Adevěrul, ianuarie 1912 (Anul 25, nr. 8011-8040)
1912-01-14 / nr. 8023
Anul al XXV-lea No 8023 FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU PUBLICITATEA CONCEDATA EXCLUSIV Agentiei de Publicitate CAROL SCHULDER «Comp. Strada Doamnei, No. 8 Et. I.— Telefon 3/4 BIROURILE ZIARULUI: București, Strada Sărindar No. 1) Sîmbicta 14 ianuarie§12 aFtaraRfiaHnBaBnannBaniasE!! DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE Abonamente cu premii: ..............................................................L«i 2C»........................................................... lirei luni......................................................... *,~ Pentru striinitate prețul este îndoit. '*■ Lri TELEFON:fj Capitala....................No. 14 10 ,, • * . . fi 34/73 “V/ Provincia 14/99 Străinătatea . . . „ 12/40 ... ------------------«'♦'» Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice şi telefonice de la corespondenții săi «♦» 6 Bani Exemplarul »n. ț*l«. Unt Avem ori nu avem criză de guvern? Noi ne-am informat şi de-o parte şi de alta; am apropiat răspunsurile şi cercetările noastre, le-am controlat şi verificat şi ca organ, care avem de ţinut in seamă numai adevărul şi interesul de a tie sluji cetitorii, am spus: sintem in criză de guvern; regele avizează asupra situaţiei politice. Ne-am dat perfect seamă că foile guvernului nu vor putea spune acelaş lucru; ba vor fi obligate, ca întotdeauna, în asemenea împrejurări, să dezmintă existenţa crizei, în speranţa iarăşi totdeauna domnitoare în sferele guvernamentale că dacă o criză izbuteşte să se rezolve fără o schimbare însituaţiune, ea poate continua •să rămîie necunoscută marelui public şi săse considere că şi cum nici nu ar îi existat. •* ■íjf # Cari sunt, în adevăr, semnele exterioare ale unei crize de guvern? Guvernamentalii întreabă: se poate oare să fie criză de guvern, dacă primulministru nu a depus demisia cabinetului, dacă în cabinet n'au izbucnit disensiuni vizibile ori demisiuni cari silue ministerul în primejdie, dacă Parlamentul nu a dat nici un vot ostil guvernului? Evident că dacă am trăi intr'o ţară cu regim constituţional serios, în care guvernele să vie la putere prin alegeri şi parla■mentul să fie regulatorul existenţei guvernelor, crizele de guvern s’ar putea manifesta numai după normele arătate şi ar avea semne exterioare vizibile pentru toată ■ lumea. . Trăim noi oare însă sub un asemenea regim constituţional? Apoi, nici un regim niu ne-a răspuns în această privinţă cu un numai categoric caregimul actual. Guvernul Carp a pierdut timp de patru ani toate alegerile îni opoziţiune şi totuşi a venit la putere. Cine l’a adus? Ţara? Corpul electoral? ‘Nu. L’a adus regele. Atunci, cum voiţi ca criza unui asemenea,guvern să aibă semneexterioare "..constituţionale“ — în sensul occidental al cuvîntului? Această criză trebue şi nu poate să aibă decît semnele exterioare ale crizei unuiguvern venit la putere numai prin incredierea regelui — indiferent cum această încredere a fost obţinută. Ea este o criză care trebue să-şi aibă cursul şi rezolvarea numai la Palat — precum origina guvernului care trece astăzi printrînsa poate fi găsită numai la Palat. Negreşit că aşa fiind o asemenea criză are "pentru acei cari trec printr’însa avantajul de a fi mai ascunsă ocliior indiscreţi ai lumeî. Noi nu putem înţelege însă ziaristica «sa fel ca să mergem cu discreţiutiea pînă acolo îtcît să nu vorbim de o criză de guvern numai fiindcă ea se petrece, privi naitura eî, mai mult in palatul regal decit in fata ţarei. * * # Si este oare de nevoe să arătăm guvernamentalilor de ce este criza de guvernşi de ce regele avizează asupra situaţiei politice? Poate ,că da. Guvernele, în general, îşi ţin majorităţile parlamentare şi partizanii din ţară în complectă ignoranţă de dificultăţile cari ameninţă existenţa lor. Guvernamentalii trebue să fie, după concepţia lor, cei din urmă cari să afle cînd cade un guvern. Altfel nu se zdruncină moralul îşi.... fidelitatea către, principii! Vom spune1, prin urmare, pentru marele public, ca şi pentru guvernamentali, că între rege şi guvern afi încetat să existe raporturile cari garantează normala funcţionare a unui guvern, fiindcă au încetat speranţele pe cari regeie le punea in guvernul pe care şi l'a adus. Speranţele acestea au fost: un guvern tare, un guvern de concentraţiune conservatoare şi în privinţa aceasta regele, pentru întîia oară a ieşit din rezerva sa şi a făcut acte cari au adus la cunoştinţa ţarei ca suveranul nutreşte această speranţa. Or, guvernul pe care i-l'a adus nu i-a realizat-o, cu toate, reiteratele sale apeluri. Nu i-a realizat o cită vreme s’a putut, deşi a manifestat poate regelui o falsă dorinţă de realizare, atunci cînd suveranul mai bine ca oricine ştia că nu se mai poate realiza. Peste cîtva timp, se va putea poate vorbi şi mai precis asupra acestui punct. A fi încetat raporturile de bună convieţuire între rege şi guvern şi dintr o altă cauză. Regele Carol pentru a fi lăsat în pace, în ce priveşte scopurile finale ale guvernărei sale, a adoptat faţă de oamenii politici, opolitică, de îngăduinţa. Astfel di lui încetat s a-î cere restituirea domeniilor Coroanei şi el nu ie-a mai opus nici un veto în aminime chestiuni de ordin personal şi de partid. Afacerea tramvaielor a ratificat-o, pupîindu-şi iscălitura pe legea din 1909. Guvernul Carp i-a cerut iscălitura şi promulgarea pentru nouiile statute cari anulează afacerea în sine, dacă nu şi legea de cointeresare. Regele i le-a dat, dar i le-a dat Hiatgre lui. Poate primul-ministru, sau ministrul de interne să conteste aceasta in ‘public? Poate să conteste ca regele ie spune zilnic că de aici li se trage criza de azi?..... Și le-o spune, fiindcă, grefată pe chestia concentrărei conservatoare, ea a făcut cu neputință și concentrarea — ceea ce nu știm dacă nu a fost intenționat trr'flărit de acei cari într’un an de zile de guvernare n'au găsit mijlocii! de a o realiza. Ei bine, cînd bon gré uial gré, a trebuit să aducă la putere guvernul Carp, lăsînd îtă opoziţie un partid conservator condus de una din cele mai de seamă ilustraţiunî ale ministerelor conservatoare şi acoperit patru ani de zile de o încredere constantă a corpului electoral şi de o extraordinară* simpatie din partea ţarei, cînd bongré-mal 'gré a trebuit să se mulțumească un an de •zile cu un guvern slab; cînd, în fine, bongré-malgré a trebuit să acorde acestui guvern ceea ce n’ar fi voit să’î acorde în dhestia tramvaielor, să ne mai mirăm ca azi, cînd pe de-o parte realizarea concentrărei e exclusă și deci și întărirea guvernului, iar pe de altă parte două partide fac o opoziţiune extra-parlamentară ă outrance, să ne mai mirăm ,că guvernul e în criză şi că regele caută „formele“ spre a se scăpa de el? E soarta fatală a guvernelor venite cu formula „avem încrederea regelui şi vom căuta să obţinem şi pe aceea a ţarei! Nici-odată poate nu s’a văzut mai bucea în împrejurarea de faţă că îmiainte de a avea încrederea regelui, e bine s’o ai şi pe aceea a ţarei, iar nu s’o obţii, măsluind-o. Două încrederi valorează mai mult ca una. D-l Carp a venit numai „prin increderea regelui“. De aceea e amenințat să plece.... prin neîncrederea regelui Alfa. - --------------------------------------------------------Oameni de paie Din iniţiativa parlamentară s-a depus o lege pentru incompatibilităţile parlamentare, lege fără doară îndreptată împotriva caracatiţei brătieniste. Intenţiunile sunt foarte bune, dar ar fi fost de dorit ca guvernul să fi venit, ei cu această lege, după cum legea contra trusturilor industriale şi comerciale, tot din partea guvernului ar fi fost de dorit să vină. Altfel ne temem că totul se va reduce la o simplă demonstraţiune împotriva Celor Trei Pungaşi şi că proiectul va rămîne în cartoane, nevotat De altfel, propunătorii legei, să nu-şi facă iluziunea, că vor căpăta un rezultat practic cu aceste măsuri legislative. Atît va fi, că se va creia un nou regim, regimul interpușilor, al oamenilor de paie, cari vor figura în diferitele consilii de administraţiune, dar cari nu vor face decît să fie paravanul adevăraţilor administratori şi conducători. O asemenea lege există între alte ţări şi în Ungaria şi toată lumea ştie, că singurul rezultat practic este că în chip oficial şi legal, diferiţii parlamentari nu iau parte în administrarea societăţilor pe acţiuni şi în alte societăţi comerciale, pe cari de fapt ei le conduc. E totuşi bună şi această demonstraţiune fie şi platonică contra Dinastiei, e o urmare a fierului roşu, este o dovadă mai mult de dorinţa tarei de a scăpa de lepra Celor Trei Pungaşi şi e cel puţin înfrînarea atot lăcomiei şi cinizmuluî lor, fără ruşine şi fără de obraz. A 3. NA2. B1T 11 indignarea d-lui Paculse Facil, cel uisi bisericos memorii al majorităţei a dat gala guvernul în şedinţa de erî a Senatului, ceea ce dovedişte că tot dela biserica o să i se tragă moartea guvernului! D-nul Făcu s’a indignat că se votează numai indigenate cerute sub liberali şi a strigat, eu drept cuvînt: S’avem şi noi indigenaţiî noştri! Rezon ! Asta l’a înfuriat pe d-nul Rachtivan care a cerut să nu se treacă fraza de către stenografi. — Asta înseamnă că sintem Senat interimar! a strigat d-nul Pacu. — Si..... Pacuisses philosophus mansisses 1 l’a apostrofat d-nul Tarnoveanu dela Craiova. Cu toate astea, parcă tot d-nul Făcu i avut dreptate : — Gura.... Pacutosuluî adevăr grăieş. Şi daţi mi voe, ca pe ziua de azi, să semnez : P&cu! ------------------------.•* #------------|________ Gen. Averescu e de vină? La ameninţarea travernului că va face destăinuiri din dosarele represiuneî sîngeroase făcută în 1907 de şeful liberalilor, pressa acestuia sare şi aruncă răspunderea asupra, generalului Averescu, pe atunci ministru de războiţi. Asta Înseamnă "oare din partea d-luî Ionel Brătianu ,,a crede înăbuşite greşelile excepţionale ce s'au putut comite de ceî cari reprimau — înăbuşite de necesitatea superioară care impunea o amnistie generală şi, sinceră" '? ! După d-sa, generalul Averescu, fostul său ministru de războiţi, este deci unul din acei - cari, aţă- nevoe de amnistiei. Şi d-sa este acela care era dispus pină acum să i-o acorde, dar, de acum înainte pare că sa râsgmndit?! D-sa este acela care declară azi că „dacă greşelile represiuneî n'au fost individuale, ele afi fost datorite unor culpabile instrucţiuni generale, cari porneau, după d-sa de la ministrul de război şi din 1907“. Aşadar, d-sa a ţinut în cabinet pînă după interpelarea d-luî Marghiloman adică nw.î bine de un an, pe un ministru de războite, care avea nevoe de amnistie pentru ,,culpabile instrucţiuni generale“ în reprimarea răscoalelor şi a preferat a-l scoate din guvern pe o chestie de „necorectitudini administrative", ridicată de un adversar politic al guvernului?! D-nul Ionel Brătianu are un deosebit talent de a-şi face auto-portretul d-săle sufletesc! Fireşte, lumea ştie că furia şefului liberalilor contra generalului Averescu e că acesta, într'o scrisoare ce ne-a adresat, a fixat la ÎQGO numărul ţăranilor executaţi în răscoalele din 1907. Nu mai puţin însă, îndrăznelile şefului liberalilor întrec orice măsură. Autorul represiunea din 1907 nu are dreptul să insinueze. El e dator să-și dovedească aserțiunile — fiindcă de astă dată nu va scăpa atît de uşor. Aii Catastrofa sinodală Guvernul are, se vede, „l’embarras du choix“ — aşa incit de cîteva zile i se pare că nici chestia concentrărei, nici aceea a tramvaielor, nici campania opoziţiei unite nu îl vor răpune — ci numai chestia sinodală. Ministrul cultelor, văzînd ca reconvocarea marelui colegiu e considerata ca un semn că guvernul nu mai poate nici să expedieze afacerile curente, a venit la consiliul de miniştri și a cerut convocarea marelui colegiu. A găsit însă mijlociu s’o ceară pentru data citul se vor Împlini 30 de zile dela moartea episcopului Tinius. D-l Carp, care a sondat terenul şi cunoaşte bine atitudinile prelaţilor din Sinod, ar fi opinat însă ca nici alegerea primatului, nici a unui episcop de Roman — ci numai aceea a unui episcop de Argeş sf i se facă la acea dată. Celelalte să se amine!.... Exista, in adevăr, avize scrise la mii.®’’ierul de culte, ptin care archierei şi episcop! declară că ar îi UZURPARE dacit s’ar alege ui episcop de Roman, canoniceşte, episcopul „demis“ şi nu caterisit, fiiţid considerat că’şi păstrează scaunul! Mai mult. Pe lingă d-l Take Ionescu şi partidul său, care consideră pe Satiriu tot episcop al Romanului, acasu insuşi prtidul liberal şi d-l Ilaret declară că de induce guvernul de azi „a modificat legea sinodală în sensul vederilor episcopului demis. ACEASTA ŞTIRBESTE ORICE BAZA MORALA SI LEGALA SENTINŢEI PRIN CARE EL A FOST CONDAMNAT ŞI PACE CA DINTR’UN VINOVAT SA SE FACA APROAPE O VICTIMA“, cum declară un comunicat apărut era in „Viitorul“ sub titlu! „Noi şi chestia sinodală“. Aşa fiind, guvernul are poate dreptate să considere catastrofa sinodală ca aceea care va îi aleasă de rege, spre a’şi da avizul definitiv asupra situației. S. Y . ——■——-----------# —------r Brilieniiui şi J i* li Brătieniştii ştiu prea bine că dacă d-l Eleva nu participă azi, alăturea de d-l Take Ionescu, la acţiunea politică a conservatorilor-democraţî, una din principalele cauze e afacerea tramvaielor şi politica lor de sectari. Cu toate acestea nu au, măcar faţă de d-l Take Ionescu, tactul de a nu tăbărî asupra d-luî Eleva ca tot soiul de insinuaţiuni, cari, de altfel, ar fi trebuit să-l convingă de mult că nu prind şi nu pot atinge un bărbat de francheţa şi popularitatea lui Nicolae Eleva. Ultima lor insinuaţiune e că d ! Elevii „a trecut la junimişti“. , In capul unui brătienist nu poate intra că poţi să te retragi, la un moment dat, din rîndurile unui partid, cînd crezi că nu te mai poţi solidariza cu acţiunea lui şi totuşi să rămîî credincios idealului şi programului acelui partid şi să nu „treci", spre a te aciua în alt partid. Pentru brătierişti e de neînţeles că un om ca Eleva poate însemna ceva prin el însuşi, prin trecutul şi constanţa sa pentru cauzele drepte. D-l Eleva, la junimişti? Dar cine nu ştie că dacă ar fi fost ca d-l Carp să se decidă a deveni partizan al alegerilor libere şi al unei reale descentralizări, poate că d-l Eleva s'ar fi făcut junimist, dar atunci mai mult d-l Carp ar fi devenit „flevist“. Cum o să se facă însă Nicolae Eleva junimist, cînd d-l Carp a făcut şi la bătrîneţe alegerile pe cari le-a făcut, iar acum visează o descentralizare administrativă, care, cum prea bine spunea d-l Fleva, înseamnă descentralizarea tiraniei administrative, adică în loc să avem numai una la centru, să avem cit maî multe răspîndite în toată ţara!.... Ar face bine brătieniştii să-şi vadă de tramvai, fiindcă oamenii de afaceri n’au calitate să judece oameni de idei și de inim.t Saturn. Adeveruri Guvernul pare că nu va ajunge să convoace marele colegiu pentru alegerea primatului şi episcopului. E un guvern căruia nu-i priese alegerile ... Sinodul De cinci cu criza bisericească, guvernul e in pericol să-şi rupă.... Sinodul vital!... Ne înşelăm ? „Epoca“ crede că ne înşelam cînd vedem criza in guvern. Pe cine vrea să înşele însă ,Epoca“ cînd nu vede criza? Rigoletto Guvernul Brătianu-Panaitescu Cîteva informaţiuni ale noastre cu privirela afacerea d-ruluî Racovski au avut darul să scoată din mutismul său pe şeful liberalilor.Avi facă să pună acele informaţiuni direct pe socoteala guvernului şi să ceară răspunsuri „pînă în 24 de ore“. E cea mai bună dovadă că am spus adevăruri cari nu sufăr replică. Din labirintul de acte false şi falsificate, de dosare secrete şi ticluite ad-hoc, de ţesături şi mistificări poliţieneşti cari a fi împresurat activitatea d-lui Ionel Brătianu la ministerul de interne, rezultă că de fapt am avut sub d-sa un guvern Brătianu-Panaitescu, căci prin acesta din urma a înlocuit șeful liberalilor pe bătrînul Sturdza in guvernarea liberală!.... Multe i-a făcut pe voe, dar și în multe l’a băgat onorabilul Panaitescu pe d-l Ionel Brătianu. Și dacă astăzi lucrurile ies la iveală, în Ioc să fie atît de iritat, şeful liberalilor ar trebui să fie recunoscător, căci poate îl va sluji pe viitor. Şi departe de a se mărgini la afacerea d-rului Racovski, reţeaua de ticluiri poliţiste ţesută în jurul şi cu captarea bunăvoinţei şefului liberalilor este cu mult mai întinsă. P. C. asman Proectul proprietăţilor Se mină moartă Am citit în întregime proectul pentru trecerea in proprietatea statului a moşiilor stăpînite de persoane juridice, cu caracter de utilitate publică şi pentru vînzarea în loturi a acestor moşii, precum şi, în genere, a moşiilor statului. Dificultăţile juridice erau şi sunt mai mari decit cele politice şi sociale, cînd e vorba de alcătuirea unui asemenea proect. Articolele 5 şi 6 din proect prevăd aceste dificultăţi şi singură aplicarea legei, mai bine chiar ca jurisconsulţii, ar putea decide dacă ele preîntîmpină toate dificultăţile eventuale ce ar putea rezulta din aplicarea ei. Cit priveşte răscumpărarea de către stat a acestor bunuri, ea se face prin rentă 4 la sută perpetuă, nominativă, inconvertibilă şi inalienabilă, calculată aşa fel ca să reprezinte echivalentul venitului net de azi majorat cu cite 10 la sută, în perioada succesive de cîte zece ani. Combinaţiunea s'a stabilit probabil cu acordul aşezămintelor expropriate, în cari intră pe lingă acele ale eforiilor, spitalelor, azilurilor şi acele ale bisericelor, comunelor şi judeţelor. Cu mirare însă am văzut că nu sunt trecute în lege bunurile următoarelor aşezăminte: Domeniile Coroanei, Societăţile de asigurare şi Academia. Atunci cînd se face o asemenea reformă nu se pot sustrage dela ea aşezăminte ca cele de mai sus. In special, trebuia să figureze în fruntea lor Domeniile Coroanei, întrucit aceasta ar fi înlesnit întreaga operă a profesului, înlăturînd orice opoziţiune din partea oricărui alt aşezămînt. Aşa cum se face, exproprierea instituţiilor de binefacere şi fatala diminuare a donaţiunilor lor viitoare este o impunere la sacrificii a filantropiei, pe cînd un aşezămînt ca Domeniile Coroanei e scutit fără motiv serios.... Am ţinut să punem un semn de întrebare asupra dificultăţilor juridice ce pot naşte din acest proect, fiindcă în ce priveşte nevoia socială a acestui proect ea era -de mult prevăzută şi realizarea lui aşteptată ca una din urmările fatale ale sistemului împroprietărire continue a ţăranilor. Pe calea apucată, statul va fi mereu nevoit să facă noui exproprieri de „utilitate publică“ spre a vinde pamînturi la ţărani, căci prin moştenire şi sporire a populaţii unei ţărăneşti problema se va reînnoi mereu. .Dovadă despre aceasta este, că proectul d-luî Ion Lahovary prevede ca trei sferturi din bunurile de mină moartă să se vîndă în loturi de cinci hectare şi numai un sfert în loturi de la 10 la 25 hectare. Păcatul proeetului este însă continuarea păcatului care apasă asupra tuturor vînzărilor statului în loturi la ţărani şi care se chiamă inalienabilitatea loturilor, afară de cîteva cazuri de forţă majoră stabilite prin lege. Această inalienabilitate împiedică selecţiunea şi robeşte pe proprietarul de 5 hectare unui pămînt, care, în lipsă de instrumente şi de cultură ştiinţifică, îl reduce la rolul de rob al lotului său, transfonnîndu-l în cea mai nenorocită speţă de pauper al gliei. Din acest punct de vedere, singurul care îmbrăţişează finalitatea problemei agrare, proectul depus de guvern la Cameră înseamnă perpetuarea statu-quo-ului în legislaţia agrară intervenţionistă. Silex Părerile unui spectator — O era nouă va începe — Marele eveniment, de acuma cert, se apropie D. Take Ionescu va fi prim-ministru. „Formele“ se fac. Acest eveniment însemnează o adevărată revoluţie. Ceea ce, erî, se credea imposibilitate, mîn'ji va fi realitate. Această revoluţie, tare zguduie din temelii unele prejudecăţi stăpînitoare pe mentalitatea lumeî noastre politice, stabileşte, pe viitor, — pentru oricine va merita primul loc, — putinţa de a-a’l ocupa. Numele, dreptul de moştenire, (!?!) cari, pînă acum, era fi. elementele hotărîtoare, (dovadă şefia d-lui Ionel Brătianu) trec de aci înainte pe al doilea plan, locul de onoare revenind meritului personal, valoare! proprii a omului. Şi acest pas spre progres nu i’aî facut liberalii, — eî, cînd a fost ocazia, s’a fi sfiit, deh! erau prea proaspeţi îmboieriţi pentru aceasta,— primul pas îl fac conservatorii. De altfel nu e primul caz cînd conservatorii au dat dovezi de un liberalism mai mare și de o pornire spre progres mai sinceră decît acei cari se întitulează la noi „liberali“. Luptele cele mai crîncene , ce au dus conservatorii contra liberalilor n’au fost pe altă temă decît pe aceea a falsului lor liberalism, a nepotrivire! faptelor lor cu principiile, a tiraniei ior abia stravestită cînd sint la guvern, şi a ipocriziei Ior neruşinate cînd sînt în opoziţie. & Izbînda d-lui Take Ionescu va da de gîndit multora din cîmpul liberal, cari s’au dat d’oparte înaintea numelui purtat de d. Ionel Brătianu, iar nu înaintea meritelor sale superioare încă nedovedite. Ea va da asemenea ocazie de salutarii reflecţiuni în rîndurile tinerilor conservatori, cari se aşteptau ca toate să le vie de-a gata, fiindcă sint fiii lui papa, şi fiindcă poartă un nume politic sau istoric, înainte de toate trebue muncă, şi dovada capacităţei şi superiorităţei persoale. Bun este şi numele, excelentă şi tradiţiunea părintească,—cînd însă aceasta este o tradiţiune bună şi lăudabil p din sine;—dar, ca să începem, noi romînii, să ne lăsăm guvernaţi de nulităţi, în secolul al XX-Iea, cînd, nici în secolele medievale, noi n’am admis decît supremaţia meritului, aceasta era o năzuinţă care nu trebuia satisfăcuta, ci stîrpită maî înainte de a prinde rădăcină. In jurul şefului partidului conservator- CHESTIA ZILEI Noua jonglerie Regeie : Ştiam sä jonglez cu două, cu trei e mult mai greu ! democrat, devenitprim-ministru, se vor îmbulzi nu numai partizanii săi cei dreptcredincioşi, dar şi mulţimea conservatorilor cari, pentru diferite motive, rămăseseră în lagărul carpist,...totdeauna însă dornic de o reîntregire a partidului cu acela pe cari toţi îl iubeau, il preţuiau şi îi doreai în fundul inimei lor. Această reîntregire a partidului ei o doreau, în sine, spre folosul partidului conservator, iar nu pentru satisfacerea vanitatea țărui personal în parte. Reîntregirea partidului, facundu-se sub propria firmă a celui mai capabil, celui maî apropiat şi celui mai iubit dintre toţi, e prea firesc că ceî cari vor rămîne celui mai apropiat şi celui mai iubit din toţi, e prea firesc că cei cari vor rămîne în afară din noua organizaţie ce se va face partidului conservator să fie puţini, foarte puţini. Chiar blocul, faimosul bloc ministerial, după căderea ministerului, se va deschega, şi, din sinul blocului, cunosc mai mulţi pe cari m’aştept să-i văd colaboratori devotaţi ai d-luî Take Ionescu. Vor rămînea d’oparte fireşte, şi cîţiva paraponisiţi ireductibili; aceştia însă vor fi atît de puţini la număr că abia vor putea complecta o masă două, de pocker, la club. Astfel va rămîne împăcat şi regeie, care, cu drept Cuvînt, n’ar vrea să-şi schimbe obiceiul, acum, la bătrîneţe, şi să aibă a manevra cu trei, în loc de două partide. Lucrurile vor ajunge binişor chiar pe placul regelui, vor fi tot două, nu trei partide. Partida a treia va fi..... o partidă de poker la club. In venirea d-luî Take Ionescu la putere, trebue să admirăm şi partea dibăciei sale artistice. Negreşit că omul nu face tot ce vrea, dar ceea ce poate. Totuşi, în această limită, d. Take Ionescu a manevrat admirabil. Priviţi. Chiar şeful liberalilor îi ţine scara ca să încalece. * D. Take Ionescu, acum pentru prima oară, va avea ocazia să dea măsura întreagă a valoarei sale. Situaţia reclamă: un mare reformator al moravurilor noastre politice. Toţi o simt. Toţi afi făgăduit aşa ceva. Nici unul n’a inaugurat însă era nouă promisă. D. Carp el însuşi, — zălogit în mina uruii Marghiloman, a continuat, în alegerile trecute, — cu vîrf şi îndesat — tradiţia din timpii viziratuluî brătienist. Şi aşa pe toată linia: din făgaşul urîtuluî trecut nimeni nu a eşit. D. N. Filipescu, ca ministru de războifi, avea deunăzi ocazia, să nu cadă in greşeiele imputate predecesorilor săi, să nu expue armata huiduelilor publicului, să n’o puie în contact cu acesta, fără nevoie. Trebuia pentru aceasta mai mult curaj şi mai multă minte decît are. A rămas în tradiţie: era mai comod. A rupe cu trecutul, a da ţarei un guvern adevărat respectuos ,de legalitate, pe toată linia şi faţă de toţi, a creia o tradiţie nouă de guvernămînt, cu totul opusă tradiţiei brătieniste de la 1885 sub care încă trăim, — aceasta este chemarea d-lui Take Ionescu. D. Take Ionescu este singurul om în stare de a realiza această imensă reformă: aceea de a da tărei un guvern adevărat occidental, ridicînd nivelul moral al politicei noastre interne. Procedînd astfel, el va cîștiga partidului conservator adesiunea și concursul manşelor democratice; căci sinceritatea democratismului său nu poate fi pusă în suspiciune, şi se va traduce negreşit în fapte concrete, prin cari se vor revărsa, cu profuziune, asupra masselor muncitoare, — pînă azi atît de oropsite şi asuprite, — binefacerile unui guvern drept, blind şi părintesc. încă puţină răbdare: „formele“ trebuesc îndeplinite, şi era nouă va începe! C. G. COSTAFORU * Pacea nu-i posibili Diplomaţia europeană se filă învinsa -- De la corespondentul nostru anvticutifr Constantinopol, 1 Ianuarie......Se afirmă că Rusia a făcut coloriate Ruten propuneri de pace, pentru a se pune cap.i războiului dintre Italia şi Turcia. După aceste propuneri, Turcia va trebui sfi. recunoască anexarea Tripoliloniei si i-l.vv? naicei de către Italia in schimbului, foarte mari despăgubiri băneşti, şi. î acelaşi timp, în schimbul ancyraniculuhi Italiei eă-şî va lua sarcina de a sfimte parte din datoria publică otomană. Se crede că guvernul francez şi cel german nu s’afi opus unui asemenea aranjament. Celelalte guverne ar fi în aceiaşî dispoziţie, deoarece părerea generală este că Italia nu va consimţi niciodată să abandoneze provinciile africane după sacrificiile aşa de mari ce a ’Rrc.i' în oameni şi în bani. •Ar consimţi numai dacă ar găsi în faţa ei forţe otomane cari ar sili-o să dea îndărăt. Dar astăzi, cu tot curajul pe caret desfăşură trupele turco-arabe şi cu teăle înfrângerile parţiale pe, cari le sufere forţele italiene, nu pare că Turcia va pute opune italienilor forţe destule ca să-l gonească de pe .teritoriul pe care s’afi. făcu stăpîni. Tot, ce s’ar putea întâmpla ar fi să continue starea de lucruri de acum, adică aceea ca italienii vor păstra coastele iar turco-arabii îi vor împiedica să pătrandă in interiorul țărei. * * * Dar starea aceasta de lucruri nu poate să fie necurmat, şi e vorba în acest moment să se vadă cari sunt, mijloacele ei s’ar putea adapta pentru a o face să înceteze. Diplomaţia europeană mărturiseşte , nu ştie. „ Ce trebue făcut pentru acombate fulimentul naţional al turcilor? Cum să potolească iritarea , lor contra năvălitor ior, care. nu numai că nu'se stinge, u? creşte piere fi ? Cum să se .şteargă în -.pir lele şoviniste umilirea de a părăsi un trit ali ti, pe nedrept violat? Fireşte. Puterile voesc pacea, dar cu te îndemnul Ier pentru a adopta propunerile ruseşti, elenu văd cum ar pui să forţeze pe Turcia’ ,ca să le primească. E această privinţă, părerile sînt împărţite , atîta timp cit nu se va produce un acord mijlocire ,posibilă nu există. Prin urmare, faţă cu opoziţia de pârei care există intre Puteri, nu se vede ca * fie posibilă o înţelegere într’un viitor apropiat, căci în ce chip şi-ar putea sa foc o mediaţiune între intransigentă Toriei, care cu nici un preţ nu vreasă deze nici o palmă din teritoriul sfiei şi Tntro intransigenta Italiei, care, de asemenea, cu nici un mret, nu va contim să se retragă din Tripolitania si avremie?! afară numai, după -e-uip s a spus. dric-ureiî au ii destul die tari t-a ?â-î sonta^iră * * * Se poate, spune, deci, ca un rezulta al celor de mai sus, că propunerea ri sească, dacii ea a avut loc in adevăr n’are nici o șansă să izbutească, deoar« ce mi poate ii primită de Turcia. Trebue să ne gîndim că acuma, dfi p dizolvarea’ (jartierei şi în urma crize! ir terne ce s'a. produs, spiritele sint fo&ft surescitate şi Vor .fi rpaî.muU îndată .c va începe campania electorală. în aceste condiţiunî, guvernul, cu toită dorinţa lui, nu va putea face ca naţiunea să admită o pace, pe care aceast o respinge din toate puterile ei şi cu ce mai mare indignare, mai cu seamă pri vede cu ce curaj combatanţi! turco-brat apără ţara. : Vorbind în mod practic, lucrul acest.