Adevěrul, ianuarie 1912 (Anul 25, nr. 8011-8040)
1912-01-28 / nr. 8037
Anul al XXV-lea No. 8037 FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU PUBLICITATEA CONCEDATA EXCLUSIV Agentiei de Publicitate CAROL SCHULDER A Comp. Strada Doamnei, No. 8 Et. I. — Telefon 3/4 BIROURILE ZIARULUI: București, Strada Sărindar No. 11 ^^anîExemptouT .PAGINI Sîmbată 25 ianuarie "2012 DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE Abonamente cu premii: o s»..........................................................^ Sase ........................................................................ **•" Trai leal .................................................. » •>” Pentru străinătate preţul este îndoit TELEFON: Capitala ..... No. 14 10 „ ........................ 34/73 Provincia . . . . .. 14/99 Străinătatea . . . „ 12/40 «♦» Apare zilnic cu ultimele ştiri telegrafice şi telefonice de la corespondenţii săi ♦» Bravo şi bis Guvernul d-luî Carp este atît de mizerabil, încît chiar pe noi ne sileşte să-l strigăm bravo ! şi bis ! Şi dacă am fi numai noi, calea-valea . Cei trei fraţi, afirmă că sintem în solda d-lor Marghiloman şi Allard şi astfel se înţelege atitudinea noastră. Dar pînă şi opiniunea publică este atît de mizerabilă încît aplaudă cu frenezie auzind că are gînd să dea asalt — Carthagenei brătieniste, Bănceî Naţionale, transformîtjd-o în bancă de stat. . Ştiţi dv. ce va să zică aceasta? E ruinarea complectă a Dinastiei. Cei trei fraţi, cu,,întreaga lor clientelă expulzaţi dela Banca Naţională, care devine o simplă sucursală a ministerului de finanţe, toate cele o sută şi o mie de bănci din ţară, cari ‘trăesc graţie Bănceî Naţionale, ori lichidînd ori vegetînd, industria şi comerţul, pe care le ţin brătieniştiî în ghiare graţie poziţiunei lor la bancă, puţind în fine răsufla şi economiceşte şi politiceşte. Dinastia redusă la propriile ei forţe, de altfel nule. * ... # * E prea frumos ca să credem că se poate realiza. Totuşi,chiar intenţiunea de ar fi nu mai, este de lăudat şi realizarea ei trebue ajutată. De altfel faptul cum caracatiţa se cramponează de Banca Naţională, neruşinarea cu care fratele Vintilă, s’a repezit să ocupe locul răposatului Carada, lipsa de scrupul cu care a făcut din acest aşezămînt de bancă o afacere particulară, totul denotă marea importanţă ce pune Dinastia în această cetate şi interesul pe care îl are intreagă ţară, a o recuceri şi a o scoate din ghiarele unui singur neam urît, pucios, hrăpăreţ şi fără de cel mai mic scrupul. Aţi văzut ce a făcut Dinastia cînd i s’a atins tramvaiul comunal, un singur fort din întregul lui sistem de fortificaţiune. Ce va face acum cînd însăşi cetatea, Plevna şi Carthagena ei sînt atacate ? Fără îndoială, că va da lupta cea mai disperată, că va merge la luptă, gata de or şi ce, fiindcă este atacată în propria ei existenţă. Şi tocmai pentru aceasta, tocmai fiindcă guvernul pentru a reuşi are nevoe de toate concursurile, tocmai de aceea, trebue să i-1 dăm cu toţii şi împreună cu el să mergem la acest asalt suprem. „ ★ * * De sigur că ne temem că ştirea nu se va adeveri, învederat că nu sîntem siguri, dacă guvernul va fi în măsură să meargă pînă la capăt, fără îndoială că lupta nu va fi uşoară. Concursul nostru i-l vom da fără nici o rezervă, nici măcar rezerva legală nu ne va opri — fiindcă am arătat şi altă dată, că în potriva Dinastiei, Care din furt, ilegalitate şi arbitrar — a făcut legalitate — ar fi o naivitate să te opreşti la consideraţiuni, cam dacă ar fi luate în seamă, ar însemna ca Cei trei fraţi să rămînă pe veci atotputernici şi atotrăufăcători. Şi apoi ideia Băncei de stat am preconiizat-o noi, noi am arătat guvernului care e calea ce trebue să ia pentru a desfiinţa Complect Dinastia, e singurul mijloc de a salva comerţul, industria şi întreaga ţară de această Mafie care le-a acaparat. * * * Pentru moment dat - singurul lucru care ne preocupă este faptul de a se şti dacă în adevăr guvernul d-luî Carp este hotărît să dea lupta pe tema transformare! Bănceî Naţionale în bancă de stat. Al doilea sîntem preocupaţi de a şti dacă acelaş guvern va fi în stare să ducă războiul pînă la bun sfîrşit. Incolo nu ne preocupăm de nimic, nici de lacrămile absurde ale Dinastiei, nici de zvîrcolirile ei, nici de legalitate, nici de ce-o zice străinătatea, care şi ea ne cunoaşte perfect. Singurul regret, pe care îl avem este că altă dată, am fost atît de naivi pentru ca să rupem lănci în favoarea acestei bănci, care pe atuncî nu era cetăţuie brătienistă. Dar de ! omul greşeşte — şi cînd îţi recunoşti greşeala şi păcatul, ele sînt pe jumătate citate Pentru moment nu putem striga d-luî Carp decît doar bravo şi bis ! CONST. MILLE Omul poznaş cum l’a numit pe d. Nicu Filipescu răposatul Lascăr Catargiu, e iarăşi în mare fierbere. D. Filipescu a stat.. .liniştit un an de zile, ceea ce înseamnă că a operat la întuneric. In ce direcţie a operat,— se ştie. A fost preocupat cu reabilitarea sa la palat, a ţinut să schimbe părerea regelui asupra calităţilor sale de om politic şi să rupă ghiaţa dintre d-sa şi prinţul Ferdinand. Operaţia aceasta nu se face cu tărăboiu. Paralel cu acţiunea palatistă, d. Filipescu se mai amuza în orele libere şi cu tratative, oculte pentru împăcare. In acest scop avea doi-trei „samsari cinstiţi“ care umblau forfota cu ştafete unul la d. Take Ionescu, altul la d. Bădărău, iar altul făcea pe agentul recrutor în rîndurile takiste. Samsarii d-luî Filipescu n’afi reuşit decît să pună în circulaţie zvonuri cari conveneau d-lui Filipescu, dar acele zvonuri se dezminţeau repede. Numai recrutorul filipesean văzînd că nu aduce d-luî Filipescu nici un partizan din lagărul takist, s’a oferit el să se înscrie sub steagul ministrului de război, dar aceasta după ce mai întîiui şi-a făcut o trebuşoară ■ bunicică cu binevoitorul şi gratuitul concurs al unui personaj takist. In fine evenimentele s’aî desfăşurat aşa fel încît d. Filipescu a fost silit de cei din guvern — şi avea chiar şi d-sa tot interesul ca să ia o poziţiune. S’a declarat blocul ministerial. D. Filipescu văzînd că toate combinaţiile sale de a rupe pe vreunul din garda d-lui Take Ionescu n’a reuşit, văzînd că şeful conservatorilor-democraţi nu se mai lasă să fie tras pe sfoară şi că înţelege o concentrare cu garanţii de aşa natură încît să se pună capăt pentru totdeauna frămîntărilor din partidul conservator, d. Filipescu simţind mai ales că acţiunea partidului d-lui Take Ionescu se desfăşoară aşa fel încît să ia singur guvernul, faţă de această întorsătură d. Filipescu a voit să arate d-lor Garp şi Marghiloman că numai d-sa va şti să clarifice situaţia şi a luat-o razna. Acum toată lumea politică s’a încredinţat cît de sinceră a fost propaganda de concentrare dusă pînă deunăzi de d. Filipescu şi s’a mai convins că d. Marghiloman a fost ceva mai abil, dar tot fără scrupule, în manevrările sale pentru împiedicarea unei împăcări onorabile cu takiştii. D. Filipescu luînd-o razna a dat mai întîi cu piciorul în tot ce a clădit la palat, apoi s’a demascat ca cel mai implacabil duşman, un adversar al d-lui Take Ionescu Adversar şi adversar fără scrupule al şefului conservatorilor democraţi este d. Marghiloman, dar d. Filipescu e vrăjmaş, capabil în aceeaşi zi, în aceeaşi oră să-ţi trimeată pe de o parte un samsar cu ramura de măslin şi pe de altă parte gent care să-ţi fatiseze lin pamflet plin de murdării inpotriva ta.. Aşa a procedat d. Filipescu iată de drake Ionescu de cînd s'a constituit cabinetul Carp. Acum ies la iveală toate operațiile co-micului dictator * Pentru ce această ură de moarte a d-lui Filipescu față de d. Take Ionescu ? se mai întreabă acei oameni can nu cunosc tot ce se petrece în culise. î. Filipescu are pretenția că in partidul conservator nu poate dictă altineva si va trăi d-sa. că in ac ' -rid d-sa i -a rămas privilegiul de a precumi a -i detrona şefii, de a face şi desface fuziunile, de a ridica şi scufunda oamenii politici. Puterea aceasta d. Filipescu tiurea s‘o împart cu nimeni. Dacă a tolerat timp de un al, d-lui Marghiloman o superficială, preponderenţă, cum pretind filipeseanuî, apoi aceasta a făcut-o ex-micul dictator mimai pentru a antrena pe d. Marghiloman ci mai mult contra d-lui Take Ionescu şi în cele din urmă să apară şi d-sa ca un simplu cavaler care e nevoit să se solidarizeze cu întreg guvernul. Dar precum am spus d. Filipescu a luat-o razna şi aceasta e cea mai bună dovadă că starea d-sale sufletească e foarte turburată, e aşa de turburată încit se ocupă acum cu pamflete contra familiei d-lui Take Ionescu, în dt „Epoca“ a redevenit de cîteva zile din foaie marghilomanistă plină de atacuri la adresa Brătienilor, foaie filipescană cu atacuri duşmănoase la adresa d-lui Take Ionescu. D. Filipescu n’are nici o măsură în acţiunile sale : sare dela o extremă la alta, dela o pasivitate şi lucrătura ocultă, la o disperaţie şi operaţie fără perdea. Deocamdată a intrat în cîteva încurcături. Aşa spun chiar politicianii guvernamentali şi e de prevăzut că nu se va mai putea opri aci, că nu va fi în stare nimeni să-l oprească cu cit va simţi că d. Take Ionescu nu va capitula cu nici un preţ şi nu va înceta a revendica sus şi tare guvernul absolut pe nedrept uzurpat de d-nii Carp şi Filipescu. AW •Oare este normal ca acţiunile Băncei gastre naţionale să fie cotate relativ mai decît acele ale Băncei Franţei ? Intr’adevăr, acţiunile Băncei Franţei de o mie lei nominal, cotează 4.200 lei. Acţiunile Băncei Naţionale a Romîniei de cinci sute de lei nominal, cotează 5600. Adică pe cînd acţiunea Băncei Franţei cotează de patru ori valoarea nominală, cea a Băncei noastre Naţionale cotează de unsprezece ori valoarea nominală. Ei bine, oricît am îi de încrezători în forţa noastră financiară, e admisibil ca acţiunile Băncei noastre Naţionale, să fie mai sus cotate şi apreciate decît cele ale Băncei Franţei, cea mai puternică dintre Băncile de emisiune din Europa, dacă nu din limită, fură ca la noi să fie un exces de bemficii nedrepte şi nejustificate ? Iată de ce chiar şi partizanii Băncilor de emisiune cu caracter privat, trebuie să sedeclare la noi partizani ai unei Bănci de stat. Numai aşa statul va fi scăpat de exploatarea prin Bancă şi Banca de exploatare. Brătienilor şi a partizanilor lor. Ad. D. N. FilipescU și împăcarea^ Cum s’a demascat partizanul concentrărei conservatoare . .------------—--------------------------------— Să iasă dosarele! Am publicat eri document autentice din cari rezultă că d. Ionel Brătianu a adunat dosare asupra răscoalelor din 1907 prin mijlocirea ministerului de războiţi, — şi am dedus în mod logic că aceste dosare trebue să se afle la ministerul de interne, unde au fost centralizate. La ministerul de interne însă nu se axlă nici un dosar. Atunci unde sunt dosarele în chestiune ? In ajunul plecărea liberalilor dela puter s’a vorbit de oarecari misterioase transporturi de dosare la domiciliul d-luî Ionel Brătianu. Să fie oare aceste transporturi, rezolvirea enigmei că la ministerul de interne nu se găseşte nici un dosar în chestia răscoalelor ? Cu modul de a gîndi al Brătienilor, cari cred că ţara aceasta e moşia lor, nu ar îi de loc de mirat ca şi dosarele ministerului să le fi transportat la dînşii acasă ! Dar daca eu gîndesc astfel, aceasta nu e un motiv ca să li se tolereze şi fapta. Ministrul de interne e dator să ceară să iasă dosarele. Or fi doar subalterni ai d-sale cari sunt răspunzători de toate hârtiile. Aceşti subalterni vor trebui să spue unde au dispărut dosarele răscoalelor din 1907. Și va fi frumos ! .... ........ * w, - -------- Ies NAZBIŢII D-nul Tîrîe-brîu. Anecdota ne vorbeşte de acel turc care mereu îşi lăsa brîul să se tîrîie pe jos, doar l’o călca vre’un trecător ca să se înhaţe la bătae şi să-l dea în judecată. Tîrîie-brîu trăia însă din judecăţi, nu era nici slujbaş al statului şi mai puţin încă profesor universitar. D-nul Cuza de la Iaşi cumulează catedra universitară cu meseria de Tîrîie-hrîm Ba îl găseşti la Botoşani, tîrînd înaintea juraţilor pe corespondentul „Adevărului“, ba la Iaşi insultînd şi lapidînd pe juraţi că nu au condamnat pe d. Socor, ba la Bucureşti, cerînd juraţilor să condamne pe d-niî Cocea şi Dragu, precum că toţi l’au călcat pe.... brîu! N’ar putea ministrul instrucţiei să se intereseze cînd mai..... prepară d-nul Cuza cursurile sale? Aşa *— d’o curiozitate! Pac -----------------....---------------------------------------- Baroul din Budapesta şi reforma electorală »SIS -Dreptul de vot pentru femei — De o bună bucată de vreme, presa ungurească şi diferitele cercuri şi societăţi intelectuale din regatul vecin discută cu pasiune problema celui mai bun sistem de vot care ar urma să fie introdus în Ungaria cu prilejul discuţiei nouei reforme electorale Baroul advocaţilor din Budapesta a luat şi el în discuţie tema aceasta, emiţîndu-se de unii idei din cele mai democratice şi mai moderne, iar alţii tot idei vechi şi retrograde. Astfel în şedinţa de Lunea trecută, a membrilor baroului budapestan, advocatul Márkus Dezső a emis următoarele păreri largi democratice: Toţi cetăţenii unguri, cari ştiu scrie, şi citi, fără considerare dacă sînt bărbaţi sau femei şi dacă au satisfăcut îndatoririlor ce ie pretinde statul, trebuie să aibă drept de vot. In primul rînd trebuie să se bucure de dreptul de vot toţi acei cari plătesc o cît de mică dare directă către stat. Femeile nu pot, îi excluse de la vot pe motivul că nu fac serviciu de apărare patriei, deoarece ele îndeplinesc o datorie tot aşa demare prin creşterea copiilor. Votul trebuiesă fie secret, fiindcă votul pe faţă dă prilej la tot soiul de ameninţări şi presiuni. Dacă nici votul secret nu este încă idealul în ceea ce priveşte , opreliştea abuzurilor, el totuşi le va reduce în simţitoare măsură. Advocatul Kenedi este şi el în principiu pentru o reformă electorală mai democratică, dar cu condiţiuniea să nu se dea drept de vot şi elementelor duşmane statului maghiar unitar. Aici se văd urechile şovinistului turbat şi inconştient, care crede că se pot exclude de la un drept sfînt întregi categorii de cetăţeni. Cu toată această mentalitate înapoiată a şoviniștilor unguri, curentul.In favoarea votului universal a cuprins cele mai largi pă itiri ale poporului maghiar, sătul de domnia oligarchilor cari trăesc din și pentru politica de sugrumare a curentelor populare sănătoase. I. Rusu-Abrudeanu Interviewul d-luî Anton Carp Printr’un interview ce şi-a acordat singur d. Anton Carp la apărarea Bănceî Naţionale. Caracteristic este că în acest interview d. Anton Carp, vorbeşte de toate, apărătoate, se războieşte cu tot felul de acuzaţiuni,—numai de imputarea principală ce se aduce Bănceî, nu se ocupă,—anume ca ea este un instrument de partid și că principalul ei director, d. Vintilă Brătianu, este un sector politic care pune Bancă exclusiv în serviciul sectei sale. Nu mai departe decît prin „Viitorul” de erî, d. Vintilă Brătianu, directorul Bănceî Nationale, se hărţueşte politiceşte prin gazetă cu primul ministru şi ministrul de finanţe. Ei bine, amestecul acesta ere politică, şi afaceri, în care ministrul ca şi primarul se prezintă totdeauna sub două ipostaze: ca ministru sau primar şi ca om de afaceri cu care are să trateze,—amestecul acesta îl combat toţi oamenii cinstiţi cu ultima energie. Faptul că Banca Naţională e condusă după interesele politice ale unui singur partid e cu atît mai grav, cu cît tocmai Banca are—vorba d-lui Anton Carp—„menirea de a regula circulaţiunea financiară a ţarei şi de a sprijini Tot comerţul, industria şi agricultura ei’. * Partea morală, politică a cestiuneî! nici nu-i preocupă, nici nu-l nelinişteşte pe d Carp. Mai mult par a-i durea acuzaţiunile de fapt ce s’am adus Bănceî, acele acuzaţiuni pe cari d. Filipescu le-a sintetizat perfect în cuvintele că Banca Naţională e cea mai snare escrocherie şi totodată cea mai rentabilă ruletă a secolului. Mai întîi d. Anton Carp caută să arate că statul nu e exploatat de Banca Naţionala şi că n’a luat privilegiul pe gratis. Şi pentru a arăta aceasta face istoricul Bănceî şi enumără ce profituri a tras statul dintr’însa Și printre aceste profituri numără retragerea biletelor ipotecare, cari circulau înainte de emisiunea hîrtieî monetă,—par’că această retragere n’ar fi fost tot atît în interesul Bănceî cît și al statului. Apoi invoacă drept o răsplată acordată statului pentru privilegiu, beneficiul ce a încasat pentru partea sa de capital şi plusul ce a încasat, ca primă la vînzarea acţiunilor sale, parcă aceste avantagii nu le-au avut toţi acţionarii, cari au dat capitalul ca şi statul, fără a fi dat ca şi acesta privilegiul din care izvorăsc marile beneficii Aceste beneficii insa sunt extraordinare. Se vede aceasta nu numai din cifra beneficiului care a atins în 1911, de exemplu umătatea capitalului, dar mai ales din cota :Cei unitor. # r---------------------------------------------------- — „IVlîna neagră” 4 din Serbia Megaim strbesc în pragul unor evenimente singeroase Pe cînd la noi se discută chestiunea averilor de mină moartă, in regatul vecin al Serbiei produce mare zarvă şi nelinişte descoperirea unei organizaţii secrete militare, cu caracter politic şi cu emblema „solidaritate sau moarte”, organizaţie care şi-a dat numele de „Societatea mina neafră". Ceea ce dă un caracter grav acestei descoperiri sinistre este faptul că în fruntea organizaţiei secrete se află însuşi ministrul de războiţi, generalul Stefanovicî, din care cauză a şi izbucnit un conflict acut între acesta şi principele moştenitor Alexandru care şi-a reînoit demisia din postul de insperior general al armatei sîrbeşti. In toate cercurile serioase din zbuciumatul regat sîrbesc, descoperirea ,aceasta gravă a produs o profundă impresie şi nesiguranţă. Secrede că Serbia se află în faţa unor evenimente foarte serioase. Situaţia la Belgrad este ca în iunie 1903, anul de groaza al asasinăm tânărului rege Ale-xandru şi al nefastei sale soţii Draga. Revenire politice se tem că organizaţia sermă a ofiţerilor „Mina neagră” prepară ofitertură de stat şi împinge la instituirea unei dictaturi militare! Şi această temere este cu atît mai justificată, cu cît însuşi guvernul d-lui dr. Milovan Milovanovici este o simplă jucărie, în mîinile societăţei „Mina neagră”, al cărei conductor este chiar ministrul de războiţi, generalul Stefanovici. De altfel presemnele schimbărilor ameninţătoare ies aproape zilnic la iveală. Aşa comanda, diferitelor corpuri de armată o iau in mină membrii organizaţiei secrete, iar toţi ofiţerii cari dau de bănuit sînt sistematic înlăturaţi. O dovadă despre gravitatea situaţiei politice din Serbia ne-a dau pînă şi doua ziare guvernamentale „Vecerna Novosti şi „Tribuna”, cari se arată foarte îngrijite de viitor din cauza organizaţiei secrete a ofiţerilor. „Fecerna Novosti" in special întrun articol intitulat „In pragul unor evenimente sângeroase”, dă nota situaţiei desperate din Belgrad. Acest ziar spune lămurit că „Mina noatră îndepărtează pe toţi adversarii săi din Belgrad, fie ei chiar şi favoriţi ai Curţeî regale. Organizaţia secretă domneşte î întreaga ţară, în parlament şi Curte”. ’■ Este evident deci că dacă nu s’o ivi o mină de ier, care să sugrume fără cruţare organizaţia „Minei negre”, Serbia va fi din nou teatrul unor lupte sîngeroase ca cele din vara anului 1903. I. R. A. Păreri şi impresii B® premiu de compoziţie Atu cetit cu mult interes un articol al d-luî Stan Golestan, un tînăr compozitor care e pe drumul cel mai bun de a cuceri Parisul şi anume cea mai bună parte a Parisului, ce«» care gîndeşte şi simte. Acest articol ne anunţă o ştire bună: George Enescu are intenţiunea de a face un turneu în toată ţara, are intenţia să se ducă la Taşî, Galaţi, Brăila, Craiova, Ploeşti, etc., etc., să facă cu un cuvînt un turneu prin ţară, pentru ca cu fermecătoarea sa artă, să adune o sumă rotundă... O sumă rotundă, da, dar nu pentru a-şî clădi case sau cumpăra rente. In sufletul său de artist Enescu ,a făurit un vis frumos, acela ca să puie arta sa în serviciul artei, ca cu suma aceasta rotundă să institue un fond pentru un premiu de compoziţiune muzicală romînească. Acest premiu se va acorda, după cum a arătat însuşi Enescu într’o convorbire cu d. Golestan, se va acorda unui tînăr care n’ar avea mijloacele să facă cunoscute lucrările sale, cari ar fi opere de artă şi nu marfă de şcoală. Ideia d-lui Enescu ‘e vrednică de un artist ca dînsul. Şi d. Golestan o crede cu atît mai necesară, cu cît astăzi artiştii cari dau opere musicale romîneştî, nu au posibilitatea de a se produce, — orchestra noastră oficială nerăspunzînd pînă acum încă misiunea acesteia de a încuraja şi dezvolta producţiunea tinerilor artişti ro. rrimîn'cari reuşesc mai curînd să fie cîntaţi la Paris decît la Bucureşti. Şi d. Golestan arată frumuseţea gestului lui Enescu, în aceste cuvinte calde şi frumoase, pe care nu mă pot opri de a nu le reproduce: „Enescu a întrezărit misiunea ce-î incumbă şi ne-a spus prin gestul său că ştie care-i datoria sa de artist şi ne-a arătat încă odată că îşi iubeşte arta sa, că-şi iubeşte muzica, servind-o cu toată măreţia spiritului său şi toată ardoarea sufletului său de artist“. ----------------------------- R. B Cei Trei Fraţi: Ce umblă Anton Carp cu mofturi că Banca Naţionalâ nu e bancă de stat? Nu sîntem noi oare „Statul' ?! înţelegerea asstro-rusă *— Versiuni asupra cauzelor cari ar determina realizarea ei — (Dela corespondentul nostru particulari CONSTANTINOPOL, 24 Ianuarie.---Dipă apropierea greco-bulgară şi toată teama pe care ea o inspiră în cercurile otomane, vine acuma apropierea austro-rusă în privinţa chestiunilor balcanice ca să pricinuiască nouă griji Turciei. Acesta apropiere ar fi dorită mai cu seamă de Austria dacă trebuie să credem puzderia de telegrame cari vorbesc în acest sens şi în deosebi o telegramă adresată din Viena unui ziar din Constantinopol şi care e în adevăr plină de interes. Telegrama în chestiune începe prin a arăta ca ştirile telegrafice venite din Macedonia reprezintă situaţia ca excepţional de anormală. Acţiunea bandelor, mai cu deosebire, care devine din ce în ce mai îndrăzneaţă şi ultimele atentate cu dinamită atrag puternic atenţia cercurilor diriguitoare austriace, cari se exprimă în chip pesimist asupra situaţiei şi caută un mijloc pentru a înlătura complicaţii mai mari. Prin urmare, în urma acestei stări de lucruri neliniştitoare, guvernul austriac caută sa se înţeleagă cît mai repede cu guvernul rusesc—şi aceasta cu atît mai mult cu cit se teme ca în urma serbărilor din Sofia să nu se producă încheierea acelei înţelegeri urmărite de Rusia, care ar atrage laolaltă micile state balcanice pentru o colaborare în caz de complicaţiuni neprevăzute. De aceea, ambasadorul Austro-Ungariei la Petersburg a și început să pipăe pulsul guvernului rusesc. Deocamdată, se pare că acesta păstrează o atitudine expectativă, așteptînd ca cancelariatul din Viena să formuleze prolimeni mai definite. In tot cazul, se consideră ca fapt sigur că Rusia nu va părăsi politica activă pe care o urmăreşte în Balcani. In Macedonia După cum spune telegrama pomenită situaţia în Macedonia e în adevăr zi cu zi mai anormală. Se cunosc îngrozitoarele crime comise zilele acestea lingă Kenprulu în mînăstirea Sveta-Bogdaniţa, unde au fost înjunghiaţi 9 bulgari. De asemenea, în chiar oraşul Keuprulu au fost asasinaţi un preot bulgar şi familia lui. Toate aceste crime s'au comis în curs de o săptămînă de chiar fraţii victimelor, vrem să spunem de membri ai organizaţiunei revoluţionare, cari au voit să lovească în bulgari, fie pentru că aceştia trădaseră unele bande, fie pentru că refuzaseră să facă parte din organizaţia revoluţionară. Prin aceste, mijloace se tinde a se teroriza populaţia şi a sili pe bulgarii otomani să intre în rîndurile revoluţionarilor. In şcolile bulgare, însă, se spune că aceste crime, sunt comise de turci. Astfel, se aţîţă patimile contra autorităţilor şi populaţiei musulmane. Cînd vinovaţii sînt arestaţi şi tribunalele se încearcă să smulgă ceva de la martori, aceştia rămîn cu gura închisă şi nu vor să spună absolut nimic. Ei ştiu foarte bine că acela care e judecat e vinovat, dar n’au curajul să vorbească, deoarece ştiu că nu va trece mult pînă ce să cadă ei înşişi şi familiile lor victime ale represaliilor bandiţilor într’o aşa situaţie, guvernul otoman se vede neputincios, face lucrurile numai pe jumătate şi pe-urmă e acuzat de presa bulgară de incapacitate. E o situaţie, care, dacă va dura încă multă vreme, nu mai încape îndoială că va aduce o catastrofă. Se speră că ea va putea fi evitată în urma măsurilor pe cari le va lua guvernul în Macedonia şi cari vor fi aplicate de ministrul de externe în persoana. Turcii ştiu foarte bine că bandele bulgare urmăresc un îndoit scop: să obosească răbdarea musulmanilor, să-i dispere şi să-i împingă la apărare; apoi, să demonstre Europei că bulgarii sunt tiranizaţi şi măcelăriţi, de musulmani şi nu-şi fac datoria şi prin urmare, că e nevoie ca Puterile să intervie şi să elibereze pe bulgari din puterea turcilor. Datoria guvernului otoman Faţă cu această situaţie, turcii şi una cu deosebire membrii comitetului „Ultim şi Progres” spun că guvernul nu trebui sa dispere chiar dacă comitagiile sint susţinute de guvernul bulgar. Acei cari aruncă bombe im şî vor ajung scopul, nu vor izbuti să aţîţe populaţiile musulmane, iar acestea nu se vor deda la măceluri, deoarece autorităţile veghează , recomandă linişte şi singe rece. Pînă acum, populaţia musulmană a da dovadă de un mare patriotism, dezrhintim prin actele sale prevederile acelora cari s aşteaptă la o explozie de fanatism. Planii bulgarilor de-a măcelari nişte pacinici ţarani bulgari pentru a atribui aceste măceluri populaţiei musulmane n’a izbutit, căc adevăraţii autori ai crimei au fost descoperiţi. Presa turcească spune că atitudinea unora din ziarele engleze şi a comitetului balcanic din Londra faţă de revoluţionarii bulgari, denotă o părtinire intolerabilă. E o calomnie a spune că guvernul nto mari nu-şi face datoria, căci nici un guvern n’ar fi putut face mai mult de cît a făcu pînă acum guvernul otoman. Guvernul nu poate lua măsuri mai draconice, deoarece în secolul actual ele n’a putea fi aplicate. Dacă s’ar adopta, guvernul ar fi acuzat că e un guvern barbar. Tot ce poate face este să îndeplinească datoria imperioasă pe care i-o cer împrejururile excepţionale în care îl pun evenimentele, este să pedepsească în mod exemplar pe criminali şi să ocrotească populaţia credincioasă, bulgară sau musulmana contra agresiunilor bandiţilor. Cea mai mică neglijenţă a guvernului în această privinţă ar fi de neiertat. E o datorie destul de grea, dar pe care guvernu o va îndeplini pînă la capăt. Ce va fi înţelegerea fată starea de lucruri din care e posibi sa izvorească o înţelegere între Rusia s Austria. . Colaborarea acestor două Puteri pentru a încerca o pacificare a Macedoniei are însă un amestec în afacerile interne an Turciei pe care aceasta n’ar putea-o admite. Cum, însă ar putea-o împiedeca? Răspunsul e de la sine ameninţător şi araţi gravele complicaţii ce poate aduce în Balcani o înţelegere austro-rusă. De altfel, această înţelegere, dacă se realizează, e probabil că are mai multe laturi, mai multe baze decît cele ridicate aci dar, în fond, totul se reduce la un fel de supremaţie în Balcani pentru Rusia şi Austro-Ungaria. 8 A. Guys - ----------------------------------------------------- Adeveruri vs Soluţia D-nul Caro a găsit soluţia de a avea dregătoriî.. După ce va vota legea şi o va promulga va numi pe toţi miniştri dregătorii prezentînd în acelaşi timp regelui demisia cabinetuluî! Evoluţiun» i se impută d-lui Cuza că în 1909 traui pe d-nul Mateiu Cantacuzino de anarhis jidovii. Evoluţiunea de azi a d-luî Mateiu Cantacuzino, e maî senzaţională ca contrazicerile d-luî Cuza — asta trebue s’o recunoaştem! Cişmigiul In Senat, d. ministru de interne a declicat erî că nu se va mişca un copac şi nu i va tăia un palmac din Cişmigiu. Asta cel puţin e o politică.... conservitoare! Aşadar, Cişmigiul rămîne al doicilor al candidaţilor la spînzurătoare! E un comunicat care va linişti spiritic ! Rigoletto