Adevěrul, septembrie 1912 (Anul 25, nr. 8252-8281)
1912-09-26 / nr. 8277
Inv. al IV-lea Wo. 8277 FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU PUBLICITATEA CONCEDATA EXCLUSIV Agentiei de Publicitate CAROL SCHULDER & Comp. Strada Doamnei, No. 8 Et. I. — Telefon 3/4 BIROURILE ZIARULUI: București, Strada Sărindar No. 11 DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE Abonamente cu premii: Vnin ................................................ Șase luni................................................................. Trei luni.................................................... Pentru străinătate prețul este îndoit. TELEFON: Capitala ..... No. 1410 w 34/73 Provincia . . . . „ 14/99 Străinătatea . . . „ 12/40 «♦i» Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice şi telefonice de la corespondenţii săi «i + i* 5 Bani Exemplarul Biiarcui'i 2® Septembrie lag Cei 20. 0 — Politica regelui Omul dela Rătestî şi de la Modivoaia, oribilul masacrator al celor 11.000 de ţărani, a fost apucat, aşa deodată, de crampele patriotizmulu. Nu-i place linia de conduită de pină acum a Romînieî, politica aceasta servilă şi ruşinoasă, care constă in a fi la dispoziţia „intereselor europene“, după cum spunea ziarul francez pe care nu-l dirigiază Procopiu, adică la dispoziţia Austriei şi a Germaniei. Dacă ar fi altcineva care ar ridica acest glas bărbătesc de Protestare onestă, desigur că i-am întinde mina şi l’am primi cu braţele deschise. Această protestare noi facem de aproape un sfert de veac. de cînd politica partidului liberal era condusă de Ion Brătianu cel bătrin. de cinci Dimitrie Sturica. trecînd pe la Orfeu a trecut apoi şi pe la Iaşi. unde a făcut ştiutele scuze. de cînd în sfîrşit Ion Brătianu cel mic şi sîngeros. a pus mina pe destinele partidului în fruntea căruia altădată stătea cu prestigiu C A. Rosetti-democratul. Ar fi natural deci, să scoatem strigăte de bucurie, că vine lingă noi și altcineva care să ceară ca Rominia să înceteze să fie o provincie austro-germană, și cu atît maî mare ne-ar fi bucuria, dacă în Ioc de individualităţi, ori cit ar fi ele de strălucire, ne-ar sveni în ajutor şi un întreg partid politic. * * * Cind însă acest strigăt de indignare îl scoate lingă noi. Omul dela Răteştî şi dela Modivoaia, pe noi ne apucă un fel de greaţă, ne vine în suflet sfînta indignare a celui bine credincios, cind pragul templului celui curat este murdărit de pasul nelegiuitului. El ridică braţul ca să gonească şi să lovească pe cel necurat, iar glasul lui strigă: „înapoi, blestemăţiile"... Nu vom lăsa dar fără de protestare amestecul într’o chestiune atît ele sfîntă, a celui mai ticălos şi mai minciunos dintre politicianii noştri. El se vede pierdut, despretit de toată suflarea romînească, în neputorţa de a’şi regăsi dacă ni popularitatea, pe care nu a avut’o niciodată, dar ce! puţin mijlocul de a’şi sulemeni obrazul, cu roşu! democraţiei şi al Popularitatei A sezizat dlar acest moment de înfierbîntare, cînd tunul este aşa de aproape, să bubue la hotarele noastre, cind am avea un rol de jucat în această tragedie a statelor, şi el — cel ce a operat totdeauna sub ordinele regelui, cel ce s’a închinat slugarnic la picioarele tronului şi a aliaţilor regelui Carolei, astăzi crede că politica pe care a dus’o el însuşi, este o politică de robi şi cu Rominia trebue pusă în măsură să fie stăpînă pe destinele eh în măsură să’şi croiască o linie de conduită a eh independentă, şi graţie căreia, să știe să poată profita la un moment dat. ¥ ¥ ¥ In altă gură de sigur di asemenea cuvinte ar fi aplaudate, in gura lui Ion Brătianu, de sigur di nu pot provoca decit rîsul si cel mai nation?.! huideo ! Omul acesta iu are dreptul de a fi crezut. După cum, la 1907, a provocat tărănimea ia rasc. ,iic si apoi tot ci a măcelărită in •Vrum, memuu-ae antonii prorihr inviih, tot astfel astăzi omul ,-i : r,;. ci-d ' i lua puterea. vai;:; I 's f ev a sPi ■ s si a ingăduit si \:: deveni ce! mai josnic, ce! mai 0 : singoiii a! regelui. t.T. ;i/: o - de sigur, vaî ! si !■ sî;1i toate guvernele, ace( politic;: externă vom avea, poli ■ a hztrehel alianţe, politica ger.r.c.o.-austriacă, gratie căreia merge ii::: dezastru in dezastru, din 1 iir ruşine. Azi Ion Brătianu, ucigaşii! ţăranilor, iimnd în opoziţiuiu ,j neavînd nici o răspundere, ic cu alta ar trebui să fie poli;1 xuuuiă : Rominiei. .VUine îns.u. u'...i ii se va încredinţa puterea, r a . ... In'i va o aceeaşi ca şi eri, pol :u tenii, iar el. tară de ruşi .. . I r ' ;diiuunu pferea. Căci ce .'•iui Kă.iic şi .făgăduinţele unui perit. politic: mn romín? Sint tot atîia cit ujru./t.: citx'îiuul amor în PMr • ursei rentei de strada, graţie ca .» a.suia pe cine ştie ce păgâni,i, .ouai 1. dar sentimental * Avem o politica externă, una sîu.g- politica regelui Carol, P Pica nu a Rominieî, dar a Aus*iO-(iermaniîei; politică graţie cătr' . c; cat ce întreprindem este !•. k •;;! aliaţilor noştri, iar interes : • noastre sunt puse la o parte. Această politică o urmează- şi au fi ind-o- toate partidele şi toţi oamenii noştri politici. Au fost şarlatani, cari ca şi Ion Brătianu cel tî I s’au încercat să facă în opoziţie altă politică, dar ea s’a isprăvit cu scuze şi cu trădări naţionale. După discursul de la Orfeu, al lui Dimitrie Sturza, a venit vizita de la Budapesta a regelui Carol, decorareaiu Teszenskî şi trădarea adusă a intereselor şi a infraţiilor celor trei milioane de românide peste munţi. Acelaşi lucru desigur pune la cap Ion Brătianu. Omul de la Haleşti, dar din fericire, noi ‘mitem încă aici, la postul de luptă şi de observaţiune, noi interzicem intrarea în templul Patriei, a ticăloşilor şi vinzatorilor de neam, noi denunţăm pe falşii patrioţi şi pe acei cari după ce au speculat totul, acum se încearcă să speculeze si patriotizmul şi o stare de lucruriî, jalnică si plină de primejdii pentru tara noastră ! Sf r¥ Am fost, suntem si preferăm să rămânem mereu singuri, decît să vină alături de noi, ticăloşi si impostori. Am denunţat, denunţăm si vom denunţa mereu politica antiromînă a regelui Carol : cu încetul glasul nostru va fi auzit, opinia publică se va concretiza din ce în ce mai mult şi adevăraţii, curent popular va lua conzistenţă în aşa chip, încît în afară de guverne, în afară de toate partidele, regele să fie silit să ţină seamă de sentimentele tăre. Pînă atunci, zadarnic se încearcă Omul dela Rătestî să’si pună pe faţă sulimanul patriotizmului nimeni nu-1 mai poate crede pe cuvânt, nimeni nu-1 mai poate lua în serios, toată lumea va face, si de acum înainte, gol în jurul lui. Const. Miile. NAZBITM ULTIMUL ARGUMENT „Epoca“ a turtit pe ziua de orî şi pe rege şi pe opoziţie şi pe însuşi conu Fetrache cu argumentele sale de ce partidul de la guvern „trebue să guverneze“. Fiindcă numai el are „bătrînî“ ! Nimeni nu maî are bătrînî ! Regimul de azi e singurul care are patru bătrînî peste 70 de ani, sau cu un total de peste 300 de ani ! Prin urmare, dacă n’ar fi să stea de cît cîte un an de fiecare bătrân tot o să mai stea patru ani! Apoi dacă , așa, vai, de cai tineri ! Fac. Fi-ya război ? Care e formula franceză ? Pe ziua de eri ştirile cu privire a situaţia din Balcani sunt mai liniştitoare. Formula găsită de Ipoiucaré şi acceptată de Sasonov, ministrul de externe al Rusiei, ar fi fost acceptată de toate Puterile europene. Şansele de pace ar fi crescut, deşi în aparenţă războiul e încă inevitabil. Deşi nimeni nu poate încă spune în acest moment dacă va fi pae sau război, totuşi înclinăm maî mult a crede că cumnăna se apleacă imaî mult spre război. Şi ată considerentele : Care este formula franceză ? Ea este scurtă , clară şi concisă . ..Ori şi ce s’ar intimpla. Europa va menţine statu-quo in Balcani. Europa va interveni pe unea Poartă ntru a obţine in Macedonia reforme elective si practice". Această formulă a obţinut din partea Portei, celpuţin pe hîrtie, satisfacţia. Poarta s’adeclarat gata să aplice în modefectiv reformele elaborate în ISSD de către deegaţii otomani şi comisia internaţională pentru Rmnetia orientală. Dar cu partea întîia a formulei franceze, lucrurile nu staiî atît de simplu. Ea este menităsă determine statele Balcanice a renunţa la ăzboi, de vreme ce la cuceriri critoriale nu se mai pot aştepta şi e vreme ce reformele în Macedonia le cer Puterile , şi Poarta le făgăduieşte în mod solemn. Dar nouă ni se pare, ca în situaţiunea în care se află. Bulgaria în special nu mai poate da înapoi. rndată cu mobilizarea, s’a produs o aşa tulburare în toată viaţa economică şi socială a ei, încît dacă acum ar da înapoi, s’ar evita războiul din afară, dar ar surveni primejdia unuii război civil. Iată de ce formula franceză, chiar şi acceptată de marile Puteri, nu poate să fie garanţia absolută a păceî, pe cînd Turcia nu dă de cît vorbe, căci dacă reformele de la 1880 nu s’au realizat pînă acum timp de 32 de ani, de ce s’ar crede că acumse vor realiza imediat ? Afară de aceasta nota răspunsului la mesagiu! tronului ■ sîrbest, nu este de loc aceea a unei întorsături pacifice sau a unei lăsări despre care s’a vorbit un moment. De aceea dacă e motiv de ceva mai puţin pesimism, nu e încă momentul de optimism. inimitteni Ziua cea decisivă După informadiunile noastre criza conservatoare a intrat in faza cea din urmă si e foarte probabil ca la apariţia acestor rinduri si se ştie cum s'a rezolvat definitiv procesul dintre conservatori si democraţi. Zilele trecute conservatorii au iubitul crezind că dacă aii împiedecat cu concursul regelui constituirea tinin guvern Take lonescu, aii repurtat un triumf in favoarea lor. N’au trecut decit cileva zile si conservatorii s'aui încredinţat ca mi se maî poate menţine regimul conservator fără conlucrarea d-lin Take lonescu. Regele cere concentrarea si dela îndeplinirea acestei dorinţă imperioase a suveranului depinde menţinerea regimului conservator la guvern.—aceasta este acum cert. Sint două curente in partidul conservator: unii, citî-va cu ambiţiuni personale si cu pretentiuni de perpetuă preponderentă in partidul conservator, preferă orice soluţie, chiar venirea liberalilor, numai o concentrare favorabilă d-luî Take Ionescu nu admit , alţii, cari sunt de acord că se cuvine ca d. Take Ionescu să fie indicat ca viitor şef al conservatorilor, admit o imediată concentrare în condiţiunile stabilite la August între, d-nii Maiorescu si şeful democraţilor. Dacă triumfă curentul de concentrare, guvernul cel nou nu va mai stirbi mare entuziasm si nu va mai inspira încredere in durabilitatea înţelegereî, deoarece hărţuiala cea lungă a deşteptat bătuielî intr’o parte si intr'alta. Numai, intr'o împrejurare se poate ca guvernul de concentrare să inchiege bine partidul conservator, numai în cazul cînd conservatorii vor avea norocul să dobindească, in politica externă, un succes oarecare moral. In acest caz se poate să reintre armonia în rîndurile conservatoare. Evenimentele externe audictat regelui o nouă atitudine si anume aceea de a impune o imediată schimbare in situaţia internă. Regele cere un guvern de concentrare sau schimbă regimul în favoarea liberalilor. Guvernul de concentrare se poate forma, chiar sub d. Carp, dar numai în conditiunile stabilite la August intre d-nii Maiorescu si Take Ionescu,—asa ni s'a afirmat în cercuri takiste autorizate. Dacă in asemenea conditinî nu se ajunge la concentrare atunci cu siguranță că regele se va adresa liberalilor,—această informaţie o deţinem din cea maî autorizată sursă guvernamentală. D. Brătianu nu a revenit asupra hotărîreî sale de a refuza guvernul dar în faţa apelului regelui şi a evenimentelor externe, şeful liberalilor va propune probabil o combinaţiune care va satisface politica de pină acum a ambelor partide de opoziţie. — adică va propune un guvern de coaliţie liberalo-democrat, iată ce se discută in sferele diriguitoare liberale. Acest guvern nu va primi insă puterea decit dacă va avea aprobarea regelui pentru revizuirea Constituţiei şi realizarea reformei electorale. Se pare însă că asupra acestui plan al opoziţiei conservatorii au informaţiuni precise şi cel puţin pe ziua de ori în lagărul guvernamental s’a accentuat un puternic curent pentru a se face imediat concentrarea,—tot ce au conservatorii mai bun de făcut, dacă nu e prea Urziţi, R. X. fiind arendaşii şi proprietarii cari, jupuind-o, condamnă ţărănimea la foamete permanentă, ori o nutresc in timpii! munceî cu mălai stricat,— legiuitorul italian din 1902 a liotărit intre altele ; controlarea contractelor agricole, hranirea pelagrosuliu și a familiei -lui timp de 80 de zile pe socoteala statului , uscarea, de catre stat a porumbului umedsau necopt, etc. Iar azi congresul din 1 urin exprimă dezideratul ca orice caz de pelagră să fie considerat ca un accident al muncii, obligindu se statul să vie în ajutorul tuturor celor pe cari societatea nu i a ocrotit îndestul, lăsînd pe proprietari şi arendaşi saî condamne la toame, prin urmare la pelagră. Academicianii noştri şi-au însuşit măsurile legiuitorului italian din 1960 cit şi dezideratele congresului di’ Iurin, şi au invitat parlamentul să vină cu o lege urgentă destinată combatere! pelagiei. Ce va găsi un guvern care să ţină seamă de hotărîrea celei maî înalte instituţii culturale a ţării? A aştepta dela parlamentele noastre compuse din arendaşi şi proprietari, adică tocmai din factorii pelagrei, să voteze legi pentru ştirbirea dezastruoasei boale, ar fi absurd. Pină la înfăptuirea reformei fundamentale — votul universal — menită să schimbe fizionomia parlamentelor noastre, există, cred un articol în codul penal, care dacă ar fi luat în seamă de justiţie, ar aduce neîndoios un început de îndreptare. E vorba de art. 245, care grăeşte astfel : „Oricine va cauza altuia o boală sau o incapacitate de lucru, dînd cu voinţă şi cu orice chip substanţe cari, fără a fi de natură a cauza moartea, sînt vătămătorii sănătăţii, se va pedepsi cu închisoare de la o lună pînă la doi ani“, fiindcă o lege contra pelagrei nu va veni să sepornească procese împotriva proprietarilor şi arendaşilor cari au poligroşi pe moşiile lar. şi vom avea’, şi contracte agricole mai omenioase, şi hrană mai higienică pentru robii brazdei la muncă, şi mai puțină pelagră, Toma Braun. Contra pelagrei Nimeni n’a luat în seamă interesanta comunicare făcută Vinerea trecută de d. dr. Babeş la Academie, asupra pelagrei. Totuşi, s’a discutat acolo o chestiune vitală pentru clasa noastră ţărănească, pentru însuşi neamul nostru. Doi savanţi, două dintre celebrităţile noastre medicale cele mai autentice, d-nii doctori Babeş şi Marinescu, au spus lucruri cari trebuesc strigate cu tărie. Au fixat ca un principiu de neclintit adevărul: Pelagra este urmarea fatală şi exclusivă a exploatării arendăşeşte şi proprietare , rezultatul foametei. Conferenţiarul, d. dr. Babeş, întors de curînd dela congresul pelagrogic din Turin, a arătat, pe temei de cifre, cum Italia, ţară a pelagrei ca şi Rominia, a izbutit, mulţumită legei, într’adins întocmită, din 1902, să ziidue aproape din rădăcini teribilul flagel. D-sa a demonstrat cum Italia care, în 1904, număra 104 mii pelagroşi," în 1907 avea 70 de mii, 1910 treizeci şi trei de mii, iar azi a spus textual d. doctor Babeş „nu există pelagroşi decît în provinciile Verona şi Bergamo, unde contractele agricole îngădue ca ţăranii să fie speculaţi de proprietari“. Cum au putut ajunge italienii la un rezultat aşa de îmbucurător, în maî puţin de zece ani ? Factorii reali aî degenerării clasei ţărăneşti, răspînditorii pelagrei Socialiştii bulgari şi războiul Prin „Voinţa Naţională“ d. Nădejde îşi exprima încrederea că socialiştii bulgari îşi vor renega trecutul şi conchide că vor fi partizani ai războiului. Faptele i-au dat o categorică dezminţire şi totodată au dovedit că socialiştii bulgari „nu-şî reneagă trecutul“, că aceasta s’a putut întâmpla numai la unii dintre socialiştii romînî. Telegramele ne-au vestit că în prima şedinţă a Sobraniei, pe cînd toţi şefii partidelor — chiar şi din opoziţie — ţineau entuziaste cuvântări în favoarea războiului, — glasul unicului deputat socialist, al lui Sadzorff, s’a ridicat în favoarea păceî şi contra războiului, — ceea ce a provocat un tumult care a necesitat suspendarea şedinţei. Scena aceasta varâămîne istorică, cum istorică a rămas scena în care Bebel şi Liebknecht au molestat în Reichstagul german, contra anexare! Alsaciei-Lorena. E un lucru relativ uşor să faci ,pe antimilitaristul şi să pledezi neutru pace, cînd te afli în timpuri normale, pacînice. Dar s’o faci cum au făcut-o Bebel şi Liebknecht, în mijlocul pasiunilor dezlănţuite de un război victorios; s’o faci ca Sadzioff în ajunul umil război şi care a dezlănţuit toate patimile şovine şi are şi o înaltă ţintă naţională, — aceastae un act de curaj care va fi înregistrat de istoric. In mijlocul instinctelor barbare reînviate, cînd strigătul de război răsună şi toţi sunt orbiţi de entuziasmul atavic provocat de vederea sîngelui, — răsună pătrunzător glasul socialde imiocraţieî, glasul culture!, şi civilizaţiuneî. Să ia aminte deci d. Nădejde, că nu se poate socialist partizan al războiului; ba nu se poate, democrat cinstit partizan al războiului, de vreme ce războiul însemnează distrugerea însăşi bazelor pe cari se sprijină democraţia. Ad. mmmmmmKmmSimBfmsmBmummmmmşmmmmmmmmmmmUm Spinii iniei mtonsci --------------—.—.— Sínt maî bine de două h,m de cînd popoarele balcanice au început să se frămînte, în vederea războiului. Sínt aproape două săptămînî de cînd curentele Populare fiu silit sau au dat prile i gttvernmor' statelor confederate să ia o atitudine hotărîtă în conflictul cu imperiul turcesc. In toată vremea aceasta presa independentă din Rominia şi-a îndeplinit cu prisosinţă datoria să demaşte zi cu zi politica personală a regelui, dezorientarea complectă a clasei guvernante, situaţia penibilă, a acestei tari care n’are altă politică și care nu cunoaște alte interese, decît politica și interesele germane sau austriace, reprezintate în statul vasal dela gurile Dunărei prin delegatul familiei domnitoare a Hohenzollernilor. S’a spus și s’a repetat de o mie de ori, în cuvinte mai atenuate, că în vremurile astea tulburi, partidele noastre politice stat în faţa gravelor probleme externe, ca tot atîţia viţei la poarta nouă. Marea grijă a partidului conservator e să ştie dacă se va putea menţine la putere fără concursul d-Lui Take lonescu. Preocuparea de toate zilele a d-luî Take Ionescu e să calculeze dacă va putea să obţie ministerul de interne sau dacă nu va fi nevoit încă odată să se alieze cu d. Brătianu. Şi toată abilitatea d-luî Brătianu stă în intrigile din sinul partidului conservator şi în pregătirea criminală a unei campanii de demagogism patriotic. Şi pe cînd la graniţele ţarei se dezbat şi se limpezesc destinele popoarelor cari merită să trăiască pentru că ştiu să aibă un ideal şi să lupte pentru dînsul, şefii partidelor romîneşti îşi sleesc inteligenţa şi energia în hărţuelile mizerabile, meschine şi sterile ale competiţiunilor deşarte pentru tocmava puterei. Desigur, am fi vinovaţi dacă aşteptînd verdictul istoriei asupra vremurilor triste de azi, nu ne-am face datoria să strigăm în fiecare zi, să demascam şi să denunţăm, oricît am avea impresia că propovăduim în pustiu, sărăcia de idei şi pustietatea sufletească a politicianior robini. Dar am fi tot aşa de vinovaţi dacă, dintr’un spirit funest de demagogism şi de linguşire faţă de popor, ne-am mărgini să arătăm păcatele clasei stăpînitoare şi nu nem aduce aminte şi de marele vinovat, de cel careînlesneşte opera de descompunere a politicianior, de publicul cel mare, care ne citeşte, se revoltă împreună cu noi, veştejeşte pe tăcute, înfierează în fundul, sufletului,, dar care n’are îndrăzneala nici uniei iniţiative, ci numai slugărnicia tuturor laşităţilor. Pe cînd popoarele micelor state balcanice îşi strigau durerile şi năzuinţele în meetinguri nenumărate, ce făcea opinia publică romînească? Lin războiţi bate la uşa ţarei, prefaceri infinite se anunţă pretutindeni şi opinia publică romînească doarme. Aţi auzit de vreo întrunire, de un meeting, de o consfătuire cît de modestă într’un colţ pierdut de mahala, al unui grup de cetăţeni? Afară de partidul social-democrat care la o şedinţă săptămânală a discutat perspectiva războiului şi-a combătut-o, cine s’a ridicat să vorbească în numele poporului? Unde sínt oamenii de convingeri? Unde sínt cetăţenii îngrijoraţi de menirea patriei? In ce gaură de şarpe s'a ascuns gălăgioasa studențime, care la congrese şi banchete bea pentru cucerirea Transilvaniei ! Nimeni nu se arată. Toţi au intrat în pămînt. Opinia publică romînească e o figură retorică, o ficţiune, un eufemism, o enormă gogoaşă patriotică. Şi cînd avem o asemenea opinie publică, cînd toate avânturile şi speranţele, lamei trec peste sufletele noastre ca uraganele peste băltoace, de ce să ne mai mirăm că politica externă a regatului e în mâinile hrăpăreţe ale unui rege străin şi că tustrele partidele de guvernământ se asfixiază în atmosfera înveninată a intrigelor pentruşefie sau pentru putere. faţă de o asemenea opinie publică bine fac politicianii că-şi bat joc de ţară, de noi, de tot şi de toate. De ce le-ar fi ruşine, de ce s’ar teme şi de ce n’ar da în bobi, sub ameninţarea furtmnei externe şi în tovărăşia unei opinii publice emasculate, ca să afle cine o să vie la putere: Take ori Petrache. S. C. Cocea nu si m Adeverii.rl Barometrul 1 S’a regulat barometrul politic şi intern şi extern : — Cînd se aude că se face concentrarea, „Epoca“ anunţă c’o să, fie războiţi în Balcani; cînd se aude însă că nu se maî face concentrarea, ,,Epoca“ anunţă că,n’o să maî fie, războiţi şi că, prin urmare, merge ţara şi cu guvernul de azî !! Pericol natumil „Dipandantul“, care şi-a pierdut Procopsiul, are aseară un prim articol întitulat „Un pericol naţional“. Nu cumva e vorba, să vie un guvern al Celor Trei Fraţi ? !... _____Azi ! Azîndcă e: „ziua cea de pomină“, căci se va şti, în fine, dacă se face ori nu concentrarea. Să sperăm că guvernul nu va interzice...... „Ziua cea de pomină“ l '-s Riffoletto. Ziarele atreneru! Şi Dififta neats se găsesc de vînzare la eOiSTMTKOPat la icfincois Qnmmm Rue Kammal Bac IIII în faţa Galata Serail (Peru) CHESTIA ZILEI Sínt gata !u _ ERRTiiiiiiij Ionel: Europa e în flăcări ? Sínt gata să iau situația pe mină ! ! W loui explatiuni Concentrarea aceasta trudnică, plină de dificultăţi şi neplăceri pentru o parte şi alta şi totuşi singura soluţiune pentru evitarea unei schimbări de regim, concentrarea aceasta rezumă într’însa două explatiunî asupra cărora observatorul politic merită să-şi oprească privirea. Boeriu blestemă soarta partidului lor care e nevoit ori să implore concursul d-luî Take Ionescu şi al partidului acestuia, ori să plece de la guvern. Cum că nu e de invidiat o asemenea situaţie şi că trebuesc înţelese şi chestiunile de amor propriu nu încape îndoială. Dar ceea ce se întîmplă este o expiatiune, care trebuia să vie mai curînd, sau mai tîrziu. La 9 Februarie viitor se împlinesc patru £tnî de cînd, boerii au..pus temelia situaţiei în care se află azi. Atunci d. Carp s’a pretat să prezideze exofisirea takistlor din comitetul diriguitor al partidului şi a provocat ieşirea lor din partid, cu credtnta ferma că peste trei luni de zile nu se va mai auzi vorbinduse de ei. A fost o greşală politică pricinuită de una psichologică. Boerii au văzut în takişti nişte burtă verzi" cari nu vor putea sta multă vreme în opoziţie. N'au văzut însă că prin atitudinea lor răscolesc în aceşti burtă-verzi tocmai ceea ce e mai rezistent: sentimentul şi ambiţiunea de clasă. Cu această rezistentă luptă azi boeriî şi e natural ca lupta să fie maî grea, fiindcă mobilurile sunt maî serioase. Ar fi să judecăm lucrurile unilateral, dacă nu am recunoaşte că dificultăţile şi neplăcerile, în tratativele acestea pentru concentrare, sînt tot atît de mari ,şi pentru d. Take Ionescu. D-sa expiazit, la rîndul său, devotamentul de negru pe care l-a pus odinioară în slujba guvernelor boerești, Iarn a bănui măcar că atunci cînd va fi să culeagă roadele unui asemenea devotament, i se va vorbi de originea sa burgheză, care e o piedecă în calea capacitate! politice. Pentru noi aceste două exprasiunî nu pot fi motive de simpatie sail antipatie : ele sunt mai tari ca pornirile, sufleteşti, căci dovedesc că mediul e mai puternic ca indivizii. S. V. R. vea desăvârşită preponderenţă în Turcia. In primulrînd, ea domnea pe terenul economic. Cea mai mare parte a activitate! economice a imperiului era diriguită şi manevrată de dînsa. Agenţii ei comerciali dădeau toate inspiraţiile şi întindeau o reţea de interese germane, cari dacă acapara perfect pe turci, încurca şi îndepărta celelalte interesele economice ale celorlalte Puteri. Ceea ce Germania caută că opereze în Româna, pentru a subjuga cît mai mult econoimiceşte, ţara noastră, a făcut în Turcia cu un extraordinar succes. In aceeaş măsură, iminenţa ei se manifesta şi în domeniulpolitic. Abdul Hamid numea pe împăratul Germaniei prietenul său cel mai bun, şi asculta cu sfinţenie cuvintul de ordine venit de la Berlin. Erau în acea epocă la Constantinopol baronul Marschall von Bieberstein ca ambasador şi mareşalul von der Goltz paşa ca instructor general al armatei otomane. Cel dintîiiî ca diplomat, al doilea ca mare comandant militar puneau în lucrare toată autoritatea şi toată şiretenia lor ca să întreţină în Turcia privilegiul cîştigat de Germania Dar noul regim din Turcia zdruncinat multe din regulile şi rot uudele stabilite. Tinerii turci voind să consolideze unitatea otomană şi să se emancipeze de orice tutelă străină, au transformat natura raporturilor cu Germania, reducînd-o pe cît posibil la o formalitate de protocol diplomatic. Pe de altă parte, ştiind că intenţiile Engintereî faţă de Turcia sînt mai modeste şi că relaţiile anglo-turceşti au o valoare mai reală decît cele turco-germane, mai cu seamă că politica engleză e oarecum fortamente legată de cea musulmană în general, au îngăduit un cîmp mai larg de activitate Engiltereî în paguba Germaniei. Această lovitură a costat foarte mult pe guvernul german, care îşi vede periclitate interesele în Orient şi de aceea caută printr’o politică împăciuitoare şi simpatică turcilor să recîştige terenul pierdut. Al doilea mobil. — Grija cea mare a Germaniei nu e însă numai periclitarea influenţei sale în Turcia. Ea se rapoartă şi la manoperile Austriei în privinţa dezmembrarea imperiului otoman. Impresia pe care o lasă toate aserţiunile privitoare la actualele evenimente din Balcani este că Austria poată o mare vină în stăruirea lor. Ele constituie ultima fază a provocărilor austriace. Austria, însă, e aliata Germaniei şi, cu toate că tratatul triplei alianţe lasă ,libertate deplină de acţiune fiecăreia din Puterile acestui grup, în mânuirea intereselor sale, totuşî,clauzele nu merg aşa de departe, ca să învoiască o acţiune careinteresează deopotrivă pe toate Puterile, grupului. Austria, însă, şi-a luat facultatea să lucreze singură în operaţiunea ei de distrugere a imperiului otoman, fără să consulte vreodată pe Germania. Ocuparea Bosniei și Herrzegovinei a fost o surpriză pentru guvernul din Berlin, care, la urmă, a acceptat-o mai mult ca să nu știrbească argumentul politicei de fapte împlinite. Dar acum ea tinde la acapararea întregului imperiu. Ea împinge statele balcanice la un război şi cu Turcia, pentru ca la urmă să poată face ea împărţirea Macedoniei şi pentru ca să-şi deschidă drum sigur şi uşioir spre Salonic. Germania nu vrea să admită aceste combinaţii c, ca o demonstraţie izbitoare contra Austriei, ea îşi întoarce toată simpatia spre Turcia . Al treilea mobil.— Dacă Germania ar accepta starea de lucruri aşa cum s’a creat acum, ar însemna că primeşte precumpăniirea Rusiei în Balcani şi că dă acesteia cel mai orania cinlini stilelor balcanice Cele patru mobiluri ale so - licitudinei ei pentru Turcia Se ştie cit e de binevoitoare atitudinea Englitereî faţa de Turcia. S’afi explicat aci motivele acestei simpatii: baza dominaţiunei englezeo formează sprijinul şi îngăduirea elementelor nmisulmane din toate coloniile sale, elemente solidare cu lumea musulmană din Europa. Dar mai e o Putere care caută să cultivecu multă îngrijire prietenia cu Turcia,e Germania. In aceste momente aşa de grele pentru imperiul otoman, Germania, ca şi Enigliteră, îi arată multă îngăduinţăşise vădieşte ostilă intenţiilor statelor balcanice. De unde vine această solicitudine pentru toţî? Ce mobiluri politice o creează? Elesînt în număr de patru. ★ Intitul mobil. — Sub domnia lui. Abdul Hamid şi pînă la începutul regimului tînăr turc, Germania a