sfîrşit. In­colo nu ne preocu­păm de nimic, nici de lacrămile absurde ale Dinastiei, nici de zvîrcolirile ei, nici de legalitate, nici de ce-o zice străinătatea, care şi ea ne cunoaşte perfect. Singurul regret, pe care îl avem este că altă dată, am fost atît de naivi pentru ca să rupem lănci în favoarea acestei bănci, care pe a­­tuncî nu era cetăţuie brătienistă. Dar de ! omul greşeşte — şi cînd îţi recunoşti gre­şeala şi păcatul, ele sînt pe jumătate citate Pentru moment nu putem striga d-luî Carp decît doar bravo şi bis ! CONST. MILLE Omul poznaş cum l’a numit pe d. Nicu Filipescu răposatul Lascăr Catargiu, e iarăşi în mare fierbere. D. Filipescu a stat.. .liniştit un an de zile, ceea ce înseamnă că a operat la întuneric. In ce direcţie a operat,— se ştie. A fost preocupat cu reabilitarea sa la palat, a ţi­nut să schimbe părerea regelui asupra ca­lităţilor sale de om politic şi să rupă ghiaţa dintre d-sa şi prinţul Ferdinand. Operaţia aceasta nu se face cu tărăboiu. Paralel cu acţiunea palatistă, d. Filipescu se mai amuza în orele libere şi cu tratative, oculte pentru împăcare. In acest scop avea doi-trei „samsari cinstiţi“ care umblau for­fota cu ştafete unul la d. Take Ionescu, al­tul la d. Bădărău, iar altul făcea pe agen­tul recrutor în rîndurile takist­e. Samsarii d-luî Filipescu n’afi reuşit decît să pună în circulaţie zvonuri cari conveneau d-lui Fi­lipescu, dar acele zvonuri se dezminţeau repede. Numai recrutorul filipesean văzînd că nu aduce d-luî Filipescu nici un parti­zan din lagărul­ takist, s’a oferit el să se în­scrie sub steagul ministrului de război, dar aceasta după ce mai întîiui şi-a făcut o trebuşoară ■ bunicică cu binevoitorul şi gratuitul concurs al unui personaj takist. In fine evenimentele s’a­î desfăşurat aşa fel în­cît d. Filipescu a fost silit de cei din guvern — şi avea chiar şi d-sa tot interesul ca să ia o poziţiune. S’a declarat blocul ministerial. D. Fili­pescu văzînd că toate combinaţiile sale de a rupe pe vreunul din garda d-lui Take Ionescu n’a reuşit, văzînd că şeful conser­­vatorilor-democraţi nu se mai lasă să fie tras pe sfoară şi că înţelege o concentrare cu garanţii de aşa natură în­cît să se pună capăt pentru totdeauna frămîntări­­lor din partidul conservator, d. Filipescu simţind mai ales că acţiunea partidului d-lui Take Ionescu se desfăşoară aşa fel în­cît să ia singur guvernul, faţă de acea­stă întorsătură d. Filipescu a voit să arate d-lor Garp şi Marghiloman că numai d-sa va­ şti să clarifice situaţia şi a luat-o razna. Acum toată lumea politică s’a încredin­ţat cît de sinceră a fost propaganda de concentrare dusă pînă deunăzi de d. Fili­pescu şi s’a mai convins că d. Marghilo­man a fost ceva mai abil, dar tot fără scru­pule, în manevrările sale pentru împiedica­rea unei împăcări onorabile cu takiştii. D. Filipescu luînd-o razna a dat mai în­­tîi­ cu piciorul în tot ce a clădit la palat, apoi s’a demascat ca cel mai implacabil duşman, un adversar al d-lui Take Ionescu Adversar şi adversar fără scrupule al şe­fului conservatorilor­ democraţi este d. Marghiloman, dar d. Filipescu e vrăjmaş, capabil în aceeaşi zi, în aceeaşi oră să-ţi trimeată pe de o parte un samsar cu ra­mura de măslin şi pe de altă parte gent care să-ţi fatiseze lin pamflet plin de murdării in­potriva ta.. Aşa a procedat d. Filipescu iată de d­rake Ionescu de cînd s'a constituit cabine­tul Carp. Acum ies la iveală toate operaț­­iile co-micului dictator * Pentru ce această ură de moarte a d-lui Filipescu față de d. Take Ionescu ? se mai întreabă acei oameni can nu cunosc tot ce se petrece în culise. î­. Filipescu are pretenția că in partidul conservator nu poate dictă alt­­ineva si­ va trăi d-sa. că in ac ' -rid d-sa i -a rămas privilegiul de a precumi a -i detrona şefii, de a face şi desface fuziunile, de a ridica şi scufunda oamenii politici. Puterea aceasta d. Filipescu tiu­­rea s‘o împart­ cu nimeni. Dacă a tolerat timp de un al, d-lui Marghiloman o superficială, prepon­derenţă, cum pretind filipeseanuî, apoi a­­ceasta a făcut-o ex-micu­l dictator mimai pentru a antrena pe d. Marghiloman ci­ mai mult contra d-lui Take Ionescu şi în cele din urmă să apară şi d-sa ca un sim­plu cavaler care e nevoit să se solidarizeze cu întreg guvernul. Dar precum am spus d. Filipescu a luat-o razna şi aceasta e cea mai­ bună dovadă că starea d-sale sufletească e foarte turbu­rată, e aşa de turburată în­cit se ocupă acum cu pamflete contra familiei d-lui Take Ionescu, în dt „Epoca“ a redevenit de cîteva zile din foaie marghilomanistă plină de atacuri la adresa Brătienilor, foaie filipescană cu atacuri duşmănoase la adre­sa d-lui Take Ionescu. D. Filipescu n’are nici o măsură în acţiu­nile sale : sare dela o extremă la alta, dela o pasivitate şi lucrătura ocultă, la o dispe­­raţie şi operaţie fără perdea. De­o­cam­dată a intrat în cîteva încurcă­turi. Aşa spun chiar politicianii guverna­mentali şi e de prevăzut că nu se va mai putea opri aci, că nu va fi în stare nimeni să-l oprească cu cit va simţi că d. Take Ionescu nu va capitula cu nici un preţ şi nu va înceta a revendica sus şi tare guvernul absolut pe nedrept uzurpat de d-nii Carp şi Filipescu. A­­W •Oare este normal ca acţiunile Băncei gastre naţionale să fie cotate relativ mai decît acele ale Băncei Franţei ? In­tr’adevăr, acţiunile Băncei Franţei de o mie lei nominal, cotează 4.200 lei. Acţi­unile Băncei Naţionale a Romîniei de cinci sute de lei nominal, cotează 5600. Adică pe cînd acţiunea Băncei Franţei cotează de patru ori valoarea nominală, cea a Băncei noastre Naţionale cotează de unsprezece ori valoarea nominală. Ei bine, ori­cît am îi de încrezători în forţa noastră financiară, e admisibil ca ac­ţiunile Băncei noastre Naţionale, să fie mai sus cotate şi apreciate de­cît cele ale Băn­cei Franţei, cea mai puternică dintre Băn­cile de emisiune din Europa, dacă nu din limită, fură ca la noi să fie un exces de be­­mficii nedrepte şi nejustificate ? Iată de ce chiar şi partizanii Băncilor de emisiune cu caracter privat, trebuie să se­­declare la noi partizani ai unei Bănci de stat. Numai aşa statul va fi scăpat de ex­ploatarea prin Bancă şi Banca de exploata­re. Brătienilor­ şi­ a partizanilor lor. Ad. D. N. FilipescU și împăcarea^ Cum s’a demascat partizanul concentrărei conservatoare . .------------—--------------------------------— Să iasă dosarele! Am publicat eri document autentice din cari rezultă că d. Ionel Brătianu a a­­dunat dosare asupra răscoalelor din 1907 prin mijlocirea ministerului de războiţi, — şi am dedus în mod logic că aceste dosare trebue să se afle la ministerul de interne, unde au fost centralizate. La ministerul de interne însă nu se ax­lă nici un dosar. Atunci unde sunt dosarele în chestiune ? In ajunul plecărea liberalilor dela puter s’a vorbit de oarecari misterioase transpor­turi de dosare la domiciliul d-luî Ionel Bră­tianu. Să fie oare aceste transporturi, re­­zolvirea enigmei că la ministerul de inter­ne nu se găseşte nici un dosar în chestia răscoalelor ? Cu modul de a gîndi al Brătienilor, cari cred că ţara aceasta e moşia lor, nu ar îi de loc de mirat ca şi dosarele ministerului să le fi transportat la dînşii acasă ! Dar daca eu gîndesc astfel, aceasta nu e un motiv ca să li se tolereze şi fapta. Ministrul de interne e dator să ceară să iasă dosarele. Or fi doar subalterni ai d-sale cari sunt răspunzători de toate hâr­tiile. Aceşti subalterni vor trebui să spue unde au dispărut dosarele răscoalelor din 1907. Și va fi frumos ! .... ........ * w, - --------­ Ies­ NAZBIŢII D-nul Tîrîe-brîu. Anecdota ne vorbeşte de acel turc care mereu îşi lăsa brîul să se tîrîie pe jos, doar l’o călca vre’un trecător ca să se înhaţe la bătae şi să-l dea în judecată. Tîrîie-brîu trăia însă din judecăţi, nu era nici slujbaş al statului şi mai puţin încă profesor universitar. D-nul Cuza de la Iaşi cumulează catedra universitară cu meseria de Tîrîie-hrîm Ba îl găseşti la Botoşani, tîrînd înaintea ju­raţilor pe corespondentul „Adevărului“, ba la Iaşi insultînd şi lapidînd pe juraţi că nu au condamnat pe d. Socor, ba la Bu­cureşti, cerînd juraţilor să condamne pe d-niî Cocea şi Dragu, precum că toţi l’au călcat pe.... brîu­! N’ar putea ministrul instrucţiei să se in­tereseze cînd mai..... prepară d-nul Cuza cur­surile sale? Aşa *— d’o curiozitate! Pac -----------------....----------------------------------------­ Baroul din Budapesta şi reforma electorală »SIS­ -Dreptul de vot pentru femei — De o bună bucată de vreme, presa ungu­rească şi diferitele cercuri şi societăţi inte­lectuale din regatul vecin discută cu pasiu­ne problema celui mai bun sistem de vot care ar urma să fie introdus în Ungaria cu prilejul discuţiei nouei reforme electorale Baroul advocaţilor din Budapesta a luat şi el în discuţie tema aceasta, emiţîndu-se de unii idei din cele mai democratice şi mai moderne, iar alţii tot idei vechi şi re­trograde. Astfel în şedinţa de Lunea trecută, a membrilor baroului budapestan, advocatul Márkus Dezső a emis următoarele păreri largi democratice: Toţi cetăţenii unguri, cari ştiu scrie, şi citi, fără considerare dacă sînt bărbaţi sau femei şi dacă au­ satisfăcut îndatoririlor ce ie pretinde statul, trebuie să aibă drept de vot. In primul rînd trebuie să se bucure de dreptul de vot toţi acei cari plătesc o cît de mică dare directă către stat. Femeile nu pot, îi excluse de la vot pe mo­tivul că nu fac serviciu de apărare patriei, deoarece ele îndeplinesc o datorie tot aşa de­­mare­ prin creşterea copiilor. Votul trebuie­­să fie secret, fiindcă votul pe faţă dă prilej la tot soiul de ameninţări şi presiuni. Dacă nici votul secret nu este încă idealul în ceea ce priveşte , opreliştea abuzurilor, el totuşi le va reduce în simţi­toare măsură. Advocatul Kenedi este­ şi el în principiu pentru o reformă electorală mai democrati­că, dar cu condiţiuniea să nu se dea drept de vot şi elementelor duşmane statului ma­ghiar unitar. Aici se văd urechile şovinistului turbat şi inconştient, care crede că se pot exclude de la un drept sfînt întregi categorii de ce­tăţeni. Cu toată această mentalitate înapoiată a şoviniștilor unguri, curentul.In favoarea vo­tului universal a cuprins cele mai largi pă­ itiri ale poporului maghiar, sătul de dom­nia oligarchilor cari trăesc din și pentru politica de sugrumare a curentelor popula­re sănătoase. I. Rusu-Abrudeanu Interviewul d-luî Anton Carp Printr’un interview ce şi-a acordat singur d. Anton Carp la apărarea Bănceî Naţio­­­nale. Caracteristic este că în acest interview d. Anton Carp, vorbeşte de toate, apără­toate, se războieşte cu tot felul de acuza­­ţiuni,—numai de imputarea principală ce se aduce Bănceî, nu se ocupă,—anume ca ea este un instrument de partid și că prin­cipalul ei director, d. Vintilă Brătianu, este un sector politic care pune Bancă exclusiv în serviciul sectei sale. Nu mai departe de­cît prin „Viitorul” de erî, d. Vintilă Brătia­nu, directorul Bănceî Nationale, se hărţu­­eşte politiceşte prin gazetă cu primul mi­nistru şi ministrul de finanţe. Ei bine, amestecul acesta ere p­olitică, şi afaceri, în care ministrul ca şi primarul se prezintă totdeauna sub două ipostaze: ca ministru sau primar şi ca om de afaceri cu­­ care are să trateze,—amestecul acesta îl combat toţi oamenii cinstiţi cu ultima e­­nergie. Faptul că Banca Naţională e condusă du­pă interesele politice ale unui singur partid e cu atît mai grav, cu cît tocmai Banca are—vorba d-lui Anton Carp—„menirea de a regula circulaţiunea financiară a ţarei şi de a sprijini Tot comerţul, industria şi agri­cultura ei’. * Partea morală, politică a cestiuneî! nici nu-i preocupă, nici nu-l nelinişteşt­e pe d Carp. Mai mult par a-i durea acuzaţiunile de fapt ce s’am­ adus Bănceî, acele acuzaţi­­uni pe cari d. Filipescu le-a sintetizat per­fect în cuvintele că Banca Naţională e cea mai snare escrocherie şi tot­odată cea mai rentabilă ruletă a secolului. Mai întîi d. Anton Carp caută să arate că statul nu e exploatat de Banca Naţionala şi că n’a luat privilegiul pe gratis. Şi pentru a arăta aceasta face istoricul Bănceî şi e­­num­ără ce profituri a tras statul dintr’însa Și printre aceste profituri numără retrage­rea biletelor ipotecare, cari circulau înain­te de emisiunea hîrtieî monetă,—par’că a­­ceastă retragere n’ar fi fost tot atît în inte­resul Bănceî cît și al statului. Apoi invoacă drept o răsplată acordată statului pentru privilegiu, beneficiul ce a încasat pentru partea sa de capital şi plusul ce a încasat, ca primă la vînzarea acţiunilor sale, parcă aceste avantagii nu le-au avut toţi acţio­narii, cari au­ dat capitalul ca şi statul, fără a fi dat ca şi acesta privilegiul din care iz­vorăsc marile beneficii Aceste beneficii insa sunt extraordinare. Se vede aceasta nu numai din cifra be­neficiului care a atins în 1911, de exemplu umătatea capitalului, dar mai ales din cota :C­ei unitor. #­ r---------------------------------------------------- — „IVlîna neagră” 4 din Serbia Megaim strbesc în pragul unor evenimente singer­oase Pe cînd­ la noi se discută chestiunea a­­verilor de mină moartă, in regatul vecin al Serbiei produce mare zarvă şi nelinişte descoperirea­ unei organizaţii secrete mili­tare, cu caracter politic şi cu emblema „solidaritate sau moarte”, organizaţie care şi-a dat numele de „Societatea mina nea­­f­ră". Ceea ce dă un caracter grav acestei des­coperiri sinistre este faptul că în fruntea organizaţiei secrete se află însuşi ministrul de războiţi, generalul Stefanovicî, din care cauză a şi izbucnit un conflict acut între acesta şi principele moştenitor Alexandru care şi-a reînoit demisia din postul de in­speri­or general al armatei sîrbeşti. In toate cercurile serioase din zbuciu­matul regat sîrbesc, descoperirea ,aceasta gravă a produs o profundă impresie şi ne­siguranţă. Se­­crede că Serbia se află în faţa unor evenimente foarte serioase. Situaţia la Belgrad este ca în iunie 1903, anul de groaza al asasinăm tânărului rege Ale-­­xandru şi al nefastei sale soţii Draga. Revenire­ politice se tem că organizaţia ser­mă­ a ofiţerilor „Mina neagră” prepară ofite­rtură de stat şi împinge la instituirea unei dictaturi militare! Şi această temere este cu atît mai justificată, cu cît însuşi guvernul d-lui dr. Milovan Milovanovici este­ o simplă jucărie, în mîinile societăţei „Mina­­ neagră”, al cărei conductor este chiar ministrul de războiţi, generalul Ste­fan­ovici. De altfel presemnele schimbărilor ame­ninţătoare ies aproape zilnic la iveală. Aşa comanda, diferitelor corpuri de armată o iau in mină membrii organizaţiei secrete, iar toţi ofiţerii cari dau de bănuit sînt sis­tematic înlăturaţi. O dovadă despre gravitatea situaţiei po­litice din Serbia ne-a­ dau pînă şi doua ziare guvernamentale „Vecern­a Novosti şi „Tribuna”, cari se arată foarte îngri­jite de viitor din cauza organizaţiei se­crete a ofiţerilor. „Fecerna Novosti" in special întrun articol intitulat „In pragul unor eveni­mente sângeroase”, dă nota situaţiei despe­rate din Belgrad. Acest ziar spune lămurit că „Mina noa­tră îndepărtează pe toţi adversarii săi din Belgrad, fie ei chiar şi favoriţi ai Curţeî regale. Organizaţia secretă­ domneşte î întreaga ţară, în parlament şi Curte”. ’■ Este evident deci că dacă nu s’o ivi o mină de ier, care să sugrume fără cruţare organizaţia „Minei negre”, Serbia va fi din nou­ teatrul unor lupte sîngeroase ca cele din vara anului 1903. I. R. A. Păreri şi impresii B® premiu de compoziţie Atu cetit cu mult interes un­­ articol al d-luî Stan Golestan, un tînăr com­­pozitor care e pe drumul cel mai bun de a cuceri Parisul şi anume cea mai bună parte a Parisului, ce«» care gîndeşte şi sim­te. Acest articol ne anunţă o ştire bună: George Enescu are intenţiunea de a face un turneu în toată ţara, are intenţia să se ducă la Taşî, Galaţi, Brăila, Craiova, Plo­eşti, etc., etc., să facă cu un cuvînt un turneu prin ţară, pentru ca cu fermecă­toarea sa artă, să adune o sumă rotundă... O sumă rotundă, da, dar nu pentru a-şî clădi case sau cumpăra rente. In sufletul său de artist Enescu ,a făurit un vis fru­mos, acela ca să puie arta sa în serviciul artei, ca cu suma aceasta rotundă să ins­­titue un fond pentru un premiu de compo­­ziţiune muzicală romînească. Acest premiu se va acorda, după cum a arătat însuşi Enescu într’o convorbire cu d. Golestan, se va acorda unui tînăr care n’ar avea mijloacele să facă cunoscute lucrările sale, cari ar fi opere de artă şi nu marfă de şcoală. Ideia d-lui Enescu ‘e vrednică de un ar­tist ca dînsul. Şi d. Golestan o crede cu atît mai necesară, cu cît astăzi artiştii cari dau opere musicale romîneştî, nu au posibilitatea de a se produce, — orchestra noastră oficială nerăspunzînd pînă acum încă misiunea acesteia de a încuraja şi dezvolta producţiunea tinerilor artişti ro. rrim­în'cari reuşesc mai curînd să fie cîntaţi la Paris de­cît la Bucureşti. Şi d. Golestan arată frumuseţea gestului lui Enescu, în aceste cuvinte calde şi fru­moase, pe care nu mă pot opri de a nu le reproduce: „Enescu a întrezărit misiunea ce-î in­cumbă şi ne-a­ spus prin gestul său că ştie care-i datoria sa de artist şi ne-a arătat încă odată că îşi iubeşte arta sa, că-şi­ iu­beşte muzica, servind-o cu toată măreţia spiritului său şi toată ardoarea sufletului său de artist“. -----------------------------­ R. B Cei Trei Fraţi: Ce umblă Anton Carp cu mofturi că Banca Na­­ţionalâ nu e bancă de stat? Nu sîntem noi oare „Statul'­ ?! înţelegerea asstro-rusă *— Versiuni asupra cauzelor cari ar determina realizarea ei — (Dela corespondentul nostru particulari CONSTANTINOPOL, 24 Ianuarie.---Di­­­pă apropierea greco-bulgară şi toată tea­ma pe care ea o inspiră în cercurile otoma­ne, vine acuma apropierea austro-rusă în privinţa chestiunilor balcanice ca să prici­nuiască nouă griji Turciei. Acesta apropiere ar fi dorită mai cu sea­mă de Austria dacă trebuie să credem puz­deria de telegrame cari vorbesc în acest sens şi în deosebi o telegramă adresată din Viena unui ziar din Constantinopol şi care e în adevăr plină de interes. Telegrama în chestiune începe prin a arăta ca ştirile telegrafice venite din Mace­donia reprezintă situaţia ca excepţional de anormală. Acţiunea bandelor, mai cu deo­sebire, care devine din ce în ce mai îndrăz­neaţă şi ultimele atentate cu dinamită atrag puternic atenţia cercurilor diriguitoare austriace, cari se exprimă în chip pesimist asupra situaţiei şi­ caută un mijloc pentru a înlătura complicaţii mai mari. Prin urmare, în urma acestei stări de lu­cruri neliniştitoare, guvernul austriac caută sa se înţeleagă cît mai repede cu guvernul rusesc­—şi aceasta cu atît mai mult cu cit se teme ca în urma serbărilor din Sofia să nu se producă încheierea acelei înţele­geri urmărite de Rusia, care ar atrage la­olaltă micile state balcanice pentru o cola­borare în caz de complicaţiuni neprevă­zute. De aceea, ambasadorul Austro-Ungariei la Petersburg a și început să pipăe pulsul guvernului rusesc. Deocamdată, se pare că acesta păstrea­ză o atitudine expectativă, așteptînd ca cancelariatul din Viena să formuleze pro­limeni mai definite. In tot cazul, se consideră ca fapt sigur că Rusia nu va părăsi politica activă pe care o urmăreşte în Balcani. In Macedonia După cum spune telegrama pomenită situaţia în Macedonia e în adevăr zi cu zi mai anormală. Se cunosc îngrozitoarele crime comise zilele acestea lingă Ken­prulu în mînăstirea Sveta-Bogdaniţa, unde au fost înjunghiaţi 9 bulgari. De asemenea, în chiar oraşul Keu­­prulu au fost asasinaţi un preot bulgar şi familia lui. Toate aceste crime s'au­ comis în curs de o săptămînă de chiar fraţii victimelor, vrem să spunem de membri ai organiza­­ţiunei revoluţionare, cari au voit să lovea­scă în bulgari, fie pentru că aceştia trăda­seră unele bande, fie pentru că refuza­seră să facă parte din organizaţia revolu­ţionară. Prin aceste, mijloace se tinde a se tero­riza populaţia şi a sili pe bulgarii otomani să intre în rîndurile revoluţionarilor. In şcolile bulgare, însă, se spune că ace­ste crime, sunt comise de turci. Astfel, se a­­ţîţă patimile contra autorităţilor şi popula­ţiei musulmane. Cînd vinovaţii sînt arestaţi şi tribunalele se încearcă să smulgă ceva de la martori, aceştia rămîn cu gura închisă şi nu vor să spună absolut nimic. Ei ştiu foarte bine că acela care e judecat e vinovat, dar n’au cu­rajul să vorbească, deoarece ştiu că nu va trece mult pînă ce să cadă ei înşişi şi fami­liile lor victime ale represaliilor bandiţilor într’o aşa situaţie, guvernul otoman se vede neputincios, face lucrurile numai pe jumătate şi pe-­urmă e acuzat de presa bul­gară de incapacitate. E o situaţie, care, da­că va dura încă multă vreme, nu mai înca­pe îndoială că va aduce o catastrofă. Se speră că ea va putea fi evitată în ur­ma măsurilor pe cari le va lua guvernul în Macedonia şi cari vor fi aplicate de mini­strul de externe în persoana. Turcii ştiu­ foarte bine că bandele bulgare urmăresc un îndoit scop: să obosească răb­darea musulmanilor, să-i dispere şi să-i îm­pingă la apărare; apoi, să dem­onstre Eu­ropei că bulgarii sunt tiranizaţi şi măcelă­riţi, de musulmani şi nu-şi fac datoria şi prin urmare, că e nevoie ca Puterile să in­­tervie şi să elibereze pe bulgari din puterea turcilor. Datoria guvernului otoman Faţă cu această situaţie, turcii şi una cu deosebire membrii comitetului „Ultim­ şi Progres” spun că guvernul nu trebui sa dispere chiar dacă comitagiile sint susţi­nute de guvernul bulgar. Acei cari aruncă bombe im­ şî vor ajung scopul, nu vor izbuti să aţîţe populaţiile mu­sulmane, iar acestea nu se vor deda la mă­celuri, deoarece autorităţile veghează , recomandă linişte şi singe rece. Pînă acum, populaţia musulmană a da dovadă de un mare patriotism, dezrhintim prin actele sale prevederile acelora cari s aşteaptă la o explozie de fanatism. Planii bulgarilor de-a măcelari nişte pacinici ţa­rani bulgari pentru a atribui aceste măce­luri populaţiei musulmane n’a izbutit, căc adevăraţii autori ai crimei au fost desco­periţi. Presa turcească spune că atitudinea uno­ra din ziarele engleze şi a comitetului bal­canic din Londra faţă de revoluţionarii bu­l­gari, denotă o părtinire intolerabilă. E o calomnie a spune că guvernul nto mari nu-şi face datoria, căci nici un guvern n’ar fi putut face mai mult de cît a făcu pînă acum guvernul otoman. Guvernul nu poate lua măsuri mai dra­conice, deoarece în secolul actual ele n’a putea fi aplicate. Dacă s’ar adopta, guver­nul ar fi acuzat că e un guvern barbar. Tot ce poate face este să îndeplinească datoria imperioasă pe care i-o cer împre­jururile excepţionale în care îl pun eveni­mentele, este să pedepsească în mod exem­plar pe criminali şi să ocrotească popula­ţia credincioasă, bulgară sau musulmana contra agresiunilor bandiţilor. Cea mai mică neglijenţă a guvernului în această privinţă ar fi de neiertat. E o da­torie destul de grea, dar pe care guvernu o va îndeplini pînă la capăt. Ce va fi înţelegerea fată starea de lucruri din care e posibi sa izvorească o înţelegere între Rusia s Austria. . Colaborarea acestor două Puteri pentru a încerca o pacificare a Macedoniei ar­e însă un amestec în afacerile interne an­ Turciei pe care aceasta n’ar putea-o ad­mite. Cum, însă ar putea-o împiedeca? Răs­punsul e de la sine ameninţător şi araţi gravele complicaţii ce poate aduce în Bal­cani o înţelegere austro-rusă. De altfel, această înţelegere, dacă se re­alizează, e probabil că are mai multe la­turi, mai multe baze decît cele ridicate aci dar, în fond, totul se reduce la un fel de supremaţie în Balcani pentru Rusia şi Au­stro-Ungaria. 8 A. Guys - -----------------------------------------------------­ Adeveruri vs­ Soluţia D-nul Caro a găsit soluţia de a avea dre­gătoriî.. După ce va vota legea şi o va promulga va numi pe toţi miniştri dregătorii pre­zentînd în acelaşi timp regelui demisia ca­binetuluî! Evoluţiun» i se impută d-lui Cuza că în 1909 traui pe d-nul Mateiu Cantacuzino de anarhis jidovii. Evoluţiunea de azi a d-luî Mateiu Canta­cuzino, e maî senzaţională ca contrazice­rile d-luî Cuza — asta trebue s’o recunoaş­tem! Cişmigiul In Senat, d. ministru de interne a decli­cat erî că nu se va mişca un copac şi nu i va tăia un palmac din Cişmigiu­. Asta cel puţin e o politică.... conservi­toare! Aşa­dar, Cişmigiul rămîne al doicilor al candidaţilor la spînzurătoare! E un comunicat care va linişti spiriti­­c ! Rigoletto

Next